Romanulu, mai 1867 (Anul 11)

1867-05-28

438 Viena, 20 Maifi, 1 lunii 1867. Contrarii noștri în politică, contrarii naționaltăței române, ne credu a fi slabi forte, capaci numai a uita din trecută veri uă aspirațiune nobilă, salutariă, déca ame avot’o. Vremű se atingeme aci despre cestiunea Transilvaniei. Frații magiari crezură că ei singuri suntü d’ajunse a duce acésta țară la Pesta, fără a asculta graiul« Romăniloră, cedurăcfi ajunge una comisară ungura ia Clusiü pentru a face pe Români se’și cițe de autonomia patriei lor», pentru care la 1848 lăsară în bătăliă la 40.000 de capete. Căndă contrarii ne judeca astăfeliu, a bună sămă o făcu acésta in credință că apelările de care ne-au făcută parte înainte de 1848 voră fi sterpite din noi veri ce simțiâ și doră de libertate, orő absolutismulâ democratică ala lui Bach ne va fi inspalmentate de democrația. Inse poporală română din Transilvania și acuma ca de multe ori dete de minciună aceste presupuneri ale streiniloră. La comisariulu reg. în Clusiu veniră cu deputațiune din comitatulă Turdei. In frunte arăși neobositulu Dr. Rițiu, o spuseră verde sn faciă că Romanii Voră autonomia patriei loră. ROMANULU 28 MAIU, ca ceva, este uâ schimbare de lainisterie, o sete (a da! asta e mare!) de funcțiune. — Restule ce ne importă? S’au creatu lingă Bucuresci institute ca cela care a provocată aceste rîndurî: câți din noi le cunoscö, le-aö vizitată, le-au încuragiatu și sprijinite?— S'a creatu în Bucuresci scoli domenioali de adulți: câți din cei care au influință asupra masselor și carii se sprijină pe ele (ierte—ni-se acésta amicale imputare) s’au aretatu pe la acele scoli pentru ale încuragia, ale da autoritatea numelui loru ș'a vedé și aceea, că suntu juni cu animă, plini de devotamentu pentru țară și poporu, cari nu astaptă de câtü scânteca care se aprindă zelule, amarea loru pentru totu ce e buna, frumosö și adeveratü! — Ce mângâiere sufletésca n’are simți ori și care din cel cărora anii au pusti sigiliile respectului pe capu, era faptele lor, iubirea și devotamentul, în animile noste pentru ei, — ce mângâiere n’are avé ei, d’a vedé pre mulți din meseriașii și neguțitorii noștri veninde, la o verstă deja înaintată, se ceru lumina cărței de la școlile Societatei de învățătura poporului române!.... Ei! dar nu tote ce se doresce și se proecteză este realitate!... Vaiba din contra, iadulu este pavată cu proiecte, și pavelele iadului de la 1857 íncoce, suntu toté cu sigilii românescu. Fiă! ec o se mai dau une proiecte la lumina Zilei. Ela supunu la votule cu respect ale Camerei Presei (nu ne temem de Senatu, căci presa l’a desființatO!) Articlulu 1. — Presa se va ocupa pe viitorii mai adese de ceea ce se face, din orice unghiu cătă de modestă, pentru instrucțiunea și educațiunea poporului română. Articlul 11. Cei cu autoritate de nume vor ă veni pe la septele de adulți spre a le sprijini și încuragia cu autoritatea loră. Articlul 111, și dupe urmă. Acesta lege va face obligațiune pentru orice persona, de orice cerare politică, da scrie în orce dramă pentru instrucțiunea și educațiunea poporului romănă. — La votul la votú! — Ore n’a se protesteze „Independința Romănă“ spre a se areta Independințe ? Dar ce vede ?... am apucate câmpii... Voiamu se ve scriu despre Pantelimonă, și ce! vedeți ama ajunsă la „Independința“. O se fiu nevoit a se nu mai apuce altă dată, pentru d’a merge la Pantelimon, pe drumul Mărcuței.... Suntu influmți pernicióse pe care n’am sei îndestul se le evitame, sans avis pentru domnii miniștrii, căci nu scriemü politică. V. In călătoria sea prin țară, coroisariulu mai avu ocasiunea se cunoscu acestu popor, românii, pe cătă adică îlă póte cunosce unu omă streină care nu’i pricepe limba. Fiindu comisariulu la Sibiu, ni se trămise de acolo următoriulu telegramă, cu data 29 Maiu (mercuri) care Iuse numai acuma ile putemă produce, căci d’atunci n’a aperut.