Romanulu, august 1867 (Anul 11)

1867-08-04

650 trulu trebiloru străine, a primiții deja de la unii din d-lorű urmatórele e­­pistole: Domnule ministru, Intorcendu-me dintr’unu lungă voiaŭ giu am găsită la Paris epistola cu care mĕ onorați și aflamu deosebita favóre ce ’mi acordă rapres in tațiunea națio­­și Alteța Sea Principele României. Pucinulă ce am­ pututu face în in­­teresulă unei atătă de frumuse cause, merită cre uă așa de înaltă distinc­­țiune ? . . Prin inima și devotamentul« ce am pentru țara domniei vostre nu mé crede nedemnă de dînsa. Permiteți-mi, domnule ministru, de a depune în manile domniei­ vóstre o­­magiele recunoștinței mele, «răririle mele calduróse și sincere pentru aces­­tă lună și atătfi de interesantă patrie. Suntu, domnule ministru, cu atașa­­mentulă neclintită ce de multă v­amă închinată. Aici d-vóstre prea plecat și devotată servitorii. J. Michelet, Paris, 25 iulie 1867. Crezu că naturalisațiunea română nu exclude in nimicit drepturile de ceti­­ți unu francesă ce nu potă părăsi­ cunoscință acestă dovadă in limitele în cari se acordă, cu prescripțiunile co­dului francesă, în materie de natura­lisațiune francesa. Daca se va presinta ocasiune de a apăra causa României, aș» fi ferice de a lupta încă pentru dînsa. Patria dom­­nieî­ vostre renascendü din mortea cea mai adîncă, dă temeiuri de a spera în tóte căușele perdute de dreptă și de justiție. Dea Domnulă ca viitorul« se p0lă ține pentru noî și pentru desco­­­lenții voștri fiă­care din promisiunile ce presentulu conține. Am onore de a fi, domnule ministru, Alu domniei­ vóstre, prea plecat și supus servitor, E. Quinet. Vaytaux (Canton de Vând) 30 Maiu 1867. Domnule ministru, Am a­vé face scuse pentru că res­pundă așa de târziiă la epistola bine­­voitóre ce ’mi ați scrisă, informăndu­­me de onorea ce ’mi-a făcută Roma­nia, acordăndu*mi marea naturalisațiune. Lipsia mă din Paris de patru luni, căndu acéstă epistolă a sosită la mine și factorele n’a lăsat’o la portarulă meu. Dară bflăndă prin unii avisu posteriorii că se găsia să scrisore pentru mine la poștă, am reclamat’o pe dată. Onorea ce ’mi facă principele și par­­lamentulă Principatelor­-Unite, espre­­siunile mogulitare cu cari însociți fa­­vorea ce ’mi dă indigenatură română, mă mișcă forte adîncă. N’am avută de cată meritulă de a spera de timpuriu­ în vitalitatea națională « Rom­aniioru, dérá me terneome, fiind și deja betrănă, de a muri înainte de a vedea îndepli­nirea urărilor­ mele. Dîmmneacă și Ro­mânii s’afi grăbită de a întrece spe­ranțele mele și se mulțămescă »din fun­­dul d­ăn­iniei. Este forte dulce, credeți-me, dom­nule ministru, de a mĕ putea felicita de ficestà gloriósa regenerațiun­e națio­nală împreună cu domnia­ vostra, unulă din Romanii care a contribuită mai multă la acesta. Esprieiați, ve roge, tóte mulțămirile mele Principelui și Adunării naționale. Spuneți Alteței Se­ o cată me simțit o­­norată de a fi, prin dreptul ă meui de cetate, su­pusulă unui Principe care a fostă totă­deuna, și In tîmpă, pătrun­­­jătorii și curagiosă. Primiți asigurarea celei mai distinse și mai efectuase considerațiuni din par­tea prea fidelului vostru compatrioții. Sf. Marc Girardin. Domnule ministru, Epistola ce ’mi ați lacuta onórea a ’mi scrie a fostă adresată la Paris. După ore care întănjim­e ea a fostă trămisă în Elveția și din acdstă causfi am fostă silită cu cea mai mare pă­rere do reă, a înUirdia responsură moă. Onórea ce primescă, domnule minis­tru prin votulu representațiunei națio­nale și prin sancțiunea Alteței Séle Principelui domnitorii, îmi este