Romanulu, iulie 1866 (Anul 10)

1866-07-10

București „î Cuptoriu. Nici vă scrie din afară pînă ’n momentulű cândű íncepemn revista noutră. Nu acimit nimicit despre operațiunile armatelorü beligerinți. Ce făcu Prussianii? ce facu Italiano? ce făcu Austriacii? — Cuma mergu acele ciudate negoțieri ale unui armisteți de care se vorbesce la bubuitulu tunurilor, care-i dau uă desmințire scomotósa? — Ce s’a facutu cu armata lui Cialdini care a trecutu cu atăta fericire Paolo și înainteză pe teritoriul Veneziano? — Ce s’a facutű cu armata prussiană, ce se află ăncă de acuma cinci grile la uă distanță de câteva ore de Viena? — Se fiă stătutiele în inacțiune, în așteptare atătea flile? — Nu ne pare probabile; inacțiunea, teraporizarea, în împregiurări ca cele de astăli, este adesea victoria perdută, este întărirea, este revenirea în sine a inamicului. Acesta nu pate fi tactica generaliloru Prussianu și Italian!. Prin urmare resbelulu a trebuită se urmeze, séö armistețul s’a închiăiatu. In ambele cazuri însă, pentru ce acestă neînțelesă tăcere a telegrafului? Acestă tăcere ar fi și mai de neînțeleșii dacă s ar fi închiăiatu unu armistețu, căci nu încape îndoiela că de la Viena n’ar fi întăritiatu d’a transmite pretutindine să scrie așia de bună pentru Austriacî. Este daru mai probabile că amuțirea telegrafului nu anunță ceva bunu pentru Austria. — Se sperămu însă că, fiindu casule astafele, ne voru sosi nuvele p’uă altă cale de cătu cea austriacă și că vomu fi puși în posițiune d’a satisface justa așteptare a cititorilorü noștri. AmO dori se putem fi da, celu puținu, amenunte de prin diamele străine și aprebările acestoru a asupra situațiunii, darö chiaru giiarele ne lipsescu de căte-va glife, nu scimu din ce cause. Acestă lipsă de nuvele este cu atătu mai regretabile, că resbelulu ce se face astă gli în Europa este, cumu amu glisit-o deja, unulű din cele mai mari, și prin urmare amu dori se ținemu pe cititorii în cunoscință de tóte peripețiele lui. De la începutulu seclului XIX, nu s’a produsű în Europa eveniment și mai considerabile decătu resbelulu de faciă Nici chiaru resbeleie cele mari ale Imperiului lui Napoleon. I nu-i potu fi comparate, în ce privesce măreția resultatelor, profuda modificare ce ele este menitu a aduce ecilibrului Europianu, tendințeloru politice și viitoriului stateloru ce constituescu vechiuiu continiate. In adevaru Napoleone I, represintante alu revoluțiunii, fiindu cu totulu invinsu la Waterloo de monarchiî coalisați, vechiuiu dreptu monarchicu păru a eși pentru totudeuna triumfatoriu din luptă; tratatele din 1815 consacrară domnia sea esclusivă în tota Europa și prin constituirea săntei—alianțe, formată de cele trei puteri mai asolutisti, crezură c’au pusti uă barieră puternică desvoltării acelui dreptu poporiu, rivale, abiă născută în consciința popóreloru, daru care dedese deja nesce dovedi așia de spaimíntatorie de puterea sea. In timpu d’uă lungă jumătate de seclu, popórele avură a lupta neîncetata contra acelei alianțe care se opunea la legitimele lor aspirațiuni și la nerecusabilele tendințe ale epocei nóstre cătră ideiele de dreptű, de egalitate, de ameliorări morali și materiali. I In primulu răndfi alü puteriloru opuse oricâtiî ideie de progresu se însemnă Austria, daru deja vechiu ă dreptu, pe care ea la aperă cu atăta inverșiunare, și putemu adăogi cu atăta orbire, primise mai multe loviture. Resbelulu din 1859 și reconstituirea regatului Italiei îi dedleră uă lovitură, care, de pe atunci, se putea privi ca omorítoriu. Și în adeveril, exemplul Italianilor, cari uitau interesele și tradițiunile lor locali, spre a alerga se se adune în giurula lui Victore Emmanuele, spre a cuceri unitatea naționale, vederea ăstui ju ne regata alű Italiei pline de vigore și de viitoria care debută cu atăta strălucire în rolul de putere mare la care aspiră, — éca spectaclulu care a venitű a descepta națiunea germanică, care a scuturat-o din amorțirea sea și care o împinge astăgii spre cucerirea destinatelorfice geniulu seu, virtuțile sale și puterea sea îi însemnezi. Asistemu la celu mai mare spectaclu ce istoria póte oferi spre învețămîntulă