ü fóia. Era conținutulă telegramului: „Comisarulu regescă a sosită eri aici, astă-diuă deputațiune imposantă română din scaunu îl predeze unu memorandă, cerăndă autonomia și redeschiderea dietei de la 1863. Respunsulu comisariuluiu aspru și resolutu, uniunea e fapta complinită, din partea romănilorn; nu i se făcură ovațiuni. Pleca mai departe către Blașiu. Românii prin acesta și-au făcută datorința, și el voră gusta respectulă de care se bucura poporele ce-și pricepu interesele proprie și lucra pentru ele. Cum că respunsulu comisariului n’a fost favorabile, acesta n’are se ne supere, sciind că drepturile nu se perdu de cătă numai căndu vise și subiectele renuncia ori își perdu facultatea de a lepară nici renunciarea, nici perderea facultăței naturale nu încăpu cu credința ce avemu în puterea de viață a naționaltăței nóstre. Suntemu departe de renunciare, nu vomă ajunge nici căndu la ea, căci dorința pentru autonomia e cu multă mai generală, una înrădăcinată în spiritul« instiințelor» române. Uă repetima, e mai generală decâtă ca uă corporațiune ori ună individă se i se poate opune, aibă veri ce popularitate , aibă popularitatea unui Temistocle, și delocă ce nu e pentru autonomie, a perdutu totule, va fi silită a se retrage în viața privată ca una Silla după dictatură, déca va voi se înconjure esiliulu unui Temistocle, căci desicura opiniunea publică romănă va decreta esilarea din sînulu naționalităței. — Fiă nepermisă a le trimite acestea la adresa unoru abregați Transilvăneni în dieta de Pesta, care prin rescripti chemați fiindu acolo la incoronațiune și regularea referințeloru publico-juridice, nu-și pregeta a lua parte și în alte afaceri, ca și cum și individualitatea politică a Transilvaniei n’ar mai esiste. (Albina.) * * Paris, 20/8 Maiu 1867. IMPORTANTA ESPOSITIUNEI UNIVERSALE DIN PARIS ȘI COMISIUNEA ESPOSIȚIUNEI ROMANE. Manifestațiunile mai multă saö mai puțin fi simbolice ce caracterisă rasele istorice ale diferitelor popare antice și moderne, ne dau uă ideie lămurită asupra intereselor, pasiunilor și tendințeloru acestoră popore. Jocurile olimpice, combaterile gladiatorilor, turnurile evului mediu, conciliele eclesiastice etc, suntü espresiuni destul de fidele ale epocilor, în cari s’au practicata. In aceste mari solemnități interesele cele mai înalte se confundă cu gloria, iar triumfurile individelor se răspăndescă asupra națiunei întregi Resbelului și frumosele arte au fostă marea preocupațiune a anticităței. Epoca lui Pericles a făcută se se uite eroicele combateri ale Grecilor și se colul lui Augusta părăsită templulâ lui Ianus pentru acela al Muzelorü. Aceste schimbări s’aă prenouită și se voră prenoui înco în rolațiunea destinatei umane. Ideiele și mișcările ce aceste schimbări inspiră poporelor, nu simtă de cătă oscilațiuni, uneori mai repede alte ori mai puținű simțite, însă totodeuna cuprinse în limitele providențiale. Resbelulu, sciințele, arțile și industria au absorbită mai multă sau mai puțină după timpu și popóre, facultățile individuale. Astă cri mai multă de cătil ori căndu imperiulu este ală arțiloru și industriei, sciințele cari altă dată erau puse In serviciului armeloru, astă di grație preocupațiunilor pacifice, suntu supuse la acțiunea fecundă a travaliului, tind éndu a face viața umană mai puțina oneresa. Tóte sciințele suntu