Romanulu, august 1866 (Anul 10)
1866-08-07
526 ROMANULUI AUGUSTU. se mergem cu iubire și credință spre dânsele ș’apoi se le dobindime, se le avem în adevere. Domnia despotismului ș’a corupțiunii ne-a lăsatu înamolut în cele mai mare deficite materiale. Crisă financiariă, crisă monetariă, sărăciă luciă. Prin economiă, prin reduceri de cheltuele, prin sacrificiu din partea tutulor, pentru căte-va lune, prin vímjierea unora din proprietățile cele mici, printr’uă bună repartițiune a trapositelor, deficitului se va acoperi, bugetulö pe anulu 1867 se va ecilibra, și stabilindo uă bancă, și ’ncepen de a deschide sorginții averii publice, și prin ajutorul ce vomu da toți, în tóte modurile guvernului, ínceteza crisă financiariă și monetariă și starea materială, atâta publică cătu și particulariă se ’mbunătățiesce pe depline. Cum e dare se scapume de deficitule șî de crise morale? In acesta stare era și Francia la 1789. Ea însă s’a vindecat, căci a simțit și îndată unde este zeula celú mare, ș’s cunoscută miJiIoculO prin care ele se póte vindeca. E că ceriseră notabilii unei mice provincie din Francia, în registrele în cari însemnară toți păsurile lor, trebuințele loru și le deteră apoi deputaților, mandatariloru lor, ca una felő de mandate imperatifű: „Este un monetă ideale, daru puberica, multa preciósa și fórte scumpă íntr’una regatú ca acelua ale Franciei: ea este comóra onórix, comera nesecabile condü sole lua cineva din tr’ensa cu înțelepciune. Sfaturile generale, (adunarea care deveni constituante) vor face un mare serviciu poporului și posterității de vor găsi mitiílocü a bate din nou acastă no-o notă naționale.“ Curaj insă se va bate acea moneta? Curan a bătutu-o Francia de la 89? Ea suțjice unulu din omenii de geniu ai Franciei, d. E. Quinet, „Ea fu ea un corabiă mare sdrobită pe nisipuri, fie care se pune la lucru spre a drege spărturele. Ce de lumină! câtă rațiune! căte isoare nesfârșite se descoperă astfela! Națiunea intrigă sucrisă a regenera a scăpa națiunea.“ E că darii și metoda prin care se póte bate acea monetă, acă acele estrate, acel sulfatu de quinquilla prin care se potű vindeca frigurile despotismului și ale corupțiunii sale. Avemu acumö uă Constituțiune care conține tóte libertățile. Se nu uitămu insă că Constituțiunile au făcu de cătu a le înregistra și că numai voința și lucrarea necontenită pentru a le mănține le garantixă. Se nu uitămu că la noi lipsesce mai cu totulu tradițiunea libertății, unde dare s’aprindemu facla care se ne arate calea înainte cândö trecutul nu ne a läsate uă schînteiă în cämine ? Pe ce se punemu pârghia cânde trecutulu nu ne a läsate puntule de razăru ? Se nu uitáme c’a resturna sistema cea vechiă nu este stătu de anevoiă câtu este d’a plănta bine pe cea nouă. Pentru cea d’ăntei este d’sjunsură unire, chiarö uă coalițiune de căte-va zile, unu momente de entusiasmu, de măniă numai, adese este d’ajunsQ voința și devotamentulu a căți-va inși și resturnarea s’a facuto; pentru a doua a insă se cere neapăratu uă UDÍre deplină între cei mai mulți, credința tare în principii, voință nestrămutată, devotamente fără margini, uă lucrare necurmată de tótfi $ioa și tiropi îndelungate, pănă ce rădăcinele arborului celui nou se prindă și se se sfunde în consciința naționale. „Costă multă a face pe omu se facă une pase în ordinea morală. Aci în adevĕre este greutatea. De vei lua una câte una tóte revoluțiunile, vei vedea că cele mai