Romanulu, septembrie 1866 (Anul 10)

1866-09-12

Bucuresci Râpciune Ni se scrie din Paris că s’ar fi scrisu acolo că <I. C. A. Rosetti, pe căndu era Ministru ale Cultelor, ar fi voită se se administrațiunea Capelei din Paris din măna cuviosului Arhimandritii Spagovianu, fondatorele acestei sânte și nationale Capele. Acea scrie este cu totul neadevăretă ca tóle câte s'au inventatu d’asemene natură. Oricine înțelege că unu Ministru chiară d’ar voi n’ar pute lua administrațiunea acelei Capele din mâna celui cari a fondatu-o ș’a înzestratu-o, prin munca mea și prin înțeligința și patriotica mea stăruință, și câtă pentru d. C. A. Rosetti acesta neadevĕre este din cela mai pu$inu nemeritu căci d-ul a sustinutö totüdauna, pe câtu a pututü, piesa și patriotica fundatiune a cucericulul Arhimandrite. Ni se spune că învățatulă doctore în medicină și chirurgie, t. Turnescu ș’ar fi datu demisiunea de la Consiliulu superiore de medicină. N’ar trebui ore, n’ar fi în interesul publică se se scie pentru ce acesta retragere? Foile străine ne aducă aqli renumita circulariă sub scrisă de cornițele Walewski, prin care, în lipsa d. de Moussier, trebuindu 4ine a mai întârzia pucine la Constantinopole, este silită a face cunoscuta politica Franciei în noua stare de lucruri. Cunoscutâ deja, prin corespondinția noptru telegrafică, tema reproduce in No, viitoriu, in fotregute sen acesta mare acta diplomatică, ce va servi, celora cari voiescö a vedea, de lumina care póte areta destulă de limpede alianțiele de mâne, ca se nu ijicemu de a$î. f. de Moustier a plecată de mai alaltăieri de la Constantinopole; acéstă plecare ne dà dreptul, s’afirmama că cestiunea nóstra s’a terminată, și s’a terminatu bine, revaăindă apoi ca Camera viitoria se vâ^ă actele și se se pronunți? asupra lor.. . '• i . ’ . . Piakula Debals <zice ca „totă Onin*ele pare in acesta momenta fórte agitata. Siria este din nou turburată prin lupta Drusdora și a Maronițiloră, insula Samos, una din cele mai de căpetenii din Arhipelag, prin poporațiunea și prin comercml- seu, este pe priporulu insurecțiunii. La cealaltă estremitate a imperiului turcii, vedemă poporațiunile Epirului luând parte la auițarea generale. Se spune că mai multe sate s’au resculat, și că Epiroții au trimisü uă adresă puterilor celor mari, pe care o reproducü tóte foile elene. „Albania sa mișcă și densa și scrisori din Atena cătră Agnnia Havas spunn că 5.000 de insurgenți din districtele Tscharnouria și Divra au atacată și au învins și trupele turce.“ Eea acuma discursul, publicată de foile străine prin cari junele rege alu Elenilor, Georgie I, ar fi respunsű ramisiriloru puterilor străine. „Turcia prin violarea tratatelorü, a împinsă la rescula poporațiunile cestine. Cătă despre mine, nu potu opri pe supușii mei d'a ajuta pe frații Iată in peire; și chiaru d’așiă puté, cu voia pută uita că suntu nu numai regele Greciei, ci ăncă amu tutoră Elenilor. De cătă a nu cunosce datoriele ce’mi suntu impuse, mai bine mi voie intorce in Danemarka. „De la inceputulu mișcării ce s’a manifestată în Creta, amu proclamații neutralitatea sam ordinată supușilor ărei abserva cu lealitate tratatele. Cu tote aceste, Turcia violă aceleași tratate în privința creștinilor; prin urmare, nici că nici Grecii nu vomă pute fi respingător de eveneminte.“ țariul” Globulă din London, publică adresa deputaților din Creta cătră Președintele Staturilor Unite, în acea adresă citimă și următoarele linie: „In starea actuale în care suntemQ, noi represintanții suptă-semanați ai poporului creștină din Creta, euteămă ai cere respectuosă, întervenire?. Marii Democrație ce președ că atâta fericire, spre a atrage asupra condiția» aii nóstre atențiunea puteriloră celoră mari ale Europei.