Romanulu, octombrie 1866 (Anul 10)

1866-10-19

ANU­ü ALV SPECELE VOIESCE ȘI VEI PUTE -----»4M.-----­Cap. Diat. Pe anü — — lel 128 — 152, Pe șâae luni — „ 64 — 76 Pe trei luni — „ 32 — 38 Pe aă lună — „ 11 — — Unii exemplară 24 par. Pentru Parisü pe trimestru fr. 20 — Pentru Austria ,, fior. 10-v.a MERCURI 19 OGTQBRE 1866. mmBXBSWEBrex&r.Kt c LUMINEZA­ TE ȘI VEI FI Abonamentul ă în Bucureșci, Pasagială Romănă No. 1. — In districte la cores­pondenții­­ Jianului și prin poștă. La Paris, la D. Darras-Hallegrain, rue de l’ancienne Comedie, Nr. 5. A se adresa pentru admi­­nistrațiune la D. E. Carada .A. NUNCITJ 3211,13 linia de 30 litere — 1 — leii. Inserțiuni și reclame, sin. 5 — ,, ADM­INISTRAȚIUNEA ROMANULUI. llomnii abonați alți eâvor­ abona* înentn capira la 16 Octob­re «si la 1 Aocmb­re nut ut­ii ni­ tali, tic vom­ a mai­le'imi i‘d­a noMti'a, se bine*voinaea a pi­enoni ab­onam­entele mai «le tim« [•urlu spre a nu intimisina intrei­u« pere. •totii si’ii ii ii u­ta ruscamu pe il-iil­i abonati «lin Bucuresci, cari nu vor primi la oia pina la i1 ore, celu mai tariliu, «limitU­ta, aéu carora nu li se va «la toile regulat«« în tote ililele se bine-voiasca a iucimoaclinta­tul im­­­­igtratiuinea. D-nii abonați din lu­ ovineia munții asemenea rugat­i a-mi prenoui abona­mentele, mni totu «l’ua «lata a ne inem­­­omeninta daca erite neregulari­tate In primirea l­oieloru, ca me putem«« «*ex clama la «directiunea posteloru. ("urmisIu tic Istoria dreptului romanii constituționalii. Astaz<?í la 7 % ore sera, se va ține în salonul­ Atheneului lectura d-lui Hăjdeu, la care publiculü n’a pu­tut­ asista Dumineca trecută din causa timpului urîtă. ADMINISTRA JUNEA, PASAGINLI ROMANII No. 1. Redacțiunea, Strada Academiei No. 20. — Articlele trimise și nepublicate se voră arde. — Redactară respunz etoră EUGENIU CARADA. Bucurescî­i? Brumărelfl. Din causă ce n’o cunoscemü ăncă, M. S. Domnulu Romăniloră n’a plecată eri din Constantinopole. M. Sea va ple­ca astă-seră Marți, și prin urmare cre­­demu că va fi în Bucuresci, séa măne séra séu Mercuri peste <ni. Acesta ne o va spune credemu Monitorulu. In sfârșiții, mulțămită telegrafului , cabinetului de la St. Petresburg a pu­­tutu afla că Monitoriul­ francesc a de­­c­larat­ din nou în facia lumii că domnia în România a unui principe dintr’una din familiele regale „este i­­deia ce a urmaritu Francia neconte­nita de la 1855, ce a sprijinitu-o chiar­ în anul­ acestu­a“, și care prin urmare va sprijini-o necontenita. Cine atacă unirea Principatelor­ ro­mâne și domnia ereditariă a Princi­pelui Carol I, atacă prin urmare ideia ce Francia a urm­ăritu-o în timpu de 11 ani și care, ca tóte ideiele cele bune, a triumfatu. Mulțămită telegra­fului, cabinetul­ de la Petresburg a pututQ afla tóte aceste, și póte și alte comunicări ce nu le cunoscemă în­că, a putută cugeta mai bine și a da ordine ambasadorelui scă la Constan­­tinopole a face și dênsula ca toți, a recunosce pe Principele Carol I ca domnă ereditariă ală Romăniloră. Monitoriulă nostru de a-i comunică că la 27, ambasada rusescă a făcută în sfîrșită și dănsa cea-a ce cele­lalte făcuseră cu trei m­ile mai ’nainte, și la răndulă nostru dămă cu plă­cere acesta scrie. Ne place învățăm­ântulă ce dă ăna­sa­ și Rusia poporului romănă. După ce combătu în conferințele de la Pa­ris, în tote foiele sale, și cu cea mai mare stăruință și amenințare, recunos­­cerea Principelui Carol I, după ce se sili în tote modurile, a demontra că dacă Porta va recunosce pe Prin­cipele Carol I cu condițiunile admise „l­a sfârșită cu suzeranitatea, și înca că totă Oriintele va fi în focă fiindă că cele-lalte naționalități voră cere a li se da cea-a ce âă dobândită și Ro­mânii,“ acuma recunosce ensa­ și fap­­tură