surori și necontenită dau uă mare impulsiune la desvoltarea unui faptă generală. In timpii actuali schiițele concurgă în ajutorul industriei și artilor, cărora le servă de masă la cele mai ingeniose aplicațiuni. Schiițele astăzi nu mai sunt misterele unei sterile curiosități sau secretulă unui spiritu privilegiată, ele se răspăndescă asta-di peste totă, nă făcută alianță intimă cu travaliulă poporațiunilor, căruia i-a comunicată și-i comunică misterile forțeloru sale și misterele forțeioră naturale. Astăzi căndu chemă că Industria cresce avuția, și avuția desvoltă civilisațiunea, nu facemü de cătă a proclama uă adeveri constatată deja de totă lumea, să veritate vulgară. Miseria și sărăcia astăzi nu póte fi decâtă acolo unde este ignoranța și barbaria. Buna stare materiala a poporului este un condițiune fundamentale a moralitatei sale , inspirăndă gustulă plăceriloră cerute de rațiune, stimulă amorulu travaliului și dă nascere la talente de totă felul». Istoria civilisațiunei este precumă istoria travaliului, istoria sehițeloră aplicate la plăcerile și trebuințele omului. Industria In timpulu de faciă are una obiectă determinată; dară în chiar limitele sale, cere concursul a mai tutoră cințelorui și facultății erâ umane. cunos- Considerată în partea sa curată tehnică, punctele sale de contactă ca morala, moravurile și simțimintele estetice ale unei națiuni, nu se presintă nici de cumu de uă dată într’unu chipa decisivă. Dar, privită în scopul ă și consecințele sale se vede numai decâtă afinitatea sa universale cutre celelalte manifestațiuni morale și materiale ale omenilor”. Industria se generalisa în lume prin travaliu, descoperirile și conchistele sale se propagă forte repede și se stabileșce una felă de solidaritate între producțiunile țerilor, celor mai depărtate. Nu e vorba de a satisface numai trebuințele grosiere și primitive, ci de a obține fără multa osteneală fructele naturale și obiectele necesarie satisfacțiuniloru umane. Intr’uă fașă orecare a civilisațiunei simplele satisfacțiuni ale gustului se transferă în trebuințe și astăfelu lărgescu într’unu modă indefinită vastulă domenii ală industriei. Națiunile nu se mulțămescă cu producțiunile propriului lor teritoriu; ele obțină prin ajutorulu schimbului obiectele cele mai variate, și omeni, fără deosebire de Patrie, păru a participa la avuțiile generale ale globului. Acesta etniösa mișcare câștigă pe flece dică nouă activitate și pătrunde în regiunile cele mai depărtate. Pretutindeni lumea lucreza cu un activitate necunoscută secolului trecută și nouile interese aă schimbată fasa societăței. Acesta mișcare a creată imense rivalități. Emulațiunea a pătrunsă în poporă ca și îl individe. Spiritulu de invențiune nu dorme nici vădată, și pe nică erî, și sub imperiulu acestui fenomen, avuțiile și buna stare materiale a națiunilorâie vă desvoltare repede. Industria cu tóte aparințele păcei și ale concordiei nu e cu tóte acestea inofensivă într’una modă Invariabilă și acțiunea sa cea salutari« e căte vădată turburată prin frecarea intereselor, prin falsele previsiuni, prin cupiditatea motorilor și prin rivalitatea națiunilor. In industrie ca și în resbelă se caută victorie și triumfă. Lupta însă nu e sîngerăndă, căci numai profitul se dispută, dară armonia e compromisă și mai adesea cu atătu e mai dificile de restabilită, cu cătă în cea mai mare parte, combatanții nu așeza de cătă de arme legitime și de mijjlace cari au luat locă în dreptură publică și în legislațiunile civile. Concurența servă de drapelu și de frontispicii în tóte luptele industriale, și libera întrebuințare ce fiecare