“ Avemă luptă ochi vă proclamațiune cătră toți Elenii, ce s’a publicată de tote foiele elene și s’a afișiază pe tote zidurile orașieloră liberei Elade Acastă proclamațiune este de cea mai mare violință, și se face apelă la respetele cele mai sterminatoriu și la deplina liberare a tetei Eladeî. Adunări publice se facă în tóte filele isi Atena și a taie orașiile, și bărbați însemnați politici chiar lu națiunea elenă la ultima luptă in contra Turciei. gjȘjaag | "r«gri*ng| Jag^SBBa^SSRBSSSISSSB^SRBSSSSS^^^^SS INTEMPLARILE $1 APOTEOSILE pIARILUI ORDINEA Rugămă pe cititorii acestui i^iarnu se binevoiescă a citi mai anteie articlulă din țlismulă Ordinea, pe care să reproducemu in întregulă seu mat la vale, și apoi acesta respunsu pe suntemă datori ai face. Cei cari vorți bine voi a să citi se vară mulțămi c’arnă reprodusă în întregime» sea kisüle article, căci vorü vede c’uă singură bună damă și înlăturată ar fi perdutul din frumusețele de carieră este plină, din ințele sulă seă politică, ce este însemnată , forte mare, este învederată că fin eare oma, în orice ocasiune, și mai cu semn în împregiurările politice in cari se afla atfi Europa și România in parte, are interesă ca omă, ca Română, ca alegétorii, se cunosc tóte ideiele politice ce circulă și se propagă in țara lui. Se póte pre bine ca ideiele politice ce represintâ și propagă Ordinea se dă cele mai bune, cele mai sănetose, cele mai seriose și bine-făcâtorie, pe căudă acele ale Românului seliă, cumă jace!Ordinea, rele, vätamatene,,ridicule și mai iderentű!* N’ariidără nu numai că greșială dară chiară ună pecată din parte-ue, a nu pune luptă ochii publicului în totă întregimea sea, unul din cele mai lămurite, din cele mai bune și din cele mai politice article ale Vioriului Ordinea ! Acumă, ca se pute să restrânge desbaterea numai pe terâmură politică se insumămn acea parte a articiului diariului Ordinea. Romăniță a vorbită de visita oficiale ce comandanții a două vase francese venite la Giurgiu aă facută M. S. Domnuței Romăniloră, ce dice Ordinea? „04 tóte puterile au drept și a ține în porturi Galații câte doué canoniare de resbelfi, căte vădată, urindu-li-M se öté la ună locu, faci preimblări pînă la Sulina și in süsü pe Dunăre. Comandanții se schimbă la fiă-care doul ani; în anulă acesta preumblăndu-se pe Dunăre, au doritu ee Bucuresciî Ii venindu aci au cerutu d-lui Capsule se-î presinte M. S. Tóte aceste simtă lucruri üreselii de simplă curteniâ. Romóniün anunțiă e’ai sosită la Brăila două vase de resbelă francese; și din acesta faptă, care nu este exacta, trage conclusiunea că Imperaturu Francesiloră ne dă uă nouă dovadă d’acea protecțiunne binevoitorie — Romănuțu, din simpla visus a unor oficiări de marină la autoritățile tereî, trage concusiunea, cumă a făcută și cu cestiunea paspórteloru, că imperatulu Franettiloru merită din partea fiomăniloră cântările Apoteom, áru a* celu a alu Rusieĭ maledicțiunile publice.“ Așia dară din întâmplare vasele de resbelu fură francese era un rusesc! și numai fiindă că li s'au urîtă se stea la Galați aă venită la Giurgiu; — căci cu tóte că ordinea dice, că nu suntemă eșacți, susținemu cele ce amă disa, adică c’aă venită la Giurgiu, duue vase de resbelă francese — din intemplare comandanții francesi, și nu și cei rusesci cărora nu li se uresce uiei nădală, au doritu se ved? Bucurescii; din întâmplare, numai ofițeri francesi au avută curtenia d’a visita pe principele Carola, și acesta căudă nu este încă recunoscută de Porta, din întâmplare, tocmai pe cánda Porta punea condițiuni grele pentru recunoscerea Domnitorelui Romănitorfl, guvernul francese ceruse în obiniăuă Convențiune cu guvernulă principelui Carol I, era un cu guvernulă turcescă , in privința pasportelor ; din întâmplare guvernulă Imperatului Napoleone prihuesc e u audiințâ, după cumă ne spune Independința Belgicii, pe d. Dumitru Brătianu și esprime din noă simpatiele sale pentru România și Domnulă Româniloră; din întâmplare, după cumă spune totă