Romanulu, ianuarie 1867 (Anul 11)
1867-01-16
ANULU ALU ÜNSPRE PECELE VOIE SOS ȘI VEI PUTEA J?eanu........ Pe șase luni Pe trei luni. Pe uă lună.. Gap. Di&t. » lei 128— 152 64 — 76 * 32 — 38 » 11 — -Unü esemphrű 24 par. Pentru Parisü pe trimestru fr. 20 Pentru Austria............. fior. 10 v. a. CĂTRE ADMINISTRAȚIUNEA MONITORULUI Redacțiunea Românului, face cunoscută administrațiunii Monitorului că de căteva jile nu i se mai trimite Monitorul. A-i face cunoscută că neregularitate este a dobândi curmarea iei. DEPEȘIE TELEGRAFICE. (Serviciulu privata al fi Monitorului). BERLIN, 25.— Camera deputaților fi. — D. de Bismarck respungând și la uă interpelare asupra dificultățiloru causate de Russia pentru pasagiul și voiagierilorü prin frontierile ruse, a recunoscută aceste inconveniente și a asigurată că Prussia se silesce a ameliora acestă stare de lucruri. Convalescența regelui este mai deplină. D-na Friedlender, secretariului cabinetului principelui României, a fost primită de principele regală. CONSTANTINOPOLE, 25.— piartele guvernului confirmă represiunea insurecțiunii Candiei. Savet-Efendi s’a dus« la Candia pentru reorganisarea administrațiunii. PESTA. — Simer, episcopulă Raabului, a fost numită principe primată ală Ungariei. ADMINISTRAȚIUNEA, PA9AGUULU ROMVNU No. 1. — REDACTIIUNEA STRADA ACADEMIEI No. 20. Bucurescîi? Colindariu Credema că Romănii n'au uitata că guvernulu Imperatuluĭ Napoleone, spre a dauă nouă dovadă de înalta și binefacătoria solicititudine a Maiestății sale Imperatului pentru România, a închiriato cu guvernulă Alteței séle principelui Carol I, uă convențiune în privința pasporteloru. Totu Maiestatea sea Imperatulu francesilorO, îndată ce Domnulu Româniloru a fostu recunoscute, a acreditata d’a dreptulu către Alteța sea principele Carolű, pe agintele seu în România, d. Barone d’Avril, acreditare ce păn’ aci se făcea către Sultanule, care apoi prin Vizirulu sen, făcea acesta cunoscuta Domnitorilorű nostril. Prin aceste done acte, Marele Imperatore a voitü a areta că recunosce pe Domnulu Romaniloru de adeveratu suverana, ceaa ce are și va ave uă mare însemnătate politică. Și cumű, cându imperatulu francesilorű începe uă lucrare, ea merge necontenită spre capetula ce i-a desemnată, acumu căte-va zile agintele Regieiul Italiei, și ori agintii Reginei Enghiterei și Regelui Prusiei au presintatu, cu tótu ceremonia obicinuită, Alteței séle Carol I, epistolile regali prin cari suntu acreditați ca aginți ai Maiestaților Cloru leagă Altețarea Domnulu Româniloru, și ca consuli generali în România. Acieste loculi se repetimă cea a ce a iserámu mai deuină-țji. Popórele străine și regii loru au aplausa și au admiratu Revoluțiunea de la 11 Fevruarie; ea a rădicată din nou România în iubirea și considerarea loru, pe căndu la noi au fostu și suntu romăni cari n’au înțeles fi ăncă nimicu ș’aă criticată și critică acelu faptă binefacétoriu și salvatore. Străinii au venutul, au înțelesu ș’afi admirată fap—tulul celu mare de la 11 Fevruarie, ș’afl ’iso d’atunci cea a ce d. N. Blaremberg, în limba giulűmea înflorită și înflăcărată, $i se alaltâ eri în Cameră. — „Ne-ațî date unu scheletu și noi i-am datu vieță și l’amu facutu unu uriașiu.“ — Numai uă parte din ai noștri, nu mai suntu în stare severă și se înțelagă ; numai ei nu vede că în adevĕra România ajunsese în stare de scheletu și că suflarea cea sântă din 11 Fevruarie i-a redatu viéța ș’a pusti Romănia în stare d’a deveni unu uriașul. Se nu ne amăgim de starea cea tristă și durerósá chiaru în care ne aflaru. Acésta stare noi o vedemă, o recunoscemu, ș’o deghiarămil facă și dumnéloru ca noi, recunoscá adevĕrulu, și, prin sincerulă și publiculu concursu alü tutuloru, cuvintele junelui Blarembergu voru deveni ïn curêndu unu adevĕru și în partea loru din urmă precumu suntü în partea loru d’ántére, și în cele din tntru precumu au fostu în cele din afară. Noi recunoscemu că, cu cäta faptulu de