Romanulu, septembrie 1867 (Anul 11)

1867-09-21

ANULU ALU UI­SPRE­ PE CELE VO­TESCE ȘI VEI PITTE Gap. Dist. Pe aur..............................leî 128 — 152 Pe­­ luni................... » 64— 76 Pe trei luni.................... » 32 — 3b Pe un lună...................... » 11 — — Unii exemplari 24 par. Pentru Paris pe trimestru nr. 20 Pentru Austria..................fior. 10 v. a. ADMINISTRAȚIUNIEJ, PASAGRULUI ROMARO SO - 8EDACȚIUNEA STRADA ACADEMIEI 32. DEPEȘSE TELEGRAFICE. (Serviciulu privații alfi Monitoriului.) FLORENZA, 27 Septembre. — Guarda na­ționale a fostă chrămată suptă arme spre a men­­ține ordinea. Căte­va posturi au fost­ întărite. Orașiulă liniscită. — Opinione­rfice: dacă Gari­baldi va refusa se renunțe la espedițiune, se cre­de că guvernul­ va convoca Camerile în sesiune estraordinariă. VIENA, 27 Septembre. — Compromisură fi­nanciară cu Ungaria s’a primită definitivă. — Noua presă <jice, Juarez voiesce se dea corpul­ lui Maximilian dacă puterile Europei voră re­­cunosce republica mexicana. PETERSBURG, 27 Septembre.­­• Sultanulă a­­ Jisă lui Ignatieff înaintea celei a doua plecări pentru Livadia, că Porta, în facil opiniunei pu­blice, nu póte face altă­ceva pentru Candioți, de cată se mărăscă drepturile lor­ și ale celorfi­­l­alțî creștini din Turcia. CONSTANTINOPOLE, 2­7 Septembre­ — Me­­hemet-Farisa, trimisă din Buchara, a venit a se ruge pe Sultanul, ea se-i ajute contra Rusiei. Sultanulă a refusată. VIENA, 27 Septembre. — Abend-Post des­­minte că ar fi fostă remisă memorială Turciei asupra convorbirii Czazului cu Fund. FLORENZA, 27 Septembre. — Eri­s­ aă fă­cută demonstrațiune la Neapoli și la Milan. La Milan aă avută loc­ 60 de arestări. PALERMO, 27 Septembre. — Linisce. — Par­tida acțiunii a declarată că se abține. VIENA, 27 Septembre. — Raporturu oficiale ale lui Cormous, guvernatorii din Triest, anun­­d­ă că la Udina au fost­ mari adunări de omeni armați, și esclamațiune revoluționari. Locuitorii din Udina fugă. FLORENZA, 27 Septembre. — Vă deraun­s­­trațiune de poporă a fostă împrășciată de guarda naționale. Eri séra la vrem­a s­a­ făcută de­­monstrațiuni în favorea lui Garibaldi. Uă depu­­tațiune­a mersă la prefecții se’î c<5ră liberarea. Prefectură a respunsă că voia se supue cererea ministrului; demonstrațiunea în urmă s’a îm­prăștiată. MILAN, 27 Septembre. — Duce mari adu­nări de poporă au avută locă la Pistoza și Ve­rona dintre cari una a resistată forței armate. NEAPOLI, 27 Septembre.— Mici întruniri de poporă cari s’aă împrăștiată fără intervenirea puterei armate; n’a avută locă nici ună incidinte regretabile. GENUA, 27 Septembre. — Garibaldi a fostă condusă astă­­­­i de niminată, după cererea s­a, la Caprera. FLORENZA, 28 Septembre. — Regele va sosi Sâmbătă. PARIS, 28 Septembre. —Iiiariulă Patria <jice: Roma este liniscită. HAGA, 28 Septembre. — Aserțiunile mai multoră istorie în privința legociațiunilor, con­­federațiuneî neutre de către Belgia pentru Lu­xemburg, suntu cu totul­ lipsite de fundamentă. CONSTANTINOPOLE, 28 Septembre. — Co­­misiunea pentru a cerceta cererile Candioților­ s’a formată astă­­­i. Pentru Candia membrii co­­misiunii sunt­: marele-visită, Cobulă-efendi, Bisar­­pașa, Caratheodosie, Atosides, Savas. CARLSRUHE, 28 Septembre. — Se asigură că regina Wurtembergului este acceptată la 1 Oc­­tombre la Marin, unde se află astă­­­i regele și regina Prusiei. VERA-CRUZ, 13 Septembre. — Juarez­a pri­mită fórte bine pe Tegetoff; elă va da corpul­ lui Maximilian după ce i se va remite documen­tele de autorizare. FOIȚA ROMANULUI.