Romanulu, decembrie 1866 (Anul 10)

1866-12-03

ROMANULU­I DECK WE HE. tionară modestă și pacínica, a trece încetă și cu greutate diferitele trepte ale erarh­ieî, ai devenitu la noi­uă gre­­șală, uă dovadă chiară de pucină in­­teligință. Voesci se -ți faci cariera repede și se ai dreptulu a aspira de îndată la deputăție și la funcțiunile cele mai înalte, voesci se fii considerată și me­najată suptă tóte guvernele, se’ți ro­­tunjesci moșia, décá din întîmplare ai vre­unu petică, în paguba veciniloru ? devin’o prim­ejdiosă, și ’f—ați dreptă firmă era unu scapă liberalistu. Eră talismanulă. Din diua aceia devii unu omă importantă. Personele cele mai susă puse te salută pînă la pământă; calea onoriloru ’ți e deschisă, și nu e fa­vare care se se refuze spre a dobîndi în schimbă unu surîsă, uă strânzere de mănă și căte vă dată numai tăcerea ! Ce se ne mai mirămă, după acesta, daca uni omeni cari facă profesiune de a fi „primejdios!,“ ajungă daparte pro­fesiunea e așa de lucrativă. Cedeți-me, d-loră, a fi onestă a a­­juns­ în România a fi vitiosu, căci ni­meni, nimeni nu mai găsesce intere­­sulă sau a fi ! Dați’mi voe a ve cita unu faptă, unu singură faptă, care de­și nu e con­timporană, este însă destulă de carac­teristică spre a vă da măsura acestui adevără. Era vorba de alegerea unui domnă după Convențiunea încheiată la Paris. Ună persona­iă politică, pe care verceră vre­a nu­ lă numi, ia lista de­­putaților, și cercetănd-o cu atențiune beagă de semă că între aceștia numără mai mulți amici, îndată fruntea lui se însemină și, chemăndu pe unul­ din a­­ceștia, se încurcă ală distincta de a da votul ă sau unuia din inemicii sei per­sonali. Sciți care a fostă respunsulă aces­tuia? — Stima și simpatiele mele ’ți sunt fi asigurate; scii pe lăngă acestea cătă recunoscință ’ți datorescă; recu­­noscă și că că candidatulă de care ’mi vorbesc­ este sufletulă celă mai negru dară tocmai de aceea, este ună omă „primejdios«.“ Déca ’ți voiă da votulă mea și elă cu tóte acestea va ajunga la putere, nu se va alege prafulă de neamă din neamul­ meu; déca din con­tra votă vota pentru elă și isbenda va fi a d—télé sciu câtă este de preptă, n’am dorit a me teme nici de resbunare nici de presiune.— Voiă vota prin ur­mare pentru adversarulă d-tale! Ce diceți de acestă raționamentă? și ce s’ar întîmpla décâ­tă mare parte a na­țiunei l-ar adopta ? Credeți-me, anar­hia e în spirite și îndoiala în inime. De aceea, o mai repetă, aci nu e vor­ba numai de invalidarea unei alegeri, este vorba se nu consacramu ună pre­cedentă care e de natură a descuragia pe ómenii onești, a compromite liber­tățile nostre publice și a transforma eoligiurile electorale într’un arenă de gladiatori. Vă dată cestiunea ridicată la acesta înălțime, nue simplă în stare a fi mai multă imparțială, a fi chiară indul­gente ’n ceea ce privesce personele. Nu voiu vorbi nici de iregularități, nici de violațiuni flagrante ale legei, nu voiu vorbi nici de listă simulată (economicesa), nici de înrîurirea și in­­tervenirea pe fapiă și fără sfială a a­­genților­ municipali; nu voiu vorbi nici de primarii aduși la Bucureșci, nici de proclamațiuni incendiare; nu voiă <face nimică din tóte acestea, de­și am măna plină de dovedi. Ceea ce impută că acestoră alegeri, este