Romanulu, septembrie 1866 (Anul 10)

1866-09-18

Bucurescî 29 Răpciune Broșiura separatistă ce se lucra la Cernăuți, și pe care amu anunțatu-o acumu căte-va septemăne, a apărutu și s’a împărțiți­, se­mice, cu profusiune. Tribuna Română publică unu articlu asupra iei, suptă titlu de Broșiurile se­paratiste. Ele este, în esență, uă pro­testare contra separatismului, și uă de­clarare netedă că ideiele separatiste n’au infectată adeverata țeră a Mol­dovei. Ea nu consideră unirea țeteloru surori de causa suferințelori de fa­ iă. Unirea s’a făcută pentru ca se țiiă d’apurare și se aducă tăria și fericirea poporului românü Intrega. — Repro­duceam mai josu acest articlu și a­­tragemă asupra lui atențiunea publică. Depesia nóstrá do­cri ne anunță că ambasadorele turce, susținută de cele englese și francese, amenință d’a rupe relațiunile cu guvernul­ grecescü. A­­cestă sorie nu ne-a suprinsă de rocă. In adeveră, agitațiunea ce domnesce în Grecia și în tote poporațiunile cre­­știne ale Turciei ieă proporțiuni se­riose, și mărescă gravitatea sciriloră din Candia. Comitatulu centrale can­­diota s’a constituită în Adunare ge­nerale la Sphakia și a votată resolu­­țiunea următoară care resumă aspirările tótei ginți elenice: 1- 1a Este desființată pentru totă­ de una dominațiunea turcescă; 2- le Creta și tóte dependințele sele suntă pentru totă de una și ’ntr’ună modă inseparabile unite cu Grecia, mama-soră patriă, suptă sceptru M. S. George I, rege ală Eleniloră; 3- le Esecutarea acestui decretă este încredințată vitéziei nobilelui poporu candio­u, cooperării tutoră celoră e­­șițî din aceeași ginte ca și noi și tutoră Fii eleniloră, puteri cei mijlociri a ce­loră trei mari puteri protectorie și garanți. S’adaugă că pe lingă acestea atitu­dinea oficiale chiară a guvernului grecă. In adeveră, intervenirea lui în aface­rile Candiei, nu mai este astă­z­i in­­doiosa. Memorandulă cabinetului ate­niană adresată puterilor­ protectorie nu este decătă uă espunere a plăn­­gerilor­ poporațiunii creștine din Can­dia și diferesce pre puțină de adresa candioților­. Guvernul­ grecă pune înainte, spre a justifica solicitudinea s­a, comunitatea de ginte și de religiune, identitatea de limbă și de tradițiuni, datoriile ce-i impune rangulă seu de „ăntâială Stată creștină ală Oriintelui,“ în fine contra-lovitura ce Grecia însăși resimpte din tote tulburările și emo­­țiunea legitimă ce suferințele Cretei provocă în totă lumea elenică. Gu­vernulu grecă nu pate remăne surdă la plângerile Candioților­, și periclele unei represiuni săngerose îi inspiră nesce juste alarme. Guvernul­ grecă se mărginesce acuma a supune la judecata puterilor­ condi­­țiunea periculosă a creștinilor­ din Candia, lăsăndu ca alții se emită pă­rerea loră asupra mijltloiceloră celoră mai proprie spre a garanta Candioți­loră „uă esistență mai conformă cu is­toria loră și cu cerințele civilisațiunii și justiției.