împlinită, admite de bună cea-a ce­a combătută cu atăta stăruință ca­reă. Prin acestă faptă Rusia ne arată că ori de căte ori că națiune va sus­ține cu stăruință și cu înțelepciune drepturile iei, va fi sigură de isbîndă. Ne place apoi recunoscerea și din par­tea Rusiei, pe do uă parte pentru că-î rădică protestată, mai multă stx mai pugină temeinică de întervenire, eră pe d’alta pentru că ne dă dreptă a-i spune că noi dorimă din totă inima se se curme pe deplină tóte teme­rile nóstre în privința guvernului ru­­sescă; pentru acesta n’are de cătă a înceta d’a ne mai combate și spre a ne asigura de schimbarea politicei sale se ne vedei, ea însa­și, prin propria sea inițiativă, Besarabia, fruntariele nó­stre naturali. Rusia n’are trebuință d’acea parte a României decătă nu­mai ca liniă strategică în contra nós­­tră. S’o rădice ea însa­și, se ne ve­dea ce este alu nostru și vomă fi fe­riciți a nu mai are contra Rusiei nici unu cuventu de plângere. Păn’atunci, înlăturăndă din cele ce «Jiserämu era, cessiunea recunoscerii, mănținemă tóte cele­lalte aprețuiri po­litice ce emiserămă. In No. de la 22 Oct. organulă guvernului rusescă Le Nord, țlice: „Iliab­ulă francese La Patrie anun­­ț­ă că prin învoire cu Porta , guver­­nul­ romănă este autorizată a avè pe Dunăre, pentru trebuințele aperării sale, uă divisiune de canoniare ghin­tuite. Din ce în ce mai frum­osă! A­­cuma se pate ori cine întreba unde se voru opri cerințele guvernului românul“ N’am fi puté óre la răndulă nostru, ca respunsă la acestă noă atacu, se ch­emă: Unde se voră opri persecu­tările guvernului rusescă? Cerințele guvernului română suntă, ca dreptu­rile națiunii se nu fiă jicnite de ni­­mine, ca tezămulu Principateloru se nu fiă cotropita de nimine, și ast­­­fel, liniscita de ori­ce amenințare de cotropire se se ocupe cu regularea, și cu prosperitatea morale și mate­riale a națiunii. Se facă și guvernulă rusescă toto astă­feră în privința noș­tri, se nu mai persecute desvoltarea nostră naționale, se ne vedea Besarabia și se nu ne mai amenințe cu cotro­pirea, și póte fi sigură că va găsi a­­tunci la noi simplimente de recunos­­cință. * Cu acesta ocasiune se facemă cu­noscută că ^iab­ulu Ordinea, în No­­seă de Duminică conține, în revista politică, idei, sanetóse și bine făce­­torie din tóte ponturile de privire, din cari punemă, chiară aci suptă ochii cititorilor­ noștrii partea cea mai în­semnată. „Doue cestiuni importanți preocupă cu dreptu cuveniü tate spiritele în momentul­ de faciă: re­cunoscerea Domnitoriului de către înalta Portă și Puterile garanți, și mișcarea electorale din ca­re trebue se esă corpurile legislative, conformă nouei Constituțiuni. „Recunoscerea Domnitoriului este un mare fe­ricire pentru țară, din două puncturi de vedere. „In afară, ea este afirmarea cea mai puternică a naționalității române și vă probă conchidetore de ce pâte unu poporfi care nu cere nimicu con­trariu justiției și drepturiloru séle. „In întru, ea este sfîrșitulif­erei tentativeloru de resturnare și a perturbăriloru cari compromi­­teau­ periodică siguranța și viitoriul­ naționalită­ții nóstre. „Scutiți de preocupările politicei esterióre, gu­vernală și poporală romănu n’au se cugete de acumă înainte de cătă la ameliorările de tota fe­­lulă ce starea țereî reclamă imperiosă. Tóte in­­teligințele trebue se se consacre acuma cestiuni­­lor­ interiori și practice, cestiunî vitali de la cari depindă, nu numai bună-starea morale și materiale în presiune, dară încă consolidarea na­ționalității nóstre și asigurarea viitoriului nostru. „Și în adeveră se întâmplă cu popórele ca și cu individele. Prima condițiune a puterii lor în afară este uă bună organisațiune în întru. Unu popora minată de intrigă, de ignoranță, de des­­ordine, trebue se renunțe de a juca unu rolü în lume. Din contra, unii poporu bine organisatü în întru, nu póte de catu se căștige în luptă și nici uă ambițiune nu este pre mare pentru dânsulu.