Romanulu, mai 1866 (Anul 10)
1866-05-26
ADMINISTRAȚIUNEA, PASAGIULU ROMAISM No. 1. Redacțiunea, Strada Academiei No. 20. Articlele trimise și nepublicate se vor arde. Gerante respung etorin LAZAR VLAȘCEANU. ANBLU ALU PE CELE VOIESOR ȘI VEÎ PUTI; Cap. Dist. Pe anü — — Iei 128 — 152. Pe șase luni — „ 64 — 76. Pe trei luni — „ 32 — 38. Pe uă lună — „ 11 — — Unii esemplare 24 par. Pentru tarise pe trimestru fr. 20 — Pentru Austria ,, fior. 10 v.a. JOU1, 26 MAIU 1861 LUMNEZA-TE ȘI VEI FI Abonamentului în Bucuresci, Pasagiul Românü No. 1. — In districte la corespondinții Iranului și prin post”. La Parisa D. Darras-Hallegrain, rue de l’ancienne Comedie, Nr. 5. Administratorele «Jiariulu O. Gr. P. Sertuine. ANUNCIUJJILE linia de 30 litere — 1 — leu. Inserțiunî și reclame, lin. 6 — > Vi Primăria Comunei Bucuresci. Astăzii Judi 26 Maiu la 8 ore sera ('onsiliulu Comunalu va ține la Ospețulu Orașîului și publică spre a discuta și voi JPAldg tulü Gomund psanulu curentu. DEPEȘTE TELEGRAFICE (Servițiulu particulariu alu Romanului) PARIS, 5 lunifi sera 1iariulu La Patriethce: In conferința întrunită ert pentru Principatele Unite, Turcie, a renoitu protestările sale, ș’a cerută uă intervenire armată. Russia mai cu sema s’a rădicată contra acestei propuneri, făcândă sa se 'nțelagă că va interveni și dânsa dacă Turcii voră interveni. Conferința n’a luată nici uotărîre. Relațiunile puterilor, însă cu principele de Hohenzollern vor urma a fi oficiase. Le Constitutionnel, vorbindă de impresiunea produsă la Petersburg și la London, prin respunsulă Austriei la invitarea ce i s’a făcută d’a se 'ntruni in Conferințe, <Jice, c’a verjuză cu părere de reă atitudinea ce a luată cabinetulu de la Viena, s’adaogă că Europa avea dreptă a acceptată altăotărîre din partea puteriloră celoră mari conservătorie. LONDON 5. în Parlamentă, Gladstone a declarată că reunirea congresului a căzută. KIEL 5. Adunarea Sfaturiloru ducatului Holstein a fostă convocată de generaliului austriacă Gablenz, pentru 11 luniă la Itzehoe. Bucuresc. Orizontele politice se întunecă pe fiecare pe fiecare momentu, mai multú. Propunerile d’uă conferință séu congresŰ, în locu d’a linișci spiritele, au doveditu și mai multa neputinția diplomației. Valorile care erau de cătuva timpu, într’uă posițiune staționariă, au scăzută d’uă dată, cu cea mai mare răpeziciune, la tote bursele europiane. Sciii positive ce priimimű din multe aorgini nu au mila astății că ori ee speranțță de pace a dispăruții, că Congresele este indefiniții cădute. Prevederile constanțiale presei Europiane și ale nóstre se realisă darü cu totulú. Uesbelulü, unii resbelü generale care va schimba facia Europei, va începe în curunda. Dile numai, ore pate ne despartă abia de momentul d in care tunurile voru resuna do uădată din mai multe părți, anunțăndu lumii că tratatele de la 1815 numai, existu că ele suntu sfâșiate, c’acea opere de reacțiune și de neputință este sfărâmată, că edificiulu europianű care era fundatu pe dreptulu divina alu puterii, va ave d’acumu înainte de base, cuműr fi ce VAvenir national, justiția și independinția popóreloru. In curinda resunetulu puternicü ale resbelului va resbate in tóte colțurile betrănei Europe și va spune că lupta cea mare, cea teribile a naționalităților a și început și. In acestă conflagrațiune generale, uriașii, în care națiunile, prin partea ce vom lua la luptă, prin atitudinea loru demnă, bărbătescă, vom căștiga loculu Iorű în viitoriul a concertű europianü; în acestă conflagrațiune, $hema, prin logica și forția lucrurilor România va fi și