Romanulu, octombrie 1866 (Anul 10)

1866-10-23

NELU ALU PECELE VOIESCU ȘI vel ptrife -------KIS------­Cap. Diat. Fe aua — — lei 128 — 152. Pe șâse lunT — „ 64 — 76. Pe trei luni — „ 32 — 38. Pe­uă lună ” — — Unu esemplari 24 par. Pentru Pariau pe trimestru fr. 20 — Pentru Austria ,­ fior. 10­ v.a. qaaBMBaBaS83BB88BW8BBW8BB8MBWWSBBBtBBiB Deși ori­cine putută înțelege că din erore tipografică nu s’a pusă și semnătura la darea de somn a manifes­tării de era seră în care se reproducea cuvintele ce Măria Sea a bine-voită a me însărcina se le transmită, prin aces­­tă teră, comercianților­ și poporului din Capitale, totuși credă de datoriă a o rectifica ș’a cere iertare d’acastă erore. C. A. Rosetti. SERVITIU TELEGRAFICII A 1.1 KOHWIMI. Viena 2 Octobre. Dieta Ungară este convocată pentru 19 Decembre, Paris 2 Octobre,­ 1)iariele anunțtă că s’ar fi subscris si urmatoriele numiri: DD. Boutré, ambasadore la Constantinopole; Ban­neville,la Berna; Moutholon la Lisbonna; Berthemy la Washington; DD. Bartiges și Benedetti romană la posturile lorii, cela d’ănteiă la Roma și celă d’alu douile la Berlin. Bucuresci % SZI Intre multele și feluritele neajun­­suri și pedice co ’ncongierá și ’mpie­­dică pe unu guvernă care a avută uă moștenire arătă de durerósa ca cea a ce a avutu alu nostru, se ’nsemnă miî­ații una ce ni se semnală de la mai multe judecie. Domnului Ministru din întru, con­formii lefjiî, a regulatu ca alegerea mem­briloru comunei se se facă ln tóte­­,era la ânteia duminică a lunei lui Novem­bre. Deci, în anulu acesta acea săntâ duminică, ea cumü s’ar fi puso și ea se ne facă neajunsuri, cade tocmai în ziua de 6 Novembre. Domnulă Minis­tru din întru silitu a face grabnică și alegerile pentru Cameră, și negreșitu scăpăndă atunci din vedere și Gestiu­nea alegerii de la 6 Novembre, a­u pusü colegiulű alți patrula a vota la Novembre. Acuma este lesne de înțelese că delegații tutorii co­­munelor­, sau nu voru lua parte la alegerile comunale, sau nu voru putea veni la orașiunii de reședință, și încă cu trei z­ile nainte, cumu­pli­­ca legea electorale, pentru a lua parte la alegerea deputatului. Sătenii și oră­­șianii de­­ tîrguri se preocupă cu dinadinsulü d’acesta neajunsu și ceru­se se găsescă vr’unu lécu. In acestă strîmptă posițiune, atragemu și noi a­­tențiunea d-lui Ministru din întru­și, suntemă și cum­ că va căuta vr’una miț­’Iocă spre a rădica, de se va pu­tea, acesta neajunsu dupe capulu ale­­gotoriloru colegiului alu patrulea. Amă publicatu mai deună­ ț­i, după Tribuna Română, relațiunea unora fap­te forte grave petrecute la 29 și 30 luniu la Galați. Astăzi primimu unu articlu insocita d’uă reclamare ce s’a adresată guvernului în acea privință. Dăndu-le publicității, ne facemű­nă datoriă a atrage atențiunea guvernului asupra acestei cestiuni, și a supune la aprob­area D-tui Ministru de interne, următoarele rânduri din uă altă scri­­soriu particulariă care ne vorbesce d’a­­cele­ași fapte. „Rugămă d­iarnele ro­mâne se rădice vocea lorű întru ape­­rarea dreptății; suntemű maltratați, per­secutați, loviți în onorea nóstră chiarü, care pân’acuma nu fusese atinsă cu tóte că diferite guverne s’au urmatu la putere. Amű reclamata necontenită la D. ministru actuale, însă tote au fostă deșerte. Suntemă desperați, descora­­giați, red­ăndă că administrațiunea ac­tuale permite persecuțiuni contra unor­ omeni cari să rădicată vocea în fa­­vorea dreptății, în favorea celui mal­­trată și operată. Suferimă și mai multă, cândă vedemu c’aceste persecuțiuni