Romanulu, mai 1867 (Anul 11)

1867-05-26

ANTILU ALÜ OS­ SPER­ ftECESIA VCU3SCE ȘI VEI POTE Cap. Dist. Pe am­­.............................lei 128 — 152 Pe șoso ’ani.................... » 64 —­­b­i­e trei luni..................... » 32 — 3S Pe­uă lună...................... » 11 — Unu esemplaru 24 par. Pentru Parisu pe trimestru fr. 20 Pentru Austria.................fior. 10 v. a. ADMINISTRAȚIUNEA, PA8ACHILD ROMAND. No­i. — REDACȚIUNEA­ STRADA ACADEMIEI Ho. »0. VINERI—BAMBATA, 26—27 MAID 18?7.1^ Luram­ez A­ XA «?* *« ** * -Abonamentele în Bucuresci Pasagiulü Română No. 1. — In districte la cores­­pondinții diariului și prin poștă. La Pa­ris la D. Caras-Halfegrain, rue de l’an­­cienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administra­țiune la d.T.Paleologu AHURCIUBILI Linia de 30 litere.......................1 leu. Inserțiuni și reclame, linia....... 5­­ SERVITXU TELEGR­AFX CU AK­A ROK­tAWUI­UI. PARIS, 6 Iannu. După uă revistă militară la pădurea Boulogne una Poloneză s’a aruncată a­­supra trăsurei împărătesei ș’a trasă asupra Cza­­rului; piatorulă fiindă încărcată pre tare s’a sfă­­râmată; ambii împărați n’au fost­ răniți. VIENA, 6 Iunie.— Archiducesa Mathilda, fia Arh­iducelui Albrecht, a murită astă diminuță la 6 ore în urma arseturilor­ PARIS, 6 Iunie.— Regele Prusiei a sosită ora la 4 ore; la gară a fost­ primită de împăratură Napoleone. Nu este îndoidilă că silințele cabine­tului de la Washington în favorea lui Maximilian voră are ună bună resultată. VIENA, 7 Iunie. — Camera deputațiloră. — Adresa cătră tronă a fostă primită cu mai una­nimitatea vociloră, numai două voturi clericali au fostă contra. < Bucuresci *? d­'e S. A Impĕratulu Russieloru, care acumu câți­va ani fu în resbelu cu Francia, și care resbele se credea că va re’n­­cepe în curênde, provocatu prin două mari centiuni, cea prientale și cea po­lonă, regele Prusiei care se pregătea acumu câte-va țihle la unu resbelu cu Francia și care resbelu se ^lice­aoeă de mulți că numai s’a amânatu, acă-i acumu amêndooi, și totu într’acela­și timpu in Paris, în jurulu mesei împă­ratului Napoleone, rupendü din acea­a­și păne, béndu câte trei din acela­și vină și nchinăndu pentru........................ pentru ce? Aci se opresce sclința noștri și credem­u că pugini, fórte pugini, potű sei in acestu momentu pentru ce închini acerti trei puterici ai Europei Gestiunile cari despartu p’acesti trei Imperatori suntu mari, și cu atâtu mai mari cu câtă ei suntu despărțiți, in unele puoturi, de principii și fiă­care este impinsa intr’unu sensu contrariu de opiniunea publică a țărei sale. Ast­­­fel, opiniunea publică în Francia cere, și cere cu stăruință liberarea Poloniei, când­ cea din Moskwa, sterminarea de­plină a acestei națiuni de trădată, lo­vită, junghiată, ucisă necontenită mai d’un s seclu, a găsitu taina a nu mai nici uădată, a trăi necontenită numai printr’uă scânteie sântă, ce nici uă otravă și nici unu puranalű n'o póte atinge Opiniunea publică în Francia, în En­­glitera, în Italia, în Germania și chiar d in Austria cere ca Oriintele, la căderea Turciei, se se reconstitue pe naționalități, facându din Constantinopole unu orașiu libero; cându cea din Moskva cere ca priintele se se dé în domnia gintei slave, supta ighemonia Russiei. Opiniunea publică în Germania cere reconstituirea imperiului germană și este în cale a se reconstitui, putemü zice că mai este reconstituită; totu deasa însă în