că ele suntă rodulă unoră violențe materiale, că bande disciplinate și înregimentate cu petre și ciomege împiedicaă, prin a­­menințările și lovirile lor­, intrarea a­­legătorilorü de opiniunea opusă; ei la ună semnală dată făceau erupțiune în locală, espulsaă cu furie pe alegători, instalaă ună biurcă complesentă și luau cu asaltă mandatură ce încrederea pu­­blică l’ilă refusa. Acesta, d-loră, s’a întimplat mai alesă la col. III unde de­legații ce venise a’și exersa dreptulă au fostă expulși cu grămada și unii maltratați chiară pînă la sânge. Am audită ómeni apatici, ómeni ce n’au nici opiniuni, nici inimă, cari mul­țumiți de a găsi și ei m­ă adăpostă câtă de mică la umbra unei popularități meș­teșugite, cari mulțumiți de fărâmăturile ce li se arunca, privescă cu m­ă o­­chiu nepăsătorii și de dispreță pe ó­­menii de inițiativă, pe ómenii ce se a­­gită; i­amă audită întrebându-ne ce căutămă în acelă vârtejă. Respunsul­ nostru e simplu, esersamă dreptulu nos­tru de mandatari, îndepliniamă uă da­torie de cetățeiă. Dacă acesta e dă greșită în România, ne vomă mângâia cu idea că acesta este ună actă meri­­toriu aiurea. „Nu se póte dice, observă d. To­­­cqueville,într’un chip absolut și general „că cea mai mare primejdie în «zilele „nóstre ar fi licența sau tirania, anar­h­ia sau despotismulă, unulă și altuia „este asemenea de temută și pote eși „cu înlesnire din una și aceași causa, „care este optia generală, rolulă indi­vidualismului, este acestă apatie care „face că în diua unde puterea execu­tivă afună ceva puteri, este în stare „a oprima și că a doua­ di cândă ună „altă partidă pote pune trei—<Jeci de ó­­ameni în linie de bătae, acesta este a­­­semenea îa stare de a oprima. „Nici unulă, nici altulü neputândă „întemeia nimică de dăinuitoră, ceea ce ,,’i face a isbuti cu înlesnire,’i opresce „de a isbuti multă timpă; ei se înalță „fiindă că nimică nu le resistă, și „cadă fiindă că nu’i susține. Aceea „deja ce este importantă de conbatură „este mai puțină anarh­ia și despo­tismulă de­câtă apatia care­ pate crea „indeferentă una sau alta.“ Alexis To­­­cqueville. De la democrație en Amerique „14-eme edit. tom. 3 em­e. Note a la „pag. 525, Si se nu ’și «jică cineva: acesta s’a întâmplată lui Costache Chica, lui Ni­­colae Blaremberg cari póte nu suntă simpatici tuturoră. Acesta vi se póte întâmplă măne d-v. ce sunteți miniștri cândă nu veți mai sta pe aceste bănci; acesta vi se póte întâmpla d-v. ce cre­deți a fi astă­zi conducătorii mulțimea, în diua unde altulă mai dibaci lingu­­șindă patime și mai rele de­câtă cele ațîțate, se vor înălța pe ruinele d-v. și ale țărei. Nu uitați că ce s’a făcută astă­ iji pentru d-vóstră, m­ă guvernă de rea credință o póte face mâne în contra d-v. în contra nóstra tutuloră! N’ar avea pentru*acesta de câtă a’și travesti gân­­darmii. Ce­dice Senec despre omă, acestă principiă de solidaritate universală se póte aplica mai alesă cetățeniloră. „Omulă, ijbce elă unde­va, trebue se privesc­ lumea ca comuna locuință a neamului omenescu. Totă ce ve«fî e m­­­ulă; suntemă membri unui mare corpă. Societatea se asemănă cu uă boltă care nu se susține de cătu prin sprijinulu mutu­­alu și agregatiunea părtiloru séle.