Romanulu, august 1866 (Anul 10)

1866-08-07

526 ROMANULU­I AUGUSTU. se mergem­ cu iubire și credință spre dânsele ș’apoi se le dobindime, se le avem­ în adevere. Domnia despotismului ș’a corup­­țiunii ne-a lăsatu înamolu­t în cele mai mare deficite materiale. Crisă finan­­ciariă, crisă­ monetariă, sărăciă luciă. Prin economiă, prin reduceri de cheltu­­ele, prin sacrificiu din partea tutulor, pen­tru căte-va lune, prin vímjierea unora din proprietățile cele mici, printr’uă bună repartițiune a trapositelor­, deficitului se va acoperi, bugetulö pe anulu 1867 se va ecilibra, și stabilindo uă bancă, și ’ncepen de a deschide sorginții a­­verii publice, și prin ajutorul­ ce vomu da toți, în tóte modurile guvernului, ínceteza crisă financiariă și monetariă și starea materială, atâta publică cătu și particulariă se ’mbunătățiesce pe depline. Cum e dare se scapume de deficitule șî de crise morale? In acesta stare era și Francia la 1789. Ea însă s’a vindecat, căci a simțit și îndată unde este zeula celú mare, ș’s cunoscută mi­JiIoculO prin care ele se póte vindeca. E că ce­ri­seră notabilii unei mice provincie din Francia, în registrele în cari însem­nară toți păsurile lor­, trebuințele loru și le deteră apoi deputaților­, m­anda­­tariloru lor, ca una felő de mandate imperatifű: „Este un monetă ideale, daru pube­­rica, multa preciósa și fórte scumpă íntr’una regatú ca acelu­a ale Fran­ciei: ea este com­óra onórix, comera nesecabile condü sole lua cineva din tr’ensa cu înțelepciune. Sfaturile gene­rale, (adunarea care deveni constitu­ante) vor­ face un­ mare serviciu po­porului și posterității de vor­ găsi mitiílocü a bate din nou acastă no-o notă naționale.“ Curaj insă se va bate acea mone­­ta? Curan a bătutu-o Francia de la 89? Ea su­­țjice unulu din omenii de geniu ai Franciei, d. E. Quinet, „Ea fu ea un corabiă mare sdrobită pe nisi­puri, fie­ care se pune la lucru spre a drege spărturele. Ce de lumină! câtă rațiune! căte isoare nesfârșite se des­coperă ast­fela! Națiunea intrigă su­­crisă a regenera a scăpa națiunea.“ E că darii și metoda prin care se póte bate acea monetă, acă acele es­­trate, acel sulfatu de quin­quilla prin care se potű vindeca frigurile despotismu­lui și ale corupțiunii sale. Avemu acumö uă Constituțiune care conține tóte libertățile. Se nu uitămu insă că Constituțiunile au făcu de cătu a le înregistra și că numai voința și lucrarea necontenită pentru a le măn­­ține le garantixă. Se nu uitămu că la noi lipsesce mai cu totulu tradițiunea libertății, unde dare s’aprindemu facla care se ne a­­rate calea înainte cândö trecutul­ nu ne a läsate uă schînteiă în cämine ? Pe ce se punemu pârghia cânde tre­­cutulu nu ne a läsate puntule de ra­­zăru ? Se nu uitáme c’a resturna sistema cea vechiă nu este stătu de anevoiă câtu este d’a plănta bine pe cea nouă. Pentru cea d’ăntei este d’sjunsu­ră unire, chiarö uă coalițiune de căte-va zile, unu momente de entusiasmu, de măniă numai, adese este d’ajunsQ vo­ința și devotamentulu a căți-va inși și resturnarea s’a facuto; pentru a doua­ a insă se cere neapăratu uă UDÍre de­plină între cei mai mulți, credința tare în principii, voință nestrămutată, devo­­tamente fără margini, uă lucrare ne­curmată de tótfi $ioa și tiropi înde­­lungate, pănă ce rădăcinele arborului celui nou se prindă și se se sfunde în consciința naționale. „Costă multă a face pe omu se facă une pase în ordinea morală. Aci în adevĕre este greutatea. De vei lua una câte una tóte revoluțiunile, vei vedea că cele mai mari