la 11 Fevruarie, a fostu mare și bine-facétoriu, cu alătu, în cea-a ce privesce lucrările din întru, neamu aretatu cu toții, slabi, șiovăitorî, neînțelegători și netrebnici. D. Primu-ministru a disil alaltă-erî în Cameră că domnia-sea cu colegii sei suntu nisce Washingtoni ai României, că posteritatea îi va binecuvânta și se va rădica monumente, căci au salvat națiunea. Negreșită că dacă d. Primu-Ministru aflisă — și încă făr’ a fi în adeverit provocată — asemeni cuvinte în facia a 99 de represintanți ai națiunii, așia trebue se fiă. Dacă însă domnia sea cu vederea seacea ageră a străpunsă prin câta cea desă a presintelui și prin luminea viitorelui, în care deja s’au și strămutată, și prin acea lumină a putut vede limpede in întunecimea presintelui, totu trebue se înțelegă că nu tutuloru s’a datű uă vedere atătfl de strapuns eterie și nu trebue se se supere pe cei cari n’au fostă atătil de favorați de natură că nu este domniamea, și d’acea a noi vedemű în cele din întru, lucrările ministeriului cu totulu într’altu-felul din ce le vede d. Primu-Ministru. Recunoscemu că moștenirea ce trecutulu a lăsată lui 11 Fevruarie era grei, durerosă, cenușiă în totu, séu, cumu a tfisü d. Blaremberg, unű scheletii, recunoscemu onorabilitatea tutorii membriloru cabinetului actuale, însă, nu credemu ca dumnialoru, c’au fostu la înălțimea situațiunii, nu credemu ca dumnialoru că ș-au îndepliniții misiunea ca Washington sau Gavour în 1859; ș’avemă ăncă nenorocirea d’a crede c’au lucrată și lucreză asta-felu în cătu „uriașiulu“ a începută a slăbi, că slăbesce pe totul iua cu mare răpe gliciune, și că de va merge astafelu va fi amenințată a redeveni unu asta-felu din scheletu, in cătă scheletulu dinaintea sea, se începă a pare multora c’a fostu unu corpu viu. In administrațiune, în justiția, în financie, ne aflamu în aceaași stare în care eramu ’nainte; și slăbiciunea, destrămarea este atătul de mare în cată, cumu mai diserămu și cumű se vede, scheletul acelu vechiu, profitându de acésta stare, se cerce a se mișca și se voiescă, printre care galvanisare, a s’areta ca cumü ar fi unu corpu viu. Amu tăcută pin’ acuma pentru că țineamu socotélá de posițiunea cea critică, de desmădularea generale, morale și materiale cea moștenită 11 Fevruarie și pentru că sperama că guvernul actuale va intra în sfirșitul pe calea ce-i impunea atătzi situațiunea țetei din întru și din aafară cătă și nouele datorie ce ne impune fasea cea nouă în care a intratu Romănia de la 11 Fevruarie. Din nenorocire însă dechlararea făcută alaltă ori în Cameră de câtră capulă cabinetului, ne-a facutu se perdheme ori ce speranțiă. Căndă, într’uă situațiune atătul de grea și într’uă epocă atătul de critică, domnia-sea se retrage din vieța acesta și declară că nu mai trăiesce de cătu dincolo de morminte, apoi avema și dreptul și datoria d’a ne teme că terâmură ce este între vieța d’aci și cea viitória, remăindă pe deplină golii, va fi fatale ocupată de scheletele trecutului și prin urmare pământulu acestua ce 11 Fevruariű prin suflarea lui cea dă tătăriă de viață îl pregătise d’a fi ocupată de cei vii, va aparțină érii domniei morților, ș’astflfelfi se va ’mplini lugubra amenințare d’alaltăieri a d-lui Petre Grădiștianu că „rătecirea d’apoi va fi mai rea de cătri cei d’ânteiu.“ Astűfelu situațiunea nóstra începându a declina, avemu datoria a o constata și a atrage atențiunea națiunii. Punem ațci, supun ochii publicului altă parte a desbaterilor, Camerei din ședința trecută și ne reservămă apoi a spune și noi opiniunea nostru și ministeriului și Camerei. Pentru astă— ne mărginimă a atrage atențiunea publicului spre a pute vede mai cu înlesnire c’aci au fostu doua cestiuni în desbatere: împrumuturii în faciă cu străinătatea, și imprumuturu în faciă cu Guvernulă. Greșela ce a facutu Comisiunea Bugetariă, acea greșală pe care onorabilele d. N. Ionescu a aretatu-o în doue cuvinte, dlicândă comisiunii