Romanulu, septembrie 1867 (Anul 11)
1867-09-17
788 ROMANUL 17 SEPTEMBRE. D-lui Otton Sazu. Domnulu mea, Nefiindă obicinuită a respunde la somări, fiă ale oricăruii, la porunci ori de la cine ar veni ele, vă declară că nu vă voi a da respunsură ce cereți pînă ce prin publicitate nu ve’ți bine voi a retrage amenințările ce, in momente de superare, rai le a’fi adresată. Priimiți, d-le Suțu, ș. c. 1. Ant. /. Arion, tuțiane, acesti armată cetățianâscâ, soră a armata regulate, care are fraudis* misiuni d’sși apăra drepturile iei Iașii și care trebue se fiă, este la unire a trinsă cu armata regulată pentru a aduce patriei comune serviciele cele mai Însemnate și mai complete, ridică dară toastulu In onarea gardei naționale. D. Maiorii din garda naționale, Blarembergfi, ridică una toasta pentru acela pe care uă indisposițiune gravă la oprită de a lua parte la acestă banchetă și care in 1848 făcea parte din guvernului provisoriu, pentru d. Generării și inspectore generală ale gardei naționale din România, N. Golescu. Viul aclamări primiră acestă toastă. D. Gheorghe Petrescu (avocată) închină in onarea societăței literariă română, din care mai mulți represintanți se aflau la banchetă, in onarea celora cari stabilescu unitatea spirituale a tutorii Românilor», unitate care este una pasă mare spre realisarea aspirăriloru naționali. Toți inchina cu aclamări căldurose la acesta toastă. După acesta d. Hodașiu, membru alo societății literariă, rîdicândă una toastă, se esprimă camă In termenii următori:» Domnilor«! Redică toastulu meu intru sănetatea celorti cari luptă pentru limba română. Singură poporulă română este despre cere istoria a însemnată că „mai multă s’a luptată pentru limbă de cătă pentru vidță.“ Lupta insă a fostă duplă. Luptă pe câmpulă literariă, și luptă pe câmpul de bătălie. Unitate in aceste lupte la Începută nu era. Românii se luptau împărțiți, dară toți luptau. Așia cel din Maramuresiu sub Menumorutu, cei din Banată sub Claudia, cel din Transilvania sub Gelu și așia mai departe. Resultatulă îluscimă. O și ce resultată strălucitoriă că ű fostă căndă toți ar fi luptată intr’uă unire. Așia și pe cămpulă literariă. Dară aici amă ajunsă la uă unitate, precumu limba ne este una In litere, în spirită suntemă uniți; și asta ne-a costată lupta. Se sperămă că va veni și unitatea fipică. Avemu se mai luptămă ăncă. Se trăiască cei cari lupta pentru limbă. Simpatice strigări de urare răspunseră acestui toastă. Apoi d. Roman, membru al societății literariă, purtămă toastă camă în modulă următoră: Domnitorii. Cu tóte că de căteva sunsă camă indespusă, nu me potă rețină totuși de a descoperi sentimintele mele, maișoată fiind« și că de emoțiunea ^nel. Vădăudă v astă strălucită adunare pre represintanții astei române, ve» (jonda pre represintanții tinerei instituțiuni, a gvardei naționale, vodă brațiele României, și atunci sufletulă meu , ș’aduce aminte de timpurile cele gloriase ale istoriei Romăne, căndă In (Jilele lui Ștefan celă Mare și ale lui Mihaiu Eroul», tuănimele Romănilor), ardea focul« sacru ală iubirei de patriă. Urmat’aă timpuri fatale, căndă dușmanii națiunii nóstre credea și afirmau că acelă focă sacru s’a stinsă din inimele Romăniloră și că brațieie României suntu enervate. — Dară veniră, domniloră,una mai bine căndă nemuritorii Pompieri la 1848, dovediră lumii că acelă focă sacru nu s’a stinsă, că brațieie României suntu âncă vigurose. Și mai e încă uă dovadă vină, domniloră,că acelă focă sacru arde.... acesta e