s’au propusü a schim­ba pe ome­ni întru seu. A muta din locö simțimîntele, a dobîndi altele noul, a se ’naruți în lucrurile ce nu se vede, nu se pipăia, aci este problema. A do­bîndi simțimînte ce nu le au avutö păn’aci, uă nouă sistemă d’a conside­ra viața, pentru acesta națiunile a tre­buia­i se frică prin grile de sângeW(i). Este ceva ce pentru unu momente va părea unora și mai ciudate. Omul­ se desface adese de uă ideiă greșită; este însă cu totulú altu ceva și multe mai greu d’a pune în­locu-i uă altă idei ă i care se fiă dreptu; trebue uă altă educațiune spre a se insoci cu ade­vĕrule. Ancă uă pedică, și fórte mare care necunoscută fiindu facű națiunile se se Dolicnesc și în cale cu cea mai mare înlesnire și se rocadă pe brânci în despotisme. Cândö libertatea n’a fostii praticată multe timpii într’ua națiune, cândö cu alte cuvinte nu este bine cunoscută, sunta óment, vechi și nouă, cari o cere. Po că la timp, ea este uă simplă do­rință, uă apltracțiune numai, mulți o dorescc, ha ăucă și lucreza pentru dobândirea iei; îndată însă ce ea se dobândesce, îndată ce ié uă ființă, tră­iesc­, ei se spiriă de dânsa, o abjură și ca toți renegații o lovesc, cu mai multă ură, și o lovescö pănă ce o do­­boră și devine anteiî Miniștrii, ănteiî comisari, ănteiî prefecți și chiarö ăn­teiî aginți plătiți ai despotismului. A­­ceștî ómeni, tocmai din causa că fu­seseră până la ore­ care punta propa­gatorii libertății, pe când­ ea nu era de cătu­șă simplă dorință, suntu și mai periculoși, pentru că deschide calea ser­­vitudinii și servesce de calăud­ă mulțimii. Ca se cunoscemű spărturile coră­biei prin care pute intra apa și ne a­­funda, ca să oborime simțimintele cele vechi și greșite, ca se scriau bine, ce este libertatea și datoriile ce ea ne im­pune, trebuie uă lumină nouă și mare. Și cumö se dobândesce acea lumină. Prin schimbulu și ciocnirea ideielor­. Ca s’avemu puterea a lupta con­ta ideielor­ celorö greșite ș’a le des­­rădăcina din noi, spre a dobândi și puterea d’a ne despărți de viciile nóstre ș’a ne însoci cu adevĕrule; ca se pu­­temu în sfârșitu­ se ne punemu cu toții la lucru spre a drege spărturele corăbiei, spre a ne regenera, ca se pu­­temu apoi lupta contra atătorii greu­tăți, și ’nvinge, este de neaperatu­ră deplină înțelegere între cei mai mulți. Trebue dare se ne cunoscemu, se vorbime, se ne schimbamu ideiele, cu alte cuvinte trebuie se ne întru­­nimu. Mulțimea o­re deci timp, nici mu­lt lace d’a studia în cărți, ba nici chiar­ d’a citi foile publice. Se seie apoi de toți că cărțile nu sunt­ d’ajunse spre a lumina și descepta mulțimea; se scie că numai cuvântulu duce și comunică viața cu răperjiciunea și cu tăria elep­­tricității, și d’acea­a, guvernele cele rele au opr’tit întrunirile chiar­ cândö au fost­ silite a acorda libertatea ti­parului. Oratorele, predicatorele nu sunt­ numai purtătorii adevărului, ci și martorii, chezășii lui. Christe nu scria ci vorbia. Cărțile lui Luther, Calvin, Zwingle au facute teologi, dar și numai cuvântulu lorö vie, repetite și comentate de cei cari î­­­și simțea­u, au facute revoluțiunile religiose.