înducit» preciasa, ea ’voi devină scumpă tre­­cendă prin num­ile domniei -vóstre. Bi­­ne-voiți a fi organulu gratitudine­ mele pe lîngă Adunare și pe lingă Princi­pele domnitor». Acesta dovadă a unei națiuni, care ese din abis și ’și aduce aminte de a­­cei cari să crodjută într’însa și în deș­teptarea sea din morm­otii, nu onoră numai pe aceia care este obiectului ei, ea atestă nobleță și bunetatea inimei poporului romană. Primescă, domnule ministru, cu re­ _____ROMANPMI 4 AUGUSTO. Primițî, ve rogă, domnule ministru, asigurarea respectuosului meu devo­­tamentă. Ubicini. Paris, 20 Maiu 1867. (Monitorulu). Domnule Ministru, Am priimită la 2 ale curentei, scri­­sórea prin care îmi comunicați oficialii deosebita onore ce Adunarea romană și Alteța Ion Principele Domnitoră, a bine-voită a’mî face­ cea «Pânteia vo­­tandă pentru mine drepturile de mare naturalisațiune, și Principele sancțio­­nândă acesta înaltă distincțiune. Viu, domnule ministru, a ve esprima recunoscința mea către Adunarea na­țională și către Alteța Sea Principele Carol. Ve rogă, bine-voiți a presinta cu acastă ocasiune Alteței male, prea respectasele mele omagiile. Permite­ți mi, domnule ministru, a oferi și dom­­niei-vóstre mulțămîrile mele personali. In privința distinsei onori ce’mi este acordată împreună cu alte persone i­­lustre, n’am de cătu una regretă, a­­cela de a nu o merita prin serviciuri mai eficace. N’am de cătă uă singură dorință, aceea de a deveni într’uă di mai demnă de acesta onore; déré credă că celă pucinu potă declara a fi ună vechiă Română prin Inimă, și sub a­­cestă titlu primescă cu bucurie m­o­nu­me atătă de gloriosă. Se înțelege că devenindă copilul« unei a «Jtive patrii la care mé­nnină p­­tătea legături, nu încete*« de a apar­ține unei mame, Franciei, care trebue se tem­ănă pentru mine totă d’auna cea d’ânféiü. Acésta reservă făcută» ter­mină, domnule ministru, adresandu-ve tote urările mele pentru scumpa nóstra Românie și pentru Principele Carol, ale căruia înalte virtuți și nobile dorințe suntu în genere cunoscute. Primiți, ve rogă, domnule ministru, asigurarea respectului meu. P. Bataillard. Paria, rue Notre-Dame des Champs, No. 41. 14 Maiu 1867. Domnule Ministru, Ffindti informată printr’uă telegramă din Bucuresci cu data 18 lulin trecută, de votulă Adunării constituante ce’mî conferă marea naturalisațiune romană, am telegrafiatu îndată onorabilului meă­amică D. generală Golescu pentru a’l si ruga sa fie interpretată meă înaintea Adunărei. Vră «stații, domnule ministru­, spre respinsă la comunicațiunea oficială ca nu­ bine voită a’mi adresa ta ale as­­piratei luni, a ve ruga se bine-voiți a interveni’pe longi Alteța Sea Princi­pele domnitor» ca se primesc a profunda mea gratitudine pentru preciosula semnă de distincțiune ce mi s’a conferată, și care ’mi permite de ac­um­ă înainte de a mă numi într’adeveri fiulă acestei Românii cu care m­e icigă atătă de vii și atâta da vechi simpatii. Din diua, — voru fi în curându nouî­ spre­ țiece sui, — în care am pusă pîciorulu pen­tru anteia era pe acestă pămîntă ce tribuea se n­ă pentru mine să a duoa patrie, mari schimbări s’aă făcută, na­ționalitatea română a căreia esistența abia era bănuită la «Jisa epocă, ’și-a dobândită loculă scă la lumina sorelui. Putea-voi fi trăi îndestulă pentru a ve­dea România strălucindu în afară și e­dificiul i­n­dicatu prin paciente și ge­nerose silințe încoronată de sucesă? Domnule redactare ală țiarului ROMĂNU Suntu mai multe di­le, da căndu amu avută onorea dinpreună cu d. Iorgu Cernătescu la fimii delegați, din par­tea