Romanulu, februarie 1867 (Anul 11)

1867-02-23

ANULUI ALU UN-8PRE-ț>E CELE VOIESCE ȘI VEI PUTE ------------­Gap. D­ ist. Pe anu..............................lei 128 — 152 Pe șăse luni.................... » 64— 76 Pe trei luni...................... » 32 — 38 Pe uă lună...................... » • 11 — — Unu esemplaru 24 par. Pentru Parisü pe trimestru nr. 20 Pentru Austria.................fior. 10 v. a. JOUI, 28 FEVRUARIU 1887. lumineza-te ȘI VEI FI Abonamentele In Bucuresci Pasagiu la Romănă No. 1. — In districte la cores­­pondinții pariului și prin poștă. La Pa­ris la D. Caras-Hallegrain, rue de l’an­­cienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administra­țiune la d.C.Ciocârlan. ANUNCIDRILE Linia de 30 litere........................1 leu. Inserțiuni și reclame, linia........5 - ATENEULU ROMANU. Joi la 23 Fevruarie 8 ore séra, d. N. Nico­­lianu va face lectura sea «despre influintla citirel roman­seloru.» Sâmbătă 25 Fevruariu 8 ore sera (In locu de Duminică 26 Fevruariu) lectura d-lui V. A. Urech­ia: «l'unm e casa asia e si fe­meia; vum­u sti­ut­ii casele asia e na­țiunea. Cumu e palatulu Camereloru asta este libertatea, dreptatea etc. — Spunem­ unde sledi st-ul voiu spune eine esel. Ateneulü face prin acesta și pentru Joi și pentru Sâmbătă invitarea sea respectuósa. SERVITIU TELEGRAFICII AKIU ROMANULIUI. PETERSBURG, 6 Martin. — țăariulu de Pe­tersburg publică patru de pește ce desemnă atitu­dinea politică a Russieĭ în cestiunea Orien­­tale. Ele arată scă încă de la 20 Septem­­bre 1866 , Russia a propuși­ oă acțiune co­lectivă cu Francia și­ Engliteza pentru Creta, și n­espusă periclele indiîerintismului și amânării. De­­peștele sunt­ precese d’unu preambulfi care mo­­tiv­e­ză acesta publicare escepționale pe gravitatea situațiunii și pe viul și interesă ale Russieĭ pentru coreligionarii sei. Bucuresci de SSL. Erau publicate în No. trecutu, da­rea de somn a ședinței de Marți, re­­produceau astăzi și opuniunea mino­rității comitatului, care a­ fost­ adop­tată de cei 59 deputați ce au votatu pentru propunerea de neîncredere. Constatându­ănc’uă dată că chiar­ a­­cei cari au apelatu Minis­terium­ au fă­­cutu-o numai din puncti de vedere de inoportunitate, ei credeau­ că propu­nerea nu avea locuri se ia acțiuno, dar mai toți au recunoscutú că politica și administrațiunea guvernul lui D— lui Ionu Ghica nu corespunde la așteptarea pu­blică. După votarea budg­arului, a­­ fisu d. Blaremberg, ași- aperit propunerea de încredere pe temeiuri multü mai tari și mai seriose de­cât»j cele ce se a­ ducu astă­­­zi.—Țara nu pare, a ads­os d. Dumitru Ghica, a simpatisa cu po­' ADMINISTRAȚIUNEA, PASAGKULU ROMANü No. 1__REDACTWNEA STRADA ACADEMIEI No. *0­­ ritica misteriosă a guvernului, care a recita mare parte a națiunii. — D. N. Rosnovanu a susținutu Ministeriulu pe temeiu că trebue a­ lu lăsa se con­sume ruina țerei începută totu de din­­sulă. E că în scurta m­odulu cu care a fostu susținută ministeriulu; e că opi—­uniunea, putemü dece, a unanimității Adunării în privința administrației și politicăi lui. Diferința între uă parte și alta a fost­ că, pe căndu unii, nu scimit din ce considerăm­, au cred­ut­ că este inoportună propunerea de ne­încredere, ceî­ lalți din contra, au ere­­d­utu d’a lorű datoriă a susțină pro­punerea, spre a declara prin acesta