“ Spre a susține eu esemple aceste bune și drepte învățămente, ne dă de exemplu pe Piemonte și pe Prusia, și ne arată cumă prin răspăndirea in­­strucțiunei, prin organisarea în admi­­nistrațiune, în financie, în armată, și tóte aceste aștezate negreșită pe te­melia cea largă și puterică a libertă­ții și a moralității, nă ajunsă a fi as­­tă­zi, și una și alta, între puterile cele mari ale Europei. Dup’acestă frumosă și din tóte pon­turile de privire adeverată și bună în­­vețământu, ț­iar­ulă Ordinea, vine, prin­­tr’uă deducere logică la viitoaiele ale­geri și între altele ,ice: „Pentru ca unii cetățeni se fiă demn și a face parte din umilă din corpurile legiuitóre, trebue se’i ceremu trei lucruri: se fiă onestü, inteliginte și energică. „Ceremu mai ânteiă se fiă onesti, nu numai de acea onestitate vulgară care consiste în a nu fura punga vecinului sex, dară de acea onesti­tate superióre care consiste în a fi sclavul­ da­toriei sale— singura sclaviă care convine omului de inimă. Totă lumea se plânge, și din nenoro­cire cu dreptă cuveniu, că marea rană a socie­tății nóstre este uitarea datoriiloră ce posițiunea sea impune fie­căruia. Ne plângem, însă de densa numai cândă suferimă. Cândă profitămu suntemü mai puțină severi. Nu trebue se mai fiă astă-felă. Improbitatea nu este numai să pată care deso­­noreză că națiune, este uă nenorocire sociale. Nu este societate posibile dacă ea n’are virtutea dreptă fundamentă. Nu se zidesec m­ă edificiă pe noroiü. „Se alege mă dară omeni onești. Se nu încre­­dințămă destinele nóstre de­câtă în mani curate. „Cu tote acestea, se nu confundemă pe adevă­rații culpabili cu acei mânjiți de calomnie. In­­ jilele de lupte politice, se scie cu ce deplora­bile înlesnire pasiunile se înferbează la renumele altuia. Se in­fimă dintre acei cari eredă că ori­ce armă este bine în facia unui inemică. Mai cu­­rîndă sau mai târziu calomnia revine la acelă care s’a servită de densa, și’să omora, înainte dară de a condamna, se judecămă, și înainte de a judeca, se elaminămă cu nerăbdarea unui sufletă dreptă care priveșce ca uă nenorocire personale culpa­bilitatea unui omă născută sub­ același ceră și purtândă numele aceiași țerî. „Dară cu câtă trebue se simă circumspeți a judeca, cu atâtă trebue se simă nemilostivi în fa­cia cinismului care se împodobesce cu rușinea m­a, și a crimii care se îmbracă cu impunitatea iei Onestitatea este prima condițiune a încrederii nóstre. Ea nu este singură. Onestitatea neinteli­­ginte comite totă atâtea greșeli ca și improbita­tea abile. Ea este ună instrumentă orbi în mâni dibaci, și adese­ori unii ajutoră mai multă dată releleră pasiuni.“ Și mai la vale urmăndă desvolta­rea acestora ideie scuátese țlice: „Cerendă ca deputații noștrii se fiă inteligințî, noi nu ceremă ca se fiă toți învețați. Suntă ces­­tiuni speciale pentru cari uă solință speciale este necesariă. Suntă cestiuni generali pentru cari nu­mai bunură simță este destulă. In multe circum­stanțe chiară, preferămă simpla sperun­ță a unui omă practică în loculă vanelor, teorie ale unui omă care n’a umblată de cătă prin cărți. Amă vezuză omeni nutriți cu doctrine forte bune că­­­ Jolidă în erorile cele mai stranie, și omeni fără studiu, dară dotați cu ună simță dreptă, și obici­nuiți cu practica afacerilor­, producând­ resultate miraculase.