Romanulu, mai 1866 (Anul 10)

1866-05-26

AD­MI­NIST­RAȚIUNEA, PAS­AGIUL­U ROM­AIS­M No. 1. Redacțiunea, Strada Academiei No. 20.­­ Articlele trimise și nepublicate se vor­ arde.­­ Gerante respung etorin LAZAR VLAȘCEANU. ANBLU ALU PE CELE VOIESOR ȘI VEÎ PU­TI; Cap. Dist. Pe anü — — Iei 128 — 152. Pe șase luni — „ 64 — 76. Pe trei luni — „ 32 — 38. Pe uă lună — „ 11 — — Unii esemplare 24 par. Pentru tarise pe trimestru fr. 20 — Pentru Austria ,, fior. 10­ v.a. JOU1, 26 MAIU 1861 LUMNEZA-TE ȘI VEI FI Abonamentului în Bucuresci, Pasagiul Românü No. 1. — In districte la cores­pondinții Iranului și prin post”. La Pari­sa D. Darras-Hallegrain, rue de l’ancienne Comedie, Nr. 5. Administratorele «Jiariulu O. Gr. P. Sertuine. ANUNCIUJJILE linia de 30 litere — 1 — leu. Inserțiunî și reclame, lin. 6 — > Vi Primăria Comunei Bucuresci. Astăzii Judi 26 Maiu la 8 ore sera ('onsiliulu Comunalu va ți­ne la Ospețulu Orașîului ș­i p­­ublică spre a discuta și vo­­i JPAldg tulü Gomund ps­anulu curentu. DEPEȘTE TELEGRAFICE (Servițiulu particulariu alu Romanului) PARIS, 5 lunifi sera­ 1­iariulu La Patrie­t­hce: In conferința întrunită ert pentru Principatele­ Unite, Turcie, a renoitu protestările sale, ș’a ce­rută uă intervenire armată. Russia mai cu sema s’a rădicată contra acestei propuneri, făcândă sa se 'nțelagă că va interveni și dânsa dacă Turcii voră interveni. Conferința n’a luată nici u­­otărîre. Relațiunile puterilor, însă cu principele de Hohenzollern vor­ urma a fi oficiase. Le Constitutionnel, vorbindă de impresiunea pro­dusă la Petersburg și la London, prin respunsulă Austriei la invitarea ce i s’a făcută d’a se 'ntruni in Conferințe, <Jice, c’a verjuză cu părere de reă atitudinea ce a luată cabinetulu de la Viena, s’a­­daogă că Europa avea dreptă a accepta­tă altă­otărîre din partea puteriloră celoră mari con­­servătorie. LONDON 5. în Parlamentă, Gladstone a de­­c­larată că reunirea congresului a căzută. KIEL 5. Adunarea Sfaturiloru ducatului Hol­stein a fostă convocată de generaliului austriacă Gablenz, pentru 11 luniă la Itzehoe. Bucuresc. Orizontele politice se întunecă pe fie­care pe fie­care momentu, m­ai multú. Propunerile d’uă conferință séu congresŰ, în locu d’a linișci spiritele, au doveditu și mai multa neputinția diplomației. Valorile care erau de cătu­va timpu, într’uă posițiune staționariă, au scăzută d’uă dată, cu cea mai mare răpeziciune, la tote bursele europiane. Sciii positive ce priimimű din multe aorgini nu a­u mi­la astă­ții că ori ee speranțță de pace a dispăruții, că Con­gresele este indefiniții căd­ute. Prevede­rile constanți­ale presei Europiane și ale nóstre se realisă darü cu totulú. Uesbelulü, unii resbelü generale care va schimba facia Europei, va începe în curunda. Dile numai, ore pate ne des­partă abia de momentul d in care tunurile voru resuna do uădată din mai multe părți, anunțăndu lumii că tratatele de la 1815 numai, existu că ele suntu sfâșiate, c’acea opere de reacțiune și de ne­putință este sfărâmată, că edificiulu eu­­ropianű care era fundatu pe dreptulu divina alu puterii, va ave d’acumu înainte de base, cumű­r fi ce VAvenir national, justiția și independinția po­­póreloru. In curinda resunetulu pu­­ternicü ale resbelului va resbate in tóte colțurile betrănei Europe și va spune că lupta cea mare, cea teribile a na­ționalităților a și început și. In acestă conflagrațiune generale, uriașii, în care națiunile, prin partea ce vom­ lua la luptă, prin atitudinea loru demnă, bărbătescă, vom­ căștiga loculu Iorű în viitoriul a concertű eu­ropianü; în acestă conflagrațiune, $h­­­ema, prin logica și forția lucrurilor România va fi și dinsa chrămată a se