Romanulu, august 1867 (Anul 11)
1867-08-07
662 maim ftOMANULUI AUGUSTU. vilă pentru a participa la binefacerile sale, de aceaa impositulö trebue se fie propoțională cu avantagele ce trage prin elű contribuabilul. Montesquieu a $isă: Veniturile Statului sunt u uă proporțiune ce fiecare cetățiană dă din averea sea spre a avea securitatea celeilalte, sau spre a se bucura de ea agreabile. Mirabeau și Adunarea Constituantă a Franciei a tfisă și a decretată la 1789: Impositulö este că datorie comună a cetățianilor, impositulö nu va mai fi decâtă uă avansă spre a obține ordinală sociale. Adam Smîte a afisă că „ună sistemă privilegiată de imposite este ca unu flagelă ale naturei care face unu climații inospitalier». Napoleon III a afisă Ș* a scrisă cănd trăia în Elveția: Ori ce sistema financiarQ în presiute trebue se conțină aceste problema : Capitalele trebue se ușureze clasele sărace. Toți miniștrii însă de financie n’au voit a recunosce aceste adevăruri pentru că n’a fi avută calitățile lui Sully de a plăti datoriile, de a nu face nici ană împrumută, și de a lăsa la mortea sea trei-țfeei casa tesaurului publică. milione livre i Nici toți suveranii au avută sirațiranitele nobile ale lui Enne celă Mare, seö ale lui Ludovic XII care au sosit: „I’me place a vedé mai bine rîpendă pe curtisanii mei de avariția mea, decâtă a vedé poporul» plângêndă de cheltuelile mele.“ De acea a pretutindeni, în Anglia, în Francia în America, a resultată revoluțiunile cele mai mari sociale, de aceaa ginefele cele mai principale ale revoluțiunei Francese de la 1789 au fostă contra privelegiului monstruosă ală impositului și contra odiesei sale percepțiuni, gaspiliagele și împrumuturile le-a reîncepută Richelieu care a succedată lui Sully și aă continuată in crescere pînă la revoluțiunea cea Mare. Dacă aceste împrumuturi n’au putută susține Statulă căci ele nu serveă de câtă pentru plata gaspilagiului. De aceaa și acești miniștri au susținută Statulă precumă susține funia unu spînzurată. Aceleași fapte aceleași exemple ni le presintă și România. Care Română a uitată și va pătea contesta că causa revoluțiunii naționale de la 1821 n'a provenită de la repacitatea Fanarioților și cu impositele multiple cele mai adose, din gaspilagiele cele mai scandalosa? Nu suntă miniștri noștrii de la financie și colegii lor, cari prin tablourile cele mai sinistre ce făceau despre desordinea situațiunei financielor nostre, cari am provocată iritațiunea, ura generală cari aă produsă Revoluțiunea de la Fevruariă. Pentru ce toți n’au avuții simțimentale. Colbert (care s'a opusă lui Ludovic XIV) [spre a combate inclinațiunile lui Cuza de a spolia generațiunea viitare pentru a îngrășa uă turmă de Lupi? Vomă răspunde numai adevărulö , pentru că esiste încă prejudiciile și viciile feudalismului de a absorbi veniturile fără rațiune, fără controlă, și a satisface apoi capriciile și pasiunile cu împrumuturi. Era pentru că după schimbarea radicală a Statului român, la 1859, am verjută atătea schimbări dese de Ministere fără motive politice, și fiecare ministru de financie a expune delagrementului situațiunei, a acusa deficitulă, și a propune unu nuoă împrumută spre umplea deficitele ce mergeau cu drefa cere, fiindăcă fiecare ministru care se succeda, lucrau a crea ună nouă deficită și totădeuna spre a plăti gas*pilagiere, nici vădată datoriile. Astă fetă pasivulă s’a îngroșiată ca nă bulă de neaut, pînă a sosită sórele lui 11 Fevruariă spre a topi aceste mase de concesiunii abusive datorii și împrumuturi rușinose, și pînă ce revoluțiunea ’ aă învățiată adevĕrulu care ’a ș exprimata ministru de Viliele că originea turburăriloră nóstre provine de la plaga financielor nóstre. Da, acestă este ună faptă naturală care se aplică la tote societățile, la óre Statele. Credemă clar că precumă națiunea Francesă a protestată la 1789 contra sentinței desesperate a virtuosului Malhesherbes cari striga la 1776 că numai este remediă posibilă penru gaspilagiă , asemenea și România a notestată la 11 Fevruarie că numai pute suferi privelegiile și gaspilagiele feudale. Dacă revoluțiunea Franciei e a omorîtă cu ghilotina, revoluțiunea României are meritulă morală că ea condamnată și ștersă prin drepurile de Libertate, Egalitate, și Justiție înscrise și garantate omului prin Constituțiunea cari s’a conftată cu Romănia lui Carol I. Acesta este ună descendinte ală lui Frederic» celă Mare ală Prusiei care a «jrisă, că daca Suveranul« are spiritură luminată și inimă drepta, va dirige tóte cheltuelile pentru avantagială celă mai mare ală poporului. Da aceia avem și noi credința fermă că Carol I va soi, cumva tradusă Mirabeau gândirea lui Frederick celă Mare: „Teoria impoziteloru este adevărate legislațiune a poporului.“ Daca providința neafavorisată a poseda uă Principe cu virtuțile lui Enric celă Mare nu este deficilă între Români ună omă cu cuaisilitățile și cu simțământele lui Sully. Vedemă în istorie, am văzută cu ochii noștrii administratori de financie cari am devenită flagelele țerii timpului soră, pentru că aă loră și a aplicată inteliginiiă, rutina și dibăcia, la improbitate, la furbherie, la rapacitate, pentru a comite ei singuri, și a tolera și pe agenții lor, a comite os acțiuni și prevariațiuni. Se nu căutămă aceste talente diabolice cari conducă societățile la ruină și la catastrofă.Este destulă spre a conduce administrațiunea naturale a finariotelor, ună omă cu bună ființă, cu inteligințiă, cu noțiuni generale de administrațiune, cu spiritu de ordină, și de priveghere, cu uă integritate recunoscută, și cu uă severitate încătă se urmărescă prevariațiunea, și se o lovescá oriunde o va gasi. Se nu se influențeze de vanitate și de mărire spre a întreprinde cheltuieli neproductive. Se fie capabilă a se desfide de acei cari aspiră de a trăi din sarcina budgetului, căci anteia pate omulț a fi imprudinte, dară în urmă interesele private îlă facă obstinată; reulu apoi trece în stare chronică, progreseză din anăm ană. Nici vădată dară se nu chiămămă la Ministerială Financielor,ameni cu axiome: „După mine potopulu, nici cu ună caracteră slabă care crede că ’și-a îndeplinită datoria dacă ’și-a spălată mănile ca Pliată. Astăzi onorabilul» domnă Văsescu a pusă la ordinea flilei reforma nancielară. După teoria economică , și după esperiența politică, onorabilulă domnă Ministru de financie a alesă ocasiunea cu tote condițiunile favorabile, de a obține succesulă. Toți scimu că lupta civilă a partitelor în Valachia și în Moldova pentru Tronă au produsă creșterea cheltuielilor, crescerea datoriei și a abusurilor vechi, creațiunea de abusuri moi, introducțiunea desordinei în tote ramurile servicielor publice. Ună autoră germană Nebenius adisă. Lupta civilă aduce pentru toți diseta și crisa, și dacă se prelungesce sărăcia și ruina. Credemă că prin dinastia ereditarii a familiei de Hohenzollern astă ți pe tronul României, nici ună omă înțeleptă nu va mai ave imprudența, ușiuriația, seu vanitatea orbă de a se expune la sărăcie și la ruină. Astafele dată stabilitatea ordiniei politice fiindă să condițiune sine qua non pentru introducerea