mari s’au propusü a schimba pe omeni întru seu. A muta din locö simțimîntele, a dobîndi altele noul, a se ’naruți în lucrurile ce nu se vede, nu se pipăia, aci este problema. A dobîndi simțimînte ce nu le au avutö păn’aci, uă nouă sistemă d’a considera viața, pentru acesta națiunile a trebuiai se frică prin grile de sângeW(i). Este ceva ce pentru unu momente va părea unora și mai ciudate. Omul se desface adese de uă ideiă greșită; este însă cu totulú altu ceva și multe mai greu d’a pune înlocu-i uă altă idei ă i care se fiă dreptu; trebue uă altă educațiune spre a se insoci cu adevĕrule. Ancă uă pedică, și fórte mare care necunoscută fiindu facű națiunile se se Dolicnesc și în cale cu cea mai mare înlesnire și se rocadă pe brânci în despotisme. Cândö libertatea n’a fostii praticată multe timpii într’ua națiune, cândö cu alte cuvinte nu este bine cunoscută, sunta óment, vechi și nouă, cari o cere. Po că la timp, ea este uă simplă dorință, uă apltracțiune numai, mulți o dorescc, ha ăucă și lucreza pentru dobândirea iei; îndată însă ce ea se dobândesce, îndată ce ié uă ființă, trăiesc, ei se spiriă de dânsa, o abjură și ca toți renegații o lovesc, cu mai multă ură, și o lovescö pănă ce o doboră și devine anteiî Miniștrii, ănteiî comisari, ănteiî prefecți și chiarö ănteiî aginți plătiți ai despotismului. Aceștî ómeni, tocmai din causa că fuseseră până la ore care punta propagatorii libertății, pe când ea nu era de cătușă simplă dorință, suntu și mai periculoși, pentru că deschide calea servitudinii și servesce de calăudă mulțimii. Ca se cunoscemű spărturile corăbiei prin care pute intra apa și ne afunda, ca să oborime simțimintele cele vechi și greșite, ca se scriau bine, ce este libertatea și datoriile ce ea ne impune, trebuie uă lumină nouă și mare. Și cumö se dobândesce acea lumină. Prin schimbulu și ciocnirea ideielor. Ca s’avemu puterea a lupta conta ideielor celorö greșite ș’a le desrădăcina din noi, spre a dobândi și puterea d’a ne despărți de viciile nóstre ș’a ne însoci cu adevĕrule; ca se putemu în sfârșitu se ne punemu cu toții la lucru spre a drege spărturele corăbiei, spre a ne regenera, ca se putemu apoi lupta contra atătorii greutăți, și ’nvinge, este de neaperatură deplină înțelegere între cei mai mulți. Trebue dare se ne cunoscemu, se vorbime, se ne schimbamu ideiele, cu alte cuvinte trebuie se ne întrunimu. Mulțimea ore deci timp, nici mult lace d’a studia în cărți, ba nici chiar d’a citi foile publice. Se seie apoi de toți că cărțile nu sunt d’ajunse spre a lumina și descepta mulțimea; se scie că numai cuvântulu duce și comunică viața cu răperjiciunea și cu tăria eleptricității, și d’aceaa, guvernele cele rele au opr’tit întrunirile chiar cândö au fost silite a acorda libertatea tiparului. Oratorele, predicatorele nu sunt numai purtătorii adevărului, ci și martorii, chezășii lui. Christe nu scria ci vorbia. Cărțile lui Luther, Calvin, Zwingle au facute teologi, dar și numai cuvântulu lorö vie, repetite și comentate de cei cari își simțeau, au facute revoluțiunile religiose.