afirma, a spune că esiste, a dovedi că este demnă d’a esiste. Suntü ani de cândű re pesimti ne­contenită tutor guvernelor, ce s’au SUC6SU la putere în țara nóstră, că posițiunea politică și geografică, gintea nóstra latină, ne impunu datoria sacră d’a ne întări, d’a fi séu d’a peri mi­­șeleșce. Că în curinda va suna ora cându România va fi chiămată a are­­ta că ea, care a luptatű șese­ spre a jece secte spre a-șî pestra independința naționalitatea sea; ea, care a învinsă atăte puteri străine ce au cercatü a cuceri teritoriulu­i ei; ea care a fostu bulevardulu creștinătății contra invasi­unii musulmane ce amenința Europ­ia evul și med­iO­­ea va­sei, căndu va veni țiiua luptei, a-și aduce aminte de suvenirile mărețe ale trecutului, a are­­ta lumii c’acei ce compteză pe ne­mernicia nóstra spre a ne înghiți, se’n­­șală forte și c’aci este unu poporă june, plină de vieță, care voesce a trăi, a fi elü însuși, și care vi lupta bârbătesce spre a-și asigura esistinția. ț­iua póte sosi in care România va fi pusă in astă frumosă încercare. Res­­belulu ce începe ne va da, póte, p­­ensiunea d’a ne afirma și noi. Un revoluțiune s’a deplinită la noi acuma trei lune trecute. Mulțămită ge­nerosului concursu alű mai multora din demni militari ai­­ erei nici uă pi­cătură de sănge nu s’a versatil. Eu­ropa a admiratu acea mișcare, și con­ferința europiană în majoritate, în șe­dința de la 23 Maiü (4 Iunie), a tre­buită se respecte voinția țerei. Dar­ faptele îndeplinite în aceste trei lune nu sunt­ destule spre a ne pestra respectul­ și admirarea. Trebue ceva mai mult”. Francia și cele­l­alte pu­teri ce ne-am susținută astepta ceva mai multă de la noi. Ele au convin­gerea că ceea ce amu făcută, prin— r una fericită concursu de împregiu­­rări, vomu sei­a măcține cu brad­ele nóstre, cu pepturile nóstre, că vomu areta lumii că ’n România nu suntu numai doue-țjeci, trei-tjeci de bărbi­ți cari seiü învîrti lucrurile, nuau opera cu dibăciă, resturna guvernele, ci că este unu poporu, c’unu caracteriu, c’uă voințiă, c’unu sufletu, că unanimitatea n­ atuL.Uincu ast^ú v­i cu tăriă în facia i­erariului ce ar căl­ca țara nostră. Austria, Turcia din com­­­a au aretatu necontenita celu mai mare dispreță pentru noi, au irisă că suntemü numai că adunătură de sclavi ce ne în­­clinămă la bătaia din picioru a celui ce se scula mai de demineță, că nu scimü de câtv­a eși cu flori, cu capetele pe tipsia, înaintea acelora ce vinu a viola pămîntul­ romănescu. Momentul­ este aprópe póte în care vomă spune cine a avută dreptate. Acei ce ne-au crezutu omeni, liberi, vini; sau acei ce ne-au declaratu una cârpă putredă, împuțită. Presupuindu că, încuragiați de des­­prețulu loru pentru noi, de credinția în nemernicia nóstru, câte-va cete de Turci, unii pașiă­are­ care, ar trece frun­­tariele țârei, ce va face România? se întrebă unii ómeni. Acésta întrebare ne pare asurdă. Ro­mânia nu va ataca pe nimeni. Căndă însă strǎiiulű calcă țera, cănd­ inde­pendința naționale este atinsă, ou e de cătă unu lucru de făcut­, decât o uă da­toriă de împlinită. A o apera. Indom­nția este uă lașitate, și vă in­sultă tutoră Romănilor­. Fie-care din ei scie, în adevăra, că loculü seu este în fagia inemicului, și fiă-care va lua arma în mănă, spre a alunga pe căl­cătorii patriei sale. Resbelulu începe in Europa. Res­­belulu ne póte amenința și pe noi, se ne­gătim­ă dară, ziua cea mare a ve­nită. România trebue și ea se fiă gata. Călugărenii, Racova, se fiă cuvântulu no­stru de raliare. Independinția patriei, stindariulu nostru. Suptu elu se lup­­tămă, suptu elu voma învinge. Pușca, spata, securea, lancea, casa, totu ce póte strivi, totu ce póte ucide se