disulă diariă, Imperatură Napoleon e tratație d’a dreptulü prin blegramă necifrată, uă epistolă Domnului Romăniloră; din întemplare, guvernul francese ordină, după cumă spune foiele străine, d-lui de Moustier, deja numită ministru, d’a nu pleca din Constantinopole pînâ ce nu va sfârși cu cestiunea recunoscerii Principelui Gardă, din întâmplare, de la 11 Fevruană și pîn’ acumă, Francia susține unirea Principateloră și Rusia o combate; din întâmplare Francia a recunoscută că poporul și Camerele române au votată in libertate și guvernulă rusescă a susținută contrariulă; din întâmplare guvernulă francesca luptată necontenită se nu se facă uă întervenire armată în România și Rusia a susținută fără repaosă intervenirea; din întâmplare, in ședința din urmă a Conferințelor, guvernul rusescă a declarată că se consideră ca degagială da ori ce îeguraÎție și celă francese a zist că la asemene casă va interveni și densula, „căci a plătită destulă de scumpă acestă dreptă.“ Din întâmplare d>artilt oficiosu La Patrie susține că Rusia ne combate și că se silesce se recăstige in Grecia tezămută ce ’lă-a perduse in România; câ Francia cere se se recunoscu principele Româniloru scü de un, îlsi va recunosce dânsa și puterile amice cu dănsa; din întâmplare Patria susține reconstituirea mai multor firigate pe basile naționalitățilorfi, și Napoleon I III, a facutü din acsta principiulű cele nou ală Europei „care ^ice o‘a triumfată cu atâta realitate în Bucuresci,“ căndă Rusia are dreptă principiu dreptura divină șî putere* materiale; din întâmplare Rusia ne-a luată Basarabia și Francia ne-a înaporiatu-o pe jumetate. Tóte aceste, suntű ni* see simple întâmplări, după Ordinea, despre cari nu merită se se ocupe ómeni „serioși“ ca cei de la Ordinea; tóte aceste n’au „cea mai mică însemnătate politică“ pentru bărbații politici de la Ordinea. Străinii relatază și daă însemnătate acesteia fapte; după bărbații politici de la Ordinea, pentru noi Românii aceste no suntu de câtă „mori de venturi ale Redactoriloră de la Romăniță, cari sunt fi atătă de „pugină serioși,“ te câtă mergă cu nebunia pîn’ a voi pute a țice „că Imperatulu francesilorsi me« ritâ din partea Rominiloră cântările Apoteosii, ére acelu a ale Rosieloră meledicțiunile urei publice:“ Dechiarămă cân’amă (zisă câ Imperatulu Rosieloru merită „maledicțiunile urei publice,“ dară amăn isti, theemă șî vomă ^iee cu părere de reă, cu guvernulă rusescă cea combătută pe morte de la 1 Fevruțriă și pîn' acumă; și acestea mi le ^hema noi ci faptele și protocolele conferințeloră. Dechiarămă asemene că faptele dovedescu că tote pe dobéndiráma bună, de la 1853 și pînă acumü DÖa venită de la Francia, și nu din întâmplare ci din cugetare, și pătată cu nea venită reă, invasiuni, trunchiuri și persecutare staruitorie a naționalității nóstre a venită necontenită de la Rusia, dechiarămă că după noi Francia și Imp&ratul iei merită cea mai deplină recunoștință din parte ne, merită Apoteosea chiaru, pentru că sângelui și protecțiuneî iei datorimă esistența nóstrá politică Ordinea ne ruga, „se ținemă pe séma nóstrá entusiasmulă causeleră ce credemă că trebue se admiramă.“ Este evidente că și d’amă voi n’amă puté face ca cei de la Ordinea se ’mpărtaște că recunoștința nóstra pentru Francia, pe ce dreptă însă onorații bărbați politici de la acea fata intervină în admirările nóstre, le mustră, se declară neseriose FOITA ROMANULUI «=ua de Sarensl). (Urmare). Când d-na de Sarens renase singură se grăbi d’a trântite îndată uă de peștă la Neapole, unde avea cunostințe. Ea priimi una respunse prin care i se spunea că de Sombreuse e în primejdie seriosă.D-na Dervieux care plecase forte bolnavâ , era cu totul și senatosa, și Paul era în primejdie de mérte. Nu se credea că elű va trăi până la sfărșitulu lunei. Gândiri ciudate treceau prin inima d-neî de Sarens pe căndu recitea