­ ­TA *1 AKT (RÍNIUK 1 Tóm­na sosi. Acuma natura părea a fi în armonii cu suferințele inimei mele. Sintțiamu vă crudă plăcere a strivi suptă păsurile mele foile uscate cari zăceau în alee. — Dară strigaiu! suferiți și voi­­le­a Jiceama. Cu tóte aceste culorile cele viu­ ale Măriei dispăreau, pucinii cate pucinii, uă pasare transparento înlocuia acuma rosa pe care o invidiase mai atăta de multă. Ea îmi părea acuma și mai fr­u­­mosă; trebuea se fia, de óre­ce Gon­tran o rechima mai cu iubire de brad­ulfi șefi, în preumblările ce le făcea și îm­preună. Adesea, la intorcere, Gontran petrecea ore întregi cu cărțile lui, — căci nu v’am fi spus’o, elfi studiase medicina. — Insă tu esci bogații, îi respundea mătușia­ mea, căndfi îi vorbi de diplomele ce era se capete. De ce se te apuci de studii asia de grele? Ce o se faci cu solința ta? — Vom­ face binele mamă, response 1) A vede Noi de ieri. Gontran. Voi fi îngriji pe săraci gra­­tisti. Pentru cei bogați, nu voi fi fi de cătit unii cercetătorii. Mai suntu încă în medicină multe erori de lămurit și, multe lucruri de denund­at fi. intr’uă fără Maria nu veni la masă. Aerulfi celu îngrijat și ar fi mătușei mele, fruntea cea întunecată a lui Gontran, căte-va vorbe schimbate încetă între dînșii me făcură a crede că starea se­­nătății séle trebuea se fia gravă. Nu cerui fi esplicări; stamfi mută, dară.... fîindfi­ că m’aua decisfi a face­uă confesiune sinceră voi fi spune totu: Sințiiu ua veseliă monstruósa în inimă-mi. Pe dată avumü orere de mine, consciința ni se revoltă, darii reulfi striga mai tare De ce ea este frumósă?De ce este iubită? Trebue se cunoscu și ea vă dată suferința, se’mi vedea pe Gon­tran. A avuta destule veselii... E răn­­dului meu acuma. Prănitulă fu d’abia isprăvită, și mătușia­ mea cu fiule șefi se suită în camera bolnavei. Tresânde pe dinaintea mea, ei îmi aruncară uă privire aspră. Ce credeafi ei era des­pre purtarea mea? Eștifi. Năbușia m îs. Deschisei« purta îngrădire­ și mĕ aflamu în câmpie. Era J 0­U­I 21 SEPTEMBRE 1887 LUMINEZA-TE ȘI VEI FI Abonamentele în Bucuresci Pasagiu lu Romanii No. 1. — In districte­m — pendinții pariului și prin poștă. La Pa­ris la D. Caras-Halfegrain, mede l’an­­cienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.T.Paleologu ASUNCIURHb Linia de 30 litere.......................1 leu. Inserțiuni și reclame, linia........5­­ Bucuresci20 Săp““ 2 Brumărelă. Dânde semn era despre starea po­litică a Germaniei, a Franciei și a Aus­triei, uichiui arâma cu întrebarea: Și noi ce facemu? Suntu 8 ani de cândă pu­­nemu necontenită acesta întrebare și respundeme, fără insă se fi isbutitu a convinge națiunea. Amu ijisu 8 ani, și puteamu ^ice 19, căci de la 1848 propagămu armarea țărei, și 13 Sept. né-a arătatu cumu pere­uă națiune ne­armată și totu 13 Septembre ne-a do­vedită c’uă națiune chiaru îmmormân­­tată dacă mormântu­l este udată cu sângele fiiloru­iei, ea re’nvitiază. Timpii fiindu fórte critici, avemu datoria se re­­venirau asupra unei cestiuni, de la care depinde vieța sau mortea pentru noi. Francia a versatu sângele a peste una sută mii de soldați, de fii ai iei și uă cora era de bani, pentru recon­stituirea României, a unui bulevard la Dunăre. Unde este bulevardul­? Și cându nu voi sau a ne ’mplini misiunea, datoria, este pre greu de ’nțeles­ că Francia are dreptul­ și datoria se ne ceră contu de sângele fiilosű iei și