reformelor», felicitămă pe d-nn Ministru care a imitată pe Robert Peel care tată cu timpă de pace a începută reformele financiarie în Anglia de la 1842—1846 și s’a urmată de administrațiunea lui John Russell și de toți Miniștrii cari s’au succedată pînă astăzi. Acestă reformă celebră este Income-Tax, adică introducerea impositului directă a veniturilor, cu un repartițiune proporțională care a francată clasele sărace cari plutiau două părți din trei din taxele indirecte pe obiectele de prima necesitate, reportândă sarcinile pe cinci sute mii familii din clasele bogate după avantagjele de cari se bucurau. Ea a avută de efectă a stimula industria, a spori consumațiunea, a spori rețeta fiscului, a produce ecilibrul ă în budgetă, și finalmente a procurată notabile escedente din recete peste cheltuieli. Avantagjele însă sociale și politice cari au Resultată suntu și mai mari, căci a produsă uă schimbare complectă în condițiunea poporului, a ridicată natura morală a omului, a risipită tóte căușele de turburare și de agitațiune, și acestă cartismă care înaintea acestei reforme se presinta totudeuna ca ună înainte mei galeră, redutabile ală Revoluțiunei. A venită uă crisă comercială și financiară, a venită diseta, aă venită evenimentele politice de la 1848 și Anglia a stată calmă și prosperă, pe când mai tote țările in Europa se svârcoliau în cele mai mari convulsiuni. M’am espusă acestă esemplu asia de fecundă pentru învățămăntul economiei politice, decâtă spre a vulgarisa ideia pentru reforma impositului pe casa proporțională, conform cu principiile justiției, ale egalității și a echității. Resursele Statului nu devin din ce în ce mai productive, decâtă prin proporțiunea contribuțiunilor, cu serviciile ce fiecare clasă de cetățiani primesce de la societate. Totă solința consistă de cunosce natura fenomenelor economice, spre a determina cu justiția proporțiunea, imposițiunea și întrebuințarea veniturilor publice. Acesta constitue «devorata și reala teorie a șciinței, practica nu este decâtă aplicațiunea teoriei printr’o serie de reguli câtă se pate mai în armonie și mai în concordanță cu adevărulű economică ale sciinței sociale. Acesta este rațiunea pentru ca adevărulu economiei sociale se fie răspândită și întinsă cu spiritulu poporului spre a combate contradicțiunile, prejudiciile feudale, tendințele viciuse, și absurditatea sofismelor”. Imperatule Napoleone III în discursul deschiderii sesiunii legislative din anul 1857 a zilă: „Datoria bunilor cetățeni este de a răspîndi pretutindeni înțeleptele doctrine ale economiei politice. Resultă clară că mai este a doua condițiune pentru reușita reformelor financiare, acesta este ca ideile adevărului se fiă îndestulă de vulgaritaic în opinia publică, atâta prin presă, cum și prin întruniri publice. Experiența demonstreză acestă adevără. Robert Peel n’a reușită decâtă prin propaganda acelei celebre asociațiuni în capul căreia străluciaă Cobden, Bright, I. Wilson, W. Fox, și alții. In Francia guvernulă lui Ludovic Philippe a neglijată și a refuzată de a prepara reformele și a le opera într’ună periodă de pace de 18 ani. La 1848 guvernulă a adoptată ună sistemă opusă sporindă impositele spre a neutralisa sporirea cheltuelilor, cari ingroșaă deficitulă. Dară n’a reușită, pentru că atunci când guvernele refusă reformele financiare în timpă de pace, provocă revoluțiunile, atunci necesitatea le operă cu orice preță cu cele mai rele condițiuni, astăfelă deficitulă cresce și se nemulesce progresivă pe calea împrumuturilor și a datoriilor, ruinoscută