dinsa chrămată a se afirma, a spune că esiste, a dovedi că este demnă d’a esiste. Suntü ani de cândű re pesimti necontenită tutor guvernelor, ce s’au SUC6SU la putere în țara nóstră, că posițiunea politică și geografică, gintea nóstra latină, ne impunu datoria sacră d’a ne întări, d’a fi séu d’a peri mișeleșce. Că în curinda va suna ora cându România va fi chiămată a areta că ea, care a luptatű șese spre a jece secte spre a-șî pestra independința naționalitatea sea; ea, care a învinsă atăte puteri străine ce au cercatü a cuceri teritoriului ei; ea care a fostu bulevardulu creștinătății contra invasiunii musulmane ce amenința Europia evul și mediOea vasei, căndu va veni țiiua luptei, a-și aduce aminte de suvenirile mărețe ale trecutului, a areta lumii c’acei ce compteză pe nemernicia nóstra spre a ne înghiți, se’nșală forte și c’aci este unu poporă june, plină de vieță, care voesce a trăi, a fi elü însuși, și care vi lupta bârbătesce spre a-și asigura esistinția. țiua póte sosi in care România va fi pusă in astă frumosă încercare. Resbelulu ce începe ne va da, póte, pensiunea d’a ne afirma și noi. Un revoluțiune s’a deplinită la noi acuma trei lune trecute. Mulțămită generosului concursu alű mai multora din demni militari ai erei nici uă picătură de sănge nu s’a versatil. Europa a admiratu acea mișcare, și conferința europiană în majoritate, în ședința de la 23 Maiü (4 Iunie), a trebuită se respecte voinția țerei. Dar faptele îndeplinite în aceste trei lune nu sunt destule spre a ne pestra respectul și admirarea. Trebue ceva mai mult”. Francia și celelalte puteri ce ne-am susținută astepta ceva mai multă de la noi. Ele au convingerea că ceea ce amu făcută, prin— r una fericită concursu de împregiurări, vomu seia măcține cu bradele nóstre, cu pepturile nóstre, că vomu areta lumii că ’n România nu suntu numai doue-țjeci, trei-tjeci de bărbiți cari seiü învîrti lucrurile, nuau opera cu dibăciă, resturna guvernele, ci că este unu poporu, c’unu caracteriu, c’uă voințiă, c’unu sufletu, că unanimitatea n atuL.Uincu ast^ú vi cu tăriă în facia ierariului ce ar călca țara nostră. Austria, Turcia din coma au aretatu necontenita celu mai mare dispreță pentru noi, au irisă că suntemü numai că adunătură de sclavi ce ne înclinămă la bătaia din picioru a celui ce se scula mai de demineță, că nu scimü de câtva eși cu flori, cu capetele pe tipsia, înaintea acelora ce vinu a viola pămîntul romănescu. Momentul este aprópe póte în care vomă spune cine a avută dreptate. Acei ce ne-au crezutu omeni, liberi, vini; sau acei ce ne-au declaratu una cârpă putredă, împuțită. Presupuindu că, încuragiați de desprețulu loru pentru noi, de credinția în nemernicia nóstru, câte-va cete de Turci, unii pașiăare care, ar trece fruntariele țârei, ce va face România? se întrebă unii ómeni. Acésta întrebare ne pare asurdă. România nu va ataca pe nimeni. Căndă însă strǎiiulű calcă țera, cănd independința naționale este atinsă, ou e de cătă unu lucru de făcut, decât o uă datoriă de împlinită. A o apera. Indomnția este uă lașitate, și vă insultă tutoră Romănilor. Fie-care din ei scie, în adevăra, că loculü seu este în fagia inemicului, și fiă-care va lua arma în mănă, spre a alunga pe călcătorii patriei sale. Resbelulu începe in Europa. Resbelulu ne póte amenința și pe noi, se negătimă dară, ziua cea mare a venită. România trebue și ea se fiă gata. Călugărenii, Racova, se fiă cuvântulu nostru de raliare. Independinția patriei, stindariulu nostru. Suptu elu se luptămă, suptu elu voma învinge. Pușca, spata, securea, lancea, casa, totu ce póte strivi, totu ce póte ucide se fiă arma nostră contra invasiunii. Și trăiască Romănia! 