“ Se scie, pe d’altă parte, că totă Grecia ferice, că comitate de ajutor să se organiseză în tóte părțile iei pen­tru Candioți. Se scie apoi ce voră aceștia. „Ceea ce voră, olice Iliar­ulă des Débals, este unirea cu Grecia. Acestă scopu­l’aă urmărită în tóte insurec­țiunile loră. De dóue secte de căndă aă căzută suptă dominațiunea Turci­­loră, ei n’aă încetată d’a urmări sco­­pulă loră de liberare. Uă asemene si­­tuațiune n’ar pute dura eternă; aci ca pretutindine uă forță neresistibile, ca­re s’a numită asia de bine logica lu­­cruriloră, va triumfa într’uă­­ fi seu într’alta de arangjamentele factici ale diplomației sau de violențele concisie­. Nu se mai posedă astă­­ ji poporele fă­ră voia loră, seu alta-iară acestă po­sesiune nu este decătă uă lungă în­șiruire de pericle și de turburări. Bu­lină le pesă de sicură, Candidțiloră de garanțele diplomatice contra abusuri­­loră guvernului turcescă, ceea ce ata­că ei nu suntă abusurile, ci însuși guvernulu.“ Acesta o scie pre bine guvernulă Otomană, și de aceea este forte natu­rale ea se rădice vocea contra unor­ încuragiări, cari pună în periclu în­săși esistenția Turciei. Dară ceea ce pote îngriji este susținerea ce protestările am­basadorului otomană găsescă în am­basadorii francezi și englesi. Pentru noi însă lucru nu are nici de cumă acestă caracteriă. In ade­veră, în starea d’astăț­i a cestiunii, guvernele englese și francese nu potă ave altă atitudine. Se ne aduce să a­­minte că totă astă­feră a procesă gu­vernală francese în cestiunea Italiei, cu ocasiunea insurecțiunii napolitane și a provincielor­ papali. Elu protestă antesă, și apoi susținu și proteja miș­carea unionistă. In cestiunea Greciei s’adaugă și alte cuvinte. Francia și Englitera nu crede, pate, că momen­tul ü a sosită d’a deschide cestiunea Oriuntelui. A căuta s’amăne esplosiu­­nea minei, pănă căndă voră fi gata a lua parte la regularea consecințelor m iei, este una ce naturale. A lăsa însă pe Russia se profite singură de eve­­niminte, nu este și nu pute fi în cu­getarea marilor­ puteri apusiane. Sun­­temă dară convinși că ele nu voră lăsa Imperiul­ Nordului a relua în Oriunte influința vetematorie civilizării pe care i-a răpitu-o tratatulă din Pa­ris. Căndă ele voră crede momentulă sosită și căndă Elenii voră dovedi că miș­carea este seriosa atunci voră lua atitudi­nea ce convine și posițiunii foră de puteri mari și intereseloră chiară ale lumi­nii și civilisațiunii legate asta de strinsă d’uă drepte și radicale soluțiunii a a­­facerilor­ orientali. Fiindă că suntemă în Oriunte, se înscrimă aci­uă nuvelă pe care Inde­­pendința belgică o dă ca stranie. Pașia din Egipetă ar fi­otărîtă a da țerei ce guvernă uă Constituțiune călcată după organisarea politică a Franciei. Țeza ar fi împărțită în 60 de colegii electorali alegândă represintanți inves­tiți cu acele­ași drepturi ca și mem­brii Corpului Legislativă. Turci, Arabi, Armeni, creștini, Egiptiani de tote gin­­țile și de tote religiunile ar fi înzes­trați cu dreptul­ de votă. Uă aduna­re speciale, jumătate sonată, jumătate Consiliu de Stată, ale cărui atribuțiuni nu suntă încă bine­otărîte, ar prepara legile. Scopul­ acestei resoluțiuni a Vice- Regelui este d’a consolida în sînulu casei séle ereditatea și speranța d’a redica vitalitatea poporului seu. Acestă ideie insă se vede că n’a născută în capulă vice-Regelui ci că i este suflată d’ună capă mai civilisată. Cestiunea clară devine și mai însemnată, și o recomandăm diplomaților­ din Stambulu și din Bu­­curesci. La France și La Patrie anunță a­­măndoue că ună proiectă de reor­­ganisare a sistemei militarie se ela­borezi în Francia în acestă momentă la Ministerial­ de resbolă. Se­­ zice că Imperatură ar fi adresată ministrului să scrie0m­ă in acestă privință, înainte d’a pleca la Biaritz, in care ar fi pusă principiile