mărețură faptă, că ambele (ere 1) Djimit mai prelargu toastele d-loru Hodoțiu, Roman și Hâjdeu, căci neamu putută procura notiție asupra loru, cătă pentru tóte cele-lalte,neavoind nici stenografi uici patru da lua notiție din causa că toastel« se ridicau din deosebite părți ale »alei, neamă mărginită a dată scurtă dare da sémft pe câtă ne «gintă memoria numai surori despărțite prin rulă Milcovață, s’aă făcută una prin unirea și patriotismul și fiilor ă sei. Faceți, domniloră, ca acelă focă sacru se nu se mai stingă, nutriți-lă, păaiți-lă neîncetată, cumă făcea vergilie vestale ale Romei vechie. Noi âncă cei de preste Carpațî, acelui foc și divină vomă redica altarie inănimele nóstre, cari bată, ....palpiteza cu neastimperă mistuite de ună dură .... Nu me veți întreba, carele e dorulă ce se consumă; căci d-vóstră, frații noștri trebue se o sciți, pentru că o simțiți. Miliane țină ochii ațintați asupra d-v. suntă convinsă că veți respunde la acceptarea comune căndă patria va cere ajutorul brațielor ă d-vóstre. Fiindă solemnitatea acesta consacrată intru memoria și onórea Pompierilor și romani, că, nefâcăndă astă<di osebire intre brațieie României, ori care ar fi portulă sau numirile loră, închină „se trăiescu oștirile romăne !“ Aclamațiuni pline de iubire și patriotism respinseră cuvinteloră d-lui Roman. D. B. P. Hasdeu, ridicând« unii toastă, z ise, Domniloră!.. Nul fraților ăi căci suntă momente supreme, căndă este o crimă ca ună Română se se adreseze către ună altă Română decătu numai cu cuvântul« de frate! țiua de astă(I este aniversarea acelei zule din 48, căndă uiă pumna de pompieri înfruntă insoiința unei invasiuni străine. Insă la 48 fost’aă are numai pompierii, cari aă susținută gloria numelui romănescă contra străinilor«? Nu! Pe căndă bravii noștri pompieri din Bucuresci se luptau peptă în peptă contra Turcilor, vitezulu Iancu, popa Balină, Axente și Români! din Transilvania umillau trufia maghiară. Turci sau Unguri, totă una, tot fi ună felu de dușmani! Bucuresci sau Abrud, tot una, tot o țară romănască! Ne adjunge aici numai atîta,că In același an pompierii din Bucuresci și zmeu lui lancu de peste Carpațî au apărată aceiași ideiă românésca. Așia dară beau in onarea pompieriloru ! Inse beau totăd’uă dată in onarea lui lancu și a luptătorilor« șeii Beau pentru independința Romăniloru de la Mare plnă la Tisa! Lungi și intusiaste aclamațiuni primiră patrioticul« toastă ală d-luî Hăjdâu. D. Caragiani, membru al societăței literariă dintre Românii din Macedonia, ridică mă toastă pentru luptătorii independinței din Macedonia, cari cu tóta apăsarea crudă a ordelor, osmanicilorti, tragă iataganală, ridică stindariulă libertăței și luptă prin tóte primejdiile și’și sacrifică vina cu fericire pentru a scutura mă fugă degradatori). Urări prelungite salută acéstă toastă. D. Misailă ridică mă toastă pentru Românii din tóte părțile Românismului cari d’nă potrivă, cu tot« aceaași voință d’a trăi, au luptată contra tutoră inamicilor, ce atentau la esistența loră naționale; d-sau demonstră prin argumente trase din istorie că purure Romanii, cu tóte comploturile, făcute de străine pentru a le năbuși simțurile de naționalitate, ș’au păstrată aceste simțuri pentru a învinge alte comploturi chiară cu sacrificii enorme și cursuri versate din sângele lor, celú mai prețiosă, bea dlară mânarea lupteloru Românismului. Intușiaste și prelungite aclamări primescu aceste cuvinte. D. G. A. Rosetti ridică uă închinare pentru un sentinelă