3 DOMINAȚIUNEA AUSTRIACA în VENEȚIA. s Fiindu că istamele reacțiuni! stăruiescă - a face din Austria uă putere liberale, avemu se descoperimu căte-va din actele nobilii foră clientă. ■ Se scie că Venezia, lăsată Austriei prin tratatul de la Campo Formio, făcumn urmă parte din regatul Lombardo 1 Venețiană, împărțiții în doua teritorie, lombardo și venețiană, cu doue capitale, Milanulă pentru anulu, Venezia , pentru celelalte. Curtea Vienei, dorindă atunci so fie bine vedută de poporațiunile italiane, se acordă un represintare naționale care se compune din done congregațiuni centrale, una la Milano, alta la Venezia și în congregațiunî provinciali. Dară, precândă Austria intocmia acesta represintare,a se silia se o facă ilustriă prin influența administrativă ce-și rezerva asupra alegerilor și prin pedicele ce guvernulă opunea acțiunii acestora adunări. Nu se distingea ăncă ce venea de la guvernă și ce venea de la oposițiune, dacă se distingea forte bine buletinurile nemțesc, de buletinurile italiane, și oricare vota în sensula patriotică era numai de cătu pusă suptă privighierea înaltei poliții. La începutul dominațiunii sale, Austria promitea de a suprime conscripțiunea,jicéndu că avea destui soldați; a ea anunța reduceea impositeloră și a se întîmpla contrarială. Conscripțiunea inumeră mai mulți omeni de cătă între o cută și impositele merseră necontenită crescândă. Suptă administrațiunea regatului Italiei, conscrișii intrau în arimata italiană, de la celă din urmă sol- o dată pînă la oficiăriulu superiore, ple c cândă luptă dominațiunea austriacă sol- cdații italiani erau amestecați cu o sol- sdații din tórenatînalitatilim pe pi o lut Ioviții, ținea optu ani. Se înțelege că o servițiulă militarii": regulată astă-feliă, cera unu felă de transportare, forte bine a înțeleșii din puntulii de vedere ala sis- a temeî de politică dărnuitoaiă a Austriei. Ideia iei principale era de a pune sala dată din teritorială unui poporă pe teritoriulă altui poporă și acesta Austria s o face și astăziî cu cea mai mare grijeală semă de amănunte desvelescă grozava tema a cabinetului de la Vien.» pentru Veneziani. Napoleone, în locul ă ? shiriloră, instituise în regatul« Italia! ’ jendarmeria. Acestu corpă de frunte, alesă dintre cei mai buni soldați al n armatei, și respectată pretutindeni, a ji duse folositorie servițiuri Peninsulei scapăndu-o de briganzi, înlocuindu uă o polițiă fără uniformă, fără disciplină, ci supusă numai capriciurilor stăpinului , și recrutată din tina poporațiunii. Cea d’ăntîiă grije a restaurării austriace fu de a reînființa sbirii în provinciele veneziane. Trebue se fi trăitu în Italia pentru a sei ce erau și ce suntă ț chiaru astăzi sbirii, nisce bande de brigand! Întreținuți de Austria și împrășciați sub tute de ghisăriie posibili, pe sulițe, pe piețele publice, prin cafenele s prin salone, și petițiijăndă adesea prin surprindere chiaru în sînulă familie- 1 soră, pentru a aduce trădarea și adesea mortea. Acești sbiri erau risce adevărați pușcăriași în activiatea călroră a Austria re da Venezia cu provinciele sale ca teatru ale manoperiloră soră. Dacă vre-ună tănăru lăsa se i scape in publică cea mai nevinoită observare asupra guvernului sef al politicei, de îndată era semnalată, urîmărită și rădicată ca suspectă. Pentru acesti oginți fără consciință totel miijlocele erau bine, banului și puterea legitimau tate. ! Astă-felă fură și astă-felă suntă ăncâ astăzi sub dominațiunea austriacă