Romanulu, septembrie 1867 (Anul 11)

1867-09-11

ADMÎRI8TRAȚÎUNEA, PANAGIULU ROMARO No 1. - REDACȚIUNEA STRADA ACADEMIEI 92. ANTILU ALU UN­SPRE­ țRECELE X­­­IESCE ȘI VEI PUTI — ---»'W**'»----­Cap. Dist. Pe anii............................lei 128 - 152 Pe séf * luni................... » 64 — 76 Pe trei luni..................... » 32 — 38 Pe­uă lună...................... » . — — Unu esemplaru 24 par. Pentru Paris pe trimestru nr. 20 Pentru Austria..................fior. 10 v. a. MARȚI, 11­.12 SEPTEMBRE 1867. LUMINEZ­A­TE ȘI VEI PI Abonamentele la Bucuresci Pasagială Romăni No.­i. — in districte la cores­­pondinții pariului și prin poștă. La Pa­ris la I­. Caras-Halfegrain, rue de l'an­­cienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.T.Paleologu ANUNCI081LE Linia de 30 litere........................ 1 leu. Inserțiuni și reclame, linia........5­­ mgassmmsamm—.JBHBS BgBwi P Bass Bn­g Hu Bucuresci 23 Răpciune. Serbarea împărțirii stindardelor a gar­dei naționale, s’a făcutu erî într’ună modă strălucitorîu pe câmpia de la Cotroceni. Cele cinci legiuni ale gardei, numerânrîă peste cinci mii de om­eni presinți, erau înșirate în liniă de bătaiă. După serviciulă religiosă făcută în bi­serica de la Cotroceni, de către E. Sea Mitropolitul­ Măria Sea, însoțită de d. ministru de resbelți, Statulö majore ală armatei și ală gardei, a trecută in re­vistă tóte legiunile, aclamată cu căl­dură de gardă și de mai multe mii de spectatori, comercianți și poporă, ce veni­seră a asiste la acastă mare situaționale so­lemnitate. M. Sea se apropiă apoi de masa așez­ată în mijlocul­ câmpului unde E. Sea Mitropolitură de le bine­cuvîntarea religiosă a slogurilor­, cari fură încre­dințate de Domnitoriă capilară de le­giune. După acesta domnulă inspectore­aiă gardei naționale, Generaliulă N. Go­­lescu, adresându-se către gardă, pro­­nunciă următorulă jurământ­: „Cetățeni guarzi ai Capitalei. ..Jurați se păstrați cu onore și fără „pată stogurile vóstre, și astu­felă veți „corespunde încrederii și așteptării ce „am pusă cu țara intrégá în voî. „Jurați a le apăra în ori­ce întâm­plare ca ună sântă deposită ce în­­­­credințezu patriotismului vostru.“ Oficierii superiori și după dînșii garda intrâgă respinserâ cu putere: jurâmul Apoi oficiării purtători de stindarie duseră acestă prețiosă și sacru sim­­bolă ală patriei și ale drepturilor­ na­­țiunei, pe la legiunile loră și se așe­zară în linia de bătaiă. Măria Sea Dom­­ni­tori­ul­­, avendu la drepta­tea pe ge­neraliulă Golescu și ’ncongiuratu de totă statală majoră și oficiării superiori, se ’naintă atunci călare înaintea gar­dei și românesce, c’u­ă voce plină de finimă, de convingere și de energiă, c’uă voce în care vibra amarea pa­triei și otărîrea fermă d’a urmări cu neobosire realisarea faptelor miei aspe­­rări, rosti cuvéntura următoră: „Cetățeni Gardist!, „Pentru voi ca și pentru mine ,s*a8 de astă­zi este o adeverată serbatóre. Simț­i o viă mulțumire de a fi celă d’ânteiu Domnitori, căruia a fostă re­­servată favorea de a conferi stoguri Goardei naționale române. Acestă sim­­bolă sacru care purta devisa „PATRIE ȘI DREPTULU MEU“ ve va aduce totă­deauna aminte datoria de a mănține drepturile căstigate. Amu ferma con­vingere că vă veți arăta demni de în­crederea ce p­une patria în voi și veți apela acestă depositu în tóte împreju­rările, cu curagială și perseveranța tra­diționale a Romănilor”. „Țara privesce în voi, cetățeni guar­­diști, pe cei mai călduroși apărători al ordinei publice și al tronului. „Adunați-ve împrejurură meu și ve încredeți în iubirea și solicitudinea mea, precumă și ea me încredă în devota­­mentul­ vostru. Asta­felă încongiurată de voi și de frații voștri din armată. Tronule meu va fi cea ce,râdicândulă, ați voită se fiă. Mărirea și tăria na­ționale. „Trăiască România! „Trăiască guarda naționale!