română care a fostă uitată de toți acei cari au purtată toasturi. D-sea amintesce lupta eroică din 48. Căndă lupta Pompieriloru se sfîrșise, Turcii intrăndă incasarmă găsiră un singură sentinelă română, (din regimentul a 2-le), ea renisă d’ași părăsi postur ă la care o pusese efreiterulă. Sentinela refusă, se opuse singură contra tutulorfl, și căndă sfârși tóte cartușiele, luptă cu baioneta pliă ce căzu străpunsă de mii de lovituri. Pompierilor și acdstel santinele demonstră că datorimă viața năstră naționale, și ană principe supt care se serbeza pentru prima ar fi lupta eroică de la delula Spirei. D. Străjescu, membru alii societăței iterariă pentru Besarabia ridică mă testu pentru luptătorii Romăni din Basarabia, cari merită cu arătă mai multă admirarea tutori Romănilor, cu cătă gemă suptă jugulă celă mai greoi și ucidetoră, luptă jugulă rusescă,bea dar pentru vitejii luptători Români din Basarabia. D. N. Ionescu, după ce arată cumă România credută mórta, s’a relevată vină și puterică in 1848 pe delulu Spirei, și mai târziu prin voturile sale prin cari a proclamata unirea, acésta dorință sântă și nestrămutată a României, bea clară pentru independință, căci ea va completa și consolida definitivă unitatea Romănilor. Acestă toastă fu celă mai de pe urmă și asistenții eșiră întrările și aplausele cele mai intusiaste. POLITICA LUI NAPOLEONE III. Place unoru ómeni a vedea țandura in ochii altora, nu Insă și bârna în altoră. Le place a critica, imputa fapte, fără se cunoscá motivele, astă-felă crede a se putea măndri în facia lumei. Așa rece ,,Hon“ No. 201 din s. c. înșirând« faptele salutarie ale lui Napoleone, nălcăndu-i politica, și apoi acesta o critică din punct de vedere magiară. Nu mă simță chiamatu la combaterea ori aperarea politicei lui Napoleone, însumi o judecă numai pe ghicire. Mă bucură de amă nemerită să combinațiune, invită pre alții se examine daca ftm în rătăcire. Oservațiunile mele le mărginesc și astă dată la articlulă lui „Hon“ care, de l’amu pricepută bine, numai atunci l’ară țină pe Napoleone de mică, de mare, numai atunci i-ar fi politica nepătată, daca ar fi făcută ceva bine pentru Ungaria. De a făcută séu măcară cugetată acelă împeratu ceva bine seurcă la Ungaria ca atare? nu scimă. Scrmă Insă că Ungaria e in mediată Austriei, e parte integritoriu din Austria, suveranulă Austriei e suveranulă Ungariei, istoria ambeloră e una și acea și, deci pentru a respunde temei ce nl-am luată, caută se consultă că istoria monarcie austriaco și aci faptele se ne dea socotăla. După bătălia din Crimea, imperatură Napoleone a sfătuită Austriei că partea ei din Italia să o cadă lui Victor Emanoil pentru descaunare în bani (mi se pare 420 de milione). Daca urechile diplomaților austriac! nu erau arătă de Înfundate, și prevederea loră nu arătă de întunecată, cătă se respingă acelă suată, ea ar fi cruțată versările de sânge, spesele cumplite, espunerea la atătea eventualități. Resboiul anului 1866 ar fi avută altă efecta, póte nici intrevenea. La tóta intimplarea financiele Statului nu ne-ar arăta acum să faciă arătă de tristă. In anulă 1854 nimici planulă Rusiei d’a se face domna Constantinopolel, de unde nesmintită ar fi dată pînă acumă năvală peste provinciele austriace. In anulă 1866 Prușii veniră pină la Posion, și se retraseră numai in urmarea intervențiunei lui Napoleone. Despre natura acelei intervențiuni nu există nictuală pentru noi, cari cunosceraă circumstanțiale de atunci, manifestul ăsală douile Imperetescă