“ „In fine, deputații noștrii sa fiă omeni ener­gici, acesta este a treia condițiune ce ceremă de la ei. Suntă omeni personalmente onești, carii, prin slăbiciune de caracteră, lasă se se comită împregiurură fară nenumerate abuzuri. Aceștia nu merită numele de omeni de Stază și­ nu trebue se figureze în Adunările politice. Este ună cu­­ragiă banale care consiste în a înfrunta peri­­ciulă repede din câmpurile de bătaia. Este și ună curagiă mai dificile, care consiste în a brava urele politice și a se pune d’asupra lîngușirilor, poporarității, d’asupra lacrimilor­ și rug­ăciuniloru părinților­ și amicilor ă­iei. Acestă curagiă este rară, dară este necesară. Trebue se intre cine­va în viața politică cu uă convicțiune profundă și se sacrifi­ce totă acestei convicțiuni. „Găsi-se-va în România omeni care se împreu­na tote aceste condițiuni? Găsi-se-va senatori și deputați onești, inteligințî și energici­? De i­ie nu? Educațiunea politică a poporelor­ se face î­ncetă, dară se face. In flă­care Și lumina petrum de în glote. Multe reputațiuni ușurpate s’a­ă usată, m­­ulte masei nă căzută și nă lăsată se se­veră o­ bra­­zură, multe merite necunoscute s aă revelată;­­po­­porulu nostru a suferită pre multă ca se nu fiă înțelepții; educațiunea prin suferință nu i-a lipsită acesta este cea mai bună din tóte. „Alegetorî, momentul­ este gravă. Ve plân­geți și cu tóte acestea depinde de voi ca se fa­ceți a înceta causa plângeriloră vóstre. Dacă veți alege pe deputații voștri în libertatea consciințeî și fără altă scapă de­câtă fericirea patriei, viito­rul­ va repara relele trecutului. Dacă, prin în­­dolință sau prin ori­ce altă motivă­ tată așa de pucină amitabile, veți lăsa destinele vostre în mâni incapabili sau rele, se nu ve acusațî «de câtă pe înși­re dacă relele vostre se vor­ perpetua.“ Încă vădată ne m­irați și noi cu tóte aceste sfaturi și­­ Jicema ca și Ordinea, că dacă alegătorii voru pre­cede asta-felu, voru asigura fericirea Statului romănu, de nu, relele se voră perpetua, adică se voru mări și d’astă dată, ne mai puténdu avea nici ună cuventu de îndreptare, nu mai putemă ascepta de cătă­toirea. Acumu ni s’a date totă, trebue daru séu so deve­­nimă „bulevardulă Oecidintelui“, pre­­cumu ni se cere imperiosu, séu se perirau;și spre a deveni acelă bulevardu, modulă celu mai bunu și mai sigură nu este altulă de cătă întru tote a­­celu­a ce i’a aretată arătă de bine și simplu m­­ariula Ordinea. Domnulu Nae Manolescu, ne-a­tră­­misă, ș’o publicămă mai la vale uă profesiune de credință. Insă, d. Nae Manolescu este singurulu păn’acumă la noi care făcu și dă publicității, nu profesiunea de credință a unui can­didată de deputată ci acea­a a unui alegetoră. Felicitămu pe d. Nae Ma­­nolescu pentru acésta inteliginte și patriotică lucrare. Credemu că vom­ profita de densa toți alegătorii în ge­nere și’n parte alegătorii din jude­­ciulă Dămbovița, între cari se află și d. Nae Manolescu. Dumnealori cunoscă mai d’aprópe pe d. Nae Manolescu , dumnialoră scră și onorabilitatea, și cunoștințele practice ce pecede a­­cestă bărbații, și cu tote că d. Nae Manolescu nu-și pune candidatura sea totu­și însă suntemi dispuși a crede că alegătorii acelui județă nu voră perde din vedere pe ună bărbată ca domnia-sea care le oferă mai multe din chiezențele morali ce aă datoria a cere de la celă care va fi onorată cu voturile dumnialoră. Câte­va din foile străine spună că Adunarea naționale a Crețianiloru a a­­dresatu cătră tóte puterile uă petițiu­­ne prin care arată că Turcii aru fi co­­mițând­ actele cele mai barbare și mai înfiorătorie. Cretianii ceră apoi ane­­xarea loră definitivă cu regatulu Gre­ciei, în casă de refuse­rogă pe tóte puterile și pe America a le trimite co­rabie spre a transporta femeiele, co­pii și pe betrănii lor, pe carii îi re­comandă protecțiunii și milei creștini­­lor­, căci ei au jurată a muri toți cu armele în mănă ș’a se îngropa în rui­nele patriei loră.