Francia cere ca ’n asemene casa se se pue și gintea latină în posițiune d’a nu se teme de gintea germană ecilibrulu gintelorö în loculu ecilibrului monarchielorö stabilite mai cu semă la 1815. Isbuti­voru acumu acești trei mari Imperatori a împăca aceste ce­rințe ale diferiteloru națiuni, a da sa­tisfacere acestora interese opuse și a cruța Europa de m­ulți măcara din cele mai mari și sângeróse vesbele că o ame­nință? Încă vădată nu scimți, și decă tre­bue negreșitu și dup’acestă mărturire se ne dămu opiniunea, apoi vomu zice că nu credem­ că vom­ isbuti. Se puta se se facă óre­cari învoaiele, óre­cari cărpele, curau amu Z­ ce, daru nimici mai multu; restulu se va face apoi de cătră națiuni, de cele inteliginte intr’unu modii folositoru pentru densele și de cele neinteliginte pe calea peirii, seu cumü Z­ ce biblia: vacile cele slabe vor­ mănca pe cele grase.?1 Și pe cându națiunile cele vnteji— ginți se pregătescu pentru țjina cea mare, se ne urmamu vechia sistemă d’a prevesti pe cele adormite, d’a le spune ce se face, — atâtu pe câtu putemu spune — d’a ne ’mplini în sfârșitu datoria sentinelei, retaăindu apoi ea în­ care se se culce precumü își va ascerne. în No. trecutö facuroraü cunoscută că corespondioț­ele nóstre, particularie de la Vidin ne spunu că s’ar fi pre­­­tindu în Bulgaria uă insurecțiune. Alte epistole ne spune că Pașia de la Vidin găsesce în tóte filele în Șiștov ’alte orașie. Turei uciși, făr’ a puté afla cine-i ucide, și toți seiű c’aceste uci­deri suntu numai că mică și ’ntâia pre­vestire a marei insurecțiunî ce se pre­gătesce, ce este âncă póte,­­ilicü unii, în ajunulu d’a isbucni. Nu scima și nici nu voimu póte a sei totu ce se petrece peste Dunăre, daru avemu datoriă a spune câte-va cuvinte, fiă și ’ntr’unu randu inveluitu despre cele ce s’au petrecutu și se petrecu pe la noi Ia tompa și ’n órna trecută tóte orâșterele, satele și cătunele erau trăie­­rate de străini neguciător­ ambulanți­i cari vindea fi icóne, cruci, și multe alte asemene obiecte sacre, mestecate și cu are­care obiecte de podoba pen­­no sătience. Tóte aceste obiecte ve­niau din Rusia și preciurile cu cari se vindeau erau pe jumătate, pe sfertii, din adeverata lor­ valóre. Cumu are acei neguciători ambulanți veniră d’uă dată iu ași» mare numerit și se 'm­irăștiară în tóta România? Cumű are auteau ei se viații cu 30 de parale cea-a ce au cumpera’u ei cu 3 lei? Și cumu s’a ’ntâmplatu ca marfa a­­cea-a eftină se iésá din fabricele ru­sesci și se fiă mai cu séína marfa re­­? Ministerulu Ion Ghica, dă ordine se se gonăscă vagabonzii și negueță­­tori­ cu marfa religiósa se ’mpaginezá forte. Ministeriulu d-lui C. Cretzulescu, ordină a se pune în lucrare vechiele legiuiri, conforme circularilor­ d-lui Nicolae Cretzulescu, Ion Cantacuzino, Ion Ghica, și se v’aplice la toți, fără osebire de naționalitate și de religiune. Cumű de se pare ca ’ndată ce mesura acesta se pune în aplicare și ’n pri­vința israeliților­ veniți din Warszawa și din Galiția se face, cumű Zice Ro­măoulul, gaură ’n cerú? Și cuma se face că ’n privința acestei m­esure pro­testază numai israeliți­ străini și membri lojeloru franc-masonice din Iași și din Galați? Cum­ se face că protestările s’a­­dreseză la străini mai cu sumă și acele protestări se Z­ce anteia: „Mă­celurile Israeliților, ce se făcu in Ro­mânia, ș’al­ douilea, că guvernulfl a revocații mesurele ce a fostu luatu? Tótă lumea scie nu numai că n’au