Romanulu, septembrie 1866 (Anul 10)
1866-09-18
Bucurescî 29 Răpciune Broșiura separatistă ce se lucra la Cernăuți, și pe care amu anunțatu-o acumu căte-va septemăne, a apărutu și s’a împărțiți, semice, cu profusiune. Tribuna Română publică unu articlu asupra iei, suptă titlu de Broșiurile separatiste. Ele este, în esență, uă protestare contra separatismului, și uă declarare netedă că ideiele separatiste n’au infectată adeverata țeră a Moldovei. Ea nu consideră unirea țeteloru surori de causa suferințelori de fa iă. Unirea s’a făcută pentru ca se țiiă d’apurare și se aducă tăria și fericirea poporului românü Intrega. — Reproduceam mai josu acest articlu și atragemă asupra lui atențiunea publică. Depesia nóstrá docri ne anunță că ambasadorele turce, susținută de cele englese și francese, amenință d’a rupe relațiunile cu guvernul grecescü. Acestă sorie nu ne-a suprinsă de rocă. In adeveră, agitațiunea ce domnesce în Grecia și în tote poporațiunile creștine ale Turciei ieă proporțiuni seriose, și mărescă gravitatea sciriloră din Candia. Comitatulu centrale candiota s’a constituită în Adunare generale la Sphakia și a votată resoluțiunea următoară care resumă aspirările tótei ginți elenice: 1- 1a Este desființată pentru totă de una dominațiunea turcescă; 2- le Creta și tóte dependințele sele suntă pentru totă de una și ’ntr’ună modă inseparabile unite cu Grecia, mama-soră patriă, suptă sceptru M. S. George I, rege ală Eleniloră; 3- le Esecutarea acestui decretă este încredințată vitéziei nobilelui poporu candiou, cooperării tutoră celoră eșițî din aceeași ginte ca și noi și tutoră Fii eleniloră, puteri cei mijlociri a celoră trei mari puteri protectorie și garanți. S’adaugă că pe lingă acestea atitudinea oficiale chiară a guvernului grecă. In adeveră, intervenirea lui în afacerile Candiei, nu mai este astăzi indoiosa. Memorandulă cabinetului ateniană adresată puterilor protectorie nu este decătă uă espunere a plăngerilor poporațiunii creștine din Candia și diferesce pre puțină de adresa candioților. Guvernul grecă pune înainte, spre a justifica solicitudinea sa, comunitatea de ginte și de religiune, identitatea de limbă și de tradițiuni, datoriile ce-i impune rangulă seu de „ăntâială Stată creștină ală Oriintelui,“ în fine contra-lovitura ce Grecia însăși resimpte din tote tulburările și emoțiunea legitimă ce suferințele Cretei provocă în totă lumea elenică. Guvernulu grecă nu pate remăne surdă la plângerile Candioților, și periclele unei represiuni săngerose îi inspiră nesce juste alarme. Guvernul grecă se mărginesce acuma a supune la judecata puterilor condițiunea periculosă a creștinilor din Candia, lăsăndu ca alții se emită părerea loră asupra mijltloiceloră celoră mai proprie spre a garanta Candioțiloră „uă esistență mai conformă cu istoria loră și cu cerințele civilisațiunii și justiției.“ Se scie, pe d’altă parte, că totă Grecia ferice, că comitate de ajutor să se organiseză în tóte părțile iei pentru Candioți. Se scie apoi ce voră aceștia. „Ceea ce voră, olice Iliarulă des Débals, este unirea cu Grecia. Acestă scopul’aă urmărită în tóte insurecțiunile loră. De dóue secte de căndă aă căzută suptă dominațiunea Turciloră, ei n’aă încetată d’a urmări scopulă loră de liberare. Uă asemene situațiune n’ar pute dura eternă; aci ca pretutindine uă forță neresistibile, care s’a numită asia de bine logica lucruriloră, va triumfa într’uă fi seu într’alta de arangjamentele factici ale diplomației sau de violențele concisie. Nu se mai posedă astă ji poporele fără voia loră, seu alta-iară acestă posesiune nu este decătă uă lungă înșiruire de pericle și de turburări. Bulină le pesă de sicură, Candidțiloră de garanțele diplomatice contra abusuriloră guvernului turcescă, ceea ce atacă ei nu suntă abusurile, ci însuși guvernulu.