ADMINISTRA ȚIbNM, PASAGIULU ROMANU No. Redacțiunea, Strada Academiei No. 20. Articoele trimise și nepublicate se vom arde. — Redactorii respung etorii EUGENIU CARADA DUMINICA, 23 OCTOBRE 1866. LUEÎNEZA­ TF. ȘI VEI­TI Abonamentul­ în Bucurescu, Pasagială Romănu No. 1. — In districte la cores­­pondinții­­ Jianului și prin poștă, La Paris, la I­. Darras-Kallegram, rue de l'ancierne Comedie, Nr. 5. A se adresa pentru admi­­nistrațiune la D. E. Ca­rada -AN U iNXJ 1 U H i X, K linia de 30 litere — 1 — leu. InaerțiunT și reclame, lin. 6 — ,, Discursuru prea sănției séle părin­telui primară Mitropolitu al­ României. «Măria Tea! „Dorințele atâta de ferbinți și atătu de legitime ale poporului Romănu s’aiî înde­plinită. Clerulă mulțumindu prea puternicului pentru tóte cele ce s­au îndeplinită în favorea unii poporă atătu de încercată­, vede în Înălțimea Vóstra pe bina-credinciosul» seu alesu, pe capulu săă legitimă și prea iubită. „Fă eră de mărire, de progresă și de prosperitate s’a deschisă pentru po­porul» Romană, Fă o, Măria Tea, glo­­riósa și îmbelșugată în bine-faceri. La­­să-ne fericirea de a păstra aducerea aminte a mariioru Téle fapte ți de a bine­cuvînta providența, care te a pusă în capulă unui popor, atătu de blăndu și de credincioșu. * „Domnesce, Măria Tea, fericită și în pace! Fii mare! Clerulă romană Vă bine­ cuvintăză din tóta anima­rea. Căi— duresele și sincerile sele urări Ve vor fî în tovărăși pe calea cea mare, pe care cerul­ V’a deschis’o!“ Măria Sea a respunsă: „Mulțumescă clerului pentru bine­­cuvîntările séle. In călătoria mea la Constantinopole am mersă în biserica mumă ca se rogă pe Dumnedeu de a’mi da puterea ca se continuă misiunea ce providența ’mi-a impusă. nedrepte se făcu tocmai in timpulű a­­m­endă aceste cuvinte luptă ochii d—lui Ministru, suntemu și curi că—i facemu unu serviciu, dăndu­i ocasiune a repara injustiția ce se va fi făcută, și a închide gura celoră ce ară pute găsi în acesta un manopere electorale contra unora bărbați onorabili, res­pectați și iubiți de districtul a loru. Multe protestări a priimit. d. Mi­nistru de la Slatina și Primarele este iotă învingătore păn’acumă , mai éca una nouă. „D. Ministru de Interne „Listele electorale, ale colegiului, 1, 2, nepu­blicate dupe lege de Primăria urbană, n’am cu­noscuții alegetori, ai contesta, și nici îi cunos­c ernii până astă­­zi. Pe cei ce plătescu 80 lei în comunele rurale, Primăria i­ au în vita ta cu adrese a veni se voteze cu orășaniî, fără se fi fostă pu­blicați în lista orășanilor­: dispoziții contra legi, protestămă aceste ilegalități. (Iscăliți). C. Isvoranu, I. Căpitănescu, D. Ma­­vrodin, G. Chirițescu, T. Polichron, G. Bîrsescu. Pentru conformitate, T. Polichron Din parte-ne facemu cunoscută ce­­tațianiloră din Slatina se constate tote aceste ilegalități și cele ce se vom­ mai face, și se le denund­ă Cartiere! prin­­tr’uă petițiune. Profesiiune de credința, suni in­­structiune. n. Are poporală conscitnția publică sau că e lipsita de aceea? Cere respunse: are sau nu? Decă o are, o manifestă într’ună modă sau altulö, prin urmare aceiași trebuie se și fie bine ascultată și respectată. Dacă nu o are, atunci ce mai încape atâta făgiăiiă, se o spună curată acri cari nu crede în consciința publică, că absolutismul­ este cea mai bună și mai salutară formă de regimne. Anarchie ou Cosaques. Românii ar fi de­sigură perduți prin una ca și prin celaltă. Asia dară se nu pre­supune numai ca in glumă garanțiile constitu­ționale. Nu numai respunderea minis­terele, ci