acelei reorganisări, care sunt­ supuse în acestă momentă discusiunii. Piantele italienesci ne aducă ore­cari lămuriri asupra insurecțiunii din Sicilia. Conscripțiunea și suprimarea corporațiunilor­ religiose sunt­ căușe­le adevărate ale acelei reacțiuni. Una a procurată cugetarea, cea­l­altă ins­trumentele. „Revolta din Palermo,­­jice Ph­alia, nu este altă decătă fruptură u­nei a­­lianțe de briganzi, de călugări, de preoți și de clericali. Monastirea Mon­­reale a fostă întîlnirea, cariiarială ge­­nerale ală acestor­ campioni ai ră­pirii și ai fanatismului religiosă. Gar­ j nisonea din Palermo nu era de­cătă de 1,500 de omeni. Poporațiunea de la începutul­ revoltei a luată­ră ati­tudine favorabile ordinii publice. Totă asia a fostă ii tote orașicle insulei. „Garda naționale din Messina a o­­ferită d’a face servițiulă cetății, de va fi nevoiă de garnisana. „Sicilienii, voluntari garibaldiani de la ’Brescia, aă oferită d’a compune uă despărțire de gardă mobile spre a re­prime revolta din Palermo.“ Scopul­ acestei reacțiuni a fostă d’a intimida pe guvernă și a­ lă face se renunțe la punerea în verisare a averilor­ monăstiresci. Susținută insă de opiniunea publică, elu va pune în lucrare acelă proiectă care face noie proprietatea acesibile tutoră cetațiani­­loră, stabilindă adică proprietetea cea mică în loculă celei mari, va lega po­­porulă mai strinsă de nouă ordine de lucruri în Italia. La 4­­ ore primimă­m­ă respunsu la întrebarea ce făcurămă in No, tre­cută D-luî Dum. Ghica. l,­iab­ulă fiindă suptă presă, vomă publica măne epis­tola D-lui Ghica. tula acesta: el ni este, de bună sem­ă, și prin concepțiunea și prin forma sa, mai pe josă de ori­ce critică. Rea cu­getată și prostii formulată, ideia D-luî Ion Moraru nu se póte privi nici mâ­nată ca espresiunea unei convincțiuni individuale, singulare, necumit ca cu­­véntule de ordine nlu vre­unei par­­tito. Căci și partitole, ce mi cuvéntulu loră de a fi într’uă societate, trebue, mai ânteiu și mai presusă do tóto, se vorbescu înțelegere! tuluiom­, trebue se aibă una roslă logică și reală. Alt­mintrelea, opiniunea generală nu le da nici uă importanță, nici se consideră de cală ca facțiuni fără trecută și fără viitorii­. Asta, pentru ca se înțelegem« ceva din Espunerea separatistă a D lui Ion Moraru amu trebuită s’o pun­emă alăturea cu epistola Pu­ndului Constan­tin Moruz, adresată domniei sale d-lui prit­d­ă Ion Ghica, ministru secretară de Stată șcl., cu data din 22 Aprilie trecuții. In adeveră, numai cu ajuto­rul­ scrisórei d-lui Constantin Moruz către d. Ion Ghica putemu pricepe de unde vine și încotro tinde acestă fac­tum ală necunoscutului Ion Moraru „din ocolul­ Moldovei.“ Scrisorea d-lui C. Moruz, broșura tipărită în 15 pagini, aro­uă legături, aro­uă formă, are preste­tate meritată de a esplica deplină lolu ce a vrută se a­­prindă și se asprime broșura ob­scurului sep­ratistă Ion Moraru. Cu d. Constantin Moruz, princiű moldovan­, per­sonagiu cunoscută, proprietaria mare în Moldova, care, precum însuși dice (pag. 8 din broșiura sa) pute se-șî ca­pete driturile politice că nu­ ar avea do­­rin­ț, vomă căuta deci și vomă isbuti mai­ușioeîi a esplica pe Ion Moraru, persona necunoscută, însă care se re­comanda pe sine ca „creștină orto­doxă, pămîntenii de o­potrivă cu coreli­gionarii seî moldoveni din principatul­ Moldovei.