că, și’a pusu ținta asta-felu în cătă tregênda întreasa a trecutul peste ea, este, după noi, acea a c’a confundată amendoue aceste cestiuni ș’astă-felO, pentru a nu compromite creditului nostru în afară, majoritatea a fostă silită se de uniu votu care cei ceri nu scă și chiar a ministeriulu, în retragerea sea după tezămurii reale, după terâmulu celorű vinî, cumă se zice în limba giula vulgară, au putut fi se crudă că este unű votu de aprobare pentru ministeriu. Realitatea însă este cu totulü altu-felu. Ministeriulű a ’nt unită uă majoritate în acestă cestiune numai fiindu că, uădata ce imprumutulu s’a făcută și s’a contractată în virtutea unei legi positive a Constituanții, cu tóte greutățile lui, éla trebue se fiă primită și plătită, fără d’acésta să națiune perdeonarea și creditul ă iei. Ministeriulu însă reraăue respins istoria în facia națiunii pentru acela împrumută atătul din puntură de vedere morale cătu și din cele materiale. Dacă comisiunea bugetariă nu mesteca acuma aceste doue cestiuni, dacă ea se mărginia d’astă dată, a trece în bugeta datoria, făcută în virtutea unei legi positive a Constituanții, ș’a lăsa partea morală de respundere a Ministeriului pentru altății, suntemű încredințați că d. Primu-Ministru n’ar fi dechlarat Camerei cu atâta modestiă, că este unű Washington martire alű unei națiuni ingrate. Luată oblu și demonstrăndu-i-se cu amenuntulu, pentru ce a votatu Constituantea acela împrumută, cumu l’a votată și cumu apoi a procesal d-sea în privința legiloru financiarie, votate de Adunare, precum și ’n privința modului cu care a fostă silită apoi a contracta unü asemene imprumuta, suntemű și curi c’ar fi recunoscută însuși c’a facutu mai multe greșiele, una după alta, și că numai acele greșiele suntu causa că nu mai arè altă scăpare — cumű ela însuși a fostă dechlarată d-lui Bălăcianu — decătri a face una împrumută ș’a—lű face cu ori ce prețul, și materiale și morale. Ceaa ce nu s’a pututu face acuma în Cameră se va face la timpă și pin’ atunci ne vomă încerca în curênda a lămuri aci acésta cestiune ca se pótá cunosce toți adevĕrulu și ca se pótá ânsuși domnulü Primu-Ministru, se recunoscu că chiarű unu Washington póte comite greșele, căci „errare humanum est.“ Spațiulă ne lipsesce ații spre a vorbi și despre alte cestiuni, din întru și din afară și prin urmare lăsăndu-le pentru mine, ne mărginimă numai a face cunoscută că d. Primă-Ministru, în ședința de azi a Camerei, a declarată că rea a facutu cândv a țlisă, că se crede mai onoratú de voturi de blamil decătă de celű de indemnitate ce i-ar da Camera și că ruga pe Adunare a crede acele cuvinte ca cumu n’arű fi esistatu. Constatamu însă că n’a retractații și cele țise despre laurii ce a declaratü că merită fiindu c’a scăpatQ societatea și cari lauri a adaosă că numai posteritatea îi va da, căci numai ea va fi în stare s’aprețuiască acele fapte mari. Cătu despre noi, dechlarămă la rândul nostru că-i vomă da d-lui Primă-Ministru chiar titlu de Washington al României, că-i vom fi da în sinceritate a nóstru recunoscință, îndată ce va voi se schimbe politica, adică se lovescu abuzurile cu tării, se provoce a lora descoperire și se facă țara se simplă că domnia dreptății a sosită. LUNI și MARTI 16, 17 IANUARIE. LUMINEZATE ȘI VEI FI ----------Abonamentele In Bucurescî, Pasagiul "• Romanü No. 1, — In districte la corespondinții pariului și prin poștă. La Paris, la D. Caras-Hallegrain, rue de l’ancienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d. G.Ciocârlan ANDNCIDBILE Linia dd-30 litere.............. 1 —. • Inserțiuni și reclame, linia...... 