Romanulu, august 1867 (Anul 11)

1867-08-07

662 maim ftOMANULU­I AUGUSTU. vilă pentru a participa la bine­facerile sale, de acea­a impositulö trebue se fie propoțională cu avantagele ce trage prin elű contribuabilul. Montesquieu a $isă: Veniturile Statu­lui sunt u uă proporțiune ce fie­care cetățiană dă din averea sea spre a a­­vea securitatea celei­l­alte, sau spre a se bucura de ea agreabile. Mirabeau și Adunarea Constituantă a Franciei a tfisă și a decretată la 1789: Impositulö este că dator­ie comună a cetățianilor­, impositulö nu va mai fi de­câtă uă avansă spre a obține or­dinală sociale. Adam Smî­te a afisă că „ună sistemă privilegiată de imposite este ca unu flagelă ale naturei care face unu cli­­mații inospitalier». Napoleon III a afisă Ș* a scrisă cănd­ trăia în Elveția: Ori ce sistema finan­ciarQ în presiute trebue se conțină a­ceste problema : Capitalele trebue se ușureze clasele sărace. Toți miniștrii însă de financie n’au voit­ a recunosce aceste adevăruri pentru că n’a fi avută c­alitățile lui Sully de a plăti datoriile, de a nu face nici ană împrumută, și de a lăsa la mortea sea trei-țfeei casa tesaurului publică. milione livre i­ Nici toți su­veranii au avută sirațiranitele nobile ale lui Enne celă Mare, seö ale lui Ludovic XII care a­u sosit: „I’me place a vedé mai bine rîpendă pe curtisanii mei de avariția mea, de­câtă a vedé poporul» plân­­gêndă de cheltuelile mele.“ De acea­ a pretutindeni, în Anglia, în Francia în America, a resultată revoluțiunile cele mai mari sociale, de acea­a ginefele cele mai principale ale revoluțiunei Fran­cese de la 1789 au fostă contra pri­­velegiului monstruosă ală impositului și contra odiesei sale percepțiuni, gas­­piliagele și împrumuturile le-a reînce­pută Richelieu care a succedată lui Sully și aă continuată in crescere pînă la r­evoluțiunea cea Mare. Dacă aceste îm­prumuturi n’au putută susține Statulă căci ele nu serveă de câtă pentru plata gaspilagiului. De acea­a și acești mi­niștri au susținută Statulă precumă sus­ține funia unu spînzurată. Acele­ași fapte acele­ași exemple ni le presintă și România. Care Ro­mână a uitată și va pătea contesta că causa revoluțiunii naționale de la 1821 n'a provenită de la repacitatea Fana­rioților și cu impositele multiple cele mai ad­ose, din gaspilagiele cele mai scandalosa? Nu suntă miniștri noștrii de la financie și colegii lor­, cari prin tablourile cele mai sinistre ce făceau despre desordinea situațiunei finan­­cielor­ nostre, cari am provocată irita­­țiunea, ura generală cari aă produsă Re­voluțiunea de la Fevruariă. Pentru ce toți n’au avuții simțimentale­­. Colbert (care s'a opusă lui Ludovic XIV) [spre a combate inclinațiunile lui Cuza de a spolia generațiunea viitare pentru a îngrășa uă turmă de Lupi? Vomă răspunde numai adevărulö , pentru că esiste încă prejudiciile și vici­ile feudalismului de a absorbi ve­niturile fără rațiune, fără controlă, și a satisface apoi capriciile și pa­siunile cu împrumuturi. Era pentru că după schimbarea radicală a Statului român, la 1859, am verjută atătea schimbări dese de Ministere fără mo­tive politice, și fie­care ministru de financie a expune delagrementului si­tuațiunei, a acusa deficitulă, și a pro­pune unu nuoă împrumută spre umplea deficitele ce mergeau cu dref­a cere, fiindă­că fie­care ministru care se succeda, lucrau a crea ună nouă deficită și totă­deuna spre a plăti gas*­pilagiere, nici vădată datoriile. Astă­ fetă pasivulă s’a îngroșiată ca nă bulă de neaut, pînă a sosită sórele lui 11 Fevruariă spre a topi aceste mase de concesiunii abusive datorii și împru­muturi rușinose, și pînă ce revoluțiu­­nea ’­ aă învățiată adevĕrulu care ’­a ș exprimata ministru de Viliele că o­riginea turburăriloră nóstre provine de la plaga financielor­ nóstre. Da, acestă este ună faptă naturală care se aplică la tote societățile, la óre Statele. Credemă clar că precumă națiunea Francesă a protestată la 1789 contra sentinței desesperate a virtuo­sului Malhesherbes cari striga la 1776 că numai este remediă posibilă pen­­ru gaspilagiă , asemenea și România a notestată la 11 Fevruarie că numai pute suferi privelegiile și gaspilagiele feudale. Dacă revoluțiunea Franciei e a omorîtă cu ghilotina, revoluțiu­­nea României are meritulă morală că e­a condamnată și ștersă prin drep­­urile de Libertate, Egalitate, și Justiție înscrise și garantate omului prin Cons­­tituțiunea cari s’a conftată cu Romă­nia lui Carol­ I. Acesta este ună des­cendinte ală lui Frederic» celă Mare ală Prusiei care a «jrisă, că daca Su­veranul« are spiritură luminată și ini­­mă drepta, va dirige tóte cheltuelile pentru avantagială celă mai mare ală poporului. Da aceia avem­ și noi cre­dința fermă că Carol I va soi, cumv­a tradusă Mirabeau gândirea lui Fre­derick celă Mare: „Teoria impoziteloru este adevărate legislațiune a poporului.“ Daca providința ne­a­favorisată a poseda u­ă Principe cu virtuțile lui Enric celă Mare nu este deficilă între Români ună omă cu cua­­­isi­litățile și cu simțământele lui Sully. Vedemă în istorie, am văzută cu ochii noștrii administratori de financie cari am devenită flagelele țerii timpului soră, pentru că aă loră și a aplicată inteliginiiă, rutina și dibăcia, la im­­probitate, la furbherie, la rapacitate, pentru a comite ei singuri, și a to­lera și pe agenții lor, a comite os ac­­țiuni și prevari­ațiuni. Se nu căutămă aceste talente diabolice cari conducă societățile la ruină și la catastrofă.­­Este destulă spre a conduce admi­nistrațiunea naturale a finariotelor­, ună omă cu bună ființă, cu inteligințiă, cu noțiuni generale de administrațiu­­ne, cu spiritu de ordină, și de pri­veghere, cu uă integritate recunoscută, și cu uă severitate în­cătă se urmă­­rescă prevari­ațiunea, și se o lovescá ori­unde o va gasi. Se nu se influen­țeze de vanitate și de mărire spre a întreprinde cheltuieli neproductive. Se fie capabilă a se desfide de acei cari aspiră de a trăi din sarcina budgetu­lui, căci anteia pate omulț a fi im­­prudinte, dară în urmă interesele pri­vate îlă facă obstinată; reulu apoi tre­ce în stare chronică, progreseză din ană­m­ ană. Nici vădată dară se nu chiămămă la Ministerială Financielor,­ameni cu axiome: „După mine po­topulu, nici cu ună caracteră slabă care crede că ’și-a îndeplinită datoria dacă ’și-a spălată mănile ca Pliată. Astă­zi onorabilul» domnă Văsescu a pusă la ordinea flilei reforma nancielară. După teoria economică , și după esperiența politică, onorabilulă domnă Ministru de financie a alesă ocasiunea cu tote condițiunile favo­rabile, de a obține succesulă. Toți scimu că lupta civilă a partitelor­ în Valachia și în Moldova pentru Tronă au produsă creșterea cheltuielilor­, cres­­cerea datoriei și a abusurilor­ vechi, creațiunea de abusuri m­oi, introduc­­țiunea desordinei în tote ramurile ser­­vicielor­ publice. Ună autoră germană Nebenius a­d­isă. Lupta civilă aduce pentru toți diseta și crisa, și dacă se prelungesce sărăcia și ruina. Credemă că prin dinastia ereditarii a familiei de Hohenzollern astă­ ț­i pe tronul­ Ro­mâniei, nici ună omă înțeleptă nu va mai ave imprudența, ușiuriația, seu vanitatea orbă de a se expune la să­răcie și la ruină. Asta­fele dată sta­bilitatea ordiniei politice fiindă să con­­dițiune sine qua non pentru introdu­cerea