fiă arma nostră contra invasiunii. Și trăiască Rom­ănia! 3 DOMINA­ȚIUNE­A AUSTRIACA în VENEȚIA. s Fiindu că istam­ele reacțiuni! stăruiescă - a face din Austria uă putere liberale,­­ avemu se descoperimu căte-va din ac­tele nobilii foră clientă. ■ Se scie că Venezia, lăsată Austrie­i prin tratatul­ de la Campo­ Formio, făcu­mn urmă parte din regatul­ Lombardo 1 Venețiană, împărțiții în doua teritorie,­­ lombardo și venețiană, cu doue capi­­t­­ale, Milanulă pentru anulu, Venezia , pentru cele­l­alte. Curtea Vienei, dorindă atunci so fie bine vedută de poporațiunile italiane, se acordă un represintare naționale care se compune din done congregațiuni cen­trale, una la Milano, alta la Venezia și în congregațiunî provinciali. Dară, pre­cândă Austria intocmia acesta repre­sintare,­­­a se silia se o facă ilustriă prin influența administrativă ce-și rezerva asupra alegerilor­ și prin pedicele ce guvernulă opunea acțiunii acestora a­­­dunări. Nu se distingea ăncă ce venea de la guvernă și ce venea de la opo­­sițiune, dacă se distingea forte bine buletinurile nemțesc­, de buletinurile italiane, și oricare vota în sensula pa­triotică era numai de cătu pusă suptă privighierea înaltei poliții. La începutul­ dominațiunii sale, Au­stria promitea de a suprime conscrip­­țiunea,­­jicéndu că avea destui soldați; a ea anunța reduce­ea impositeloră și a se întîmpla contrarială. Conscripțiunea i­numeră mai mulți omeni de cătă între­ o cută și impositele merseră necontenită­­ crescândă. Suptă administrațiunea re­gatului Italiei, conscrișii intrau în ar­­i­mata italiană, de la celă din urmă sol- o dată pînă la oficiăriulu superiore, ple c cândă luptă dominațiunea austriacă sol- c­dații italiani erau amestecați cu o sol- s­dații din tóre­natî­nalitatil­­i­m pe pi o lut Io­viții,­ ținea optu ani. Se înțelege că o servițiulă militarii": regulată astă-feliă, c­era unu felă de transportare, forte bine a înțeleșii din puntulii de vedere ala sis- a teme­î de politică dărnuitoaiă a Austriei. Ideia iei principale era de a pune sal­­a dată din teritorială unui poporă pe te­­­­ritoriulă altui poporă și acesta Austria s o face și astăziî cu cea mai mare grije­­a­lă sem­ă de amănunte desvelescă gro­­zava tema a cabinetului de la Vien.» pentru Veneziani. Napoleone, în locul ă ? shiriloră, instituise în regatul« Italia! ’ jendarmeria. Acestu corpă de frunte,­­ alesă dintre cei mai buni soldați al n armatei, și respectată pretutindeni, a­ ji duse folositorie servițiuri Peninsulei scapăndu-o de briganzi, înlocuindu uă o polițiă fără uniformă, fără disciplină, ci supusă numai capriciurilor­ stăpinului , și recrutată din tina poporațiunii. Cea d’ăntîiă grije a restaurării aus­­­­triace fu de a reînființa sbirii în provin­­ciele veneziane. Trebue se fi trăitu în Italia pentru a sei ce erau și ce suntă ț chiaru astăzi sbirii, nisce bande de bri­gand! Întreținuți de Austria și împrăș­­ciați sub tute de ghisăriie posibili, pe s­ulițe, pe piețele publice, prin cafenele s prin salone, și petițiijăndă adesea pri­n surprindere chiaru în sînulă familie- 1 soră, pentru a aduce trădarea și ade­­­­sea mortea. Acești sbiri erau risce­­ adevărați pușcăriași în activ­iatea că­­l­roră­ a Austria re da Venezia cu pro­­­­vinciele sale ca teatru ale manoperi­­­­loră soră. Dacă vre-ună tănăru lăsa se i scape in publică cea mai nevino­­i­tă observare asupra guvernului sef a­l politicei, de îndată era semnalată, ur­­î­mărită și rădicată ca suspectă. Pen­­­­­tru acesti oginți fără consciință tote­l miijlocele erau bine, banului și pute­rea legitimau tate. ! Astă-felă fură și astă-felă suntă ăncâ astă­zi sub dominațiunea austriacă con­­­­siliarii