5 iec . CAMERA DEPUTAȚILORU. Ședința de la 14 Ianuarie. (Urmarea de abaterii raportului comisiunii bugetare în privința împrumutului). D. Ministru de Financie va fi scurt, va releva ore cari considerări. Ministerulu n’a voitü a se discuta cestiunea in intunerica. D. Ministru n’a intratü în calcule, a <Jisu că numai comptabilii potü resolve asemene cestiuni. D. Ministru contestă interpretarea dată cuvintelor sale asupra emisiunii unul împrumută, d-sea n’a d'sQ că n’ai nu puté contracta împrumuturi decăt și cu emisiune mică.Jisu că emisiunea se reguleză după creditulü Statului. Când obligațiunile lui vor ave una cursa rădicată, atunci va pute face împrumuturi cu condițiuni mai bune. Diferența ce este între cursa obligațiunilor fi Stern și Oppenheim este naturale; obligațiunile Stern pdrtă pe lingă capitale cu pene de dobînuji de căteva lune, cari represintă dejără scădere de 7 ° C. D. Ministru pare a se curma disensiunea, căci situațiunea guvernului este intolerabile. Se zice că elfi a călcat și legile, elfi susține că nu; se era ruinat. Statului, elfi susține că nu. Camera se judece. D. V. Botărescu socotește că financiele sunt fi strînsu legate cu politica, fără politică bună nu putem fi ave financie bune. D-sea găsesce dreptă preocuparea Camerei despre Împrumută, deci trebue se se caute dacă condițiunile sunt fi bune. Luăndfi partea financiariă a cestiunii, d Bdtărescu nu va fice nimica, căci din căte s’a jissi s’a constatată că nu putem fi ajunge la unu resultatfi positiv si asupra cifrelor si, nici crede că Adunarea trebue se discute p’aceetfi terâmfi. E uă anomalia modulă emisiunii împrumuturilorfi moderne, c’uă valore reale mai roșii decăt fi cea nominale, adică Statului primesce mai pucinfi decăt și dă obligațiuni. Acésta este uă lege, trebue s’o primim și și noi ca totă lumea, și d-sea dă ca exemplu că în Francia, nu în epoce asta critice ca la noi, la 1815 s’a făcută împrumută cu 51, la 1816, 17 și 18 cu 57 55,00, pînă la 1855, renta a fostă emisă cu 6585/iooi adicâ plătia aprópe îndouitfi de ce fieea că plătesce. Tóte Staturile se află astftfel și debitórie de sume mari ce nu le-a primită; tesaurului francese datoresce mai bine de 700 milióne neprimițî dinainte de 1789. Anglia mai multă de 171 milione livre sterling neprimiți. Acesta sistemă este rea dară este admisă și n’avem fi ce face. D-sea mai dă și alte dovedi și conchide că trebue se se facă cară se pote mai puține împrumuturi. Dară este legea necesității, care legitimeza unii imprumuta. A fostă necesitate netăgăduită, spre a rădica creditului, a plăti mandate în suferință de 75 milione. Legea împrumutului votată la Iuliu 1866, explică, în art. 1 aceste necesități, pentru care cere se se vîndă domenele; prin art. 36 autorisă tratarea realisării unul împrumută pe basile acelei legi. D. Botărescu nu crede că e politică și prudinte, ca p’uă interpretare iudaică de cuvinte se se derăme împrumutului, adică creditului nostru în Europa. D. Boiărescu se refereșee la desbaterile Constituanții și trage din ele deducerea că guvernul era autorizatu a contracta, că altrăminte lega ar fi fostă că ilusiunea ratifică va se <fi că a da dreptulu Camerei se respingă imprumutulű tratată. Ar fi fost si bine ca Constituantea se fi votat si astfi-selfi dar si n’a votată, deci nu se pute da asemene interpretare legii, care necerând fi ratificare, nu putem fi presupune oă condițiune suptă înțelesă, ș'atacă astfifelfi împrumutul fi. Constituantea n’a pus fi nici massimul fi, nici condițiunile ratificirii; putem fi noi dar si se le presupunem fi. Nu. D-nu Botărescu respinge tóte propunerile pentru soluțiunea cestiuni!. Propunerea d-luî Ionescu este cea mai gravă, d-luî zice că imprumutulu mi este făcută constituționale, deci, condamnănd si comisiunea financiară, cere se lăsămfi pe Ministeriu în pace, însă se rezervăm fi disensiunea împrumutului la budgetului financielor si, adică amănat fi pentru căte-va ijile, căndă apoi se pune a fi în judecată, firesce, care a călcat și legea. D. Botărescu arată că propunerea d-lui Ionescu este gravă, căcî tinde a ajunge la anularea împrumutului, a tăia creditului, a face se scrijă valorile nóstre, puținele valori ce circulă în numele nóstre pe piețele Europei. D-nu Boiărescu recunoșce greutatea