reformelor», felicitămă pe d-nn Ministru care a imitată pe Robert Peel care tată cu timpă de pace a începută reformele financiarie în Anglia de la 1842—1846 și s’a urmată de ad­­ministrațiunea lui John Russell și de toți Miniștrii cari s’au succedată pînă astăzi. Acestă reformă celebră este In­come-Tax, adică introducerea imposi­tului directă a veniturilor, cu un re­­partițiune proporțională care a francată clasele sărace cari plutiau două părți din trei din taxele indirecte pe obiec­tele de prima necesitate, reportândă sarcinile pe cinci sute mii familii din clasele bogate după avantagjele de cari se bucurau. Ea a avută de efectă a stimula industria, a spori consumațiunea, a spori rețeta fiscului, a produce e­­cilibrul ă în budgetă, și finalmente a procurată notabile escedente din recete peste cheltuieli. Avantagjele însă so­ciale și politice cari au Resultată suntu și mai mari, căci a produsă uă schim­bare complectă în condițiunea popo­rului, a ridicată natura morală a o­­mului, a risipită tóte căușele de tur­­burare și de agitațiune, și acestă car­­tismă care înaintea acestei reforme se presinta totu­deuna ca ună înainte mei galeră, redutabile ală Revoluțiunei. A venită uă crisă comercială și finan­ciar­ă, a venită diseta, aă venită eve­nimentele politice de la 1848 și An­glia a stată calmă și prosperă, pe când­ mai tote țările in Europa se svârcoliau în cele mai mari convulsiuni. M­’am espusă acestă esemplu asia de fecundă pentru învățămăntul­ eco­nomiei politice, de­câtă spre a vulga­risa ideia pentru reforma impositului pe casa proporțională, conform cu prin­­cipiile justiției, ale egalității și a echității. Resursele Statului nu devin­ din ce în ce mai productive, de­câtă prin pro­­porțiunea contribuțiunilor, cu serviciile ce fie­care clasă de cetățiani primesce de la societate. Totă solința consistă de cunosce natura fenomenelor­ eco­nomice, spre a determina cu justiția proporțiunea, imposițiunea și întrebuin­țarea veniturilor­ publice. Acesta con­­stitue «devorata și reala teorie a șciinței, practica nu este de­câtă aplicațiunea teoriei printr’o­ serie de reguli câtă se pate mai în armonie și mai în con­cordanță cu adevărulű economică ale sciinței sociale. Acesta este rațiunea pentru ca adevărulu economiei sociale se fie răspândită și întinsă cu spiri­­tulu poporului spre a combate con­­tradicțiunile, prejudiciile feudale, ten­dințele viciuse, și absurditatea sofisme­lor”. Imperatule Napoleone III în dis­cursul­ deschiderii sesiunii legislative din anul­ 1857 a zilă: „Datoria bu­­nilor­ cetățeni este de a răspîndi pre­tutindeni înțeleptele doctrine ale eco­nomiei politice. Resultă clară că mai este a doua condițiune pentru reușita reformelor­ financiare, acesta este ca ideile adevărului se fiă îndestulă de vul­garitaic în opinia publică, atâta prin presă, cum­ și prin întruniri publice. Experiența demonstreză acestă adevără. Robert Peel n’a reușită de­câtă prin propaganda acelei celebre asociațiuni în capul­ căreia străluciaă Cobden, Bright, I. Wilson, W. Fox, și alții. In Francia guvernulă lui Ludovic Philippe a ne­glijată și a refuzată de a prepara re­formele și a le opera într’ună periodă de pace de 18 ani. La 1848 guver­nulă a adoptată ună sistemă opusă sporindă impositele spre a neutralisa sporirea cheltuelilor, cari ingroșaă de­ficitulă. Dară n’a reușită, pentru că a­­tunci când­ guvernele refusă reformele fi­nanciar­e în timpă de pace, provocă revoluțiunile, atunci necesitatea le o­peră cu ori­ce preț­ă cu cele mai rele condițiuni, astă­felă deficitulă cresce și se nemulesce progresivă pe calea împrumuturilor­ și a datoriilor, ruinosc­ută