“ Apostolii au Interneiale creș­­cinismule trecénde prin captere arse și vorbinde, era nu prin cea­ a ce ve­­demu de la decadință în bisericele nós­tre, prin aă simplă, „de la Apostoli citire“; cuvântulu este v­i­e și cartea este mortă. Se luămu dare cuvân­­tule și vomne reînvins; se respăndimu adevĕrulö prin cuventu, și din resu­­nete în resunete va străbate tóte un­ghiurile și d’acolo va reveni lumina ca radele sorelui, și nici uâ putere a­­­ uncî nu va mai putea s’o puie suplu obrocu. (1). E. Quinet. La Revolution, Deficite în justiție, deficitu în ad­­ministrațiune, deficite morale ne su­grumă. Ace ile deficite, și pănă la ore­care punte chiare și deficitule ma­teriale mi se pot­ acoperi de câtü prin întruniri, prin desbateri publice și prin conferințe. Guvernule, fiă cele mai­­ unü, nu póte cunosce reale, și nici nu­ le póte sterpi de nu­ le vomü­j­­juta toți, și acele ajutore nu s’lu pu­­temu da de câtu cândö vomö fi noi înși­ne și luminați și tari, și nici una ni­ci alta nu se dobândesc­ de câtu prin întruniri și prin conferințe. Comercianții suferă tare la noi. Dar scie ei bine ce au fostö pănă la 184­8, ce suntu și ce trebuie se fiă? Scie el că n’au fost­ nimicii, că în urmă au începutu a deveni ceva și că nu vorö prospera în comerciali lor, pănă ce nu vorö deveni, cee­a ce suntö pre­­tutindene comercianții, adică una din cele mai puterice temelie ale socie­tății. Chiar­ în partea materiale soie iei toți și bine ce este moneda, ce este creditulu, ce este comerciile chiare, și cari sunte adevăratele cause ce-o face a suferi? Puține, fórte puține din a­­ceste le scimii. Se cerá dare, de la bărbații noștrii cei mai luminați, con­ferințe publice despre tóte aceste, și peste puținul voro sei, și atuncî, dare numai atunci v­omu f­i, căci numai a­­tunci vomu acoperi tóte deficiturile. „Unde veți fi doai adunați în numele meu­, voi fi între voi.“ Acesta­a este învețemêntulu ce ni lu—8 lăsații celü care ș’a vărsată sân­gele pentru mântuirea omenirii. Se ceru dare toți întruniri, desbateri și conferințe publice în privința tutorii cessiunilor­. căci Și le vorö cere, și le vorö ave, le vor­ face âașii, în­­ ziua când­ vor­ înțelege că numai a­­tunci vomö ave dreptate, moralitate, libertate, avere morale și materiale, nu­mai atunci vomö avâ în adevĕr ö un Con­stituțiune, numai atunci tóte gu­vernele vor­ fi bune, numai atunci fiă­care va fi în adeverii une omö, nu­mai atunci vom­ fi uă națiune, căci numai atunci dumnezeu­ va fi între noi. C. A. R. d­alü­ ére pe cei alți, se’l pedepsască după legi. 2. Nu se va îngădui țeranilor și ce vine d’afară cu carele loru, cum fi și orășâniloru a conduce din cară și fără de hățuri, ci vor fi fi siliți a conduce trăgători de funie și pe josu. 3. Birjarii și conductorii trăsurilor și particulare umblîndu pe poduri și în locurile poporate, nu vor fi putea alerga nici băga­retele trăsurilor si prin văga­­șiulfi trotoarelorfi, ca se stropăscă astfi­­dfi pe trecători. — Nu vor fi putea asemenea învăța cal pe stradele ora­­șiului și in locuri poporate. 4. Cărciumele nu se vor fi tolera­t fi deschise, decătri pînă la 10 ore sera, vara și érna, cafenelele pînă la 12 ore; eru caifinurile și birturile, până la uă oră după 12 și la orele două orna. 5. Lăutarii, concertele vocele pe strade precum fi și orgele ,zise de barbaria, sunt fi tolerate numai până la ora 12 din tsaple. 6. Nu este permisă nimănui <frupa sce noptra a da pasei in Capitală sub nici unui pretecsifi. 7. Măturătorii nu vor fi fi liberi a mă­tura stradele în altă vreme, decăt și de la ora două din nopte înnainte. 8. Nu este permisă nimănui a uda florile prin baloanele din strade a a­­runca lături sau gunóe pe strade. 9. Nu sunt fi îngăduiți căini fără zgarde șefi temători pe stade. 