póte face de facultățile sale, Intorce aceste lupte necontenite și ardente în profitulu intereselor generali. Căte mijloce nu sunt întrebuințate pentru a obțină uă superioritate în cutare sau cutare ramură industriale! Căte combinațiuni subtile sunt pe lăndă aplicate sau respinse pentru a resolve tripla problemă a eftinătăței, cualităței și gustului in producțiune !ată trilogia ce trebue a realisa pentru a țină în totă puterea cuvântului, sceptrul industriei! Eftinătatea fără cualitate e uă complectă amăgire, vă momire ca se zica așa. Calitatea fără eftinătate nu corespundă imperioseloru necesități ale concurenței, și crează în regiunea consumatoriloru mulți chiănișți și puțini aleși. In fine gustulă care este pot» dice, condițiunea morale a industriei, purificarea a totă ce instinctele, trebuințele și plăcerile potu avea de grosieră, gustulă jică este singură și adevoratulu semnă ală perfecțiuni. Concurența nelăsându se dormü nici una din facultățile nóstre, este celă mai mare stimulentu ală tutoră concepțiuniloru și ală tutorii întreprinderiloru; ea desvoltă talentele cele mai diverse și întreține pe lucrătorii in acea ardere necesarie succesului și fără de care sciințele și artele remăn fi staționare. Căndă precium e egală, cualitatea superiorá obține totădeuna preferință. Cualitatea implică condițiunile cele mai favorabile și cele mai apropiate la usagială ce vresce a face cineva de unu productoarecare. Aceste cualități sunt numerose și varieza în infinită. După obiecte, ele constau: in soliditate, duritate, ușurință, eleganță, precisiune, și in generală în diferitele condițiuni cari corespunde mai bine plăcerilor, trebuințelor și gusturilor nóstre. Intre prețiu și cualitate se află una raportă fórte strînsă. Preciusă este uă espresiune absolută de care cumpărătorulu își face totodeuna uă ideie netă și precisă. Nu e totă asemenea și despre cualitate, care este variabile și adesea nesigură în transacțiuni. Scăderea progresivă a preciului, resultată inevitabilă ală concurenței are totădeuna locă în detrimental calitățeî și producătorul, caută a masca pe că nu se pate acestă circumstanță în ochii cumpărătorului; adesea arta s’a pusă In serviciului fraudei și industria s’a referită mai multă la aparință decâtu la realitate, n’aă întârziată Insă de a simțî mai târziu cele mai mari perderi dăndu-se pe faclă, prin diferite circumstanțe, falsificarea. In gradul in care civilisațiunea a ajunsă astazi, plăcerea și luxuli, alături cu trebuințele nóstre iși întindă neîncetată imperiul, împreună cu arțile, coborinduse pînă la industriele cele mai modeste. Imaginațiunea nu întîlneșce nici ua limită în aplicațiunea frumóselor arte la industrie. Subiectele de studiu variaza la infinită, și resursele infinite nască neîncetată forme și combinațiuni noui. Sub acestă raportă mai cu sema esposițiunea este născută în care pote cineva studia espresiunea cea mai complectă a gustului și ariile aplicate la industrie. Prin apropiere de aceste diverse mulțimi de obiecte se pote cine va inspira și artistulu va primi impresiuni pe cari nu le pote găsi în solitudine. Gustulă a fostă totodeuna unu caracter și distintivu ală industriei. Gustulă însoțindă reușita aplicațiuniloru industriei, dă celu mai mare avantagist producțiunilor, cari devină pentru acesta mai căutate. Esposițiunea industriale și artistică care face parte din numerósele cortege de creațiuni utile ce a provocată libertatea muncei, este adevăratulu mijlocu de progresă și sorgintea perfecțîonămăntului apreciabilă. Acestă adevérit e incontestabilă, fiind aprobate pînă la evidință în cursă de