după a mea opinîune și res­­punderea deputaților­ aleși este una din cele mai tari garanție constituțio­nale, de acea­a conșciința loru trebue se dea sema conșt­iinței publice de ceia ce facă și deregă ei. Se spune că d. M. C. Iepureanu, care are­ cându încă a fostă ministru, a­d­isă că d-lui ca deputată nu vrea se sc­ă de altă opiniune, de opiniunea alegotoriloru, decâtă de ceea ce’i ț­ice conșciința d-lui. Pre frumosű; decă însă consciința deputatului vr’vădată ar a­­dorm­i, cine are dreptulu celă mai de aprope de a i-o descepta? Ore nu a­­legétorii? Et bonus interdum dormitat Homerus. Se ne ferimă însă a spovedui pe ori­cine, se presupune că, la toți deputații unei Camere, conscitația cu­rată ca lumina sorelui, caracterű toti ca ale lui Scipio și Calo, sau mai bine morala evangelică întru tota lustrulă sau cerescă; poți însă pre presupune și pretinde, ca toți deputații se fiă genii universali, toți legislatori născuți crescuți, toți tari în tote ramurile de și legislațiune? Nici decuma, nicăiri și nici vădată. Poți prăși presupune la toți acea pătrundere și prudență majoră, care se’î apere în totű timpulu de cur­sele unoră intriganți geniali, cari se incerca a’i arunca din uă partită în alta? Nici acesta. Apoi în asemene înpre­­giurări cine se stea mai ânferă bietului deputată în ajutoriu, déca nu consci­­ința publică? Ei, dară d. Dim. Ghica a spusu-o curată, că a vețiutu și­­ deputați cari s’au înfuqi și at fi cu profesiuni de ere­ J w ntî voi­ti UU cu multă pasiune de libertăți, ajunși la putere, au ucisă libertățile. Pré ade­vărată, tocmai însă acésta îm­pregiurare trebue se spună d-lui Dim. Ghica, că alegătorii cu atătu mai vîrtosu nu se insiste pe viitoriu pentru profesiunile de credință politică. Dacă se află cer­­lațtani politici și omeni de nimicu, cari își dau de minciună programa propriă, cu că nu mai vîrtosu voră veni alegă­torii în periclu de a fi înșielați ei, și cu ei póte patria întréga de cătră aceia, pe cari i—au alesă numai pentru fagia lorű cea netedă și pentru barba cea de modă. Conceda eu pré bucurosă, cumă că d. Dim. Ghica în calitatea sea de principe și oma bogată, avuse ocasiuni neasemenată mai multe de cătu noi cestilalți a vede în largul­ Europei, cumă de exemplu cuvioșiile sale PP. Ermolau, Pah­omie și Policarpă alergă dupe onerea de represintanți în Ca­meră numai pentru că din întâmplare unele Episcopii suntu vacante și în ca­pitală li s’ar da ocasiune minunată de a’și vede de că­­rebușioră ca aceea, era d-ni­ Am­fibione, Polipione și Carne^­leona, subscriu ori­ce programă sau instrucțiune, totu pe placula alegăto­­rilorű, numai pentru ca se potă veni fără nici oă greutate în atingere mai de aprópe cu Escelențiile și cu Măriile, nu din altă pricină, decă nu numai că d-lorii încă s’ar simți capaci pentru nesce funcțiuni mai înalte, și apoi ce mai scli, grația lui D­$că este mare și nemărginită. Cu tóte acestea pe do­uă parte ar fi lucru forte tristă și du­­rerosă, decă o asemene escepțiuni se amă lua de regulă, eră de alta nu price­­pemfi nici decumü acea logica, după care tocmai pentru aceea se nu ce­­remu profesiune de credința de la de­putați. Este însă vre­una candidată în iotă privința cunoscută, caractera trecută prin tóte probele? Atunci stă în voia alegătorilor­ de a’i țlice. Cre­dulă teu ți Târnă aurită de atâtea ori, faptele ți le cunoscemű, mergi și ne represintă pe noi și pe seră acumă ca totű­deuna. Nici uădată însă ale­gătorii se nu renund­ă la dreptulu de a cere deputatului semn pentru