consiliarii cabinetului de la Viena In Veneția. Ună guvernă care își ratimă autoritatea pe nișce asemeni aginți nu este óreună guvernă condamnată de opiniunea publică? Ne adresamü tutur soră ănimelor o adevărată oneste; din ’naintea umilirii acestui regime, Venezia nu are ea tóte titlurile pentru simpatia Europei liberele? Și nu putemă (zice, fără se meritămă maria reacțiuni), că, In istoria popórelor, opresc nici unulă nu este mai demnă de interesuri universale, ca poporulă Venezie. Dederămă uă mustră de sistema polițiară slăbită de Austria domnitorii astoră urmași ai unei republica indipendinte în timpu deuămă patru sute ani. Eră acuma alte acte multă mai grave și cari probază pînă la ce punte domnia nemțască nu ține în sumă instinctele, simptimintele și trebuințele poporațiunilor și puse sub jugulă seă. Pentru a înlătura greutățile materiale ce întîmpina în strîngerea, din ce în ce mai impopolantă, a impositului asupra înregistrării, guvernală austriacă, necontenită încurcată de îmulțirea cheltuelilor sale pentru armare, născoci crearea unei hărtie timbrate proporționali aplicată cn imposită provincielor veneziano. Nici uă dată, de căndă s’aă organisat băncele și creditură în Europa, nu s’a vedută uă sistemă financiară arătă de arbitrariă și confusă. Cei săraci erau, curată despoiați, cei bogați, cari se sluiau cu astă bărnă tirobrntă proporțional pentru transacțiuni mari sau pentru aaceri considerabili, erau prin acesta chiar mai exonerați. Este lesne de melesă ce tulburare trebuia se aducă între poporațiunile provincielor venețiane, crearea unui astă-felă de imposită. Cea ce justifică ună imposită este ișiurarea ce aduce clasiforă sărace, Astă-felă crede-mă noi celă pucină. Și a Venezia, crearea hăstiei timbrate proporționate născocită de Austria se repunea poporațiunii tocmai în sensă contrariă; totală fu atătă de refi calculată în adoptarea astei sisteme în cătăcimine, nici chiară inventorii meurei financiarie, nu erau mulțămiți. EaresauruluJ aus i au altă nefericită lege fără se p0tă - o face înțelesă Asta nu e totă, din *ră pentru organisarea administrativă francese a regatului Italiei , cabinetul ăustriaca schimba tóte legile esistenți t tunel. Sistema metrică fu supresă cailătită d’uă origine revoluționarii. Se aplicară și se impuseră Veneziei tóte legile antipatice moravurilor italiane; legi confuse, oscure, contradictorie jreă traduse; se închise gura la tóiu lumeu. Procesele civile nu se mai deslateu, avocații fură reduși a trata prin memorie scrise; în procesele criminali, 1iu numai nu era nici discusiune veri tale nici publicitate, dară încă era sub presiune asolută a oricarii interveniri fie avocați. Operăndă în misteriă și în umbră, se concentrau în aceaași peri0nă rolurile acusatorii, de aperătoriu si de judecători». Justiția dată astă-felă nu era decătă uă tristă comediă, pe care despotismulă străină o jacă pretitindine unde se împlăntă contra drepului și contra voinței naționale. Cumă Austria, arătă de abile în diplomație, n’a înțelesă nici uădată că singura șiansa de durată a dominării sale în Venezia era în aplicarea unui regime și în respectulu deprinderiloru ii legiloră țerei. Numai cu acastă condițiune Austria ar fi putută pute se conserve, de nu autoritatea sea politică, Bela pucină are oare prestigii morale, pe care ’iă-a perdută cu totulă. Efică adeverulă asupra rolului Austriei peste Alpi. Faptele nu uă elocință incontestabile , și numai într’înseleamă căutată mărturie despre incapacitatea administrativă a dominării Hapsburgilor. Unu scriitoriu militariu, mare admiratore ale tratatelor din 1815, ala vechiului dreptu europeană a definită astă dominațiune ,,ună abusu neîncetată de putere, că nu se póte mai complectă în epoca nostra și latină poporă civilisata. 