mai multorii cultivatori din Doljă și Mehedinți, spre a presinta Măriei Séle Domnului m­ă acții de recunos­­cință pentru ministrulâ din întru, dom­nulă Ion Brătianu. Amă avut fericirea ca înălțimea mea se bine-voescu a ne primi și amă de­pusă în augustele sale mâni adresa de mulțămire ce ni se încredințase de sub­­semnătorii ei. Daca ea nu a fostă a­­coperită de numele tutoră cultivatori­lor« din țară, este numai pentru că n’amă putută s’o impărtășimă la toți și din că ți s’ae aflată veniți în Bucu­­resci cei mai mulți aă plecată fără se scie că se subscrie asemenea adresă. Altmintrerea, sunt­ convinsă, domnule redactare, că nu s’ar fi găsită unulă care se nu se grăbescă a da aderarea sea la acestă actă, n’er fi fostă unulă care se nu se simță fericită d’a putea se și implinesc a uă asemenea datorie de consciință. Se scie îndestulă de la ună unghiă ală­tereî la celă­l­altă că daca dreptatea domnesce, a<sî, în adminis­­trațiune, daca abusurile s’aă sfîrșită, daca ordinea publică a fostă asigurată, dacă incendiele s’aă curmată, daca în­­voelire s’aă esecutatu ia fimpă și iaa* gasinele nöatre, astăzi, abia potă co­­coprinde productele ce amă culesă, tóte aceste bine­faceri,nu le datorimu de cătă bunei adm­inistrațiuni a d-lui Ion Brătianu. Suntu sigură, domnul a mers, că nu este ună singură cetățiană care sa n’ ibă în inima mea recunos­­cința pentru ministrulă care e făcută aa­­ n­a­w« I­­» (J"« j» ) î ■» fi la noi esecutată, că dreptatea póte domni și la noi și că țara în sine póte fi fericită. Amă credulă că cetâțianii suntu da­tori se’și manîfeate în publică simțimin­­tele lorii și n’amă găsită altă modă de a face mai bine cunoscute mulțămîrile noștr­e pentru actele ministrului din în­tru, decătu publicăndu printr’unală din diariele cele mai respăndite în țară, adresa co tună avo­ă onórea se pro­­sintămă Măriei Sele. íeú curagiulu, diru, domnule redac­­tore, a vĕ ruga se bine-voiți a pu­blica In stimabiluiu d­róslu diariă, a­­dresa ce rii onóre a ve înainta. Primiți, domnulă mor, încredințarea osebitei mele considerațiuni. D. A. Dumba,­costa și a aștepta în pace, fără tema de prădători și incendiatori, desfacerea producteloră­loru. A tăcea și a nu ridica glasulu pen­tru a arîta recunoscința nostru celui ce a avută atăta îngrijire de interesele nóstre, amă credulă, că este a ne a­­rîta nedemni de binele ce amă do­­bînditu, împinși de acestu simplimentă amă luată la drasnéla, Prea înălțate Dómne, se venim și a depune la piciorele Tro­nului Măriei Vóstre mulțămîrile nóstre pentru ministrulu Inălțimei Vostre, do­mnulă Ion Brătianu, care a­sclută se esecuse cu atăta fidelitate augustele dorințe și părintescele îngrijiri ale Mă­riei Vostre pentru țară. Se Trăiți Măria Vostre! Se Trăiască România! Suntemă Prea înălțate Dómne, cu celă mai profundă respectă, ai Măriei Vostre prea plecați și devotați supuși. Urmază trei deci și cinci de sub— semnături ale unora din cei mai însem­nați cultivatori din Doljiă și Mehedinți. * «* ..........r,1VA-------­o da publicităței prin diarulă d-vóstră, îndatorindu fórte multă pe amb­ii lite­rature!. Suntu cu têtu stima alu d*v. servă. S. Popescu­. Onorabilei Societăți Literarie Romăne. Bucuresci. Cu­rățianii Galațuluĭ salută cu iubire Societatea Literară Romană, și ureza împlinirea marei misiuni, în numele că­­riii s’aă întrunită. Geor. P. Mantu, Nicolae H. Nicola, Ione Pa­­naitescu, State Atanasiu, D. Balaban, M. Deme­­triade, Spiru Russovici, Iane Apostol, Vasile Cră­ciun, Demetrie Anagnosti, Alexe Georgiu, Vasile Dobrovie, N. Lenguceanu, Vasile H. Zah­aria, Ha­­ralamb