și cuvântulă de tronă ală lui Napoleone la deschiderea corpului legislativă. Considerând aceste tote, urmeza conchisiunea că sfaturile și faptele lui Napoleoné au fostă pururea bine-voitore pentru Austria, și deci mijlocită și pentru Ungaria. Se pare că „Hon“ a criticată politica lui Napoleon I din acelă punctă de vedere că n’a făcută ceva bine pentru Ungaria de-a dreptul. Ar fi parțialitate daca s’ară judeca cestiunea sub acesta raportă fără a lua în considerațiune tóte momentele, circumstanțiele tóte că te potu servi dreptă motive la formarea sau schimbarea politicei, anume că: Napoleon» III e următoriulă lui Napoleone s pre același tronă, și In aceeași politică, că numai consolidarea naționalităților« va fi în stare a pune stavilă politicei panslavistice rusesc). Principiule acestei politice s’arată faptele lui Napoleone III, Napoleone III după patria lui modernă, și de educațiune, e francesil. Faptele lui — acesta mărturisesce și „Hon“ — țintescă la eliberarea popóreloru, deci suntă liberale. Napoleone III a dovedită mai multă sciințăt de cătă sa să aruncămă sub presupunerea că n’ar cunosce precedintele stării franciloru, séu istoria poporeloră, mei vârtos« a celoră vecine, căci fără acestea politica lui n’avea baie, ar fi căzută de multă. Privindu aceste premise, se vedemu ce l’ar fi putută Îndemna pre Napoleone a și formată politică In favorulă Ungariei, și așia jacătă e adeverulă pentru „Hon?“ La Ungaria, aristocrația a asuprită pururea. Acumă poporele de naționalități desclinite (cam în părerea „Reformei“ din 5 Sept. No. 36 numai aliate potă da imperiului putere de viață) suntu în carta continuă pentru egala îndreptățire naționale. Din astă causă poporală slavă se pleca către Moscva. Națiunea magiară astăzi ca și în 1848 ținteșee la supremația naționale, politica și o formă amăsurată stărilor interne ale imperiului, fără privințe la cele esterne, încă ceva și mai multă ca acumă Înseși părțile națiune! magiare începu dușmănia Intre sine. In anul 1848, republica franceză, a căreia capă imperasescă e astăzil Napoleone 111, promisese ajutoriu Ungurilor, dacă s’ară ataca libertatea. Acestu ajutoriu l’a denegată apoi, și pentru ce? In 1849, în dieta de la Segedină, președintele interpelă pe ministeriă că, deorece națiunea (unguresefi) gonită acumă din tóte locurile e de perită, era ajutoriulă din partea republicei francese totă nu mai sosesco, deci ministerială se descoperă. In ce relațiune stă națiunea cu celelalte puteri? la acesta, președintele ministeriului B. Szemere Intr’uă ședință Închisă descoperi urmatoriefe: „Ajutoriu nu putemă accepta pentru că republica franceză a promisă ajutor să în casă dacă s’ară ataca libertatea. Dară acumă, după desvoltarea circumstanțelor!, națiunea magiară țintește la asuprirea altora naționalități, cari purta resboiu pentru libertatea loră, deci republica franceză n’are sănge de sacrificată pentru astăfelă de causă.“ Adause apoi că pe Români trebue se-I câștige în partea loră. Atunci s’a publicată ună proiectă de lege, In ală căruia înțeles« comunele, dacă jumătate de poporațiune va voi, potă se se folosese și din limba propriă. Dacă Napoleone 111, sciinde tote acestea, póte și altele mai multe, sciindă că politica național magiare nu permite uă coalițiune a naționalitățiloră, sciindă că fără coințelegerea și alianța sinceră a tuturor locuitoriloră nu se póte desvolta uă putere carea se merite ceva considerațiune în consiliulă Europei, — se nu ne mirorau că băndiseră acestea