“ Senec Erust 96. Am făgăduită, d-loru, a fi mai mult de câtă moderată, chiară indulgentă pentru persóne, de acea voiu lăsa a­­costă grijă d-loră I. Brătianu si C.A. Rosetti. Eră ce isipeaă d-lorfi Intr’uă pro­­clamațiune acumă câți-va ani: „Cea d’ântâiă și mai neapărată tre­buință este de a îngriji ca nu cumva se se turbure câtuși de pucină liniștea publică; căci cea mai mică neorându­­ila, ar putea se ne ducă dreptă la a­­narhie și din anarc­ie nimica nu póte eși de câtă drăși celu mai cumplitu și mai grosavu despotismu. Așa déré înțelegeți frațiloră, că numai vrăjmașii binelui ob­­ștescă, numai acei cari dorescă și vo­­escă Intorcerea tiraniei, numai aceia se bucură de anarhie, numai din șiî aă in­teresă a provoca „adunări turburatóre“ și urmări nelegiuite, deci feriți-vâ, fra­­țilorâ, de dînșii și se nu cădeți în cur­sele loru. „Cunosceți că ei suntă cei mai mari vrăjmași ai revoluțiunei“ și dați mâna guvernului ca se potă stăvili re­lele loră uneltiri. „Guvernulă vremelnică către cetă­țenii Bucuresciului. „Contra-semnați, I. C. Brătianu și G. A. Rosetti.“ Se ne mai acuse cine­va dupe a­­cesta că noi cari ceremă, condamnând tóte escesele de asemene natură, sun­­temă inamicii libertăței! S’apoi ce este libertatea, de nu e­­mulațiunea în vederea binelui, de nu concurența, și cine are a câștiga la concurență de un adevăratulă merită. Nimeni nu pate iubi mai sinceră fi­ libertatea, nimeni nu e mai interesată la conservarea ei de­câtă inteligința și probitatea. Cela pucină, pînă la dovadă de con­traria, presumțiunea e în favorea loră. Dară se mai invocă vâdată autorita­tea d-lui Rosetti spre a respunde la prejudecăți de uă altă natură. „Am audită, observă d-lui, că mai suntă ómeni cari criticară acelă arti­­colă și pe celă­altă prin care chiamămă pe Dimitrie Ghica în brațele patriei gele, — și ’i întrebă: a fi română, a fi onestă, a fi virtuosă, este a fi ne­­dreptă? Ce? trebue, ca­re ne ard­anai patrioți, se ucidemă pe toți acei ce se numescă nobili? Ce? A fi republicană este se ucidemă pe toți acei ce se nu­­miră nobili? Ce? A fi republicană este să ucidemă pe toți nobilii, se nu damă fie­căruia ceea ce i se cuvine, saă se ne ascundemă opiniunile nóstre de fri­că se nu se supere D. Nicolae sau D. lon? Ce? De frică se in «jică că a­­cumă că D N. m’a criticată de vr’ua patimă ce are asupră~ml sau asupra d-lui Ghica ? A­­deca acestea sunt ă condițiile patriotismului și ale liber­­tăței, că o declară, șî nu mĕ sfiescă de nimeni, e declară că nu suntă pa­triotă, că nu suntă republicană, că nu suntă nici onestă măcaru, nu­ nu suntă nimică din acestea, nu suntă Română cu acésta condițiune lașă, nu suntă li­berală cu acésta condițiune despotică și declară că voiă aplauda și stima pe m­ă tălhară chiară deca în cugetulă meă voiă crede că elă o merită . . „Așa déja o mai repetă că nici uă putere, nici chiar d a aceea a poporului, nu mé va putea face se­ral ascundă opiniunile și, o mai frică și acumă, că D Herăscu a făcută că te am disă, și că credă încă că D. Dimitrie Ghica este multă mai capabilă și mai patriotă de cătă D. Nicolae N. : „C. A. Rosetti. (A vechea Pruncuță Română No. 16, Mariță, 20 iulie 1848.)