1)“ Ce nă se opusă astora triste realități apărătorii cu ori ce prețiu ai politicei austriace cari susțină că cabinetul de la Viena are cuvîntu se ță Venezia? 1) A. Lemaison. îs Noi credemă că, din puntură de vedere ală proprielor sale interese, casa 3* de Habsburg, pe care Venezia o costă. mai mulții de cătă îi aduce ar face mai bine se asculte consiliele presei liberale care o angaiă a cede, de către consiliele presei reacționare care îmepinge pe Austria a resista la aspirațiunile italiane. N’avem o mare speranță și I se aducemă pe cabinetul de la Viena , lasă apreciare imparțiale a pericle? Ilorii care resultă din Dominețiunea sa în Italia. Ne vomă mulțumi numai de a aduce aminte adversariloru noștrii politici ce Austria în 1848, a vrută prin organul d-lui de Bruck, se intre în negoțiare pentru a trata cu peninsula despre rescumpărarea Veneziei. Austria, daca nu ține se ie asupră și tata responsabilitatea unui resbelă europeană, ar trebui se reviă astăzi la aceste disposițiuni în păcătorie. Cesiunea Veneziei și a quadrilaterului arentări de sigură situațiunea politică a casei de Habsburg în Germania. Ea trebue se-și ințelagă adeveratele ei interese și se lepară mai presusu de prejudițiele militarii. Pacea lumii depinde clară, chiară acuma de conduita guvernului austriacă. („Le Siècle“ din 28 Martt. ADUNAREA NATIONALE. Ședința de la 24 Maiă. (Urmare). D. N. Ionescu. Domnule Președinte, profită de acesta ocasiune, pentru a anunța și că o interpelațiune totă asupra acestui subiectă, d-lui Ministru de Interne. Subiectul acestei interpelări va fi chiară acele ordine date de onor. d. Ministru pentru împedicarea d loră, amă selițe, și seunțe positive, că nu am fostă nici cumărixe, și că nu aă fostă de cătu nisce certe de copii. In minutulü acesta chiară în care voiamu se anunță interpelațiunea, amă primită de la Berladü o petițiune supscrisfi de 600 persone, de 600, d loră, și dintr’acésta voiă face obiectură interpelațiunii mele. D. Președinte. Atunci remăne ca interpelațiunea d-vóstre se o faceți măne. D. Președinte alu Consiliului. Verogi, seotărîți Ziua interpelațiunei, fiinducă din acea iji se numeră cele trei ce se dau după regulamentă Ministeriului pentru a respunde. D. N. lonescu. D-le Președinte, interpelațiunea mea voiă avea ouore a o face măne. D. R. lonescu. D-le Președinte, ieri v’amă rugată se bine-voiți a invita pe onor. d. Ministru de Resbelu se asiste astăzi la ședința nóstra pentru o interpelare ce voiama a’I face. După ore care esplicațiuni ce mi s’a dată în urmă, renunță deocamdată la acesta interpelare. D. Președinte al Consiliului. D-loră. d. Ministru de Resbelă a fostă ocupată astăzi, și de aceea nu a putută veni. Otăriri însă iiua pentru interpolare.... D-nu Radu Ionescu. Oamănu pentru astă dată. D. T. Latișu. D-le Președinte, din documente demne de credință, din organe de opiniune publică, atîtă romăne, cătu și maghiare, din fața „Gazeta Transilvaniei" de la 26 Mai, și dintr o altă față maghiară, care în cestiunea de față are cea mai mare autoritate, din fața »Kolozsvári Közlöny* din 18 Maiă corntu, No. 58. Am luată soiință cum că străinii, nu Romăni, din Imperiul austriacă curgă în România, într’ună numeră însemnată. Acești străini emigratori suntă Maghiari, și specialmente Secul. Am luată schința, d-le Președinte, că acești străini emigrați, cari sântă de