de averea iei? Ce felu? ne va «fice dânsa, eu ara versata averea mea și sângele meu pentru mântuirea vóstra și voi vă strângeți pungile și nu voiți se ver­sați oă singură picătură de sânge, nici chiarű pentru a mă aține cea-a ce v’am datil? Trebue are multă minte ca se ’nțelegemfl că Napoleone are drepte și datoria se ne­ceră socotelă de cea-a ce ne-a datu? Cumü se face ore că noi, cari suntemu atâta de scumpi, atâta de cumpliți în­câtă nu voimú se dămu uă mică parte din averea nostră spre a ne asigura partea cea mare con­tra răpirii străiniloru și existinței nóstre ca națiune, contra cotropitorilor­­, ne póte trece prin minte că Francia ș’a versatu sângele și comorile iei fără nici unu interesü, făr’ a ascepta, a cere de la noi nici uă despăgubire, nici uă compensare? Cum ți se pate se ne trece prin minte că Napoleone III și Marea lui națiune au facute atâtea sacrifice numai de simplă plăcere ca se se face ca copii, cari facü case de cărți și ómeni de hărtiă, și se uită apoi cu plăcere și m­ândriă (jl­cendű c’au facutü­ameni și case, și că suntu creatori? Scrmű fórte bine că despotismulu și sclavia cea lungă ne-a tîmpitu mintea și ne-a facutu se nu ne mai înțelegemă nici chiarű interesulO materiale, ast­­­felu în­cátu pentru ca se face mâ­nă mică și apariție economiă perdemu a­­dese averea tatu. Acesta a facutu și pe Napoleone III d’a ertatil greșiala nostră, nemericia nóstra și la 1853 și 54, cându nu sciurámu se silirea pe guvernuO se ia parte la resbelu; și la 1857, cându în locu d’a procede ca uă națiune, noi ne mărginirămu a așterne jalbă la îm­­perății ș’a cere se-și facă milă și po­mană se ne dea? Cea-a ce nimeni de câtu noi ânși­ne nu ne putea da, cea-a ce era alu nostru, cea-a ce a­­veamu și nu mai trebuea de câtO se ’ntindemu mâna spre a lua, noi ce­­rurama prin jalbă se ni se dea. Acesta a făcută pe Napoleone se ne este chiaru pentru neașteptatulü­rea ce i­amü făcută la 1859 și se nu ne re­tragă protecțiunea sea. Cumü se face însă că nici acea mare epocă de la 1859, nu fu în stare se ne scuduie de pulberea mormântului, se ne deș­­tepte și se ne facă se vedemü și se ’nțelegem șl pentru ce Francia ș’a ver­­satu sângele și comorile iei pentru noi, și ce ajutoru, ce compensare era în dreptu s’accepte, se ceră de la acela bulevarda ridicată cu averea și cu sângele iei? Dacă la’nceputul n’am­ fi în­țelesul în urmă insă și copii au ve^utü că Napoleone III pregătia resbelulil cu Austria spre a libera pe Italia. Napoleone a crezută, și trebuea se creailă c’uă nați­une de 5 milióne pe d’uă, parte și care pe d’alta are în juru-i alte 6, 7 mi­lióne de frați, de fii ai iei, o se puie celu pucinü 150,000 de voinici în liniă de bătaie ș’o se dé asta­felu Franciei unu ajutoru putericii, puindu pe inimiculu iei între două focuri. Era cu atătu mai dreptu se conteze pe noi cu câtü eramii siliți se procedàmu astü­­felu nu numai de recunoscință daru chiaru de interesă. Gintea nóstra, po­­sițiunea nostră geografică, puterile și elementule străine ce ne ocolescQ a­una frigă uscatfi, luna du­pă lumină limpede, înghieciaso și pământul!