aprópe unu seclu imensele avantaje aduse sumei civilisate. Toți economiști acestui seclu au fost de acordă In susținerea acestei salutare instituțiuni, una singură economistă însă a făcută urmatorea obiecțiune, care fu imediată combătută de D. Jos. Garnier : „îmi pare, zice acela „economist«, că usagială esposițiuni,sară nu se explică de cătu prin gustură pentru decorațiuni, pentru față, „pentru caracterul« sau teatrala, și că „singurul« obiectă propusă de guvernă „este d’a satisface gustulă națională „care este destulă de vană și mai cu „semn de a face plăcere (cu cheltuela „contribuabililor”) unul numeroare care „de manufacturieri cari găsescă în el„posițiune uă ocisiune de a’și arîla „frumósa loru toaletă, a se presintă „publicului cu facla pudrată, de a ob țină medalii și de a vinde precari „mărfuri. Erăcătă pentru utilitatea „reale, ea nu e decătu mediocră. Adeveratele esposițiuni sunt cele din „târguri, plăvali” în ală cărora interioru se presintă mărfurile adevărată „de vendara și unde se cunosce pre„ciula reală. Celelalte esposițiuni sunt: „ceva de pucina sinceritate și pucinu „recomandabile. Unicul avantagiu ce „găsescu, adaogă acela economistă, „este de a găsi reunite tóte monstrele „cari nu ne dau de cătu uă ideie pu„cinu justă de industriele ce vină a a» „reia productele loru și cari ne facă „a cunosce ceva fórte pucină saö mai „nimic”.“ D. Jos. Garnier combate acésta obiecțiune Zicându: „Economistulă în gestiune a perdutu din vedere că póte cine va cumpăra monstra, și că chiară edmițândă, cea-a ce nu prea e adeverată totudeuna, că marfa din magasinu diferă de cea de la etalagiu, totuși suntemü puși în posițiune a judeca despre marfă prin etalogiu; astutelü încătă daca este adeverate că esposantulu nu o spune de cătu cea ce sce a face mai bunü, monstrele sale numai puținu dau uă idee forte aproximativă de fabricațiunea sea curentă. In adevara industrialii își facă toalete și se înbracă în haine curate și nici spre a asista la solemnitatea organises, întocmai precumă invitații unei serbări se ducă ln haine mai curate ca cele ordinare. Acesta însă pentru unu observatoru atenti vu facilita multă exacta apreciațiune a moravurilor și a felului traiului populațiunei din care face parte. „Admițândă că totalitatea productelor asposițiunei este superiora fabricațiuei și producțiunei cu ente, totuși studiindu-le putemu avea uă ideiă adevărată de cea ce industria pute face căndă voiesce a’și da ostenela. Apoi precumă silințele tuturoră suntă același și toaleta în esposițiunea generale, póte cineva avea aceiași valore relativă și póte stabili uă comparațiune în deplină cunoșcință de causă. Pe lângă acesta trebue se mai admitemn ceea ce e incontestabile, că cea mai mare parte din membrii juriului prin cunoscință ce au asupra producțiuniloru usuale între cari industrii, potu determina raportată ce esiste între productele usuale și acelea ce sunt ă cele mai îngrijite la esposițiune. Evidentă dară, că prin esposițiune și voru pute face uă ideie forte exactă despre forța actuale a industriiloru in producțiunile de asă Zi.u Esposițiunea dora, este un mare ședin industriale artistică și mutuale pentru productorî de totA specia, pentru negocianți și comercia, pentru publiculâ consumătoră și pentru artiști. Este incontestabile că voiagele, examinarea diferitelor fabrici ale țerilor străine, diferitele proceduri instruiesce în cela mai mare grabă; ei bine, câteva zile de studiu în galeriele esposițiune, prețuesce cătă mulțime de voiage, evită oă mulțime de cheltuele și economiseșce simpulă care e celu mai preciosa elementu de avuția. Studiul eu