pentru ce nu vomă înceta de a exprima mulțumirile și omagiile nóstre d-lui Ministru de Financie care presintă reforma financielor în tote condițiunile. Remăne acumă la presă și la întrunirile publice de a răspândi ideile adevărului ce conține justiția economiei sociale, uniculă fundamentă ală organisațiunei unui Stată liberă și forte, spre a adopta apoi principială proporțională ca basa unui sistemă complectă în așternerea impositului. (Va urma). Prea înălțate damne! Cetâțianii români al urbei Galați, sunt pătrunși d’uă profundă durere, aflăndă retragerea din ministeră a d-lui Ion Brătianu. — Împlinim» uă sacră datorie, esprimândă înaintea Măriei Vostre și a țerei întregi, recunoștința nóstra sinceră pentru administrațiunea dlui Brătianu, și a constata ca perdere însemnată pentru țară, retragerea sa din ministeră, cu atătu mai multu, cu cătă d’abia începuse d’ușî pune In practică proectele séle, ce corespundu adeverateloru dorinți ale națiunei. — Apelomé la ănirea Mariei-Vastre de Dom*torit ală Romăniloră, pentru ca se sperămă repararea zeului ce ne amenință retragerea acestui ministru patriotă, Gheorghe P. Mantu, Nicolae H. Nicola, Popescu, Vasili Crăciun, C. T. Hie, N. Hagi Gheorghe, lone Apostol, M. Demetriade, Sp Russovich, N. Lenguceanu, Demet. Anagnostu, St. Athanasiu, M. Dandovich, Alexi Georgiu P. S. Strumalla, C. G. Nebrunello, V. Talovich, Nicolae Novru, George Frigatoru, S. Vangelescu, Vasili loneacu, Grig. Covalski, Hie Niculau, Vasili G. Zacharia, S. Galescu profesori, A. I. Alexandri, Nicolae Gunoiu, Panait Poppa, V. Georgiu, Charalambie H. Iane, Ev. Athanasiu, Vangeli Iane, P. Butunoiu prefesore, A. Butunoiu, idem Preotulu, Dr. Gracovschi, I. D. Râșcanu profesore, N. Frigatoru, Costachi Iane, Iane Marie, A. S. Stefanovici, I. Ionescu, P. Gheorghiu, Tachi H. Simionescu, Gheorghe Furnică, V. P. Bratu, I. Cretzoescu et C. P. Minsu, V. Prigatoru, T. Petrovici, V. Viorica, Th. Stefănescu profesore, S. Chimet profesore, S. Plavanescu profesore, I. C. Florescu profesore, Pasti Enachi, Manolachi Bui, Dimitrachi Lefter, Gh. Popovici Sachelară, Bucur Vasiliu, Vasililane, Iane Pantazi, Iancu Radu, Adam Atanasiu, Gheorghe Bou, Thoader Antoniu, Panaite M. Iane, M. S. Strumala, D. Ivanovici, Iancu N. Cazacu, Gheorghe Leonida, N. Velichi, Preotulu Stati Sachelari, I. Demetriu, Stefan Î. Amarjilă, Gheorghe Supure, A. Radovici, I. Banceanu, Alecu Pavel, Grigori Iane, Petcu Hristea, N. Gheorghiu, Grigore Teodor, D. Zahlam, G. Chiriac, H. Manea, G. Vasiliu, Constantin Demetriu, Hristea Ioneț, Costuchi Teodorovici, Gheorghe Constantin, Lefter Michail, T- Nicolau, S. Demetriu, Preotulu Costachi Țiucă, P. Constantin, I. Dragnea, G. A. Popovici, C. Gheorghiu, Enachi Demetriu. ------------ numiUMVB'Mitilliul' 1............................ Măria Sea Domnitorulu a primită uă scrisóre de la Maiestatea Sea imperatorele Austriei, ca respunsa la scrisorea prin care înălțimea Sea ’i-a aadresat complimentele sale de condoleanță, cu ocasiunea morții M. S. imperatorele Maximilian. In urmarea celoră publicate în Monitorulu de or. 4 Augustu, relativa la demisiunea ministerului, se reproduce astăr<^i textuale atătu demisiunea colectivă, cătu și cea individuală a d lui președinte ală consiliului miniștrilor». „Prea Înălțate Domne, „In urma demisiunei d—sui ministru de Interne, președintele consiliului, unul din subsemnații, credende că are motivu a se retrage și dênsule, urmeză și pentru noi ceilalți sub-semnați necesitatea de a resemna portofoliurile nóstre. „Pentru aceste motive dére, rugăm placată pe Măria Vostru se bine-voiască a primi a nósträ demisiune. „Suntemă, etc. C. A. Crețulescu, St. Golescu, Dimitrie Brătianu, G. Adrian, AL Văsescu. Bucuresci, 31 Iulie. 