fostu măceluri, daru ăncă că ’□ ge­nere vorbindu n’a fostu nici măcaru maltratări; tótu lumea scie că guver­­nulu n’a revocatu nici una din me­surele ce a fostu luatu, că le a măn­­ținutO și că le va mănține pînă ce ele au vor fi fi oprite de Adunare? Cuma se face că d’uădată cu agin­ții cei mai însemnați cari în lrna tre­cută venită din strâinetate în Bucu­resci, d’uădată cu năvălirea prin sate a celorf1 cu icóne, se constitui și so­cietatea franc­masonică numită „Ma­rea Bizantiă? Cuma se face că toto d’uă dată s’au constituită în țară mai multe comitate secrete de Bulgari și ’n mai multe orașie, între cari cele mai principale suntu Bucurescii, Brăi Galații, Belgrad, Ismail, Turnu Mă­gurele, și că în aceste societăți se zi­ce c’ar fi și căți-va funcționari pu­stici? Cumű se face că totu în acesta irapu năvălirea străinilor­, Ruteni, Bul­gari, Bosniaci, Greci, Israeliți fu mai mare de căte ori căndu ? mai cu su­mă in România de peste Milcova ? Cumű se face că ’ntre străinii ce năvăliau cu cărdu în țară au venitu, în taină, și colonelii ruși Hann și Pav­­ofi, cari se ziceau „fartalnici“ gene­răli ai armatei ruseșci și cari au ve­nitu în taină pînă și chiaru în Bu­­curesci? Arau avea multe ăncă de spusu, multe serdele de ridicatu, daru pentru aZi credemu că este d’ajunsu, atâtü pen­tru conspiratorii străini sau înstrăinați cătO și pentru publiculu românii, a­­ceste mici destăinuiri ce focuramu, ca se pótá asta-felű se scie, conspirato­rii că-i cunoscemc, și publiculfl se în­­elegu pentru ce s’au luatű raesuri mai drepte contra vagabonziloru străini și pentru ce Istraeliții străini și lojele ranc­­masonice schiază ca cumu ar fi­­ uși supta unu ferü arsü. Veghiarea în privința at­­urarii na­­ionale este in adeverit fertilu celű mai amsil aplicatu pe carnea străinului vii— raiiu, și străinii cari strigă a fi drep­­­ate? Ce făcu însă Românii? Se bage bine de sume căci la din contra,y de nu vore fi descepți, de se vom­V lăsa amăgirii unda cresce, îi ia, îi duce și-i duce apoi asta­ felu în cătO nimica nu i va mai putea opri. In sfărșit, noi ne ocerați datoria a aprinde lampa; cine nu va voi se vâZa, ci se scie celfi pu­­cinu că nu mai sie­ și își póte im­puta orbia. Se’nchiăiemu revista da a’i facéndü cunoscută c’unö mare numerű de co­mercianți au depusü cărțile lor­ de visita la d-nii Alesandru Lahovari și Papiu Ilarianu, ca recunostință pentru apărarea ce au făcut­ la curtea de ca­­sațiune, m­ulți ca avocata și cela-l­altu ca represintante ale guvernului, în fa­­vorea judelui de instrucțiune, D. Ata­­nasiade. Amy Zabu și repetime, pînă ce opiniunea publică nu va interveni direptű spre a resplăti ori ce faptă bună și a reproba ori­ ce nota­reö, nu vomu ave nici dreptate, nici libertate, nu vomű fi uă națiune. Opiniunea publică începe are cumv­a da semne de viațâ deci incepema a fi. Încă unu cuventa. Reproduceme mai la vale nobila revistă politică , nobilelor organe din Bucuresti, a no­bilei și vechiei nóstre partite conser­­vatorie, despre care amu facutu men­țiune în Noi trecute. Recomandâmu citre din nou publicului limbagiulu forma, stilulu și ideiele nobilei partite și recomandâmu cu atâtu mai cu samă acestâ revistă fiindu că s’a constatatu de pnaegii cei mai emininți că „stilulu este omulu.