“ La pagina 1 Morarulu­i Jico­că este din ocolulu Moldovei, și apoi, (pag. 3), adresăndu-se iubiplorii sei com­­patrioți, „cu inima plina de întristare și sfâșiată da durere“ promite un mica descriere atătă despre situațiunea ace­stui principală (alu Moldovei) câtă și despre tristele evenimente din Iași de la 3 (15) Aprilie. Princiulti Constan­tin Moruz, în epistola sa, a făcută de asemeno­uă descriere a situațiunei Mol­dovei și va relațiune asemene despre nenorocitele întâmplări de la 3 (15) Aprilie din Iașîi însă princiul­ a vrută încă a cerceta „cu tdtă răcolla“ și cau­za care a produsă acele triste eveni­­mente. Amu disă că cu prinendu vomă esplica pe Moraru­, apoi avemă se ve­nim» la Moraru, ca se vedemă ce fa­­rm­ă ne macină. Morarulu obscură face comentariile prineiului ilustru. In literatura, broșiuristă ca și in al­tele, testul­ este mai prețiosu, iară co­­mentariele suntă rediuse. Vomă pres­curta dară cătă se pate comentariulă, și vomă insista mai multă asupra testului. Și princiulă, ca și Moraru, se arată de la începută forta amarită, însă prin­ciulă dice că sufletulă îi este pătrunsă „de cea mai vie amărăciune“ (pag. 1) numai pentru că a vedusă numele prin­­ciului Ion Ghica sub­semnatu pe nota adresată domnului consula rusescă din Bucuresci prin care domnia-sa, prin­­ d­ulă Constantin Moruz, este calomniată. „Nu s’așcepta, dice, nici odiniora că „buimăceala, nebuniile și pasiunile po­litice voră conduce la dată pe Ion „Ghica a calomnia pe Costache Moruz.“ Costache Moruz, amicală lui Ion Ghi­ca, amică din tinerețe, amică care nu de multu preschimbase, la Bucurescî, cu amiculă seu, idei „asupra nenorociri­lor» tezei,“ și convorbiri „despre vii­tori ulii eî Costache Moruz „acelă cină, care la 1848 a achitată prin în­chisori în Rusia și persecuțiunî moin­struose simțimintale și cooperațiunea „pentru causa amicilor­ și a frațiioru sol din tinerețe,“ trebuia se fie scu­tită de pîrile mincinase ale unui Go­­lescu, trebuia «e fie cruțată de ami­culă­scă Ion Ghica!“ Bac’asia! D. Co­­stache Moruz pretindea a fi scutită și cruțată, dara de ce și pentru ce? Pen­tru ca nimina mai pucină de cătă dom­­nialui nu s’a ocupată de evoluțiunile politice de la 11 (23) Fevruarie și în­­cóso? (Veil­ pag. 2­3). Pentru că n’a făcută alta de cătă a’și căuta de inte­resele particulare, „fiindă din nenoro­cire proprietară mare în partea Basa­­rabiei anexată Moldovei, avendu și tóte relațiunile de familie în Moldova?“ Pentru atâta lucru, firescu, d. Con­­tachi Moruz are dreptate sa fie amă­­rîtu vedându-se calomniată că face in­trigi politici. Insă dminialul singură ne spune (pag. 8) că „cu persónele care venia­se’să vadă n’a socotită de dato­ria sa, de a ascunde opiniunea sa, care a fostă și rele, .,că Europa n’a acep­­tată nici vădată de a încuviința unirea cu principele străină de casă suverană,“ precum și nu dorită și dorescă toți cel cari nă fostă de bună credinț­ă; și că „unirea cu unu priniră pam­ântenü este uă păgubitore nișielăciune pentru Mol­dova.“ Minunată! D. Lostache Moruz declară că este pentru dobendirea uni­re! cu ună principe străină : domnialui ne spune curată că putea se convor­bească și se se sfăt­iească cu proprie­tarii cari aveaă driturî politice; că, și acel cu driturî și acei fără driturî po­litice, nu putea se se abție de a da concursulă lară „pentru dobândirea m­­nirei cu ună principe străină.