pur­tarea lui; eră deca alegătorii tacă și semănă pasivi peste tota periodulă le­­gislațiunii, atunci deputatului e scutită de ori­ ce reprobare ce i-ar veni mai în urmă, pentru că decă se póte a­­pleca undeva cunoscutulu, qui tacet consentiro videtur, apoi nienici ca aici. Alegătorii cari stau ce întemniți în de­­cursul­ periodului de legislațiune, nu merită acelti dreptu scumpă și frumosă și nu merită libertățile constituționale. Atunci și numai în acestă casă se póte aplica teza d-lui Iepureanu de a’și în­treba cine­va numai conșciința propriă, atunci adică, căndu cea publică dorme amorțită, căndu apoi mai totu­deuna este vai de țără și de națiune. E că, asta pricepemă noi acésta ra­mură a vieții constituționale, și totu în acestă înțelesă ne vomă adopera de a o pune și în lucrare vădată, căadă ni se va mai da și noua ocasiune. 21 Oct. n. G. Barițiu. (Gazeta Transilvaniei). Urna nóstră va decide în curăndu despre sorta țerei. Intrați în starea normală a constituționalismului, animați și mai mulții în speranțele nóstre prin stabilitatea tronului în persona ere­ditară a alesului nostru, geniulu bună niü României, iluminând» orizontele politicei nóstre estem­óre ne invită a numi cu o cugetare profundă și liniș­tită pe representanții noștri; aceștia suntu cel ce voră trebui se cultive terenulu fertilă alu principieloru sa­lutari de la 11 Fevruarie, se organi­­sesc România după tipulu sacru alu drepturiloru omului, proclamate prin Constituțiune. In facia unui momenta așa de gravă, trebue ca cetățenii se stea în silențiu și inerție, mai alesă acei ce cuteza a se presinta și ca solicitanți la încre­derea alegétorilor­? Nu. Eu nu suntu din cei ce credă vetematoro­see inu­tilă enunciarea opiniunelor, candida­tului asupra puncteloru principale care trebue se formeze norma sea de con­duită în viitorea representanță a țerii. Profesiunea de credință nu este inu­tilă, nu este o simplă promisiune, și nu se calcă de cătă de cei ce urmeza în ori­ce modă popularitatea ca o cale mai sigură pentru ambițiuni cul­pabile de interesă personală. — Facă cine va voi sa d­ă în întunerică per­petua credința și cugetările sele, și cine este, sau se crede destulă de re­numită, în cătă persona­rea politică se nu fiă streină la nici unula dintre alegetori. — Bă nu voi­ avea negre­șită acesta pretențiune, și, mai alesă ca venită pentru prima oră înaintea d-vóstra, sunt o datoră a vorbi în nu­mele principielor­ mele politice. Elementală esențială ce trebue se formeze individualitatea politică a de­putatului este independința. Se luămu bine în vedere acestă principiu dacă vremu în adeveră prosperitatea Româ­niei. — Alegătorii nu cereți de la can­didatulu vostru de cătă vocea țerii și a justiției. Candidați­i nu promiteți a­­legătoriloru voștri favure și posturi, dacă nu voiți a fi, sau infideli prom­i­­siuneloră vostre, sau trădători ai bi­nelui comună. In cătă privesce situațiunea nóstra, ester­óra, este unu stindardu care nu póte fi părăsită de ultimula dintre ro­mâni fără a purta măna­sea paricidă contra patriei , stindardulă naționalită­ții și ală drepturilor­ nóstre de esis­­tență autonomă. Ori cum­ ar fi opi­­niunile politicei a vre­unui deputată romană, noi nu putemu presupune în­­tr’însulu, de cătă silinți patriotice de a înainta, iară nici cumă intenția cri­minală de a retrocede în aceste drep­turi, îndreptare nu e posibilă în țara nós­­tră fără respectură legii și rigorea ei accntra violatoriloru. Prin respectilă unei legi rele, ajungemă a ne crea pe ele bune, căci