d­ă se lapeda d’orî ce solidaritate cu actele guvernului d- lui I. Ghica, și că lasă și onarea și respunderea aceloru acte d-loru miniștri și acelora ce se facu solidari susținându-se. Asta­felü s’a pusü cestiunea înaintea Adunări și a țerei. Respungându la imputările ce i se aduceau, d. ministru președinte a re­­cunoscutü că a călcat­ legea bugeta­­riă, — cu alte cuvinte Constituțiu­­nea țerei, — darü a făcutu-o , căci o credea primejdiósa și imposibile de aplicatu. Mai pntiiü, vomu întreba pe d. Primu ministru, dacă acesta e­­ra convingerea sea și dacă resulta­­tele vetematorie ale unei legi nu se potu înlătura de cătO prin decretarea alteia, cum a d-sea, care face profe­siune d’unu constituționalism și din cele mai pure, cumv a priimitu a intra la putere căndu­ scia din’nainte că s’a­­fla în facia unei legi bugetarie pe care trebuia séu s’o aplice, și, după pă­rerea d-sele , se provoce primejdie, séu s’o înlocuiescu printr’una decretă, adică 86 calce prescrierile positive ale Constituțiunii? — Unü omu care are adeveratulm respectu pentru legalitate și constituționalitate nu primesce uă asemene situațiune. Ș’apoi nu era are alta mijlocü d’a înlătura relele efecte n­ebună, ca nesce­scadróne luate pe fugă­­ de .iiemică; pucină roșiată înflăcărată se mai părea ăncă d’asupra munțilorfl , ș’uă ra^i întir^iată, eșia dintre doue piscuri cu rigiditatea unei spate și venia de lovia se­­geta­rea lungă a micei bisericuțe sânta Michail, pe care o înveluia c’uă purpură sănge,răntă. Supta dînsulu, tocmai în fun­­dulu vălii, rîulu Gare curgea și o ptindă și apele­ lui numai erau luminate de locü. D. de Tresserves, culcată pe acea petră în­gustă­ înaintată d’asupra prăpastie! unde nici una vuietă omenescă nu venia se’la atingă, puté­re se creșcă singurü în lume. Ely era din aceia ce iubescu singurătatea , ce au nevoie d’a o gusta pentru a resi­ npți­mai pe deplină acea-a ce valorază sufletulü lora, căci numai atunci sufletul­ se des­­volta în voie. Sunt o nature pe cari atin­gerea celoră­lalți omeni le restrînge și le face mai mice, și tocmai din contra acea-a ce s’ar pute­a vede despre dînsele ele suntu ancele pe cari le atinge m­ai multa viața , cari, simpțindă cu putere , se temă d’a lăsa se se descopere totu ce resim­lă, sau cari nu se pot­ despărți de mii de pasi­uni, printre cari adese tristeța domnesce. Singu­rătatea are aspre bine-facere, ea per­mite sufletului a se întrețină cu sine în­suși,­­a se recunosce; ea îi redă demnita­tea lui, compromisă în conflictele din flă­­ce­re — Și cine nu scie­­re că simpli­­mentuirii acestei demnități perdute sau mic­­șiorate­a­ste cea mai nesuferită suferință? d. de Tresserv­es avea acea slăbiciune a sufletelor!» pasionate care le lasă se fiă prinse in tóte cursele vi­eței, și totu-d’uadatä acea măn­­driă prin care cine­va nu póte suferi d’a fi chiar d in ochii sei însuși mai puci­ al demnăg de stimă. Căndă era tinerit or^ca, elü suferise și nu din greșiala lui, una din­ acele nenorociri fără îndreptare care sfă­­rîmă esistențap iritată , slăbită, înrăutățită óre cumu de nevoroijire, ela suferia aș­i­i ce vedea d-sea în legea bugetariă ? . Căndu d-sea a decretați­ unu nou bu­­* geta de venituri, mai erau vre trei June și ceva pînă la deschiderea A­­dunării. Ministeriul­ putea dura, pe do uă parte a se conforma