“ Ună fiori de entusiasmă patriotică , de mîndriă naționale, făcu­se tresară de la­nă margine la alta a câmpie! Ini­­mile miiloră de cetățiani adunați. A­clamațiuni entusiaste și repetite res­­pinseră la cuvintele Romanesc­ ale Dom­­nitoriului, care, cu credință în iubirea de patria a poporului, îi distribuia celă d’ăntâiă sfindariele „acelă simbol sacru, cumă isise­ală, care purta devisa Patria și „dreptulu meu­'' care le va aduce totă­­,deuna aminte datoria d’a menținea „drepturile căscigate.“ Cetățiănii capi­talei voră păstra neștârsă în inima loră, amintirea acestei di­­­e solemne , voră vedea pururea silfîindă stindariele, încredințate fară de M. S. Carol I, și își voră descoperi capulă cu respectă și iubire; voră vedea tota viața loră înainte­ la facia inspirată a iubitului loră Domnitoru pe care se citia , iubirea patriei, a poporului română și voința măririi lui. După acesta M S. toră în­­congiurată de statură­ majoră, se așa­ză în altă parte a câmpului de la Cotro­ceni și’ndată garda începu a defila pe din’ainte’l, în plutóne , aclamându’lu cu căldură și iubire. Apoi garda se în­­torse în orașiă și Măria Sea reintră la palatulă sen de la Cotroceni. Răndulă unei alte solemnități veni , solemnitatea inaugurărei dărei la semnă. D. Primară ală capitalei însoțită de delegații comund­oru din­­ orașe duse la grădina numită Opler, la stabilimen­­tul­ de dare la semnă, ș’acolo aștep­tară pe Măria Sea, ce nu’ntârdiă de a veni ș’a’ncepe solemnitatea trăgându cele d’ântâiă loviture. După acésta toți re­­presintații pentru acésta serbare al ca­pitalei ș’ai comunelor, din țara tra­­seră pe rândă la semnă; apoi se făcu clasificarea, se’m­părțira premiile și M. S., însoțită de Statulă seu majoră, de comandanții superiori ai gardei și de înalții demnitari, veniră la paiață, unde M. Sea da­ună prănsă pentru acesta so­lemnitate. M. S. Domnitoriu să ridică m­ă­poastă pentru consolidarea și prospera­­rea gardei naționale. D. generalil N. Golescu respunse în modulă următoră: „Mâna Ta: „Primindă din minele Măriei Tele­stegurile iei, Garda Naționale a jurată că le va păstra curate și nepătate, că va apera totă­de­ una instituțiunile și trenulă răchimată pe ofiosele. Garda va țină jurământulă sen­­flă va ține cu mîndriă și fericire, căci pe acelă tronă România vede astăzi patriotismul­, vir­tutea și bărbăția, căci ea simple că pe câtă timpă națiunea și armata voră fi strînse in giurulu Domnitorului, unite cu dînsulu în aceeași cugetare, întărirea și mărirea naționale, nimică nu ne va pută învinge. In numele gardei națio­nale, repetă sic­ socrală angajamentă și salută cu credință și iubire pe Ale­­sură votului liberă și unanimă ală na­țiunii. „Se trăiesci Măria Ta! „Se trăiască România!