10. Nu se va mai îngădui înălțarea zroeilor și, cu care se joesi copii pe strade ci numai în curți sau meidane. Priimiți Domnule, asigurarea osebi­tei mele considerațiuni Prefects R. D. Rosetti. No. 16125, August și 6. Domnule Redactare, Fiindă că ați fostă unulă din cei d’ănt­uie, (pote­cele d’ăntâiă) care ați dată lovitura [de marte despotismului] ntunericului și ne ați aretatu, ați stab­­ilită Libertatea, Lumina. 11 Fevruariă am ferma convicțiune că ați fostă și sunteți pentru lumină și că voiți, efi vă place lumina mare, și apoi solindu, pre­­ cumă și d voistră ați ijis’o și ați reper­tat’o de atătea ori, că din lovirea idai^­loră ese, se nasce lumina; laă cura­­giulu a ve ruga d-le Redactore se bine­voiți a publica în stima bilulă d-vestr­ițiariă aceste g­înduri alăturate, totfi as supra Instrucțiunei publice, și cari pote fi considerate ca ună respinsă la artif­oiulă d­lui Leonardescu stimabilulă met­eologă de bancă. Bine-voiți ve rogă. d-re Redactore] a primi asigurarea stimei și respectului­ ce se conservă. C. lenescu, Bucurenci, 4 August­ 1866. TOTU DESPRE INSTRUCȚIUNEA PUBLICA. D-le Redactore, Am verjuză cu plăcere în b­iarul ă d-v „Romănuță“ de la 20 Iuliu trecută sub titlu Reflecțiuni asupra instrucțiuni publice unu articlu sub-scrisă de unulăi din camarai fii mei de bancă, prin car­e și propune a demonstra starea în cărei se află Instrucțiunea publică la noi, o­­ferindă totă d’năbată și uă mică schiță de programă pentru învățămînta în Ly­­ceele și Gymnasiele nóstre Române. Citindă și recitindă cu atențiune a­­cestă articlu, ală colegului meu, amă fostă pusă în mirare de nesce contra­­dicțiuni cari băteau pre tare la ochi, pentru că după modulă propusă de d-sa în locă de a se remedia reală—care zice că există astă­zi în modulă de în­­vețămînță — se agraveza­ puțină pa­­cientă și vomă vede că este adevărată. Scriindă aceste linii, trebue se o mărturisescu că nu m­ă a face uă po­lemică cu colegulă mea, căci atunci e mă perde ună timpă forte prețiosă, mai cu sămă în momentele de fațsă căD dă avemu a ne prepara pentru e­­sameno; însă adaugă, că suntă forte multă mulțămită că enor­­m că colegu, înpinsă — se înțelege — de patriotismă, de care mai toți in timpul ă de facifi suntemu impulsionați spre a face veri ce lucru, am simțită plăcere dară o re­petă și mărturisescă, că onorab­ mea colegă a sacrificată căte­va din prețio­­sele și forte necesarile nóstre ore pen­tru a’și esprime uă mică ideie —­ după cumă o numesc e d-sa asupra progra­­meloră instrucțiune! publice care ne in­­tereseza pe toți in generală, și pe no! școlari!, a­le cărei greutăți le vedem și și le simțimă în parte. Ca se abordeză cestiunea, colegulă meu în articlul ă seă, pretinde că pe­­avăndă uă programă stabilă nu putem­ă înainta cu Instrucțiunea, pentru cuvîn­­tulu că nu avemă uă basa séu mai bine ț­ă drumu tranșată pe care se­ lă ur­mai nu — se înțelege — cu tata rigorei posibilă. Ei bine! acésta e forte ade­­­verată, dară colegulă meă nu se opresce aci, nu, dînsul merge mai departe, vini și ne spune, că Instrucțiunea nu faci progresă pentru că se schimbă în fie­­care ană Programele și că m­ă școlari nu póte termina Liceulă sub acea­ a­ș programă. Eă, cu tótu stima ce am pen­tru colegulă meu, trebue se spună c acastă pretențiune a d-sele nu póte f susținută pentru motivulu că geniulă spiritulu omului astă­ iji — precum ă ș­i-sa mărturisesc © ma­­gioșă — nu staționariu, ci merge șî va merge con­tinuă pînă acolo unde va fi oprită. Nu înțelegu dară uă asemenea pre­­tențiune din partea colegului meu, car scie suntu fórte stenră ca în lom tóte lucrurile suntă perfectibile și ni­­cie cumă perfecte, nu înțelegu cumă