“ Minunată! Minunată est! luminate prințule moldo­­veană, și minunate suntă vorbele tale. Dară faptele? însuși le arăți (pag. 9 și cele-lalte). N­ici că socotiai de uă săntă datorie de a nu lăsa singură po cumnalulă d-tale, în im­pregiurări așia de grele; că nu puteai refusa sfaturile esperiinței d-tale la uă rudă așia de aprópe, pe care’lu consideri ca ună fiiă, și acesta „într’ună momentă unde elu era chiămalu a’și împlini datoriele de adeverată cetățianu.“ Vrea se ijică, acumă trebue se vedemă care era chin­­marea domnului C. Moruz, ca adeve­­rată cetățiană, pentru ca se înțelegemă ce rolă a jucată d. Moruz în eveni­mentele triste de la Aprilie trecută ? d. I­osnovanu, cumnatulă domnului C. Moruz, a făcută parte dintr’ună co­­mitetu alesă dupe tostă ferma (pag. 5.) Acestă Comitetă a afișiată profesiu­nea sa de credințiă. Locotenintța dom­­nescă a respinsă pe delegații acestui Comitetă. Poliția n’a putută se nim­i­­cesca tóte lucrările acestui comitetă. D. Moruz a vorbită domnului pre­fectă ală poliției și T-a­disă: „că, du­­„pe a sa socotind­ă, singurulă chipă „de a preveni uă catastrofă, prin po­tolirea spiritelor și, este că dumnialui „însuși (ad. prefectulu poliției, d. Gr. „Sturza) se prevină pe acel de la ca­­„ri atârnă grabnica espediere din Iași „a frațiloră Golești , și numirea unui „prefect” dintre moldoveni. (vez­i pa­gina 10.) De aici înainte lucrurile începă a se lămuri cu totulă. Moldovenii nă sufe­rită prin unirea Cuzăi; guvernul­ dela 11 Fevruarie Țaă umplută de indignați­­une prin destituiri nemeritate, prin tri­miterea de militari și alți funcționari munteni, prin numirea Gornescului ca comandantu și a Golescului ca prefectă districtului Iași, „spre a înlocui pe mol­dovenii numiți cu câte­va i­ile înainte și scoși în modulă celă mai necuviin- -------------------------­ TELEGRAMA. Caracală, 29 Septembre 1866. A lui Redactorii ală jianului Remănulu. Suntu suspendată din postură de Primară, pen­tru motive ce nu cunoscă a le fi comisă, nici celă puțină se mi se fi făcută cunoscută acumă, însă fără se fiă revocată în modulă prescrisă de lege sau celă pucină *îlată judecății după cumă a*i ce­rută, vedă că măne se procede la alegere în lo­­cu­-mi după uă adresă a d-lui Prefectă. In contra acestei violări de lege am protestată Consiliului Comunale, d-lui Ministru de Interne, protesteză și către opiniunea publică prin organulă stima­­bile lui Șiam­ă ce derigiațî. T. N. Bem -----------muN1 Wl. ' i-----------------------­ ■Ir»!*! urile sciuiratiste. Ne­amu căpetată și noi cu unii e­­semplară din broșiura întitulată: „Es­­punerea situațiunei Moldaviei de la 1859, și pentru tristele evenimente din Iași de la 3 (15) Aprilie anul curentă 1866, prelucrații după adevăru de Ion Moraru din ocolul­ui Moldovei. Tipografia națio­nală, 1866.“ Spiritul­ acestui script a politicii este pe faclă separatismului convențională, care n’a avută nici uă dată ființă, pen­tru că nici putea avea, însă virtual­­minte este des unire a ferilorii surorii, desbinarea patriei unite, utopia desfiin­țarea Statului legală, într’ună cuvénta nimicirea volurilorii naționale esprese de tóle Adunările nóstre, începende de la Adunările ad hoc din 1857, și pin’ la adunarea Constituante din urmă, vo­turi realisate de eleva și cu alăta trudă de la 1859 pîn’acumii! Ne pare că nu puteme supune la că critică seria sa scrip­

Next