“ Eca darű stilulu, óca es presiunile, eca și omulu, óca și nobilii nostril de la Independința Română, de suptu direcțiunea domniloru de Richter și Julius Wechsler. Era la 25 Maiö, Universitatea de Bucuresci a alese delegații sei din cari d. Ministru al­ cultelor­ și instrucțiune­ publice, va alege la rândulű sec □nű membru la consiliulu generale instrucțiunei publice, carele în curende urm­eza a fi convocate după lege. uiversitatei a alese ia unanimitate bd. V. A. Urechiă și P­etrescu. U pe P/ X ROMMA BE PESTE CARPAȚI Domnule Redactare. Sperându­ că veți fi priv­ite și d-v. scrii din alte părți despre faim­asa că­­etorii oficiale a d-lui Comite Em. Pechy în Transilvania, in modulu precumü călătorise­ră dată Knezulu musculescu­­ emidoff în România, eö vac restringe numai la împărtășirea urm­atorei scri­sori de la Sibiiu din 1 Iuniu, întru care se împârtăși esce respunsulu Esc. Sál­ datu în 29 Maiu s. a. deputa­­țiunii Româniloru din comunele scaunu­­ui (prefecture!) Sibiiu, care ii presintâ și una memorie în favorea autonomiei marelui Principat”. Cornițele Pechy res­­punse între altele: „Nu voi­ suferi a­­gitatori în contra legilor­ țării (!). Sun­­eți ómeni nesupuși voinții monarhului; căutați numai la interesele particulari; nu voiți să lucrați cu puteri unite pen­­ru reorganizarea țării. Dacă nu vă veti supune, se va păși in contra d­v. cu putere fistcă etc.“ Este pre cu putință ca aici se nu ne aducemu aminte de ameninț­area Gravului Nicolae răpezită în contra Po­­eniloru în urmarea resbelului din 1830. Precumu am aflatu, deputațiunile ro­manesc­ nicăiri n’au fost­ primite atât­ de aspru ca cea din scaunulu Sibiului. Acestă împregiurare însă își are expli­­cațiunea sa. Cornițele Pechy sosise la Sibiiu iritatü din alte ținuturi. Este însă și altă causă mai grea, în lunga con­vorbire ce avusese acesta comisariu ple­­nipozinte cu uă înaltă persóna biseri­­cască la ClușiO în­­ 6/4 Maie Esc. Sea susținuse cu totii adiusulu, cum cu de­rule și poporulu Românescu greco-re­­saritianü ortodocsa este câscigatü pen­tru unirea cu Ungaria și că numai de­rule românescü greco-unite este în contra el ș. c. s. D. comisariu se vedu tocmai la Sibiiu desamăgitu ca nicăiri. Se vede prin urmare, că Esc. Sa luase âncă de la Pesta informațiune, că pre­­cum­ Românii suntu despărțiți in două confesiuni religióse, așia ei s’arű afla destinați și în profe­țiunea lor­ politică. Informațiunea e și mincinósa. în 1863/4( s’aö codificatű vre șase legi decretate de Dietă și sancționate de m­onarculü. Numai la primele două legi fundamentale monarculu Austriei și Mare Principe al­ Transilvaniei își puse supscripțiunea sa în câte trei sute sute esemplare de câte trei ori în câte trei limbi, adică­ de 1800 ori, care se împărțiră la deputați, la arhhive și mu­nicipalități. Tóte cele-i­ alte legi suntu asemene subscrise, de monarhii, deși ai esemplare mai pușine. Sub pre­­textule de nimicű, ca în a. 1863/4 monasculu nu era încoronate, se denega acelorö legi valorea lor­. Mai arîtați’mi unii asemene exemplu din timpurile nóstre. G. B. zile cele mai înapoiate, se stieacă a culege acea­a ce producă locuitori­lor­, pentru ca se completeze tabloulă pro­misă lumei de către Imperatorele Na­­poleone. In acestă restimpă comisiunea imperiale însărcinată cu organisațiunea Ssposițiunei n’a încetată din lucru, pen­tru ca se pregătască acela paiață gi­­ganticii destinată a conțină tóte pro­ductele globului. A trecută timpulu, s’a pregătită lumea, productele aă so­sită din tóte unghiurile globului, și la Aprilie, Ziua deschidere! Exposițiu­­nei, acei cari au fostă de factă au