1867. „Prea Înălțate Domne, „Starea senatății subsemnatului nepermiténdu’I, chiară de astăzi, a mai îndeplini sarcina de președinte al consiliului și de ministru al justiției, într’ună cchipă în cătu se nu sufere serviciu g,rogă plecată pe înălțimea Vóstra se bine voiască a lua mesurile ce va găsi de cuviință, spre a me înlocui/ chiară în scurtulu timpă câtă va mai dura interimară actuală ală ministerului. Bine-voiți, Prea înălțate Durane, a primi respectasele omagini cu care suntă: Am înălțime! Vóstre, prea plecată, și „prea credincioșii supus și servitorii. ..C. A. Crețulescu Bucuresci, 3 Augustă 1867. Erî, Sâmbătă, M. S. Domnitorulu a dată mă prâniță, la care asistau d. ministru alu instrucțiunei publice și membrii adunării literare române: d-ni. Cioariă, Heliade Rădulescu, Muntenu, Treb, Laurian, Alexandrescu Urechiă, Hodoș, Roman, Maxim și Strejescu. Bancherii și diferitele corporațiuni din Capitală au avută onórea a depune în augustele mâniile Măriei Sale Domnului următorele adrese :" „Măria Ta, „In facia intrigitorü și atacuriioră nedemne ale unui mică numeră de ómeni fără iubire pentru țară, fără credință pentru instituțiunile ei, comercială și industria Capitalei credit de sântă datorie d’a protesta din tóta energia loră, venindu a depune la piciorele tronului Măriei Télé espresiunea profundului și sincerului loră devotamentă pentru dinastia Inălțimei Télé și pentru unitatea României, basa fundamentală a constituțiunei erei. „Dă-ne voe totă d’uă dată, Măria Ta, a esprime cu totă respectulă părerile nóstre de reă, de a vedea ped. Ion Brătianu, unulă din cei mai puternici și nestrămutați apărători al tronului și ai unirei, părăsind ministerul dia împregiurări grele ca cele de față, și cândă țdra are nevoie a avea la guvernă bărbații cei mai devotați și mai capabili. Suntem Prea înălțate Dómne, Ai Măriei Tale, prea supuși și prea plecați servitori, „Urmézu optă-spre deco sub-semnături ale bancherilor». Corporația șalvaragiiloru și abagii— soră figurézu cu 38 de sub-semnături. Corporația șelariloru, 16 sub-semnături. Măimăria Capitalei conține 59 subsemnaturi. Corporațiunea comerciului de precupeți, 287 sub-semnături. Corporațiunea pescariloră, 132 subsemnături. Stărostia petrariloru, 69 sub-semnături și totă majoritatea corpului. Corporațiunea bumbăcariloru, 36 subsemnături. Stărostia corporațiunei argintariloră, giuvaergiiloră, gravoriloră, ceasornicariloru, alămariloru și zugraviloră, 49 sub-semnături. Stărostia corporațiunei bogasieriloru, 76 sub-semnături. Stărostia corporațiunei măcelariloru, 56 sub-semnături. Stărostia corporațiunei cavafiloru, 46 sub-semnături. Corporațiunea pantofariloră și cismarilorö, 107 sub-semnături. Stărostia corporațiunei platjarilorn și abagiilorn, 33 sub-semnături. Corporațiunea tabaciloră , 100 subsemnături. Corporațiunea cherestegiiloră și olarilorn, 45 sub semnături. Corporațiunea marchitanilorn, 21 subsemnați. Corporațiunea toptangiiloră lipscani 19 supsemnături. Corporațiunea cojocarilor 6 subțiri, 31 sub-semnături. Corporațiunea cavafiloru 24 supsemnături. Stărostia plăpămariloră 19 sub-semnaturi. Stărostia brașoveniloru 44 supsemnături. Stărostia corporațiunei simigiiloru, 22 sub-semnături. Stărostia corporațiunei rachieriloru, 223 sub-semnături. Epitropia corpului căldărarilor, 26 subsemnături. Alți cetățiani comercianți și propietari, 44 sub-semnături.