­ scăr­­iia suplu piciore. Umblam­­ânteiu cu unu felii de furia, privindu la umbrele ar­borilor!) ce se desemnau pe drumfi, sperând fi în deșiertfi a numera stelele ce luciafi pe ceriu. Nu puteamu cugeta. Nu seifi de cătfi timpii me preum­­blamfi astu-selfi, căndfi au­ fiu la spatele mele pasului lui Gontran. Elfi mé a­­junse în curând fi. — Hope, îmî dise elfi, ea este fórte refi. Me­ducii în oraș i fi se cautfi unfi medicii; peste doue ore voi fi reveni. Nu me potü încrede de căt fi în mine pentru acesta; mama-mea este obosită, bolnavă, impresionată; nu voi fi s’o spe­rii spunendu’i adeverului. Ea este forte rea, mé am fi tu Hope? Voiesci s’o ve­­ghiezi pînă la întorcerea mea ? Ți-o în­credințezi. Vei găsi pe masă, lângă ferastră, uă poțiune pregătită. La fie­care jumătate oră lî vei da căte uă ling guriță, acesta este de cea mai mare importanță. Dacă vei fi putea opri pro­­gresulfi frigurilor si, dacă voi fi putea fi nișei peptu’i apesatfi, voi fi avea speranță! Plecaifi capului în semnă de consimțire, îmi strlnse mâna cu recunoscință și cu privirea me întrebă din naoQ. rîtă, și celora mai puțini înzestrați de natură, că nu putemű se stărafi la Dunăre de sarmați, trunchiați și cu brad­ele încrucișiate. Spre a ne face se 'nțelege mil pe deplină, Napoleone III­âncă de la conferințele din Viena luă inițiativa și propuse unirea aces­­tora două trunchiuri ale acelea­ași națiuni. Austria însă­și ne­deschise ochii, oprindu-se la unirea nóstra și de chiarandu curată că ea nu póte primi a se pune între doue Piemonturi, și Napoleone III completă învețâra în­­tulu de chiarăndil că suntemu, că tre­bue se simți unu bulevard. Ca la 1853, ca la 1857 nu vé­­zurämu niraion, nu înțeleseră mă ui­mică nici la 1859 — de­și Napo­leone ca se ne lumineze pe deplină și se ne de puterea susținu faptulű Dostru celu mare de la 1859, susținu­tă națiune ce peste căte­va luni rupse una tratată subscrisü de 7 puteri.— In urmă însă, încă vădatâ, cumü a­­tătea fapte ce sară în ochi, nu fură d’ajunsu spre a ne descepta, a ne face se vedemu și se ’nțelegemu ș’a ne urma, spre a fi unu bulevard, spre a fi uă națiune? VéZurarau în sfârșitu­ ce făcu Pte • montele și prin ce mijloce putu se facă, ca națiunea, de care toți a­ceau în derîdere că nu este uă națiune ci uă simplă espresiune geografică, se de­­viă uă națiune mare și puterică. Aus­tria, cum a ZisuratDfii ne arîtase de mai nainte calea și datoria nóstra. Zicêndü că putemu deveni una alu douilea Pie­monte, și d’acea­ a dânsa nu póte primi unirea Principateloru, și cu tóte ace­ste nu voirámű se facemu sacrificiele neapărate pentru a ne urma. Dup’atătea mari și felurite învăță­minte veni 11 Fevruarie și ne ridică din nou în ochii Europei și chiar­ în ochii noștru. Napoleone 111, cu tóte neajunsurile ce-i făcurămii de la 1853 pînă la 1866, ere<jici din nou in voi și ne susținu. Și ce susținere ? Dacă unii fin ali României ar fi fostă pe Tronulu Franciei, ar fi putută are lup­ta pentru noi cu mai multă căldură, cu mai multă tăriă și cu mai multă dibaciă ? Nu; acesta ar fi peste pu­tință. Și cu tóte aceste națiunea nu voi nici acuma se facă nici unu sa­crificiu; ba încă, atătfl nu venu ni­­mica, nu ’nțelese m­imicii, în cáti — Iți promită, I‘se*n* Intrai fi la bolnavă. Ea era tot fi a­­tăt fi de albă ca și clarșafurile de pe patuba iei. Ea dormita, respirarea îi era apesată. O priviiți multfi timpii, combătută, cănd fi de milă cănd fi de ură, înaintea acestui tablou de miseriă, e­­ramu se mă frăgedesefi cănd fi d’uă dată deschise ochii. — Unde este Gontran? și opti ea. — A plecatu.... s’a dusfi în orași fi, se va întorce peste pucina. M’a rugată se stafi lângă d-ta. — Mulțumescu,­­j*se cai­esc* bunul Darfi nu e de mirată.... N’ai fost și cre­scută de elfi? — Nu vorbi, scumpa mea, îl res­­punseifi, acesta te-ar osteni. — Se me ostenescu vorbindu­ de