popóreloru. După ce ama vezută renascerea Italiei, avemu s’asistemu la reconstituirea Germaniei. Primele resultate ale acestei lupte teribile daru roditoria lecunoscemü deja. In acesta duelu alű trecutului contra presintelui nu este trecutulű care a triumfatu. Și deși nu scimn încă ultimele peripeție ale acestei lupte, — căci eumüaműnisti ne lipsescu cu totul seriile și telegrafice și ziaristice, — putemu fi șiruri d’unu lucru: Scăderea și póte disoluțiunea, mai multu sau mai pucinu apropiată, a deboiului Imperatoriu ausriaca— causa naționalității pornită pe calea triumfului definitivă și aducêndu, d’uă cam o dată, încă uă putere noue pe scena lumii. Statuiu germană, reconstituită, reorganisata. Darü óre numai acesta se fiă resultatulu rebelului d’astăgii? După cele ce amă ^isa flă care a ințeles c’acesta nu póte fi ideia nostră. Insă pentru a profita de împregiurări, pentru a-și crea unu rolO, unii dreptu în facia Europei, ori ce națiune trebue sc se gătescă, se facă sacrificie de totu felule, necurmate și nepregetate. Numai cei pregătiți voru ave partea lorű la banchetulu celu mare. Astăzih M. S. Carolű I a primităuă Deputațiune oficiale, trimise de Suveranul Serbiei, spre a felicita ca buni și bravi vecini, pe Domnitorii și națiunea romănă. Primirea a fostă oficiare, in sala tronului și s’a făcută cu totă ceremonia ce reclamă acestă solemnitate. Cuvintele rostite de acei nobili soli au fost bine simțite, și națiunea întregă, de le ar fi auzitü, le-ar fi salutată cu cele mai vine simptiminte. Dar națiunea romănă are nevoie se’i spunem acele cuvinte ca se le cunoscă? Nu le găsesce ea are în simptimîntele iei de iubire frățescă, ce are pentru vitejii noștri vecini Sîrbii, în legăturele religiose și în comunitatea intereselor și a simplimenteloru cari de secle ne legă cu Serbia? Respunsulu Măriei Sale a fost demnă de națiunea în numele căriia vorbia și de națiunea la care se adresa... Măne M. S. va da unui prăn^u de gală Deputațiunii Serbeamu constatată în adevere, că ele suntă de uă mare importanță, căci pară a fi făcută parte din anulă și acelașă individă, după apropierea în care s’a găsită unele de altele. Aceste osăminte suntă: ună colță recurbată, ruptă în doua, și două lungime de ună metru și 40 séu 50 de centimetre și care pate se fi fostă chiaru de 1,80 sau 90 cent. ună stînjinu aprópo, adăogâindă și vîrfaiă care, din nenorocire, fiindă prea friabilă, s’a redusă în pulbere după spusa lucitorului care s’a găsită lungită orizontala în petrisură din fundulă gropii; acestă colță are însă basa sea, care era nfiptă în falcă, intactă și deuă grosime de 10 c saă 12 c în diametru, și ară constitui una din bucățile cele mai importante dintr’ună Muscă, dacă d-nu Grant* se va grăbi, dupe cumnă iarnă ,jisu, se’să imbibeze cu uă disoluțiune gelatinosä spre a-i reda consistența necesară, fără de cire în curcuda se va reduce în fragmente incoerente. Celelalte esc sunt: două măsele complecte din comțuna areu o lungime de 20 c sau 22 c, și două fragmente de măsele, tóte forte bine conservate, fiindăcă ele cuprin Zendft și smaltil era nu numai dintină sau ivoriu cu colțu, au fostă mai puțină espuse descomposițiunii. Ne avendu timpu atunci se visitezu și localitatea de unde provenea acele osăminte, căci înserase, m’amu dusă eri la 6 ale curentei spre a observa condițiunile geologice ale acelei localități și erá ceamă observată. Terîmură în care s’a găsită aceste osăminte este termată cu arsenarii sau deluvianți care acopere întă valea Dunării pînă la paiele raunților și este formată, mai în tota Europa, unde esistă acestă terimü de același strate. La Belvedere constituțiunea geologică a gropii este cea urmatore: la partea superiora unăstrată de humă s cu argilă nisiposă roșu, două grosime de aprópe 70 c suptă acestă unui altulă de argila nisiposa galbenă, care are aprópe un metru de grosime, și constitue partea superiora a terîmului deluvianu, numită de Germani Loess. Cu acestă loess, se face împregiurată Bucureștiloru, cărăraidi și întrebuințâză la unele didării dreptă cimentu. Suptă acestă argilă nisiposu sau loess vine măstrată de nisipă de peste doue