“ In grădina Oprer una altă pivniță era pregătită de către primăria Capi­talei și la elă luară parte toți repre­­sintanții comunelor­ pentru tragerea la semnă , membrii municipalităței capitalei etc. Spiritulă de patrio­­tismă și de mândrie naționale care a președută la tote împrejurările acestei dile solemne președea și la prînitură dătătoriloră semnă. Toastele ridicate la acelă prindă suntă uă probă evidinte că suflarea patriotică aruncată de M. S. Domnitoriulă prin cuvintele ce­a ros­tită înaintea miilor­ de cetățiani al Bu­­curesciloră, a pătrunsă adînci în sufle­­tul ă loră. Primarele Capitalei; d. Costache Pa­­naiotă purtă m­ă toastă pentru prospe­ritatea întregei Românii; d. Constantin Ciocârlan, Prefectură de Ilfovă, pentru banură și virtuosulă nostru Domnitoră Carol I; d. Balanoiu, membru al­ so­cietății germane de tragere la țintă, ri­dică u­ă testu pentru ministerială ac­tuale, care a venită în ajutorul­ aces­tei societăți pentru a o face se pros­pere; d. Căpitan Dabija, ridică un toastă pentru Municipalitatea Capitalei, care a întrunită la acestă banchetă frații Ro­mâni din tote unghiurile teren româ­­nesc­ de luptă sceptrulă Domnitoriului Carol I; d. Baumgarten, președintele so­cietății germane de tragere la semnă, ridică m­ă toastă pentru înființarea in­­stituțiunei dărea la semnă în tóte ora­­șiele din țara romănescă; d. Christea Butucă satiană din plaiulă Buzeu­­lui, rîdicându-se plină de măndriă, a­disă: „Se trăiască Domnitorulă, căci n’aă pomenită strămoșii noștril fapte de cari face acesta.“ Cuvintele simple dar petrunse și simțite ale sătianului ro­mână fură primite c’să vină aclamare. D Corniță Bugiă, sătiană din Vrancea, ri­dică m­ă toastă pentru Domnitoră, căci cu trecerea sea pe acolo a lăsată urme care nu se voră șterge în veci. Mai multe alte toaste se ridicară și astă-felă și fir și banchetură în vese­lia și urările de fericire pentru patriă ale tutoră­aspelorü. „Căndă ună țerană are nă pușcă în casă, dirca după banchetă ună sătiană de la Oltă, hoții nu vînă se’să prăde. Așia și uă noțiune, căndă este armată străinii se temă de dînsa.“ Facă cerință ca aceste cuvinte ale sătianului se fiă înțelese și simțite de toți Romanii. Sătianul­ de la Oltă a resumată într’u­ă cuvânta ideia ce a președ­ntu la acésta­­­ i solemne, ce a inspirată națiunea română în tóte vo­turile iei cele roarî, și’n votulă sen de la 8—20 Aprilie. Tronulă ridicată a­­tuncî, încongiurată cu iubire de națiune și de armată, va fi, precumă o disă Dom­nitoriulă, ceea ce amă voită toți se fiă. Mărirea și taria naționale, se ințelegemă aceste mari cuvinte, se ne facemă da­toria necurmată și România va fi. Credincioșii misiunii ce și-a dată, d’a fi apărătorul­ creștinilor­ în Oriinte, Saint-Marc Girardin, a publicată ună nou articlu în diariulă Débats (15 Sept). In acestă articlu arată, după raportu­rile consularilor­ Englesi despre con­­dițiunile creștinilor, în Turcia, că ei suntă multă mai maltratați în provin­­ciele Turciei din Europa de cătu cei din provinciele asiatice. D. St. M. Girardin arată mai întâiă progresulu ce a făcută opiniunea pu­blică, nu în Turcia, ci în Englitera, prin publicarea periodică a raporturiloru o­­ficiale și oficiose. Arată cumă seamă căți­va ani Lordul­ Palmerston cicea, după tribuna Camerei, că „din tote sta­tele Europei, Turcia a făcută celă mai mare progresă în cești 30 de ani din urmă,“ și cân*ă acumă Lordul­ Derby se mărginește în arlicacă: „dacâ Tur­cia este în cale de moarte, Engliteza n’are nici ună interesă a grăbi m­ortea iei.