Gon­tran! Dar si a mă găndi la elfi este cu­­ragiulu și forcia mee. M’am Întrebată adesea, Hope, cumv a­ putută trăi lân­gă dânsulu făr’ a’lfi iubi cu amorel — L’am considerată totu d’auna mai multa ca pe învețătorului ineft, respin­­selfi, plecăndu’mi capului pentru a’mi ascunde tulburarea. — Vede bine că elfi este Îngrijită de mine, 4i se delfi mie, nu’mi este refusă chiarű acela mijlocă de schimbă ce i se propuse, acei bani de hăr­tiă, carii reprezintau valorea posi­­tivă a unui pământ și ce se punea în vânzare și cari se retrăgeaă cu fiă­care sumă de bani ce intra în casa tesaurului; și resbelulu din 1866 veni și bulevardulu gintei latine fu, acuma ca și întrecută, unu felu de baraganü secetoșu, sterpü și pustiu de ori ce plantațiune, pustiu de ómeni. Ceru­­rärau unu principe dintr’una din fa­­miliele domnitore din Europa. Mulță­­mită unei lucrări inteliginte și puteri­­cului ajutoru al­ lui Napoleone III, is­­butirămO a dobândi în trei luni cee­ a ce eroica Eladă, abia isbuli a dobândi la 1830, după ce-și varsă sângele și tată averea în tim­pa de 9 ani, și chiar pentru a doua oră, căndu era deja una rigatú independinte, abia peste 9 luni putu se găsescă unu principe. Și isbânda nóstra se făcu în trei luni și dobândirămfl pe tronulu României unu Principe dintr’una din cele mai vechi, din cele mai putence, din cele mai eroice familie regale, p’unii descen­­dinte alü acelei familie care dintr’unul Palatinatu făcu unu imperiu. Și cu tóte aceste ce fac urämü? Nimica. Ce facemü? Nimica. Daru atunci pentru ce atâtea frământări? Dară atunci pen­tru ce cerurámű unui HOHENZOL­­LERN? Dară, Z'cu unii, suntemu seraci și nu putemu face mai multă. Și cumu óre ne vomă înavuți? La­­săndu țara deschisă ori­cărei invaziuni care se v­ă se ne jăfuiască? Puindu­­ne în periclu a fi dați Austriei uă bu­cată, și Rusiei altă bucată și căzuți în robiă, se plătimu, cumu plătesc și cei d’acolo de la 30 la 45 și la 50 la sută? Și celu puțină dacă arau fi se­raci , daru nici acestâ scuză n’avemu. Datoriele nóstre suntu mici și imposi­­tele nóstre suntu 4 la 0/q, căndu ale celora-1­alte națiuni suntu de 8, de 9 și de 10 ori mai mari. Avemu a­­vem­ nemișcâtore cari suntu comori. Avemu alte comori în păduri și în totu felulu de mine, și nu ne trebue pen­tru a fi Statulu celu mai avutu de câtu virtute pe Tronu și întărirea naționale asta­felu în cătu capitalurile din în­tru și din afară se nu se tem­e­a e și in circulațiune. Averea o avema; virtutea pe tron a­târnă nu voi fi se miorii. La primăvară voi fi fi spuls lui.........Ah ! ce bine a se trăimu, vei vedi ce seiji cu noi, scumpa mea, vei fi sora nóstra iubită, și vă dată elfi­i’ți va alege unfi băr­bații bunii ca și dânsii. Ea avu u­ fi naofi accesă de tușă. Me uitai fi la pendulă. Era timpu se urmezfi prescripțiunilor fi lui Gontran. Priveam fi pe răndfi cănd fi masa cănd fi bolnava într’uă năucă neotârlie și nu vie mișcam fi. Mai trecu ua altă jumetate de oră. Stamfi âncă la ’ndouială. Respirarea Măriei devenia din ce în ce mai năbușită. Tusea nu mai înceta. Luamu medicamentului. In a estu momentfi spiritului reului îmi aduse aminte cele din urmă cu­vinte ale iei. ..La primăvară voi fi socra lui.“ Merseifi dreptu la ferastră, o des­chisei­], și arunciifi calmantalfi. Me intorsein, ca perdută și me așe­­da­u la căpetăiului bolnavei. Acțiunea fusese totu atătu de repede ca și gân­direa, nu puteamu crede cee-a ce fă­­cusem fi. Dară dac’aș fi fi causa morței sale ?

Next