pentru ce nu vomă înceta de a exprima mulțumirile și omagiile nó­stre d-lui Ministru de Financie care presintă reforma financielor­ în tote condițiunile. Remăne acumă la presă și la întrunirile publice de a răspândi ideile adevărului ce conține justiția e­­conomiei sociale, uniculă fundamentă ală organisațiunei unui Stată liberă și forte, spre a adopta apoi principială proporțională ca basa unui sistemă com­plectă în așternerea impositului. (Va urma). Prea înălțate damne! Cetâțianii români al urbei Galați, sunt pătrunși d’uă profundă durere, aflăndă retragerea din ministeră a d-lui Ion Brătianu. — Împlinim» uă sacră datorie, esprimândă înaintea Măriei Vostre și a țerei întregi, recunoștința nóstra sin­ceră pentru administrațiunea d­lui Bră­­tianu, și a constata ca perdere însem­nată pentru țară, retragerea sa din mi­­nisteră, cu atătu mai multu, cu cătă d’abia începuse d’ușî pune In practică proectele séle, ce co­respundu adeve­­rateloru dorinți ale națiunei. — Ape­­lomé la ănirea Mariei-Vastre de Dom*­torit ală Romăniloră, pentru ca se spe­rămă repararea zeului ce ne amenință retragerea acestui ministru patriotă, Gheorghe P. Mantu, Nicolae H. Nicola, P­­­opescu, Vasili Crăciun, C. T. Hie, N. Hagi Gheorghe, lone Apostol, M. Demetriade, Sp Russovich, N. Lenguceanu, Demet. Anagnostu, St. Athanasiu, M. Dandovich, Alexi Georgiu P. S. Strumalla, C. G. Nebrunello, V. Ta­­lovich, Nicolae Novru, George Frigatoru, S. Van­gelescu, Vasili loneacu, Grig. Covalski, Hie Niculau, Vasili G. Zacharia, S. Galescu profesori, A. I. Alexandri, Nicolae Gunoiu, Panait Poppa, V. Georgiu, Charalambie H. Iane, Ev. Athanasiu, Vangeli Iane, P. Butu­­noiu prefesore, A. Butunoiu, idem Preotulu, Dr. Gracovsch­i, I. D. Râșcanu profesore, N. Frigatoru, Costachi Iane, Iane Marie, A. S. Stefanovici, I. Ionescu, P. Gheorghiu, Tachi H. Simionescu, Gheorghe Furnică, V. P. Bratu, I­. Cretzoescu et C. P. Minsu, V. Prigatoru, T. Petrovici, V. Viorica, Th. Stefănescu pro­­f­esore, S. Chimet profesore, S. Plavanescu profesore, I. C. Florescu profesore, Pasti E­­nachi, Manolachi Bui, Dimitrachi Lefter, Gh. Popovici Sachelară, Bucur Vasiliu, Vasililane, Iane Pantazi, Iancu Radu, Adam Atanasiu, Gheorghe Bou, Thoader Antoniu, Panaite M. Iane, M. S. Strumala, D. Ivanovici, Iancu N. Cazacu­, Gheorghe Leonida, N. Velichi, Preotulu Stati Sachelari, I. Demetriu, Stefan Î. Amarjilă, Gheorghe Supure, A. Radovici, I. Banceanu, Alecu Pavel, Grigori Iane, Pet­­cu Hristea, N. Gheorghiu, Grigore Teodor, D. Zahlam, G. Chiriac, H. Manea, G. Va­siliu, Constantin Demetriu, Hristea Ioneț, Costuchi Teodorovici, Gheorghe Constantin, Lefter Michail, T- Nicolau, S. Demetriu, Preo­tulu Costachi Țiucă, P. Constantin, I. Drag­­nea, G. A. Popovici, C. Gheorghiu, Enachi Demetriu. ------------ numiUMVB'Mitilliu­l' 1............................ Măria Sea Domnitorulu a primită uă scrisóre de la Maiestatea Sea impe­­ratorele Austriei, ca respunsa la scri­­sorea prin care înălțimea Sea ’i-a a­­adresat­ complimentele sale de condo­­leanță, cu ocasiunea morții M. S. im­­peratorele Maximilian. In urmarea celoră publicate în Moni­­­torulu­ de or­. 4 Augustu, relativa la demisiunea ministerului, se reproduce astăr<^i textuale atătu demisiunea co­lectivă, cătu și cea individuală a d lui președinte ală consiliului miniștrilor». „Prea Înălțate Domne, „In urma demisiunei d—sui ministru de Interne, președintele consiliului, u­­nul­ din sub­semnații, credende că are motivu a se retrage și dênsule, urme­­ză și pentru noi cei­l­alți sub-semnați necesitatea de a resemna portofoliurile nóstre. „Pentru aceste motive dére, rugăm­ placată pe Măria Vostru se bine-voia­­scă a primi a nósträ demisiune. „Suntemă, etc. C. A. Crețulescu, St. Golescu, Dimitrie Brătianu, G. Adrian, AL Văsescu. Bucuresci, 31 Iulie. 