H. Iane, C. T. Ilie, Iane Pantazi, C. Io­nescu, D. Crezzoescu et P. Mincu, Hagi Vasile Prigatoru, Nicolae H. Ivanciu, P. Mariu, I. Ga­­lescu, E. Galescu, G. V. Galescu, G. Galescu, V. Viorica, Radu Pironovici, At. Marinovici, Ste­fan Vasiliu, Grigore Covalschi, Vasile Ionescu, Ilie Nicolau, D. Nicolau, T. Tol­as, V Tatovici, Stefan Caranfil, Panait Popa, Grigore Telega, S. Candino, P. Chicumlan, H. Sfetea, Vasile Chi­­comlan, A. Stefănescu, George Frigatoru, N. Pri­gatoru, Petru S. Sauca, S. Anastasiu, G. Panteli, Dr. Gracovsch­i și alții. Prea Înălțate Domne, Dumnezeu s’a îndurată a bine­cuvînta silințele nóstra prntr’uă recoltă din cele mai manuse. le multă. Pre înăl­țate Dómne, cămpuiile țerii nóstre n’aă fostă acoperite de nă­rodire arătă de bogată; de multă, nu s’a văzută uă îm­­bielșugare arătă de mărdță ca în anulă acesta. De­și Provedința insă, și-a întors» fața sea spre noi, otenelie nóstre totă ară fi fostă zadarnic, daca produsul« muzicei nóstre n’ari fi fostă asigurată, daca sănțenia învoeitoru care este su­­fletulu ori­cărui omeroiu, n’aru fostă respectată, iară, și în ai­ésta­­ privință Dumnezeu a voită cu noi, căci el­ a inspirată ministrului Măriei Vóstre, domnului la Brătianu, otărî­­rile cele mai solub­ii pentru binele publică, mesurile cel mai înțelepte pen­tru prosperitatea comerciuluii și agri­culturei naționale, lultâraită veghiării de sele neadormită, replatea domnesce în administrațiune, Igila suntu respec­tate și, ast­­felă, citivatorii aă putută brăsda la tiropu păiinsulă, aă putută semăna și culege, a putută strânge re­­ a le Redactor, alu d­,iadului ROMAISULD­ Aim citită în diabiulu d-vóstru de erî scirea că d-lă I Brătianu ’și-ar fi dată demisiunea de la Ministerul­ de Interne. Impresiunea cea mai tristă, du­rerea, a mă putea d­ice, s’a respăndirii între noi la acastă sorie. Deprinși de ani întregi, a vedea tóte interesele so­cietății lăsate în voia întîmplărei de că­tre guverne, și mai cu sema interesele Agriculture!, adică a le proprietății și ele muncei, réduserűmai cu cea mai mare bucurie cugetările cele generose ale Măriei Sale Domnitorului Carolü I, idoie dte­sele reformatorie, înțelese și cu sinceritate și inteligință puse în lucrare de Ministerul­ actuale, d. I. Brătianu, ministru de Interne, capul« administra­­țiunei, de la care mai cu semn atîrnă aplicarea legiloră și esecutarea obli­­gațiuniloră. Rasultatele bine-facétóre ce aă dată anulă acestu a, mesurile bine cugetate și bine esecutate luate de gu~ sapun pomiru punerea în lucrare a le­­­gilore, speranția că acestă guvernă va dura și va da și în vi­toră tutoră in­­tereseloru sociali, comerciului, indus­triei, proprietății și muncei, uă pro­­tecțiune activă și nepartinitórie, au fostu una din căușele ce ne-au dată cura­­gială a da precimri mari pentru moșiele Statului. In adeveră cândă prin uă adminis­­trațiune înțelâptă și omenéscá, m­ă gu­­vernă reușas­e a stinge urile acuzate de predecesorii săi, când dă satisfacere și muncitorului și proprietății și a a face a lucra împreună și în bună înțelegere pentru a mări producerea țerei și a-și îndoui sorgintele averii lor­ private, cumă se nu sperămă în viitor­? cumă se n­everni­ încredere în durata și tă­ria guvernului, înțelegeți daru, domnule Redactor«», cu ce spaimă amu priimită scriea demisiunii d- lui Brătianu, care redeschide perspective vechielor, de­prinderi, vechieloru desordine în ad­­ministrațiune. Permiteți ne prin urmare a esprime părerea nóstra de feă prin fața d-vóstră» și a ruga pe d-nîi Mi­niștrii a sacrifica intereselor« țereî