astă­felă numai se in­troduce în consciința fie­căruia adevă­rate noțiuni de libertate civilă. Seriosa preocupațiune a deputaților­ trebue se fiă scrupulosa atențiune a acestui prin­­cipiu; și pentru că legea se respectă de privați căndă cei ce comandă în nu­mele ei, dă­locă acestă nobilă esem­­­pla, crearea urgentă a legii care se regulese, fără a restrînge dreptulu fiă­cărui de a cita înaintea justiției pe func­ționarului violatori, dreptu consacrată In principiu prin Constituțiune. Ignoranța maseloru și imoralitatea suntă două plăgi contagiose ce bîntue corpulă nostru socială E timpă ca o organisațiune seriosa, mai alesă a ins­trucțiunei primare, se pue unu remediu eficace răului, procurăndă cetățenului noțiunile generali, necesarii pentru con­­gelința drepturilor­ și datoriile ru­sele. Desvoltarea instrucțiunei pe base li­bere și gratuite, fără cruțare de mij­­lace în astă privință, va fi pentru noi unu titlu sublimă la recunoscința ge­­nerațiunilor­ viitore. Libertatea absolută a presei, astă a­­gentă puternică ală civilisațiunei prin comunicarea liberă a ideieloră , lup­­ta LuiLjtie obositu contra releloră socie­tați, -- .­­. _ ... j cu reservă în libertățile publice, fiai nu suntă din aceia. Libertatea întruniriloru, libertatea a­­sociațiuniloru, cur­osceți cătă bine póte produce în societate, prin forța colec­tivă a inteligenții și activității indivi­­duale­ Căile de co­municațiune producă pe cămpulu asistenții materiale, ceia ce pre­sa și întrunirile producă pe cămpulu inteligenții, și mai multă, ele sunt­ chiară una mediă pentru desvoltarea morală a societății. Prin urmare de­­putatulu­i datoră se contribue din tóte forțele sale, la înființarea loru în țara nóstra, ca o condițiune ,,sine quanom­ de prosperitate a comerciului și in­dustriei naționale. Calea ferată, eroulă învingătoră alu distanțeloru, trebue se fie punctură principală ală representan­tului în astă privință. Reorganizarea finanțelor­, prin ro­­zagiulu cel­ mai simplu și practică la machina gigantică a contabilității ge­nerale, ecilibrarea veniturilor­ cu chel­tuelile dupe regulile generale ale eco­nomiei, stingerea focului ce arde în­­că idindă în aparință societatea, focă diră­pată de avidulă financieru cu nu­mele amăgitoru de debitu 'publicu; uni­ficarea im­positeloră și așezarea loru în proporțiune cu averea fie­căruia; prin urmare desființarea, cu orice preță, a tac­­sei odióso numită dupe cap, capitația civri­­mente contribuție personală [UNK], prin care se calcă tóte principiele de egalitate și justiție, tacsiodase nudulü dreptu alu esistenții umane, și suprinde asta­feiü la o contribuțiune eguală, nisce forțe produtive atăt și de diseguali. Libertatea comerciului și industriei căci ea singură póte produce mai mult, bine de cătă tóte relațiun­le făcută chiară cu scopul ă generoșii alu protecți­unilor”. Reorganisarea armatei, asta­felu cat societatea se nu vadă în sînulă ei o­­iiulu și trândăvia, ce’i presinteza sis­­­temulă copleșitoră și minoră ală nu­­meroselor­ armate permanente, ci ac­tivitatea și munca care singure pro­ducă averea de patrie și curajală civilă. Principială eligibilității funcționari­­lor, preferită numirei dir­ecte de la pu­tere, in cătă natura funcțiunilor, o per­mite. Rămnicu-Săratu, 17 Octobre. Domnule Redactare, Bine-voi­i a da locu urmatórelor st rânduri în stimabilulu diariu ce­re­­ditați. Prim­aiil, D-­e Redactare, încredin­țarea prea osebitei mele considerațiunî și stime. Doctorii în drepții și sciințe politice, Fleva•

Next