“ „Fiă­ adaogă d. St. M. Girardin; dară ea nu are interesă d’a contraria avenimântul­ unui moștenitoră indigenă și în dependinte. Acestă adeveră, mul­­țămită publicărilor­ Parlamentului și ale culétorilor­ englesi, începe a se res­­pîndi în Englitera. Acestă adevera a avută mai ântâiă partisani­ elă va ave în curândă uă partită.“ Servindu-se de raporturile, oficiali și oficiasc ale consuliloru englesi, d. S. M. Girandin, arată cumă creștini!, în provinciele turcesci din Europa, „o­­norea, viața, libertatea, proprietatea creștinilor­, suntă în prada musulma­nilor!).“ Domnia­ mea demonstră, cumă, prin legi, prin decrete, prin regulamente, prin circulare diplomatice, creștinii merg din fericire în fericire și cumă în prac­tică este cu totulu­­lte - felin. Vorbindă de aceste reforme pe cbăriiă, d. S. M. Girardin, citeza­tă de peștă a lordului Lyons către ministerială engleză, cu data 6 Martie 1867 in care, între re­formele ce spune că Aali-Pașa i-a pro­misă că va face și cita și pe acea­a că creștinii „voră ave uă adevărată re-s­­presintare în medjlese s­ă consiliul”.1* D. Saint-Marc Girardin, scria in Dé­­bats, la 3 —15 Septembre, că tóte a­­ceste reforme, tóte aceste drepturi sunt­ numai în teoria, dară că în pratica este și remăne jafulă și uciderea. Și pe căndă scria acele linie, faptulă nu nu­mai confirma dlară și covârșia afirmarea sea. Publicămă mai la vale uă epistolă ce ne trimite u­ă bărbată onorabile și fórte bine pusă spre a cunosce ade­­verulu și care arîtă la ce servesce in Turcia dreptură acordată creștiniloră d’a fi membri ai tribunalului, ai consiliului generale. Se va vede, cee­a ce ni­meni n’ar crede, c’acei membri, puși a­­colo spre a da justiția concetățianilor( și coreligionarilor!), nu dobândescă altă de­câtă a fi mai in facia autoritățiloru coloră mari spră a fi ei ânșii cel d’ăn­­tâiă espuși, cel d’ânteia jâfuiți. Pu­blicămă acea durerosa epistolă ș’o re­­comandămă cititoriloră noștrii din străi­nătate spre a o traduce ș’a o comunica d-lui S. Marc-Girardin și foieloră pu­blice, și comunicându-o voră aduce a­­rainte negreșită, redactorilor) unora din­­ fiam­ele străine c’am strigat oferte, căndă li s’au spusă neadevârată celă mai mare, că Israeliții suntă persecutați în Româ­nia, și tacă acumă, căndă vechi pe creș­tini uciși, jăfuițî, și mai multă âncă de câtă jefuiți și uciși în Bulgaria și în Elada. Circularia d-lui de Bismark, publi­cată în scurtă după corespondința nós­­tră telegrafică, fiindă d’uă mare însem­nătate, avemă datoria se clamă citito­rilor­ nostrii pre cari explicări, sau mai drept si se le aducemu aminte cea­a ce pute­au uitată. Acastă circularia, de­și publicată a­­cumă, ea nu este tocmai nouă. Nu s’a uitată póte scomotură ce a făcută pe la sfirșitul­ lunei lui Iuliă spirea dată de tóte foile din Europa că Francia ar­ fi făcută uă notă Prusiei, prin care îi cerea împlinirea condițiunilor­ din tratatul­ de la Praga în privința Da­nemarcei. In acea notă Francia arată destulă de clară că ea are dreptul ă a cere menținerea acelui tratată și ’n privința Germaniei Sudului. Nu s’a uitată asemenea c’acea notă s’a negată de foile francese oficiase și oficiale și că ’n sfîrșitu s’a dovedită că nu s’a fostă trămisă uă notă, ci uă comunicare confidințiale ambasadorelui francesc de la Berlin. Ambasadorele