Cons­tituțiunii , respectându bugetulu vo­tatü de Adunare, singură în dreptu a oțărî veniturile și cheltuielele Statului; pe d'altă parte a amăna strîngerea impositelor, ce-i päreau imposibili pînă la deschiderea Adunării, ș’atunci a veni­se cevá unu bilü de indemni­tate pentru acésta amânare și totu­­d’uadatü unu votu prin care Camera se suprime acele imposite, de va crede de cuviință, și se dea alte mijlóce spre a acoperi cheltuielele. In locu d’acésta, D. Ministru a pre­ferită a călca Constituțiunea decretăndă legi, și apoi, în facia nevoielorü Te­­saurului, a face una împrumută one- SOSŰ, pe care Camera nu l’a aprobată, de catű spre a nu lovi creditulu ro­­mânü în străinătate. Desbaterile din Adunare și opiniu­­nea minorității voru lămuri cele­l­­alte imputări ce s'au adusu guvernului. Astăz glo­ama voită a constata însa­ și declararea sea că a călcat­ legea, faptu care este mult­ mai p­ericulosa pen­tru țară, decătă aplicarea unui mică adausa de împosită, faptu care este unu precedinte din­­ cele mai vetăme­­torie întereseloru țerei, căci elű póte ave consecințe forte pagubitorie și pentru averea și pentru­­ libertatea iei. Trecutul­ ne-a dovedit șt-o în­destula­­i­nisteriului D-nu I. Ghica, n’am­ ve­­zut o altă dovadă că D-sea se preo­cupa de esistența ilori­nismului, de­­cătă aceea ce ne-o aducu gl­ariele și corespondințele de peste Carpați și care ne spune că Prim­ulu Ministru alu Ro­mâniei felicită pe Primulu Ministru alu Ungariei despre restabilirea Constitu­­țiunii magiare și venirea la putere a Ministeriulu ungurescu, care însemineza strivirea autonomiei și a naționalității Romăniloru de peste Carpați. Acesta se chiamă politică naționale românescá. Uă națiune care se afirmă cu pu­tere în ori­ce ocasiune și ori­că nu este de împărțită și îmbucățită, e națiunea polonă. Alegerile pentru parlamentul­ germană arată ca în­ Posnania, marea majoritate a deputaților­ aleși au fostă polonezi. Cu tote acestea tóte mijlia­­cele au fost­ întrebuințate spre a e­­xercita presiune în sensu contraria, amenințări, promisiuni, etc. In Prusia ocidintale unde se află asemene Po­lonia resultatul­ a fostă acelu­ași. In Galiția alegerile Dietei au dată ase­mene­aă mare majoritate Poloniloru, cu tótu propaganta și rublele rusesci, cari cerca a da mai multă putere e­­lementului rutianű, care este agitatu și lucrata de ideiele rusofile. Acésta dovedesce, Zice Z­ar­u^ des Débats că elementulu polonese^are încă viață și putere. Acesta dovedeșce, o Z'cema, pentru Românii din ori­ce parte, că uă națiune care voieșce se fiă nu se lasă învinge de nici ua împregiurare; și că, luptândă cu tăină și stăruinită în ori­ce casă, se va manifesta, va a­­trage simpatiele, și în fine va învinge. Grecii la 1821, Candia astăzi, Italia suntü dăvezi vine despre acesta ade­verit, care se va realisa pentru toți cei ce voru sei a se purta asemene. Șise, în urma votării propunerii d-lui Grădistianu, Ministeriul, în totalitate, afară de d. Ministru de resbelű, ce nu se afla aci,­a depusă demisiunea sea în mSnile Mariei-sale, și Mănia-sca în acestă momentă, avistiză pentru formarea unui Ministeriă. D. N. Blaremberg a cerută cuventură în ces­­tiune personale în privința celor e­mise de d. F. Grădiștianu, despre vârstă și altele. D. Dimitru Ghica asemene­a dată explicări des­pre cele că a