“ Acesta o scie pre bine guvernulă Otomană, și de aceea este forte naturale ea se rădice vocea contra unor încuragiări, cari pună în periclu însăși esistenția Turciei. Dară ceea ce pote îngriji este susținerea ce protestările ambasadorului otomană găsescă în ambasadorii francezi și englesi. Pentru noi însă lucru nu are nici de cumă acestă caracteriă. In adeveră, în starea d’astăți a cestiunii, guvernele englese și francese nu potă ave altă atitudine. Se ne aduce să aminte că totă astăferă a procesă guvernală francese în cestiunea Italiei, cu ocasiunea insurecțiunii napolitane și a provincielor papali. Elu protestă antesă, și apoi susținu și proteja mișcarea unionistă. In cestiunea Greciei s’adaugă și alte cuvinte. Francia și Englitera nu crede, pate, că momentul ü a sosită d’a deschide cestiunea Oriuntelui. A căuta s’amăne esplosiunea minei, pănă căndă voră fi gata a lua parte la regularea consecințelor m iei, este una ce naturale. A lăsa însă pe Russia se profite singură de eveniminte, nu este și nu pute fi în cugetarea marilor puteri apusiane. Suntemă dară convinși că ele nu voră lăsa Imperiul Nordului a relua în Oriunte influința vetematorie civilizării pe care i-a răpitu-o tratatulă din Paris. Căndă ele voră crede momentulă sosită și căndă Elenii voră dovedi că mișcarea este seriosa atunci voră lua atitudinea ce convine și posițiunii foră de puteri mari și intereseloră chiară ale luminii și civilisațiunii legate asta de strinsă d’uă drepte și radicale soluțiunii a afacerilor orientali. Fiindă că suntemă în Oriunte, se înscrimă aciuă nuvelă pe care Independința belgică o dă ca stranie. Pașia din Egipetă ar fiotărîtă a da țerei ce guvernă uă Constituțiune călcată după organisarea politică a Franciei. Țeza ar fi împărțită în 60 de colegii electorali alegândă represintanți investiți cu aceleași drepturi ca și membrii Corpului Legislativă. Turci, Arabi, Armeni, creștini, Egiptiani de tote gințile și de tote religiunile ar fi înzestrați cu dreptul de votă. Uă adunare speciale, jumătate sonată, jumătate Consiliu de Stată, ale cărui atribuțiuni nu suntă încă bineotărîte, ar prepara legile. Scopul acestei resoluțiuni a Vice- Regelui este d’a consolida în sînulu casei séle ereditatea și speranța d’a redica vitalitatea poporului seu. Acestă ideie insă se vede că n’a născută în capulă vice-Regelui ci că i este suflată d’ună capă mai civilisată. Cestiunea clară devine și mai însemnată, și o recomandăm diplomaților din Stambulu și din Bucuresci. La France și La Patrie anunță amăndoue că ună proiectă de reorganisare a sistemei militarie se elaborezi în Francia în acestă momentă la Ministerial de resbolă. Se zice că Imperatură ar fi adresată ministrului să scrie0mă in acestă privință, înainte d’a pleca la Biaritz, in care ar fi pusă principiile acelei reorganisări, care sunt supuse în acestă momentă discusiunii. Piantele italienesci ne aducă orecari lămuriri asupra insurecțiunii din Sicilia. Conscripțiunea și suprimarea corporațiunilor religiose sunt căușele adevărate ale acelei reacțiuni. Una a procurată cugetarea, cealaltă instrumentele. „Revolta din Palermo,jice Phalia, nu este altă decătă fruptură unei alianțe de briganzi, de călugări, de preoți și de clericali. Monastirea Monreale a fostă întîlnirea, cariiarială generale ală acestor campioni ai răpirii și ai fanatismului religiosă. Gar j nisonea din Palermo nu era decătă de 1,500 de omeni. Poporațiunea de la începutul revoltei a luatără atitudine favorabile ordinii publice. Totă asia a fostă ii tote orașicle insulei. „Garda naționale din Messina a oferită d’a face servițiulă cetății, de va fi nevoiă de garnisana. „Sicilienii, voluntari garibaldiani de la ’Brescia, aă oferită d’a compune uă despărțire de gardă mobile spre a reprime revolta din Palermo.“ Scopul acestei reacțiuni a fostă d’a intimida pe guvernă și a lă face se renunțe la punerea în verisare a averilor monăstiresci. Susținută insă de opiniunea publică, elu va pune în lucrare acelă proiectă care face noie proprietatea acesibile tutoră cetațianiloră, stabilindă adică proprietetea cea mică în loculă celei mari, va lega poporulă mai strinsă de nouă ordine de lucruri în Italia. La 4 ore primimămă respunsu la întrebarea ce făcurămă in No, trecută D-luî Dum. Ghica. l,iabulă fiindă suptă presă, vomă publica măne epistola D-lui Ghica. tula acesta: el ni este, de bună semă, și prin concepțiunea și prin forma sa, mai pe josă de orice