pu­tută constata că arătă comisiunea im­periale cătă și deosebitele Staturi ale­­ lobului și au ținută cuventulű: Pala­­tulă Eaposițiunei conținea in Rundei Aprilie producte pînă și din acele mai depărtate păragine ale lumei. Pentru acee­a cari n’au fostă pre­gătiți mai dinainte prin lectură sau prin vederea altoră Esposițiuni U­­niversale, cea d’ănlăiu visită la Es­­posițiunea din cămpulă lui Marte, a­o stă unuia din acele visuri sublime, mărețe, în cari nu póte crede bietulă muritorii după ce se descăptă din somnă, limită și deconcertată, bietulă visită— oră, se credea în una din acele lan i­maginare descrise de acei visionari cărora le place a visa lumea după mă­rimea concepțiuniloră loră. ,■ Impresiu­­nea celui d'Antoiu momenta trecută, o­­multă desceptată din visă, sa uită­­m­­prejuzul ă scă, în susă In josă, și se antebui cu curiositate. Unde se afla? Ce insemneza țipetulu arătoru mașini gigantice, scărșuirea și zgomotulă a­­rătoră instrumente, etargiulă arătoră pro­ducte cari mai de cari mai mărețe și mai variate? Ce va se­dică acestă turnă ară Vavilonulu! unde se audă la fie­care masă totă feluile de limbi, se vodă totu d­ulă de costume și de figuri? Pen­tru ce atătea galerii unde se vedă lu­­crăndă ómen! din tóte părțile lumei? P entru ce are? Cu ce scapă, s’a pusă se lucreze francesulă Ungă englesu, englesulă lingă americanu, elvețianulu lingă germană? își pune amulă aceste cestiuni Insă uimită, nu póte resolve nici una d’uă camdată; alargă în tote părțile; rfităcesce dintr’nă galeriă In­­tr’alta; ăsă din Francia și dă peste Anglia; se Intorce la stingă dă peste tfissisipi; merge mai înainte dă peste Romănia; 0să de aci și se pomenesce în Italia; aude, vede, însă uimirea nu incetază; orele trecă, obosala corpu­lui și a minții nu’I mai permită se se țiie pe piciore; setea ii usucă sufletulă, voesce se dsă, Insă încotro se apuce? In tóte direcțiunile vede strade, lume, Insă nu scie pe unde se esti. Descsperata se adreseza către sergentulă din faclă și *lă întrăbă: pe unde ași putea se esă, se se­ducă? sergentulă și arîtă di­recțiunea, îi indică cotiturile. Neno­­ricitula visitătoră placă de grabă, se duce, se duce dară vede că nu mai a­­junge; căndu bagă de serifi­că a ve­nită de unde a plecată, că rătecise drumulă, căci în locu­se murgă dreptă prin galeriile longitudinale, o apucase prin galeriile circulare. Intreba din nou, și astă-dată, iasă afară din acelă Palatű care se póte numi tornulă V?vi­­lonului modernă unde s’aă amestecată tóte limbile. Găndă­a eșită din palat» dă peste nesce mese întinse; vede lumea băndă bere, siropuri, măncăndă înghieța­­tă. Obosită se așază pe una scaună, bate In masă, și se pomenesce cu un copilă de doui­zeci ani, înbrăcată ser­­besce, cu fesă in capă, cu rubiele la gătă, incinsâ cu cordonă cu paftale; se uită bietulă omă și cere în limba patriei, limba franceză, ca se i se dea ESPOSITIUNEA UNIVERSALE DE LA PARIS. Considerațiuni Generale. Merge pe patru ani de căndu in ur­ma unui raportu alu d. Boucher, care se afla pe atunci ministru de agricul­tură, comerciu și lucrări publice, se anand­ă lumii întregi că la 1867 Apri­lie 1, se va deschide la Paris un Es­posițiune universale pentru tóte pro­ductele globului. Suntu aprópe patru ani de căndu geniulu agriculturei și industriei se luptă neîncetată pentru ca se urmăscă lumea prin producțiuni­le sale; de căndu de la uă margine globului pînă la cea-I-altă chiar a­ță­

Next