“ „In numeriie trecute făcurămă cu­noscută lupta ce s’a deschisă în foile publice ale Austriei ș’ale Rusiei în pri­vința Galiției și în parte­a Rulheni­­lor, cari locuiască acea provințiă. In­­validula rusescă publică ună articlu ful­­gerătorii în contra Austriei, în acésta privință și se silesce a areta că Aus­tria voiesce a oprime pe Rutheni și totă d’uă dată a agita pe Poloni la luă nouă rescolă. Cea­a însă ce avemu mai cu séraá datoriă este d’a pune acu­ suplu ochii publicului nostru urmato­­arele linie din b­iariulă din Viena Wan­derer de la 24­ Octobre: „Ne amă înșelată căndă amă cre­zute că, cu scopu d’a ne ajuta în con­tra Italiei, guvernulă rusescă a întru­nită 200.000 de oștire la fruntariele Galiției. E ca c’acumă elă cere a lua Galiția. N’ar fi are tărțttă ordinea prin care s’ar trimite tótu oscirea nóstra la fruntaria Poloniei ?.......................... „Ne trebue să av­anția, însă și cu­getată, și planulu operațiunilor si ce nu credemu c’aru fi pre depărtate, trebue otarítu cu grăbire și definitivu. Pe cine putemu ave cu noi ?Negreșitu pe Fran­cia. Daru Francia nu vine pentru uă amare platonică și pentru ochii noș­­trii cei frumoși. Napoleone III nu este unu omu cari ar pute crede în uto­pie. Ii trebue ceva positivu ; și pen­tru Francia precumu și pentru Napo­leone III positivulű în cestiunea Ga­­­liției este numai deschiderea seriosa a cestiunii polone.“ Atragemu atențiunea guvernului nos­tru asupra Camerei de comerciu din Bucuresci. Comercianții se plângu c’alegerea trecută nu s’ar fi făcutu de locu, sau că s’ar fi facutu cumu se făceau mai tóte alegerile; se plângu că camera de comerciu nu s’ar fi înțelesu bine î­­nalta și bine­ facătoria sea misiune. Cre­­demu că guvernulu va cerceta ș’acastă cestiune și va face cea­a ce va fi dreptu, ceea ce reclamă trebuințele și intere­sele bine cugetate ale comerciului din capitală și din totă țara. Camerele de comerciu potă aduce lumini mari în cestiunile de competința lora ; este dară ne­aperată se le punemă în stare a se manifesta, a-și espune opiniunile. Atragemă atențiunea asupra unui ar­ticlu din Gazetta Transilvaniei, de D. G. Barițiu asupra profesiunilor­ de cre­dință. Cel ce se pronunțe contra lor, se citesca și se înțelegă. Omulă ce vor­­besce nu este inspirată de nici uă ideiă de partite. Primimă următoria depeșă din Cons­­tantinopole: Astă­zi­, la 27 ale curentei, diram­­­ața, președintele consiliului, Kiprisli Mehemed-Pașia și Kyamil-Pașia au ve­nită să visiteze pe Măria Sa, internun­­d­ulă Austriei în uniformă de Feld— Mareșalui urmata de toți secretarii in­­ternund­aturei, miniștri Belgiei și O­­landei cu secretarii legațiunei lor­, Pa­­triarculu ecumenica cu arc­iepiscopul de Chysie și episcopul­ de Nicea, am­­basadorele Angliei, însărcinații cu tre­­bile Franciei și Italiei, ministrulu Gre­ciei însoțiți de secretarii lor, au fă­cută asemenea visită principelui. An­­iéiulți secretarii alți legațiunei Rusiei, consilierului legațiunei Persiei, drago­­maniil­ legațiunei Suediei au venit o ancă de dimineță să feliciteze pe Mă­ria Sa. Principele a făcutu­ră preum­blare în orașu și pe urmă a întrunită la prânzii pe representanții celorü două curți rude, ai Portugaliei și Prusiei. La 28 ale curentei Măria Sa s’a dusă se facă uă visită privată alteței sale Aali-Pașta la care a petrecută di­­mineța. Ministrul­ Americei, însoțită de antiiulű scă dragomană, a venită se complimenteze pe principele. D­ci delegați ai Patriarh­ului Jerusalemului au venită asemenea din partea Patriar­­hului. Principele a eșită incognito și a insitață bazardlă și diferitele curio­­sitățî ale orașului. In aceste moment, tóte guvernele au complimentată pe rendű pe Măria Sa. Spania singură s’a abținută. (Monitorulu).

Next