ver d-sa ca învățămîntulu în România s fiă închisă într’uă programă mai multe fa­­cimi de ani, căndă seime că nu e si s­im se facă progresă. Adaugă frică ci PREFECTURA POLIȚIEI CAPITALIEI. Dom­nitorii Comisari de Culciî, D-luî Coman­­diru alu Jeandarmarii Capitalei, șî celui alii Ser­­goițiloru de Oraș S. Domnule! In totii tim­pului și­­ie­care prefecle aiu Poliției prin ordonare, au adoptată mai multe mosu­rî, tindîn du­ tote la men­­țirea ordinei Pulice. Din nenorocire, desele preschimbar a șefului poliției și chiarö a celorl­ali agenți, au contribuită ca o mosurö a­­doptată aste­fii și de că tre unii Pre­­fectu, se se lase în nelucrare sau se se modifice măne sub­ alte Prefectii; aste­felii In călii, în lipsă de une re­­gular­enlü séu celu puțină de o colec­ție a acelorii ordonanțe și ună respectă alț agențilorii Poliții, pentru dinsele și menținerea lorii, nu este nici o regulă stabilă, nici o măsură care adoptată uă dată, se nu fie căzută în desuetu­dine și se nu fie nevoe a se repeți. Sub-scrisulu Domnule, pănă a înlă­tura acesta inconveniența prin regula­mente positive, vine astă-iji a vă re­memora cate­va din măsurile de ordine publică și cele mai trebuinciese, și vă invită a lua disposițiuni prin domni 0 o­ficeri de jandarmi, sub-comisari, ser­genți și toți funcționarii chiemați a da concursul­ lor. Poliții, spre a face se se esecule punctualmente urmatorele ordonanțe ce existaă deja, dară erau numai date uitării, asta­felie: 1. Nu se va mai îngădui cerșetori pe strade, la preumblări, în locuri pu­blice, pe la Ministere, Curți și Tribu­nale, ci se voru aduna dupe la acaste locuri si se voru trimite Poliției, ca pe cei fără de maijleee de esistență, s’eî pótu trimite la unu stabilimente spe­ UNU DUBLU. Găți-va bărbați ce au fostö din cei ceri puteam și trebuie si se cunăscă mai bine de cătă ori cine acesta ce s­ cu«», ne natenză c’am fostă reă informați în cele relatate în Nr. din urmă, suptă rubrica ,,ună duelă.*’’ Cum­­«fforă, ne afi spusă f-iă că duelul­ n’a fost ă provocată de cessiuni politice, ci curată și simplu din cessiuni personale. 2-b­a că nu s’aă făcută scuze din nici uă parte, ci numai explicări, astă-felă precumă se facă, precumă trebue se se facă tată deuna de către martori spre a evita ua nenorociră, cându­ nu este imperiosu cerută de onore. Dăm și cu mare plăcere acestă de­slușire astă-felă precumă ni s’a dată, însă stăruimă în a cere stabilirea unui tribunale de onore, precumă și intra­rea în activitate a comisiunii consul­tative ce este instituită pe lîngă mi­nistru de resbelfi. —­­­­­­—­ Bucureșci 5 Augu­stu 1866. Domnule Redact­or o ^ In­su­raabilulă D-voslre diară de la 4 Augustă, a­părută ca corespondență is­călită de UNU MOȘNEANU. Vă regă­se bine-voiți a publică nu­mele acestui Moșnănă spre a pute fi trasă la răspundere pentru calomniele infame aruncate asupra D-lui Tișche­­vici. Vă esprimă totu-nă-dată D-le Re­dactors și mirarea mea, cum­ se póte afla una omu liberală și cu moralitate, care articAn dă onórea altui­a prin publi­citate, ascunde numele șefi?! Primiți Domnule Redactare asigura­­rea deosebitei mele stimei. Alex. Kaczanowski. RESPITESULU REDACȚIUNEI. Numele celui care ne-a trimisii epistola, îm­i are redacțiunea, nu cre­­demu însă d’uă camdată că este de trebuință alu face cunoscuții. Celu asupritu n’are de câtü a res­­punde, respunsuljO se va publica ș’adeverulu va apăre în tótu splen­­darea lui. Adevărulu n’are trebu­ință de resbunări personale, ele vine, este veetute ș’a biruită.

Next