“ Apostolii au Interneiale creșcinismule trecénde prin captere arse și vorbinde, era nu prin cea a ce vedemu de la decadință în bisericele nóstre, prin aă simplă, „de la Apostoli citire“; cuvântulu este vie și cartea este mortă. Se luămu dare cuvântule și vomne reînvins; se respăndimu adevĕrulö prin cuventu, și din resunete în resunete va străbate tóte unghiurile și d’acolo va reveni lumina ca radele sorelui, și nici uâ putere a uncî nu va mai putea s’o puie suplu obrocu. (1). E. Quinet. La Revolution, Deficite în justiție, deficitu în administrațiune, deficite morale ne sugrumă. Ace ile deficite, și pănă la orecare punte chiare și deficitule materiale mi se pot acoperi de câtü prin întruniri, prin desbateri publice și prin conferințe. Guvernule, fiă cele mai unü, nu póte cunosce reale, și nici nu le póte sterpi de nu le vomüjjuta toți, și acele ajutore nu s’lu putemu da de câtu cândö vomö fi noi înșine și luminați și tari, și nici una nici alta nu se dobândesc de câtu prin întruniri și prin conferințe. Comercianții suferă tare la noi. Dar scie ei bine ce au fostö pănă la 1848, ce suntu și ce trebuie se fiă? Scie el că n’au fost nimicii, că în urmă au începutu a deveni ceva și că nu vorö prospera în comerciali lor, pănă ce nu vorö deveni, ceea ce suntö pretutindene comercianții, adică una din cele mai puterice temelie ale societății. Chiar în partea materiale soie iei toți și bine ce este moneda, ce este creditulu, ce este comerciile chiare, și cari sunte adevăratele cause ce-o face a suferi? Puține, fórte puține din aceste le scimii. Se cerá dare, de la bărbații noștrii cei mai luminați, conferințe publice despre tóte aceste, și peste puținul voro sei, și atuncî, dare numai atunci vomu fi, căci numai atunci vomu acoperi tóte deficiturile. „Unde veți fi doai adunați în numele meu, voi fi între voi.“ Acestaa este învețemêntulu ce ni lu—8 lăsații celü care ș’a vărsată sângele pentru mântuirea omenirii. Se ceru dare toți întruniri, desbateri și conferințe publice în privința tutorii cessiunilor. căci Și le vorö cere, și le vorö ave, le vor face âașii, în ziua când vor înțelege că numai atunci vomö ave dreptate, moralitate, libertate, avere morale și materiale, numai atunci vomö avâ în adevĕr ö un Constituțiune, numai atunci tóte guvernele vor fi bune, numai atunci fiăcare va fi în adeverii une omö, numai atunci vom fi uă națiune, căci numai atunci dumnezeu va fi între noi. C. A. R. dalü ére pe cei alți, se’l pedepsască după legi. 2. Nu se va îngădui țeranilor și ce vine d’afară cu carele loru, cum fi și orășâniloru a conduce din cară și fără de hățuri, ci vor fi fi siliți a conduce trăgători de funie și pe josu. 3. Birjarii și conductorii trăsurilor și particulare umblîndu pe poduri și în locurile poporate, nu vor fi putea alerga nici băgaretele trăsurilor si prin văgașiulfi trotoarelorfi, ca se stropăscă astfidfi pe trecători. — Nu vor fi putea asemenea învăța cal pe stradele orașiului și in locuri poporate. 4. Cărciumele nu se vor fi tolerat fi deschise, decătri pînă la 10 ore sera, vara și érna, cafenelele pînă la 12 ore; eru caifinurile și birturile, până la uă oră după 12 și la orele două orna. 5. Lăutarii, concertele vocele pe strade precum fi și orgele ,zise de barbaria, sunt fi tolerate numai până la ora 12 din tsaple. 6. Nu este permisă nimănui <frupa sce noptra a da pasei in Capitală sub nici unui pretecsifi. 7. Măturătorii nu vor fi fi liberi a mătura stradele în altă vreme, decăt și de la ora două din nopte înnainte. 8. Nu este permisă nimănui a uda florile prin baloanele din strade a arunca lături sau gunóe pe strade. 9. Nu sunt fi îngăduiți căini fără zgarde șefi temători pe stade. 