“ Etă mari adeveruri, eta nobile cu­vinte pe cari cine­va nu le póte înde­stulă reaminti și cari pronunciate la acea epocă suntă cele mai frumóse ti­tluri de glorie pentru ună omă, și cu aceste cuvinte ne vomă sluji și noi spre a vestedi actele de cari­amu vor­bită, deplorabilele tendințe ce ne ma­nifestă ! Me resumă și dică: Acolo unde nu’i rațiune, acolo unde nu’i voință nu pate fi elecțiune. Spre a se asigura libertatea alege­­rilor­, trebuiesc o asigurată liberulă ar­bitru ală alegătoriloră și acestă scopă nu póte fi ajunsă de­câtă căndă vomă preserva pe aceste și de corupțiune și de intimidare. Nu’i doră destulă ca înrîurirea și pre­­siunea guvernamentală se fie înlăturate­­mai trebue asigurată și liniștea și se­­curitatea ln alegeri. Autoritatea a ab­dicată în favorea națiunei, n’a abdicată în favorea nici unui individ, nici unui partidă. Legea a voită se consfințescă liber­tatea în alegeri, nu se substitue înrtu­­rirea și presiunea morală a guvernu­­lui, violențele materiale ale cărora oa­­meni îndrăsneți. Acea Unisce, acea securitate de care­amă vorbită, a lip­sită cu desăvirșire în alegerile aces­­toră două colegiuri, este tezorea care a domnită și violența care a făcută res­­tulă! A consacra dejS­uă asemenea a­­legere, este a arunca índouiala și spai­mă in spirite. Deja se scie că alegă­­toriloră le-aă fostă frică! Se va a­­dăoga că dacă și Adimarel­e fi va frică panica va câștiga tribunalele, panica va deveni generală, și peste pucină chiară cetățenii cel mai curagioși, cei mai devotați binelui publică, desgus­­tați nu vor­ mai căuta chiară de câtă ună cob­aleță uitată spre a odihni ca­­pulă soră obosită de atâtea lupte sterpe! D-soră, amă suită treptele acestei tribune are oumă emoționată, le co­­boră cu ună picioră sigură și cu inima întărită , căci consciința îmi spune, că ’mi-am îndeplinită până le capetă da­­toria de cetățiană, datoria de mandatară ală națiune!! Și este oă glorie a lui treptele acestei tribune, de vreme ce cine­va pute muri chiară pentru ade­­verurile proclamate din înălțimea ei!... (aplause prelungite.) (Monitorul­) (Va urma.) Misiunea d-lui ministru, emisă prin meniționatură referată, Decide: Toți omenii liberați din serviciul­ militară, preven­tți în jurnalul­ consi­liului din 7 Octombre 1864, se se îm­­proprietărescă pe domeniile Statului, conformă art. 6 din legea rurală. Disposițiile cuprinse prin jurnalul­ de fadă, se vor­ aduce întru îndepli­nire de către d-nii miniștri de interne și de finanțe: Ion Ghica, N, Heralamb, I. Cantacózino, Ión Strat, G. Stirbey, D. Slurza, P. Mavrogeni. Se citesce disulă proiectă în între­­gulă sex, după aceea se procede la votarea lui pe articole, dupe ore­cari modificări făcute unora articole, con­siliul­ adoptă acelă proiectă, și deci­de a se înainta onor. Direcțiuni Gene­rale a serviciului Sanitară, după cerere. Ședința se ridică la 4 ore. CONSILIULU MINIȘTRILOR. Jumulii. Astă­zi, în 26 Noembre 1866, con­siliată de miniștri cerpetăndă referatură cu No. 24,986, prin care D, ministru de interne, arăta imposibilitatea ce se întâmpină, întru esecutarea disposițiu­­nilor­ cuprinse în jurnalul­ consiliului din 7 Octombre, anulă trecută 1864, în privința împropretărei sătenilor­, care la promulgarea legei rurale se a­­fla d in serviciul­ militară, fiindă­ că a­­plicația aceloră disposițiî, ar provoca modificarea tuturoră bonurilor­ rurale, liberate proprietariloră, precumă nu­mai pucină și a delimitațiloră făcute pe facia pămîntului; Consiliul ă, unindu-se în totulu cu C­ PARTEA COMUNALE. agasa........ sag ........issssbos ji . . . CONSILIULU DE HYGIENA PUBLICA SI SALUBRITATE. Ședința 31, Marți 1b Noembre 1866 Sub-președința d-lui Dr. Iatropolu. Presenți : D. Dr. Comboti. — „ Georganta. — „ Keresztény. — n Vignali. — „ Schrom. Ședința începe la 2 */4 ore după a­­raîadă. Procesulă verbală ale ședinței din urmă se citesce și se aprobă. D. Dr. Georganta, luăndă cuvântul« dice, că suntă câte­va bile de căndă a pri­mită uă circulariă a d-lui Medică Șefă, prin care este invitate a da și d-lui ajutoră Medicului vaccinatoră, ca să se operese vacinarea mai repe­de, ne avândă midoace suficiente­i fi­­sură Doctor«, d. Georganta dar, cere esplicațiuni cum c­are se urmesc într’a­­cesta, trebue adică a merge prin ce­­lore se strângă copii saă a sta la co­­misiune se va eiBesc pe cei ce i se voră aduce, aeci de va fi în celă d’ântâiă casă, d-loră, nu voră putea face a­­ceste din causa celorl­alte ocupațiuni ale postului d-loră, neprisosindu-le timpă, oră a altoi la comisie, acesta de­și ar face-o însa orâș! este greu, căci și acumă, și în trecută părinții nu aducă copii și cu mare greutate mai înainte abia se altoină de felceri pe acasă sub privegherea d-loră. D. Dr. Iatropolu, reupwéindu d-lui Dr. Georganta­cheu, o& cererea co­le­­nă făcută prin circulara d-sală, are de scopă óre­cari înlesniri ce voră face Medicală vaccinatoră în fad­a epidemiei versatului, ce­a începută în Capitală și pentru a evita m­ă­reă ce s’a­r pu­tea Întinde, avândă în vedere că Me­­diculă vacinatoră singură în capitală și în facia unei epidemii n’ar putea pre­întâmpina tóte cazurile, căci este cu­noscută că părinții din prejudecata ce și-aă făcută In contra vacinărei, ne­­glijă și mai alesă iarna nu voescă cu nici ună cu­pă a aduce copii se se va­­pinesc, cu tóte publicațiile și mesuje­­le luate; unii sub diferite proteeste, iar alții sub acelea că n’aă destule miij’­­lace a face caldă și că se temă ca se nu le racescu copii; spre acestă sfâr­șită, d„ Iatropolit pune în vederea con­siliului și raporturile ce a priimită din partea medicului vaccinatoră, în aces­­tă privință, din care se vede că No. copriloră vaccinați este forte mică. D. Iatropolu dar termină «jicândă că de aceea a rugată pe d-nii Medici de culori cari fiindă în relațiuni cu comi­sarii polițienesc! pe câtă se va putea duce înlesnirile ce li se voră face, se vacinesc și d-loră copii provisoriă cătă­­va timpă câtă va ține epidemia văr­satului, și că d-lui va invita pe Me­­diculă vaccinatoră ca, în acesta situa­­țiă se merge chiar prin case a vacci­na pe cătă ’să va erta mid’lecole. D. Dr. Combozi spre întâmpinarea ce­­loru de mai susă, prezintă și d-sa ună raportă în cestiunea vaccinărei, care raportă citindu-se, se vede că, cu tote că acumă este ună medică specială pentru vacinare, d-lui însă n’a cruțată, ori­căndă de la acesta, constatăndu­ No. de 463, de copii altoiți de d-sea în anul­ acesta. Consiliulă ia actă de acesta comu­nicare. Dupe acesta se pune în vederea con­siliului proiectulu elaborată de comi­­siunea numită pentru înființarea unei Morgfee în capitală.