metre de grosime, care la partea superióra este măruntă și la cea inferióra devine mai mare și constitue cea a ce luminau petrișu. Acestă strată de nisipă și petrișu, formeza partea inferiora a terîmului deluvianu, numită deluviulu sură,, spre a să deosebi de unăaltă deposită de argilă și petrișă roșu, ce esistă în unele localități între loess și deluviulu sură, și căruia i se dă numirea de deluviulu roșu. Tóte osămintele acestei pețe de elefantu, numită în geologiă Elefas Primigenius și pe care Tartari l’aă numită Mămuță de la gjicerea mama, pământă, fiindă că iei credă că elă trăia pe suptă pământă, se găsescă în acestă deluvîă sură și mai cu samă la basa sea în petrișu. Totă aci s’a găsită și la Belvedere după spusa lucrătorului. NegreșitO că în acestă localitate se află scheletură întregă alu Mamutului, căci deosebită de cele patru măsele și coițulă ce venuseră în ajună la d-na Grantă, erî chiaru cu doue sau trei ore înaintea visitii mele, lucrătoruln raia spusă că a găsită uă a cincea măsea, și pe care mi-a disă că pociu s’o vedă la portară, care încă nu o dusese la d-na Grantă. Mergândua portară, ’mi arătă în adeveră acesta măsea care era încă umedă, și mai complectă decătă tote cele ce venuseră în ajmă, căci avea una din rădăcini intactă, cealaltă mi s’a spusă că esistă în nisipă, dâră că s’a redusă în pulbere căndă a scosu mascoa din locul ă seă. Afară de acesta cercetând« pe lucrătură mi-a spus că a găsită și ose de ună metru și mai bine de lungime, negreșatu vreună humerus sâă vreună femur, dâră cari <ț*ceală, îndată ce le atingem a cădea în pulbere. Solul. Românii este plină de osămintele acestoră elefanți stinși de pe facla pamântului și amă putea, după cumă amă disă în alte ocasiuni și o mai repetă și astăzi, se avemă în acesta privință unulă din Muscele cele mai avute din Europa dacă administrațiunea ară da ordinile se putfi mai multă atențiune, căndă se găsescă asemenea remășițe ale unei luni ce nu mai este, celă pucină în lucrările de șosele căci mi s’a spusă, nu sciu în că nu pute fi adeverată, că, în mai multe localități și mai cu sumă spre Giurgiu, lucrătotorii cari scotă petrișulă pentru șosea, găsescă de asemenea măsele pe care se spargă și le aruncă împreună cu petrișulă pe șosea. Greg. Stefănescu. MAMUTULU DE LA BELVEDERE. Insclințată de d-na Davila că mai multe ose fosile s'au găsită de curândă în grupa de nisipă de pe proprietatea d-l ii Grantă, de la Belvedere, la pórta BucuresciuU î amă fostă alaltă er. 5 ale curentei se visiteza acele oseminte, și DREPTURILE IMPUNU DATORII. Precuma este înăscută în omu spiritulu de sociabilitate, de asemenea că consecința naturale omulu este făcută se aibă afecțiuni, se se simplă strinsu legatú de miZ’locuri sociale în care s’a născutO, a crescutu, s’a desvoltatu și tótă aceași arare, atașamentu și atragere este împinsă se aibă pentru pămîntul pe care a pusu primulu séu pasă, care ilu nutresce și care îi va servi de mormíntu. — Acestea suntă legăture firesci, pe care numai uă inimă tocită, rece, nesimțitore póte fi în stare se le sfărâme; și Dumnedeu se ne ferescu de acelűa care se fălesce că patria lui e pretutindeni sau acolo unde are folosit „ubi bene ibi patria,“ căci uă asemene ființă oriunde se va afla, nici unu serviciu altorva nu va aduce, numai la dinsula se va gîndi și va fi în stare se sacrifice în totu nsimtulu interesei" Hitulora pentru alți seu propună. Animele bine născute sunt ă, după noi, acelea numai cari țină la pămîntul ă pe care aui vegluiți pentru ăntîia oră sarele resărindu, luna lucinda și cămpia înflorindu, care este in stare se-și de vieța pentru pămîntură unde a avută legătură copilăriei séle, sărutările părinților, îmbrâgistările amicilor, arnórea sociei și măngăiările copiilor sei. Atătea diferite împregiurări suntă de ajunsă pentru a face ca omulă se țiiă la pămîntul ă scă, se și iubescă țara; dară cea ce mai contribuiesce, într’ună modă puternică, a mări arnerea de patriă, suntă instituțiunile politice cu cari ea este înzestrată, legile cari reguleza diversele acte din viața omului. Cu cătă ele suntă mai bune, cu atăta se îmulțescă și suntă mai puternice