1867. „Prea Înălțate Domne, „Starea senatății sub­semnatului ne­­permiténdu’I, chiară de astă­zi, a mai îndeplini sarcina de președinte al­ con­siliului și de ministru al­ justiției, în­­tr’ună cchipă în cătu se nu sufere ser­viciu g,­rogă plecată pe înălțimea Vós­­tra se bine voiască a lua mesurile ce va găsi de cuviință, spre a me înlocui/ chiară în scurtulu timpă câtă va mai dura interimară actuală ală ministe­rului. Bine-voiți, Prea înălțate Durane, a primi respectasele omagini cu care suntă: Am­ înălțime! Vóstre, prea plecată, și „prea credincioșii supus și servitorii. ..C. A. Crețulescu Bucuresci, 3 Augustă 1867. Erî, Sâmbătă, M. S. Domnitorulu a dată m­ă prâniță, la care asistau d. mi­nistru alu instrucțiunei publice și mem­brii adunării literare române: d-ni. Ci­­oariă, Heliade Rădulescu, Muntenu, Treb, Laurian, Alexandrescu Urechiă, Hodoș, Roman, Maxim și Strejescu. Bancherii și diferitele corporațiuni din Capitală au avută onórea a depu­ne în augustele mâni­ile Măriei Sale Domnului următorele adrese :" „Măria Ta, „In facia intrigitorü și atacuriioră nedemne ale unui mică numeră de ó­­meni fără iubire pentru țară, fără cre­dință pentru instituțiunile ei, comer­­cială și industria Capitalei credit de sântă datorie d’a protesta din tóta ener­gia loră, venindu a depune la piciorele tronului Măriei Télé espresiunea pro­fundului și sincerului loră devotamentă pentru dinastia Inălțimei Télé și pen­tru unitatea României, basa fundamen­tală a constituțiunei­­ erei. „Dă-ne voe totă d’uă dată, Măria Ta, a esprime cu totă respectulă pă­rerile nóstre de reă, de a vedea ped. Ion Brătianu, unulă din cei mai puter­nici și nestrămutați apărători al tro­nului și ai unirei, părăsind­ ministerul d­ia împregiurări grele ca cele de față, și cândă țdra are nevoie a avea la gu­vernă bărbații cei mai devotați și mai­ capabili. Suntem Prea înălțate Dómne, Ai Măriei Tale, prea supuși și prea plecați servitori, „Urmézu optă-spre deco sub-semnă­­turi ale bancherilor». Corporația șalvaragiiloru și abagii— soră figurézu cu 38 de sub-semnături. Corporația șelariloru, 16 sub-sem­­nături. Măimăria Capitalei conține 59 sub­semnaturi. Corporațiunea comerciului de precu­peți, 287 sub-semnături. Corporațiunea pescariloră, 132 sub­­semnături. Stărostia petrariloru, 69 sub-semnă­­turi și totă majoritatea corpului. Corporațiunea bumbăcariloru, 36 sub­­semnături. Stărostia corporațiunei argintariloră, giuvaergiiloră, gravoriloră, ceasorni­­cariloru, alămariloru și zugraviloră, 49 sub-semnături. Stărostia corporațiunei bogasieriloru, 76 sub-semnături. Stărostia corporațiunei măcelariloru, 56 sub-semnături. Stărostia corporațiunei cavafiloru, 46 sub-semnături. Corporațiunea pantofariloră și cis­­marilorö, 107 sub-semnături. Stărostia corporațiunei platjarilorn și abagiilorn, 33 sub-semnături. Corporațiunea tabaciloră , 100 sub­­semnături. Corporațiunea cherestegiiloră și o­­larilorn, 45 sub semnături. Corporațiunea marchitanilorn, 21 sub­semnați. Corporațiunea toptangiiloră lipscani 19 supsemnături. Corporațiunea cojocarilor 6 subțiri, 31 sub-semnături. Corporațiunea cavafiloru 24­ supsem­­nături. Stărostia plăpămariloră 19 sub-sem­­naturi. Stărostia brașoveniloru 44 supsem­­nături. Stărostia corporațiunei simigiiloru, 22 sub-semnături. Stărostia corporațiunei rachieriloru, 223 sub-semnături. Epitropia corpului căldărarilor­, 26 subsemnături. Alți cetățiani comercianți și propie­­tari, 44 sub-semnături.

Next