critică. Rea cugetată și prostii formulată, ideia D-luî Ion Moraru nu se póte privi nici mânată ca espresiunea unei convincțiuni individuale, singulare, necumit ca cuvéntule de ordine nlu vreunei partito. Căci și partitole, ce mi cuvéntulu loră de a fi într’uă societate, trebue, mai ânteiu și mai presusă do tóto, se vorbescu înțelegere! tuluiom, trebue se aibă una roslă logică și reală. Altmintrelea, opiniunea generală nu le da nici uă importanță, nici se consideră de cală ca facțiuni fără trecută și fără viitorii. Asta, pentru ca se înțelegem« ceva din Espunerea separatistă a D lui Ion Moraru amu trebuită s’o punemă alăturea cu epistola Pundului Constantin Moruz, adresată domniei sale d-lui pritdă Ion Ghica, ministru secretară de Stată șcl., cu data din 22 Aprilie trecuții. In adeveră, numai cu ajutorul scrisórei d-lui Constantin Moruz către d. Ion Ghica putemu pricepe de unde vine și încotro tinde acestă factum ală necunoscutului Ion Moraru „din ocolul Moldovei.“ Scrisorea d-lui C. Moruz, broșura tipărită în 15 pagini, arouă legături, arouă formă, are prestetate meritată de a esplica deplină lolu ce a vrută se aprindă și se asprime broșura obscurului sepratistă Ion Moraru. Cu d. Constantin Moruz, princiű moldovan, personagiu cunoscută, proprietaria mare în Moldova, care, precum însuși dice (pag. 8 din broșiura sa) pute se-șî capete driturile politice că nu ar avea dorinț, vomă căuta deci și vomă isbuti maiușioeîi a esplica pe Ion Moraru, persona necunoscută, însă care se recomanda pe sine ca „creștină ortodoxă, pămîntenii de opotrivă cu coreligionarii seî moldoveni din principatul Moldovei.“ La pagina 1 Morarului Jicocă este din ocolulu Moldovei, și apoi, (pag. 3), adresăndu-se iubiplorii sei compatrioți, „cu inima plina de întristare și sfâșiată da durere“ promite un mica descriere atătă despre situațiunea acestui principală (alu Moldovei) câtă și despre tristele evenimente din Iași de la 3 (15) Aprilie. Princiulti Constantin Moruz, în epistola sa, a făcută de asemenouă descriere a situațiunei Moldovei și va relațiune asemene despre nenorocitele întâmplări de la 3 (15) Aprilie din Iașîi însă princiul a vrută încă a cerceta „cu tdtă răcolla“ și cauza care a produsă acele triste evenimente. Amu disă că cu prinendu vomă esplica pe Moraru, apoi avemă se venim» la Moraru, ca se vedemă ce farmă ne macină. Morarulu obscură face comentariile prineiului ilustru. In literatura, broșiuristă ca și in altele, testul este mai prețiosu, iară comentariele suntă rediuse. Vomă prescurta dară cătă se pate comentariulă, și vomă insista mai multă asupra testului. Și princiulă, ca și Moraru, se arată de la începută forta amarită, însă princiulă dice că sufletulă îi este pătrunsă „de cea mai vie amărăciune“ (pag. 1) numai pentru că a vedusă numele princiului Ion Ghica subsemnatu pe nota adresată domnului consula rusescă din Bucuresci prin care domnia-sa, prin dulă Constantin Moruz, este calomniată. „Nu s’așcepta, dice, nici odiniora că „buimăceala, nebuniile și pasiunile politice voră conduce la dată pe Ion „Ghica a calomnia pe Costache Moruz.“ Costache Moruz, amicală lui Ion Ghica, amică din tinerețe, amică care nu de multu preschimbase, la Bucurescî, cu amiculă seu, idei „asupra nenorocirilor» tezei,“ și convorbiri „despre viitori ulii eî Costache Moruz „acelă cină, care la 1848 a achitată prin închisori în Rusia și persecuțiunî moinstruose simțimintale și cooperațiunea „pentru causa amicilor și a frațiioru sol din tinerețe,“ trebuia se fie scutită de pîrile mincinase ale unui Golescu, trebuia «e fie cruțată de amiculăscă Ion Ghica!“ Bac’asia! D. Costache Moruz pretindea a fi scutită și cruțată, dara de ce și pentru ce? Pentru ca nimina mai pucină de cătă domnialui nu s’a ocupată de evoluțiunile politice de la 11 (23) Fevruarie și încóso? (Veil pag. 23). Pentru că n’a făcută alta de cătă a’și căuta de interesele particulare, „fiindă din nenorocire proprietară mare în partea Basarabiei anexată Moldovei, avendu și tóte relațiunile de familie în Moldova?