relatată în Adunare în privința ce­loră petrecute în comisiune. Asemene­a spusă că d. P. Grădiștianu l-a pusă în gură­ I cuvinte ce n’a zisă, adică c’ar voi ca Ministru s’amără la ca­lendele grece legile menite a asigura libertățile publice. Șicândă că domnia-sea a apărată totă­­deuna libertățile. D. Prunca voiesce a da­uă esplicare, însă pri­­vindă pe Minister să se amână. D. P. Grădiștianu replică d-lul Blaremberg, combate și respinge cuvintele zise de d. Blarem­­­berg cu acea­a­șî agerime și ascuțire cu care a fostă combătută. Totă asemene respunde și d-lul Dimitru Ghica, pe străndă în tóte modurile și forma și limba giulă parlementariă, în lipsă de Miniștrii Adunarea amână ședințele sale publice pentru mine și trece în secțiuni. Î FOIȚA ROMANULUI. TRILl­ETA­U Maurice se depăr­ta cu pași lini, cu frun­tea înclinată, cu sprâncenele încruntate printr’u­ contracțiune obicinuită la dînsulă, și care părea c’ate­stă tirania unei ideie fipse. El­ urma fără luare aminte ulițele ce se presintau dinain­tea lui, indiferinte pentru totu ce’lü încripujra. Căte vădată , ar fi putută crede cine-va că elü se clătina, atătu era de nesigurit și de greă pasul« Iul, atăta voință lăsa în uitare macina o­­menescă ce este însărcinată s’o dirige. Elu trecu pe unu podu, și începu se urce pe înălțimile ce încungiura orașială Puy, în partea despre Saint-Paulien , dară , urăn­­dui-se d’a merge pe drumulu colu mare elu se’ndreptă p’uă cărare îngustă­ la stin­gă. Curăndu orizontele se desfășoară p’uă întindere mai mare din’naintea lui. D. de Tresserves sosi­a atunci p’ună podișiu cir­­cularia rezimată de una din acele minu­nate colonade de basaltu sculptate de na­tură în castele unei stănce vine. Pamân­­tul­ era acoperita de petre ce semanau cu nesce capiteluri sfărîmate. Acestă podiște înconjurată d’uă prăpastie „ n’avea decătă unu singuru locu pe unde se pute par­veni la dînsu, acelu­a pe care venise d. de Tresserves. Elu căută una, colță adăpos­tită de ventura ghind­ăriloră, și slărindu la cățî­ va pași mai josă uă bancă de stînca stîrnată d’asupra prăpastiei, se coborî pe ea nu fără de primejdie, și se’ntinse pe mușchii crescuți pe s­tîncă. Totă valea o­­rașiului Puy se desf­ășiura din­aintea ochi­­lorü lui, și vîrfurile, rotunjite ale munți­­lor. Velay se’nălța­ și treptată pe orizonte ca valorile grămădite ale unui im­ensü o­­ceano. Elü nu vedea deasupra capului lui decâtu ceriula pe­ care nesce­nouri mari împinși de venturi fugină cu uă repeziciune 1) A vedea No. din 21 Fevruarie. . Vă depeștă din| Petersburg­nunță publicarea officiale a unor­ ne­­pește diplomatice, din cari se vede și mai lamurita rolulu­i Rusiei în eveni­mentele actuale din Oriunte și putem a Zece, prevestirea unei apropiate acțiuni faciste. Cestiunea acesta, amü­njisit-o și o repetime, este de cela mai mare interesă pentru noi. Și­ cu tote aces­tea în opti»­iu­ne de guvernare a Mi­contenitü și nu’și pute erea lui însuși nici d a suferi atátca de­­ nulta nici d’a fi mai pacin« bunav In singurătate numai, elü redomnia asupra lui însuși nu mita nimici», în adeverü, insă­ atunci se judeca cu mai multă dreptate pe dînsu­și pe cei­lalțî; ni­­mica nu’lă­rînea, nici unu ochiă nu su­­pra­veghia mișcările inimea lui, desarmata și fără nici uă grijă elü puté se trăiască uă oră făr a resimți greutatea