în socotință, n’a simțită nici îndemnă nici interesă a forma uă politică d’adreptură In favorulă Ungariei. Părerea mi-e că Napoleone III a cunoscutü caracteruli politico unguresc), a rețiut'o basăndu-se pre circumstanțele locale, instiințe private , parțiale. Dacă cumva din astă causă n’a făcută nimicit pentru Ungaria, politica lui mi pate fi criticată, cu atătă mai puțină prochlămată de smintită. Opiniunea mea, mai apoi, se va lămuri și mai bine, căndă contrarii noștril se voră convinge d’uă parte cumă că stau pe base false căndă ascultă de scornirile ce se pornescă asupră-noi — âră de altă parte voră mărturisi cumă că Romănii adeverați cari tindă la egala îndreptățire naționale, tindă la frățietate, coalițianea tuturora locuitoriloru, lasă putere solidă, — cumă că acest! Romani, astădi batjocoriți de tulburători tendențiosi, etc. suntă mai buni patrioți de cătă aceia, cari în speranța de supremație: puterea locuitoriloră o susținu dezbinată. A. Aradă, Septembre, 1867. (Albina). Circularea d-lui ministru secretară de Stată departamentală de interne către toți d-nii prefecți de districte. Domnule prefectu. Prin ordonanța domnescu cu No... : din ... consiliile generali județene, sunt convocate in sesiune ordinară pentru 15 Octombre viitorii, conformă art. 30 din legea organică a acestor consiliuri. Trei ani de experiență de la punerea în aplicare a legei consiliilor judeciene, credă că am fostă mai multă de cătu de ajunsă spre a ne familiarisa cu tóte disposițiunile ei. Credă doja de prisasă a vă mai aminti datoriile d-vóstre în privința deschiderii sesiune în numele Matriei Séle Domnitorului, a votărei biuroului și a pregătire! lucrăriloru ce trebuescu pre sentate consiliul al. Tóte acestea suntă îndestulă de esplícituaritate Iu ordinile instructive ale aniloră preceding. Aceea insă pentru cere găsescă de neaperată trebuință a atrage osebita atențiune a consiliulă și a d-vestre este budgetul ce urmeza a se compune pentru anulă viitoră. Am observată că, în budgetele anilor trecuți, sumele ce s’aă alocată chiară pentru cheltuelile obligatorii, n’am fostă îndestulă de bine calculate, și astăfelu a trebuită se se convece mai tóte consiliile în sesiune estraordinară, distrăgându de mai multe ori pe d-nii consieri de la ocupațiunile și interesele d-soră spre a’I aduce 30 repareze pate numai uă simplă neprevedere. Acesta, domnule prefacă, ar trebui se nu se mai reproducă și in anulu viitoră; și daca va trebui neaperată ca consiliile se se mai convoce și estraordinară, in cursul anului, se fiă celă pucină pentru coșuri cu totală estraordinarii și cari nu s’ară fi putută prevedea, déra nu spre a încuviința virimente de fonduri. Ați ve^utu că paragrafului la care trebue se se facă că adăogira este acela ala Întreținerii arestanțiloru preventivi, cari in urma inființărei juriului s’aă înmulțită, prin urmare, calculați bine suma și deslușiți consiliului necesitatea ea se voteze să sumă indestulatare. Este asemenea de necesitate ca și paragrafulă estraordinară se se mai mărască pucină, pentru ca In timpul cându sesiunea este Închisă, comitetul ă se pote întâmpina din acesta paragrafă micile cheltueli intamplatore. Se mai recomandă era necesitatea de a se aloca In budgetulö consiliulă, vă sumă până la 450 lei, pentru cumpărarea unei prese autografe cu care se se imprime circulările. Ați putută vedea că nu de multă este necesar să uă asemenea presă pentru a se putea comunica de urgență in totă județul« convocările de alegeri, ordt-