10. Nu se va mai îngădui înălțarea zroeilor și, cu care se joesi copii pe strade ci numai în curți sau meidane. Priimiți Domnule, asigurarea osebitei mele considerațiuni Prefects R. D. Rosetti. No. 16125, August și 6. Domnule Redactare, Fiindă că ați fostă unulă din cei d’ăntuie, (potecele d’ăntâiă) care ați dată lovitura [de marte despotismului] ntunericului și ne ați aretatu, ați stabilită Libertatea, Lumina. 11 Fevruariă am ferma convicțiune că ați fostă și sunteți pentru lumină și că voiți, efi vă place lumina mare, și apoi solindu, pre cumă și d voistră ați ijis’o și ați repertat’o de atătea ori, că din lovirea idai^loră ese, se nasce lumina; laă curagiulu a ve ruga d-le Redactore se binevoiți a publica în stima bilulă d-vestrițiariă aceste gînduri alăturate, totfi as supra Instrucțiunei publice, și cari pote fi considerate ca ună respinsă la artifoiulă dlui Leonardescu stimabilulă meteologă de bancă. Bine-voiți ve rogă. d-re Redactore] a primi asigurarea stimei și respectului ce se conservă. C. lenescu, Bucurenci, 4 August 1866. TOTU DESPRE INSTRUCȚIUNEA PUBLICA. D-le Redactore, Am verjuză cu plăcere în biarul ă d-v „Romănuță“ de la 20 Iuliu trecută sub titlu Reflecțiuni asupra instrucțiuni publice unu articlu sub-scrisă de unulăi din camarai fii mei de bancă, prin care și propune a demonstra starea în cărei se află Instrucțiunea publică la noi, oferindă totă d’năbată și uă mică schiță de programă pentru învățămînta în Lyceele și Gymnasiele nóstre Române. Citindă și recitindă cu atențiune acestă articlu, ală colegului meu, amă fostă pusă în mirare de nesce contradicțiuni cari băteau pre tare la ochi, pentru că după modulă propusă de d-sa în locă de a se remedia reală—care zice că există astăzi în modulă de învețămînță — se agraveza puțină pacientă și vomă vede că este adevărată. Scriindă aceste linii, trebue se o mărturisescu că nu mă a face uă polemică cu colegulă mea, căci atunci e mă perde ună timpă forte prețiosă, mai cu sămă în momentele de fațsă căD dă avemu a ne prepara pentru esameno; însă adaugă, că suntă forte multă mulțămită că enorm că colegu, înpinsă — se înțelege — de patriotismă, de care mai toți in timpul ă de facifi suntemu impulsionați spre a face veri ce lucru, am simțită plăcere dară o repetă și mărturisescă, că onorab mea colegă a sacrificată căteva din prețiosele și forte necesarile nóstre ore pentru a’și esprime uă mică ideie — după cumă o numesc e d-sa asupra programeloră instrucțiune! publice care ne intereseza pe toți in generală, și pe no! școlari!, ale cărei greutăți le vedem și și le simțimă în parte. Ca se abordeză cestiunea, colegulă meu în articlul ă seă, pretinde că peavăndă uă programă stabilă nu putemă înainta cu Instrucțiunea, pentru cuvîntulu că nu avemă uă basa séu mai bine ță drumu tranșată pe care se lă urmai nu — se înțelege — cu tata rigorei posibilă. Ei bine! acésta e forte adeverată, dară colegulă meă nu se opresce aci, nu, dînsul merge mai departe, vini și ne spune, că Instrucțiunea nu faci progresă pentru că se schimbă în fiecare ană Programele și că mă școlari nu póte termina Liceulă sub acea aș programă. Eă, cu tótu stima ce am pentru colegulă meu, trebue se spună c acastă pretențiune a d-sele nu póte f susținută pentru motivulu că geniulă spiritulu omului astă iji — precum ă și-sa mărturisesc © magioșă — nu staționariu, ci merge șî va merge continuă pînă acolo unde va fi oprită. Nu înțelegu dară uă asemenea pretențiune din partea colegului meu, car scie suntu fórte stenră ca în lom tóte lucrurile suntă perfectibile și nicie cumă perfecte, nu