împrumutului și mai alesă a art. 3, care e umilitorii pentru țară; d. Boiărescu, d'ar fi fost și ministru, ar fi așteptată pute ratificarea Adunării; s’ar fi putută face mai bine, darfi s'a făcută și nu-ifi putem fi condemna, căci legea a datü dreptulű asolutfi guvernului, d’a contracta cu orice condițiune, și fără nevoiă de rectificare. Nu puteam dar fi primi propunere d-lui Ionescu. — Pentru propunerea comisiunii bugetariă, d. Botărescu mărturește că modificările făcute în conclusiune a simplificată cestiunea, dar și nu se înțelege bine de e voia de blamfi, comisiunea nu s’a pronunțată netedii, dar și acesta resultă din totu, deci face crise ministeriale, și d. Boiărescu nu póte primi acele conclusiuni, precumű nu primesce nici propunerea d-lui Grădiștianu. D. Botărescu înțelege espunerea făcută de comisiune asupra procedurei împrumutului, căci nu putea cere purii și simplu trecerea cifrei în buget fi. Comisiunea nu s’a mulțămit și a face acesta espunere ș’a cere trecerea safi netrecerea cifrei în buget fi, ci vine a pune în jocfi cestiunea ministeriale și aduce uă crise. Ministeriul nu putea sta în posițiunea in care-l si punea raportului. D. Botărescu crede că comisiunea a trecută peste misiunea sea; ea n'avea drepții a crea uă asemene crise. Pentru acesta este uă altă procedură adoptată în tote Camerlee. Comisiunea putea propune scoterea cifrei, dar și de ore ce a primitu-o, cum ai putea pune crisea Ministeriale? D. Botărescu nu scie consecințele ce va aduce uă asemene crise, i-a părută din cuvintele ministeriului c’ar pute urma uă disolvarea Adunării; în asemene casă este bine se lăsăm fi éra fără buget și ? D. Boiărescu nu vede de cătrirea din tote acestea. D. Boiărescu nu voiesce uicî vor fi de încredere nici de neîncredere Ministeriului; se se înlăture orice propuneri d’așsa natură; nu înțelege conclusiunile comisiunii bugetarie; d’aceea o rogă a și se retrage, căci Camera nu i-a dată misiunea a se pronunța asupra cestiunii ministeriale, ci numai asupra înscrierii sau neînscrierii unei cifre. Cine va voi se creeze că crise ministeriale o pate face altu-felfi, d. Botărescu însă nu este dispusă a o face înainte de votarea bugetului. Dup’acesta potü veni cei ce vorü cu propuneri, cu interpelări contra ministeriului, și d. Botărescu se va pronunța atunci asupra aceloru propuneri. D-sea termină fieéndfi că nu se cuvine, la începutului unei stări de lucruri, se lovim și guvernului asupra unei cestiuni unde este îngagiat și creditulfi terei. Astfi selfi nu se pot întări financiele, nu se pute consolida noua stare de lucruri. Lumea va putea zice că venim fi cu mandată se se resturnăm fi la ministerie. Guvernul a mers conformi legii și nu-li putem fi blama. Nu ni s’a spusă nici uă călcare de lege. ,D. Botărescu propune deci ca Comisiunea bugetariă se retragă conclusiunile sale. D. Ministru președinte arată că mai toți oratorii afi s jisfi că a fi ceva de criticată în faptele Ministeriului, dar si n’o facă din cestiune de oportunitate, căndă guvernulă este pus si în asemene posițiunii, trebue se vă pronunțați, nu puteți lăsa țara fără ministeriu, într’uă stare de crrse. Guvernulfi stă pironită ca unu acusata; acesta agită țâra, din respectă cătră dansa pronunțați-v8. D. Președinte declară că a facutu imprumutulu cum fi s’a găsită, nu s’a apelatfi p’acestfi terâmfi, a contestată numai cele «zise e’arfi fi fostsi doua împrumuturi și că guvernulă a luată pe celfi mai oneresfi. Deci d. Ministru cere ca Adunarea se voteze, se dé scu blamfi Ministeriului sau autoritatea d’a pute urma a guverna. Acesta broșiură s’a împărțită în totă țara și depește s’afi trămisfi, anunțăndfi că Ministeriulű se va da în judecată. D. Ministru nu primesce propunerea d-lui Botărescu, căci n’o pre înțelege. Primesce séu nu primesce cifra? acésta trebue se spuiă Camera astăziî. De veți respinge, va trebui se votați totă d uădată fi una credită spre a se înapoia cele 5