inceteastă teribile de pește. Ea-și aducea aminte de Ampula cândü Paul era lângă dănsa, cănduia urmărea din ochi îngrijată și răpite de căte ori ea făcea vr’nă mișcare , căndu ele tî vorbea cu unii acentfi atătu de sinceră , atătă de profundă, căndu cu unu sin— I) Vezi N ° de la Îl Septembre,, guri cuvântă ea ar fi putută se lu înalțe la ceru. Acuma că alta ocupa loculu pe care’lă refusase ea. — Elfi va trecută numaî ca uă umbră; elă nu va fi dăinuită mai multă decătuastă flacără tănse ea arujândă hărtia pe care degetele iei o faceau se tremure. Séra, ea se afla in mare toaletă aibă ia uă serată care tntruuia unetom pamă delită întrunii castelu din vecinătate. Rochia iei, umorile iei și facia iei aveau totă aceiași culore. Ar fi putută crede cineva că ea era acoperită de zăpadă. Ea jucă multă. Spre medială nopții că persona ce era în intimitatea iei veni d o întrebă dacă era adeverata cumă i se spusese chiară atunci, că di, Sombreuse era bolnavă in Italia. — Da, e bolnavă, respinse Sabina; nici una ca patria clasică a beleloruarți nu e în stare a face asemeni glume cu călătorii. Găndă cineva voiesce se fiă sănătosă trebue se remăe in aerulu nesănătos și alu Parisului. Vorbindu, Sabina era rä^init fa de unii portocalii, și rupea crenguțile cu vérfulu degetelor«. —ătumă de piatră și opti a mică, care întălnise de douăzzeci de ori pe d. de Sombreuse Io d-na de Sarens. Uă oră mai pe urmă Sabinn întră într’uă cameră unde multe cărți erau imprăsciate pe uă masă. Nu era nimeni acolo, ea luă unu volume pe care din intemplare puse măna, și’i fi deschise. După unu moment«, cartea î! câini din mâna, șî unu părea de lacrimă eșiră din ochii ei. Totu acea persona care’i vorbise mai nainte o surprinse’n acestei momenta. —Ce este? întrebă ea. —A! fericita femeie ! «J*3 ® d-na de Sarens, care n’o auisia, eo fu iubită ! totudeuna iubită ! Amica luă cartea care căzuse roșii: era istoria a Manon Lescaut. Amica găndi efi d-na de Sarens era în adeverit bolnavă. A doua cji, cu tóte aste ea se preîmblă călare, și a treia cji era férte ocupat si d'unfi concerto ce organisea. D-el de Marsannes ii era ciudă d’a o vedea arătă de nepâsătorie ș’atătfi de veselă. D. de Sarens care scia tot și ce se petrecea în Ita, arăta că a deverată tristeță; elfi se mira că femeia lui nu era și ea tristă. Acesta era ăncă un lucru ce irita pe d-na de Sarens. — Nu te înțelegi. N <-ise de d. Sarens într’uă dimineță ; unu omü arătu de plăcute pe care’lfi vedeai mai în tote filele ! — Póte tocmai pentru acesta nu suntu tristă respinse ea c’uă amară voioșie ! Și fiindu-eá elúareta mirare: — Ia spune-mi, urmă ca, dacă cumva ai muri, îți închipuesc, póte că d. de Sombreuse ar lua doliulfi? De sicurfi nu? Atunci deprinde-te de mai -nainte a nu purta doliulfi lui. Sabina trecu sesonuluin ton de petreceri. Ea priimea adese scris din Italia; în filele în cari scrisorile îi erafi aduse, ea resimția unu felii de scruncinare; ea se închidea singură pentru a le citi. Țăra și sesonul și celfi frumoșii care dă parisianelor fi uă parte din rumenela perdutü în nopțile de iarnă, îi producea iei unu septu contrariu ; ea părea a fi forte bolnavâ. Ea fusese albă, acumfi era palidă; astă palere lua căte vădată să faciă vitetă: avea culorea marmurei funebre. Ea siâbia; căndu i se făceau oservațiuni, ea rădica din umere și respundea ca era și închipuiți. D-na de Marsannes trăia forte retrasă: ea nu eșra de nota pentru a merge la Sabina pe care nu se putea opri d’a o iubi ca tote împunseturile ce primia de la ea. Intrită di»minuță ea alergă cu totul o veselă. — Victorie! strigă ea îndată ce «sări pe Sabina. Elu e salvată! ela vine ! D-na de SarenB o priimi în bradele iei.- Căndu îți spuneumu! respunse ea cu unii aerfi ce-i era particularist 5 nu se pot încrede cineva în nimeni, nici mai multe în friguri decăte in nostalgie. — Ai tu tot fi glumesci!