înțelegu cumă ver d-sa ca învățămîntulu în România s fiă închisă într’uă programă mai multe facimi de ani, căndă seime că nu e si sim se facă progresă. Adaugă frică ci PREFECTURA POLIȚIEI CAPITALIEI. Domnitorii Comisari de Culciî, D-luî Comandiru alu Jeandarmarii Capitalei, șî celui alii Sergoițiloru de Oraș S. Domnule! In totii timpului șiiecare prefecle aiu Poliției prin ordonare, au adoptată mai multe mosurî, tindîn du tote la mențirea ordinei Pulice. Din nenorocire, desele preschimbar a șefului poliției și chiarö a celorlali agenți, au contribuită ca o mosurö adoptată astefii și de că tre unii Prefectu, se se lase în nelucrare sau se se modifice măne sub alte Prefectii; astefelii In călii, în lipsă de une regularenlü séu celu puțină de o colecție a acelorii ordonanțe și ună respectă alț agențilorii Poliții, pentru dinsele și menținerea lorii, nu este nici o regulă stabilă, nici o măsură care adoptată uă dată, se nu fie căzută în desuetudine și se nu fie nevoe a se repeți. Sub-scrisulu Domnule, pănă a înlătura acesta inconveniența prin regulamente positive, vine astă-iji a vă rememora cateva din măsurile de ordine publică și cele mai trebuinciese, și vă invită a lua disposițiuni prin domni 0 oficeri de jandarmi, sub-comisari, sergenți și toți funcționarii chiemați a da concursul lor. Poliții, spre a face se se esecule punctualmente urmatorele ordonanțe ce existaă deja, dară erau numai date uitării, astafelie: 1. Nu se va mai îngădui cerșetori pe strade, la preumblări, în locuri publice, pe la Ministere, Curți și Tribunale, ci se voru aduna dupe la acaste locuri si se voru trimite Poliției, ca pe cei fără de maijleee de esistență, s’eî pótu trimite la unu stabilimente spe UNU DUBLU. Găți-va bărbați ce au fostö din cei ceri puteam și trebuie si se cunăscă mai bine de cătă ori cine acesta ce s cu«», ne natenză c’am fostă reă informați în cele relatate în Nr. din urmă, suptă rubrica ,,ună duelă.*’’ Cum«fforă, ne afi spusă f-iă că duelul n’a fost ă provocată de cessiuni politice, ci curată și simplu din cessiuni personale. 2-ba că nu s’aă făcută scuze din nici uă parte, ci numai explicări, astă-felă precumă se facă, precumă trebue se se facă tată deuna de către martori spre a evita ua nenorociră, cându nu este imperiosu cerută de onore. Dăm și cu mare plăcere acestă deslușire astă-felă precumă ni s’a dată, însă stăruimă în a cere stabilirea unui tribunale de onore, precumă și intrarea în activitate a comisiunii consultative ce este instituită pe lîngă ministru de resbelfi. —— Bucureșci 5 Augustu 1866. Domnule Redactor o ^ Insuraabilulă D-voslre diară de la 4 Augustă, apărută ca corespondență iscălită de UNU MOȘNEANU. Vă regăse bine-voiți a publică numele acestui Moșnănă spre a pute fi trasă la răspundere pentru calomniele infame aruncate asupra D-lui Tișchevici. Vă esprimă totu-nă-dată D-le Redactors și mirarea mea, cum se póte afla una omu liberală și cu moralitate, care articAn dă onórea altuia prin publicitate, ascunde numele șefi?! Primiți Domnule Redactare asigurarea deosebitei mele stimei. Alex. Kaczanowski. RESPITESULU REDACȚIUNEI. Numele celui care ne-a trimisii epistola, îmi are redacțiunea, nu credemu însă d’uă camdată că este de trebuință alu face cunoscuții. Celu asupritu n’are de câtü a respunde, respunsuljO se va publica ș’adeverulu va apăre în tótu splendarea lui. Adevărulu n’are trebuință de resbunări personale, ele vine, este veetute ș’a biruită.