“ Pentru atâta lucru, firescu, d. Contachi Moruz are dreptate sa fie amărîtu vedându-se calomniată că face intrigi politici. Insă dminialul singură ne spune (pag. 8) că „cu persónele care veniase’să vadă n’a socotită de datoria sa, de a ascunde opiniunea sa, care a fostă și rele, .,că Europa n’a aceptată nici vădată de a încuviința unirea cu principele străină de casă suverană,“ precum și nu dorită și dorescă toți cel cari nă fostă de bună credință; și că „unirea cu unu priniră pamântenü este uă păgubitore nișielăciune pentru Moldova.“ Minunată! D. Lostache Moruz declară că este pentru dobendirea unire! cu ună principe străină : domnialui ne spune curată că putea se convorbească și se se sfătiească cu proprietarii cari aveaă driturî politice; că, și acel cu driturî și acei fără driturî politice, nu putea se se abție de a da concursulă lară „pentru dobândirea mnirei cu ună principe străină.“ Minunată! Minunată est! luminate prințule moldoveană, și minunate suntă vorbele tale. Dară faptele? însuși le arăți (pag. 9 și cele-lalte). Nici că socotiai de uă săntă datorie de a nu lăsa singură po cumnalulă d-tale, în impregiurări așia de grele; că nu puteai refusa sfaturile esperiinței d-tale la uă rudă așia de aprópe, pe care’lu consideri ca ună fiiă, și acesta „într’ună momentă unde elu era chiămalu a’și împlini datoriele de adeverată cetățianu.“ Vrea se ijică, acumă trebue se vedemă care era chinmarea domnului C. Moruz, ca adeverată cetățiană, pentru ca se înțelegemă ce rolă a jucată d. Moruz în evenimentele triste de la Aprilie trecută ? d. Iosnovanu, cumnatulă domnului C. Moruz, a făcută parte dintr’ună comitetu alesă dupe tostă ferma (pag. 5.) Acestă Comitetă a afișiată profesiunea sa de credințiă. Locotenintța domnescă a respinsă pe delegații acestui Comitetă. Poliția n’a putută se nimicesca tóte lucrările acestui comitetă. D. Moruz a vorbită domnului prefectă ală poliției și T-adisă: „că, du„pe a sa socotindă, singurulă chipă „de a preveni uă catastrofă, prin potolirea spiritelor și, este că dumnialui „însuși (ad. prefectulu poliției, d. Gr. „Sturza) se prevină pe acel de la ca„ri atârnă grabnica espediere din Iași „a frațiloră Golești , și numirea unui „prefect” dintre moldoveni. (vezi pagina 10.) De aici înainte lucrurile începă a se lămuri cu totulă. Moldovenii nă suferită prin unirea Cuzăi; guvernul dela 11 Fevruarie Țaă umplută de indignațiune prin destituiri nemeritate, prin trimiterea de militari și alți funcționari munteni, prin numirea Gornescului ca comandantu și a Golescului ca prefectă districtului Iași, „spre a înlocui pe moldovenii numiți cu câteva iile înainte și scoși în modulă celă mai necuviin- ------------------------- TELEGRAMA. Caracală, 29 Septembre 1866. A lui Redactorii ală jianului Remănulu. Suntu suspendată din postură de Primară, pentru motive ce nu cunoscă a le fi comisă, nici celă puțină se mi se fi făcută cunoscută acumă, însă fără se fiă revocată în modulă prescrisă de lege sau celă pucină *îlată judecății după cumă a*i cerută, vedă că măne se procede la alegere în locu-mi după uă adresă a d-lui Prefectă. In contra acestei violări de lege am protestată Consiliului Comunale, d-lui Ministru de Interne, protesteză și către opiniunea publică prin organulă stimabile lui Șiamă ce derigiațî. T. N. Bem -----------muN1 Wl. ' i----------------------- ■Ir»!*! urile sciuiratiste. Neamu căpetată și noi cu unii esemplară din broșiura întitulată: „Espunerea situațiunei Moldaviei de la 1859, și pentru tristele evenimente din Iași de la 3 (15) Aprilie anul curentă 1866, prelucrații după adevăru de Ion Moraru din ocolului Moldovei. Tipografia națională, 1866.“ Spiritul acestui script a politicii este pe faclă separatismului convențională, care n’a avută nici uă dată ființă, pentru că nici putea avea, însă virtualminte este des unire a ferilorii surorii, desbinarea patriei unite, utopia desființarea Statului legală, într’ună cuvénta nimicirea volurilorii naționale esprese de tóle Adunările nóstre, începende de la Adunările ad hoc din 1857, și pin’ la adunarea Constituante din urmă, voturi realisate de eleva și cu alăta trudă de la 1859 pîn’acumii! Ne pare că nu puteme supune la că critică seria sa scrip