însă fiindă atunci în concediu, celă care-i ținea locul ă a comunicată d-lui de Bis­­mark zicea notă confidințiale și d. de Bismark a respinsă la rândul ă seă prin­­tr’uă circularia către toți ambasadorii sei. Gabinetul­ francese, arităndu că n’a făcută uă notă în acastă privință, și că reă reprezintantele seă de la Berlin a dată acelei h­ărt­e m­ă caracteră o­­ficiale, s’a potolită acelă viscolă. Acum însă d. de Bismark lasă se se publice no’a sea către toți ambasadorii Prusiei și acea notă este cea­a ce acumu­ne o comunică corespondința nóstră tele­grafică și care va face negreșită una mare scomptă în lumea politică și ’n tata presa. Ea va face cu arătă mai multă scomotă cu­rată, mai cu sumă de căndă cu întrunirea de la Saltzburg a Impostorilor« Napoleone și Fran­­ciscă­ Iosifă, Germania a arîtată cu cea mai multă tăriă tend­in­ți­a Ie iei spre unitate. In zilele trecute amă vorbită aci despre însemnetatea cuvântului prin care Ducele de Bade a deschisă Ca­merele. Se face să ai fi cunoscută că adresa prin care Camera respunde tro­nului este ca și discursul­ ducelui. Ca se înțelege că progresată celă mare ce face în tota Germania ideia unității, se pune că aci suptă ochii publicului căte­va linie din cuvintele pronunciate la Cameră de către unii din cei mai în­semnați omeni politici ai ducatului și cari nu suntă nici de cumă amici po­litici ai Prusiei. Cei mai mulți dintre deputați aă <jisă că aă pucină simpatie pentru starea de lucruri stabilită în Allemania după Sa­­dova, dară tată d’uadătă să dechlarată toți că suntă gata a o susțină cu ar­mele în mână. Domnul­ de Gemmingen a dec­larată că de cândă s’a impusă marelui ducată, una tratată ofensivă și defensivă, dic­­tatura Prusiei este ună faptă necontes­­tabile, dară ori­ce desbatere în acastă privință este de prisosă fiindă că „căndă Prussia va crede mom­entulu favorabile, ea ne va m­esa fără voia nostru.“ Baronul­ de Goeler blamă asemene tratatulă militară: „Va trebui,­­i'so el«» se aierge că ori de câte ori Prusia se va decide a face resbelă, și tóte folo­­site voră fi pentru dânsa. Insă fiindă că numai Prusia are în Germania un po­litică vigură să ș'ua armata puterica, toți Germanii trebue se se m­ască­ cu dânsa. Pentru momentă ea nu va pută și nu va voi se ne primesc, în confedarațiune căci acesta ar fi semnalele resbelului dară în momentulă pericluiul, cea d­âns teia detunare de pușca ne va găsi Ungă densa. D. Blum­ehli, raportatorele adresei, a vorbită totă în acestă sensu s’a ară­tată că nici Bavaria nici Austria nu potă da ună punlu de rachimă Staturiloru Su­dului. Unirea soră cu confederațiunea Nordului, zin­e că se póte realisa în două moduri: „d'uadata în «Ziua periclului, scü­nd timpu de pace cu înceturi; în ori ce casa acésta unire este ua trebuință aso­­luta Așia dară, precumă amă demunstră­­ta-o în No. trecute, pe tot& dina vinu noue confirmări că, cu câtă se va pune din afară podice unității Germaniei, cu atâta ea se va face mai răpede și că în ce privesce pe Austria, — în adinsa dată prin tratatul­ de la Prage afară din Germania Nordului și a Sudului— în ziua unui asemene resbelă, ea va fi în mo­meală desmădurată, căci fie­care ele­­m­entu străină ce compune acestă im­periu se va reversa în matca sea, și semnalul ă îlă va da elementulă Ger­mană, ce­a remasă încă luptă sceptrulă Habsburgiloră.­­....

Next