cabinetului de la Viena In Ve­neția. Ună guvernă care își ra­timă autoritatea pe nișce asemeni aginți nu este óre­ună guvernă condamnată de­­ opiniunea publică? Ne adresamü tutu­­r soră ănimelor o adevărată oneste; din ’naintea umilirii acestui regime, Vene­zia nu are ea tóte titlurile pentru sim­patia Europei liberele? Și nu putemă (zice, fără se m­eritămă maria reacțiu­ni), că, In istoria popórelor, opresc nici unulă nu este mai demnă de inte­resuri universale, ca poporulă Venezie. Dederămă uă mustră de sistema po­­lițiară slăbită de Austria domnitorii astoră urmași ai unei republica indi­­pendinte în timpu de­uă­m­ă patru sute ani. Eră acuma alte acte multă mai grave și cari probază pînă la ce punte domnia nemțască nu ține în sumă in­stinctele, simptimintele și trebuințele poporațiunilor și puse sub jugulă seă. Pentru a înlătura greutățile mate­­ria­le ce întîmpina în strîngerea, din ce în ce mai impopolantă, a impositului asupra înregistrării, guvernală austriacă, necontenită încurcată de îmulțirea chel­­tuelilor­ sale pentru armare, născoci crearea unei h­ărtie timbrate propor­ționali aplicată cn imposită provincielor­ veneziano. Nici uă dată, de căndă s’aă organisat băncele și creditură în Europa, nu s’a vedută uă sistemă financiară arătă­­ de arbitrariă și confusă. Cei săraci erau, curată despoiați, cei bogați, cari se slu­­iau cu astă b­ărn­ă tirobrntă proporționa­­l pentru transacțiuni mari sau pentru a­­aceri considerabili, erau prin acesta chiar­ mai exonerați. Este lesne de m­­­elesă ce tulburare trebuia se aducă î­ntre poporațiunile provincielor­ vene­­țiane, crearea unui astă-felă de impo­sită. Cea ce justifică ună imposită este ișiurarea ce aduce clasiforă sărace, Astă-felă crede-mă noi celă pucină. Și a Venezia, crearea h­ăstiei timbrate proporționate născocită de Austria se repunea poporațiunii tocmai în sensă contrariă; totală fu atătă de refi cal­culată în adoptarea astei sisteme în­­­ cătă­cimine, nici chiară inventorii me­­urei financiarie, nu erau m­ulțămiți. Ea­­­resauruluJ aus­ i au altă nefericită lege fără se p0tă - o face înțelesă Asta nu e totă, din *­ră pentru organisarea administrativă f­rancese a reg­atulu­i Italiei , cabinetul ă­­­ustriaca schimba tóte legile esistenți t tunel. Sistema metrică fu supresă ca­i­lătită d’uă origine revoluționarii. Se a­plicară și se impuseră Veneziei tóte l­egile antipatice moravurilor­ italiane; l­egi confuse, oscure, contra­dictorie j­reă traduse; se închise gura la tóiu l­um­eu. Procesele civile nu se mai des­­lateu, avocații fură reduși a trata prin memorie scrise; în procesele criminali, 1­iu numai nu era nici discusiune ver­­i tale nici publicitate, dară încă era su­­b presiune asolută a ori­carii interveniri f­ie avocați. Operăndă în misteriă și în umbră, se concentrau în acea­ași per­­i0nă rolurile acusatorii, de aperătoriu si de judecători». Justiția dată astă-felă nu era decătă uă tristă comediă, pe care despotismulă străină o jacă pre­­titindine unde se împlăntă contra drep­­ului și contra voinței naționale. Cumă Austria, arătă de abile în di­­plomație, n’a înțelesă nici uădată că singura șiansa de durată a dominării sale în Venezia era în aplicarea unui regime și în respectulu deprinderiloru ii legiloră țerei. Numai cu acastă con­­dițiune Austria ar fi putută pute se con­serve, de nu autoritatea sea politică, Bela pucină are­ oare prestigii morale, pe care ’iă-a perdută cu totulă. Efică adeverulă asupra rolului Aus­triei peste Alpi. Faptele nu uă elo­­cință incontestabile , și numai într’în­­sele­amă căutată mărturie despre inca­pacitatea administrativă a dominării Haps­­burgilor­. Unu scriitoriu militariu, mare admi­ratore ale tratatelor­ din 1815, ala vechiului dreptu europeană a definită astă dominațiune ,,ună abusu neîncetată de putere, că nu se póte mai complectă în epoca nostra și la­tină poporă ci­­vilisata. 