legăturile, care țină pe oma strînsă de pămîntul țării lui. Omul în societate are mai multe trebuințe de satisfăcută și realisarea loră nu se efectueză de cătă numai atunci, căndă ele se află în condițiuni cari se să înlesnescă, se lă ajute a nu se lăsa în suferință. Trebuințele ce simple omul sunt materiali, morali și intelectuali și principalea condițiune ce se cere ca elă se și le potă satisface, este de a se bucura de legi care să-i asigure dreptatea și libertatea. Pentru a ave risce asemenea legi trebue mai ’nainte de tóte ca ele se aibă isvorulú soră în mărețele principie naturali și acestea, pentru ca se aibă ființă, cată se fiă înscrise mai întîiă în legea fondamentale, în Constituțiune. Cu uă bună Constituțiune nu potă se fiă legi rele. Dacă într’insa se voră afla înscrise principiile de dreptate și libertate, neapărată că ele se voru reproduce în tote celelalte legi. Pe lângă acestă condițiune esențiale, se mai cere încă, pentru ca uă Constituțiune să respundă la tote trebuințele națiuni, ca ea se ftă operea membrilor societății a cării organisare este menită se o reguleze. Noiamă avută destule probe că uă lege fondamentale nu pote dura dacă este confecționată de străini. Regulamentulă organică, la care influința străină a avută uă parte arătă de însemnată. Convențiunea fabricată de străini cari nu cunosceau nici trecutulu nostru, nici puterea, nici aspirațiunile nóstre, tóte aceste legi cari nu au fostă produsulă unei opere curată naționale nu ne aă adusă de cătă neajunsuri, strîmtorări, de cari amă căutatu se ne scăpămă. In fine insulă nostru s’a reanisată, dorința s’a împlinită și în Constituțiunea de astăzi străinulă n’a avută nici ună amestecă și libertatea de care eramă arătă de setoși, dreptatea care ne a lipsită arătă timpă, amândoue suntă consacrate în legea fondamentale de astăzi votată de represintanță națiunii. Garanție destulă de puternice s’a prevezutu pentru ca cetățianulă să nu mai fiă strîmptoratu în mișcările lui, și acțiunea individuală se nu mai fiă înăbușită ca în trecută. Libertatea consciinței, libertatea presei, libertatea întrunirilor, libertatea asociațiunilor, tóte le posedeză astăzi, mulțămitâ Constituțiunii in vigore, și ca scuză în contra autorităților, cari ară cuteza să puiâ pedică la esercitarea acestoră libertăți, ni a’a dată dreptulă de a trage in judecată pe totă funcționariul, care ar abuza de puterea sea. Mmiatrîî mi oo »rv»! pnlfi "onnndt* după voința unei persane inviolabile și care putea se-i apere de orice responsabilitate prin dreptură de grațiă, cu care putea să-i tragă din orice încurcătură. Astazi totá responsabilitatea este numai a loră, orice rele numai soră li se pute imputa și plângerile cetățianilor, numai în contra loră trebue se se îndrepteze. De acea națiunea are dreptulă prin represintanții sei se se ceră socotelă de tote actele lor și căndă actele lor, vor fi fostă vezumatore, națiunea îi dă judecății și de pedepsele ce le se voră inslige numai națiunea singură pate să-i grațieze. Dară dacă Constițiunea ne a dată drepturi, ne a recunoscută libertăți, trebue să nu uitămă că avemă datorie către societate, și precumă ținemă ca libertatea nostra să fie respectată, de asemenea caută se ne găndimă a nu nesocoti libertatea celorălalți. Numai astăfelă putem păstra drepturile ce amă dobândită, căci este solută, esperiința din toți timpii aprobată că, dacă nimică nu este mai anevoie de dobîndită, nimică asemenea nu este mai lesne de perdută ca libertatea politică, pentru uă națiune care nu sce a-și face datoriele ce i impune conservarea ei. Se întrebuiețămă, dară, libertățile de care ne bucuramă astăzi în a lucra la ridicarea treiului nostru morale și materiale, iar nu spre a aduce dezordinea și anarhia cari perdă totă de una poporele. Ne rămîne multe de făcută pentru ca viitoriu să se să avemă strălucită. Situațiunea actuale a țerei, din puntură de vedere financiară, este din cele mai deplorabili și starea materiale în care ne aflămă nu ne permite se facemu tate sacrificiele cerute, pentru că puternicii regimului trecură să storsă totă sudarea lucrătorului, nă sleită totă produsul muncei sale pen-