­ ­ PRIMĂRIA COMUNEI BUCURESCI. La 13 din curenta lună Decembre, fiindă a se vinde prin licitațiune în lo­­calul­ Primăriei, o cantitate pînă la trei stînjeni lemne ce s’a adunată din tăe­­rea și rotunzirea arboriloră cimitiriu­­lui Șerban-Vodă, cu ocasiunea delimi­­tărei petecelor și mormintelor­ d’acolo, sub­ scrisură publică acesta spre sciin­­ța tutuloră ca doritorii d’a cumpara a­­rătata «entitate de lemne, se viă la Pri­mărie în arătata ții pe la amedi pen­tru concurență. P. Primară C. Lapati. No. 13,444, 1866 Decembre 3. Conformă decisiunii consiliului Co­­munală în ședința de la 21 Noembre 1866, relativă la darea cu întreprin­dere a pavarei stradelor a capitalei In­­tr’ună modă mai sistematică, sub-scri­sură publică spre sciința tutuloră ca, cei ce voră fi doritori d’a se angaja cu asemenea lucrări, se­, presinte Pri­măriei celă multă pînă la 3 Ianuarie 1867 arătă condițiunile d-loră cătă și garanțiile ce potă depune pentru ase­­curarea contractelor, ce s’ar încheia cu d-loră pentru asemenea lucrări. No. 13,439, 1866 Decembre 3. După cererea făcută de doi. Epitropi ai bisericei Bradu din suburbia Staicu, aprobată acestă cerere de onor, minis­­teră de Interne și încuviințată de Mă­ria Sea Domnitorele, urmăndu a se vinde prin licitațiune m­ă­locă virană proprietatea­­ să­ mi biserici din suburbia Udricani, strada Lucaci și care se în­­vecinesce cu d. George Bălan și lan­cu Săulescu vis-a-vis de d. Petrache Zarafulu în întinderea ce se vede. sub­­semnatură am­otărîtă «jiu­a de 4 Fe­­bruariă anulă viitoră 1867. DD. doritori se voră presintă la Pri­­măria în arăta di la 12 ore spre a se face licitațiunea și adjudecațiunea asu­pra aceloră ce va oferi prețura celă mai avantagiosă pentru biserică. P. Primară Ant. I. Arion. Op. 13,454, 1966 Dec. 3. Declarațiuni de căsătorie făcute îna­intea d-lui oficeră ală stării civile din circumscripția 1 de la 19—26 Noem­. D. Ghiță Ionescu, argintară din sud. Serbonă Vodă cu d-ra Marița născută loan brașovenu din sud. Oboru Noe. D. Solomon Lobel, mămularii, cu d-ra Friman Ambi, sub. Curtea Vocre. Idemn din circumsrripțiunea a V-a dela 21—27 Noembre 1866. D. Vasile Istrate Stephan, ort. plu­­gară din sub. Delea Veche, cu d-ra Mina sin Ilie Velicu ort. din suburbia Popa Nanu. D. Vasile sin Vlad Cojocaru ort. pre­cupeță văduva din sub. Popa­ Sare cu d-na Anica Petrache Niculescu, ort văduvă din trisa suburbie. D. Enache sin Necșiu Vlad őrt, din sub. Iancu cu d-ra Irina din Dumitru Iotari, ort. din sud. Isvorulu-Nou. D. Stephan G. Russe ort. comerciantă din sub. Lucaci, văduvă de adoua so­­cră cu d-ra Maria Petrescu ort. din sub. Olari. D. Petre Stoian Catrinescu, ort. vi­zitiu din sub. Mântuleasa cu d na Eva Adam, ort. din sud. Ractivanu colorea Roșie. TEATRE. Teatru Româna (teatru celă mare) Marți la 6 Decembre. 33,333 DE FRANCI 33 DE CENTIMI PE !?1, 00- mediă-vodevilă în 3 acte. Rolurile prin­cipale sunt­ jucate de d-nii Mille, I. Vlădicescu și de d-nele Constantinescu și Fr. Sarandi. — Intre acte JUCATA, clanță naționale esecutată de d. Moceanu și d-ra Vitalii. Compania Dramatică (sala Bessel) Mercur­ la 7 Decembre. NEVASTA TREBUE SE’ȘI URMEZE BĂRBATU, comedie într’ună acta tradusă de d-na Pascaly.­­ VOINICOSU și FRICOSU, comedie în 3 acte, de la Teatru Imperială „Odeon,“ tradusă de d. Pascaly.

Next