1)“ Ce nă se opusă astora triste realități apărătorii cu ori ce prețiu ai politicei austriace cari susțină că cabinetul­ de la Viena are cuvîntu se ț­ă Venezia? 1) A. Lemaison. î­s Noi credemă că, din puntură de ve­­­­­dere ală proprielor­ sale interese, casa 3* de Habsburg, pe care Venezia o costă­­. mai mulții de cătă îi aduce ar face mai­­ bine se asculte consiliele presei libe­­­­rale care o anga­iă a cede, de cătr­e consiliele presei reacționare care îm­­e­pinge pe Austria a resista la aspira­­­­țiunile italiane. N’avem o mare speranță și I se aducemă pe cabinetul­ de la Viena , la­să apreciare imparțiale a pericle­­? I­lorii care resultă din Dominețiunea sa în Italia. Ne vomă mulțumi numai de a aduce aminte adversariloru noștrii po­litici ce Austria în 1848, a vrută prin­­ organul­ d-lui de Bruck, se intre în­­ negoțiare pentru a trata cu peninsula­­ despre rescumpărarea Veneziei. Austria, daca nu ține se ie asu­­pră­ și tata responsabilitatea unui res­­belă europeană, ar trebui se reviă astăzi la aceste disposițiuni în păcătorie. Cesiunea Veneziei și a quadrilaterului ar­entări de sigură situațiunea politică a casei de Habsburg în Germania. Ea trebue se-și ințelagă adeveratele ei in­terese și se le­pară mai presusu de prejudițiele militarii. Pacea lumii de­pinde clară, chiară acuma de conduita guvernului austriacă. („Le Siècle“ din 28 Martt.­ ­ ADUNAREA NATIONALE. Ședința de la 24 Maiă. (Urmare). D. N. Ionescu. Domnule Președinte, profită de acesta ocasiune, pentru a anunța și că o interpelațiune totă a­­­supra acestui subiectă, d-lui Ministru de Interne. Subiectul­ acestei inter­pelări va fi chiară acele ordine date de onor. d. Ministru pentru împedicarea d loră, amă sel­ițe, și seunțe positive, că nu am fostă nici cumă­rixe, și că nu aă fostă de cătu nisce certe de copii. In minutulü acesta chiară în care voiamu se anunță interpelațiunea, amă primită de la Berladü o petițiune supscrisfi de 600 persone, de 600, d loră, și din­­tr’acésta voiă face obiectură interpela­­țiunii mele. D. Președinte. Atunci remăne ca in­terpelațiunea d-vóstre se o faceți măne. D. Președinte alu Consiliului. Ve­rogi, se­otărîți­­ Ziua interpelațiunei, fiindu­că din acea iji se numeră cele trei ce se dau după regulamentă Ministeriului pentru a respunde. D. N. lonescu. D-le Președinte, in­terpelațiunea mea voiă avea ouore a o face măne. D. R. lonescu. D-le Președinte, ieri v’am­ă rugată se bine-voiți a invita pe onor. d. Ministru de Resbelu se asiste astă­zi la ședința nóstra pentru o in­terpelare ce voiama a’I face. După ore care esplicațiuni ce mi s’a dată în urmă, renunță de­o­camdată la acesta in­terpelare. D. Președinte al­ Consiliului. D-loră. d. Ministru de Resbelă a fostă ocupată astăzi, și de aceea nu a putută veni. Otăriri însă i­iua pentru interpolare.... D-nu Radu Ionescu. O­amănu pentru astă dată. D. T. Latișu. D-le Președinte, din documente demne de credință, din or­gane de opiniune publică, atîtă romăne, cătu și maghiare, din fața „Gazeta Tran­silvaniei" de la 26 Mai­, și dintr o altă față maghiară, care în cestiunea de față are cea mai mare autoritate, din fața »Kolozsvári Közlöny* din 18 Maiă cor­ntu, No. 58. Am luată soiință cum că străinii, nu Romăni, din Imperiul­ austriacă curgă în România, într’ună numeră în­semnată. Acești străini emigratori suntă Maghiari, și specialmente Secul. Am luată schința, d-le Președinte, că acești străini emigrați, cari sântă de

Next