în­­trege mnicele nemulțămiri individuale ce potă avea. Priimiți, domnule Redactare, încredin­țarea osebitei nóstre considerațiuni. I. Stamu, D. Teoharide, D. Profirescu, N. Cianaca, C. Pleva, G. Catuliu, I. Kiroor, T. Me­­hedințenu, C. T. Ignat, N. Zah­ariade, Sterie M. Galiță, M. Nicolai, P. MiTiăescu, K. Ionescu, C. Cairi, G. Radovici, I. Rusu­, N. Gavacioti, Nico­­lae Petrovici, A. Vinești, Iordache Goga, G. Misirliu, N. Gheorgiu, G. Popă, A. I. Polidoru, D. Dumba, M. Steriade, D. Stoicescu, V. Scăr­lătescu, D. Kokonulü, D. Nicolau, Sterie Gheor­­ghiu, A. S. Guran, N. Guran, Krimu, T. Alexiu, I­. Dracu, M. Benta, S. Pandele, Q. Alecsandru, Se. Mihăescu, A. Brătianu, D. Anagnostopulo, P. Dendrino, C. Protopopescu, Hrist Stavrides, P. P. Pilad­e, N. Banea, C. M. Constant, G. Pană, C. Sterie, V. Dimeca, Lazăru Șabeca, S. Petropolu, T. Pilitis. (Mai urmdză 10 supsemnături nedescifrabile). Galați, 1 Augustă 1867. D Ie Redactare ală jianului Românulu. Ve descriu aci în copie adresa de falicitațiune înaintată astăzi 1 Augustă de cetâțianii Galațulu­i, societății lite­rare române la Bucuresci prin depeșa telegrafică pentru care sunteți rugați a Bucurescî, 30 iuliă 1867. D-le Redactare ală­­ Uariului ROMÂNULU. Pe lângă dierulă domniei-vóstre din 23 iulie, se reproduce într’unu supli­mentă responsură nostru în privința tran­sformării scalei de medicină în facultate. Acesta republicare purtăndă titlulu „Facultatea de medicină fără concursă“ ti­­­tlu ce tinde a denatura scrierea nostru și a induce în erore publiculu, ve ru­gă mu se bine-voiți a arîta numele ce­­lora ce au făcută uă asemenea repu­blicare. Priimiți, vĕ rugămu, încredințarea con­siderațiunilor­ nóstre. Dr. Polizu, D. Severin, N. Turnescu, G. A­­lexianu, Dr. Fialia, Dr. Capșa, Dr. Protiri, Dr. Athanasovici, M. P. Trandafirescu. Adresa de mulțumire a d-lui ministru din în­tru către d-nu Constantin Ciocârlan, prefectului districtului Ilfov. Scumpe Prefecții. Surită fericită se-ți mulțumescă, în numele Prea înălțatului nostru Domnă, de stăruința și inteligința ce ai pusă ca se scapi dă parte a fereî de pră­dările aceloră duce cete do bandiți, cari erau conduse de Horea și Bonea. Iți mulțumescă cu atătă mai multă, că ai dovedită, încă uă dată, celoră îndoiasi că nouile nóstre instituțiunî, cari asiguresc libertatea, nu ocrotescă mai pucinu ordinea publică și intere­sele materiale ale cetățianiloru. Totă d’uă dată te rogă a fi inter­pretată mulțumirilor­ mele către d-nii oficeri și sub­ofițeri de dorobanți, cari te­mă secundară spre a împlini cu suc­cesu greoa misiune a stărpirii aceloră tâlhari. Cătă pentru sergentură Constantin Gălă­man și cei patru dorobanți anume: Du­mitru Coroiu, Constantin Cicaliu, Con­stantin George Cismaru și Lazăr Că­­linescu pe cari mi-i recomanzi cu deo­sebire, îți înai­n­e să sum­a de 55 gal­beni spre a remite sergentului numită galbeni 15, era fie­carui dorobanță din cei patru câte 10 galbeni. Primesee, scumpo prefectu, încredin­țarea prea osebitei mele considerațiuni. Ministru de interne: I. BRATIANU. ------ -------­Reproducem« dupe Le­biecle articlulă urmat­oră: EUROPA CATEE EUROP­ANI. Prosa u­uscălască se arată adîncă în­demnată pentru că juriulu Senei, n’aă trimisă pe Berezowski la eșcafadă. Cir­­cumstanțiele nnornante acordate aces­tui copilă de două­zeci de ani, pe care nenorocirile patriei lui, l’a fi condusă pină la celă mai de pe urmă gradă de desperare, acesta este, pentru Gazella de Moscova, „uă nouă probă a adîncei de­­cadințe a moralităței publice“ în Francia. Pentru a proba un facia lume­ civili-

Next