vieții. Pal da rîșlă ce lumina dn altulu vírfu ala muntelui Velag dispăru cu băndă, și toto­­d uădată se sfîrși și zîua. Alunții dispărură încetă în ficetu în um­bra indrîsită, și cu a­jutorulu acestora vage intune­cimi, spațiulu se mări peste m­esură. Tóte­­ obiectele de prin­pr­ejura, pa cari d. de Th­us serves le mărise abia și pe cari memoria lui nu le putuse reține, perdeau în ochii­­ lui ori ce realitate, și unu felu de peisagia fantas­tică părea a se desemna în negurile amur­gului. Afară de acesta era nu pre a căuta a precisa conturulu formelor­ nedeosebite ce lu încongiuraű ci din, contra îi plăcea a privi în acesta indefinită ce’i da­totă sensațiunea unui visă. Căte vădată mici pietricele se desprindeau din­ stînca pa care era culcată și plcaă în prăpastie; a’tunci plecăndu­-și capuli» asupra deșertului, unde valuri de’ntunecime părea« a se ciocni ș'a se ames­teca/j'îîi plăcea a urmări săriturile neegale ale acestui prafră resunătoră care lovia 'stînca c’ună vuietă de plaie, și făcea se­ns și din ea se înteie. Imbătarearu­ărim­aei îl­ copr­indea; acestă prăpastie pe care era ple­cat»’», acesta nimica confusă, a cărui fundă ari se pute mesura care se deschidea suptă P­iciorele lui ca uă­­ușiă deschisă a neve­­rotului și necunoscutului, îi da fremete de curiozitate și de nerăbdare ; căte vădată i se păraa că totu se mișca și se’nvîrtea în jurulă lui, chiarü, muntele; întunecimile se sluiaă spre dînsu­l și’să atrăgea­ c’uă pu­­tnre atătu da maț’e incâtă ela se agăța Ședința de la 22 Fevruarie. După cetirea procesului-verbale ș’a comunică­­rilor u­­tileî. d. Primu-Ministru luanda cuventuri convulsive de stîncă, și, sub­Zenda de spai­ma ce domina asupra nervelor­ lui , elă se pleca și mai multă încă asupra prăpas­tie!, și afla uă plăcere acițătorre în ace­sta luptă între instinctul, nature­ revoltată și sufletulă seui îmbătată de sumețtă. Elă era astă­ felu plecată asupra prăpa­­stiei, cu amîndoue mănele agățate de stîn­­că, căndă d’uă dată una vuietă secă se auzi din dosul« lui, și mai totă d’uă dată se simpu­ lovită destulă de tare pe umbră d’uă petru care se rostogoli pe costele muntelui și dispăru în adîncimele prăpa­stie­. Maurice se sculase repede, și arun­­căndu-și ochii spre podiștulă de unde că­­zuse pétra, avu timpără­u Z^ri­uă umbră ce fugia. Ma­­nainte d’a se găndi la acea-a ce face, ci de Tresserves se repedi după dînsa, cu tote astea umbra se depărtase și Maurice n’ară fi ajuns’o dacă reamintin­­du-și d’uă dată forma îngusta a podișiului pe care se afla, n’ară fi părăsită cărarea bătută pentru a trece în liniă dreptu prin petre și derămături de totă felul­, cu ri­­sică d’așă rupe gătit d’uă mie de ori. A­­céstá manopere de resbelu îi reeși și a­­junse destulă de curăndu la unghiulă unde cărarea se -ntorcea în locu pe după mun­te și unde putu­se taiă drumulu inemicii lui, căci lărgimea vestmentelor­ séle nu lăsase nici uă­­ndouiala lui Maurice des­pre natura misteriosului seă agresare. — He! frumoso, îi zise elă cu pucină aspri­me căndă arunci petre în trecetori, trebue celă mai pucină se te scuzi. — Acea­a cătră care vorbia astă -­felă găngăi căte­ va vorbe între cari­elă deosibi cuvîntulă­er­­tare — Ce faci aci asta de tîrziă ? o în­trebă ela totă cu u­ă temă aspru, cu tote că surîdei deja la găndirea că tur­burase póte­aă întâlnire, și ’ncurcătură ne-1 cunoscutei, care se depărta fiica respunde, nu era făcută pentru a ’mprăștia acestă propusă. Ea părea atătu de speriată în cătă' Minoritatea Comitatului Delegaților, numiți de secțiuni, în urm­a cercetării propunerii d’a se da ană votă de ne­încredere Ministeriului, vine se ve su­­puia aprob­ările și conclusiunile sale, Minoritatea D-vóstre nu se póte opri, Domni Deputați, înainte de tate d’a declară că nu fără părere do rea, ba chiarü cu durere, se vede Camera pusă in trista necesitate d’a se pronunța în­­tr’ună modă categorică asupra cestiu­­nii de încredere în acestă Ministeriă. D-vóstre cunoscem, Domni Deputați, posițiunea în care s’a aflată ăncă da la începută Camera faciă cu guvernulă. Divergința de opiniune s’a sciată, nu a­­deveru din primulu momentu și s’a de­clarata în mai multe ocasiuni. Minis­teriul, însă, care cunoscea regulele parlamentarie în asemiul cașuri și da­toria sea, a preferită a mănține uă si­tuațiune despre ale cării triste resul­­tate speraința trecutului ne-a dată des­tule dovedi. Convinsă d’adeverulu c’uă asemene situațiune nu póte aduce de cătu desbateri furtunase, acu­ări de pa­siuni cari nu folosescü­nie­ de cumü țerei. Ministerium­ a stăruită cu tóte astea a remăne trei iune în acesta si­­tuațiune faciă cu Camera, făr’a voi a țină sema de împregiurările politice forte delicată cari impuneaă Adunăr­i unu felă de reservă ș’o oprină d’a proî. fu silită a se sprijini d’uă colonii de ba­­saltă, d. de Tresserves, vedându-o clăti­­năndu-se, întinse măna pentru a o susți­nea. — Nu ve temeți, îi Z‘se e*a mai cu blîndeță, însă ea de sigură că nu înțelese acestă­­ țestă, căci făcu­ră mișcare înapoi. — Nu ve apropiați. ÎI zise ea, ve rogü; luați acesta, și lăsați-me se trecă. Ea îi puse în mănă u­ă obiectă ușiară pe care’la întorse de mai multe ori pănă se’lü recunoscu ce e. — Dară acesta e să pungă, Z'se erű în fine. Dumnez­eu se­­ ne erte, ea mă crede m­ă tîlharăl Și deșerții privi în jurul­ lui, nu mai era nimeni ; în deșertă căută prin tufe și’n marginea pă­durei vecine, elă chiamă chiar­ în gura mare fără nici ună folosă, și fu silită în fine se reie drumul­ spre orașiă, destulă de distrasă de aventură. Căndă sosi la pre­fectură, toți invitații plecaseră deja, fideli neschimbatei discipline a deprinderilorű loră. Vedeți, Z­ se Maurice, aruncăndă pe genu­chiele d­es de Sommereuilă punga concisă într’una modă arătă de ciudată, nu-și per­­de cine­va în deșertă timpulă pe munții domnia­ Vostră; eră prada mea. — Era uă pungă de mătase albastră, pucină camă vechie și d’uă simplicitate forte mare; ea nu conținea de cătă ună singură bană de argintu. Căte­va litere însemnate cu croșetul cu ună firă de aură pe uă parte a pungii atraseră atențiunea d­eî de Sommereuil ș’a lui Maurice, care le citiră cu curiositate.­­­Tristeții Zise domm­a, ce va se­rică acesta?... Dacă acesta e uă deviză apoi nu e veselă. — Un pungă atătu de ușiară, n’ar pu­te inspira gândiri vesele, response d. de Sommereuil, necunoscuta ta, iubire, a de­pusă într’ensa bilanțiul seă; inimă și a­­vere, totă e cotata după vatórea sea. — Póte, respinse d. de Tresserves; dați’ml în­apoi acestă pungă , dobîndită pe nedreptă, demnă, acestu­a e ună talismană ca’ml va aduce fericire. P. Albane, (Va unna). ADUNAREA DEPUTAȚILORU. Domni Deputați,

Next