Romanulu, septembrie 1867 (Anul 11)
1867-09-21
ANULU ALU UISPRE PE CELE VOTESCE ȘI VEI PITTE Gap. Dist. Pe aur..............................leî 128 — 152 Pe luni................... » 64— 76 Pe trei luni.................... » 32 — 3b Pe un lună...................... » 11 — — Unii exemplari 24 par. Pentru Paris pe trimestru nr. 20 Pentru Austria..................fior. 10 v. a. ADMINISTRAȚIUNIEJ, PASAGRULUI ROMARO SO - 8EDACȚIUNEA STRADA ACADEMIEI 32. DEPEȘSE TELEGRAFICE. (Serviciulu privații alfi Monitoriului.) FLORENZA, 27 Septembre. — Guarda naționale a fostă chrămată suptă arme spre a menține ordinea. Căteva posturi au fost întărite. Orașiulă liniscită. — Opinionerfice: dacă Garibaldi va refusa se renunțe la espedițiune, se crede că guvernul va convoca Camerile în sesiune estraordinariă. VIENA, 27 Septembre. — Compromisură financiară cu Ungaria s’a primită definitivă. — Noua presă <jice, Juarez voiesce se dea corpul lui Maximilian dacă puterile Europei voră recunosce republica mexicana. PETERSBURG, 27 Septembre.• Sultanulă a Jisă lui Ignatieff înaintea celei a doua plecări pentru Livadia, că Porta, în facil opiniunei publice, nu póte face altăceva pentru Candioți, de cată se mărăscă drepturile lor și ale celorfilalțî creștini din Turcia. CONSTANTINOPOLE, 27 Septembre — Mehemet-Farisa, trimisă din Buchara, a venit a se ruge pe Sultanul, ea se-i ajute contra Rusiei. Sultanulă a refusată. VIENA, 27 Septembre. — Abend-Post desminte că ar fi fostă remisă memorială Turciei asupra convorbirii Czazului cu Fund. FLORENZA, 27 Septembre. — Eris aă făcută demonstrațiune la Neapoli și la Milan. La Milan aă avută loc 60 de arestări. PALERMO, 27 Septembre. — Linisce. — Partida acțiunii a declarată că se abține. VIENA, 27 Septembre. — Raporturu oficiale ale lui Cormous, guvernatorii din Triest, anundă că la Udina au fost mari adunări de omeni armați, și esclamațiune revoluționari. Locuitorii din Udina fugă. FLORENZA, 27 Septembre. — Vă deraunstrațiune de poporă a fostă împrășciată de guarda naționale. Eri séra la vrema sa făcută demonstrațiuni în favorea lui Garibaldi. Uă deputațiunea mersă la prefecții se’î c<5ră liberarea. Prefectură a respunsă că voia se supue cererea ministrului; demonstrațiunea în urmă s’a împrăștiată. MILAN, 27 Septembre. — Duce mari adunări de poporă au avută locă la Pistoza și Verona dintre cari una a resistată forței armate. NEAPOLI, 27 Septembre.— Mici întruniri de poporă cari s’aă împrăștiată fără intervenirea puterei armate; n’a avută locă nici ună incidinte regretabile. GENUA, 27 Septembre. — Garibaldi a fostă condusă astăi de niminată, după cererea sa, la Caprera. FLORENZA, 28 Septembre. — Regele va sosi Sâmbătă. PARIS, 28 Septembre. —Iiiariulă Patria <jice: Roma este liniscită. HAGA, 28 Septembre. — Aserțiunile mai multoră istorie în privința legociațiunilor, confederațiuneî neutre de către Belgia pentru Luxemburg, suntu cu totul lipsite de fundamentă. CONSTANTINOPOLE, 28 Septembre. — Comisiunea pentru a cerceta cererile Candioților s’a formată astăi. Pentru Candia membrii comisiunii sunt: marele-visită, Cobulă-efendi, Bisarpașa, Caratheodosie, Atosides, Savas. CARLSRUHE, 28 Septembre. — Se asigură că regina Wurtembergului este acceptată la 1 Octombre la Marin, unde se află astăi regele și regina Prusiei. VERA-CRUZ, 13 Septembre. — Juareza primită fórte bine pe Tegetoff; elă va da corpul lui Maximilian după ce i se va remite documentele de autorizare. FOIȚA ROMANULUI. TA *1 AKT (RÍNIUK 1 Tómna sosi. Acuma natura părea a fi în armonii cu suferințele inimei mele. Sintțiamu vă crudă plăcere a strivi suptă păsurile mele foile uscate cari zăceau în alee. — Dară strigaiu! suferiți și voilea Jiceama. Cu tóte aceste culorile cele viu ale Măriei dispăreau, pucinii cate pucinii, uă pasare transparento înlocuia acuma rosa pe care o invidiase mai atăta de multă. Ea îmi părea acuma și mai frumosă; trebuea se fia, de órece Gontran o rechima mai cu iubire de bradulfi șefi, în preumblările ce le făcea și împreună. Adesea, la intorcere, Gontran petrecea ore întregi cu cărțile lui, — căci nu v’am fi spus’o, elfi studiase medicina. — Insă tu esci bogații, îi respundea mătușia mea, căndfi îi vorbi de diplomele ce era se capete. De ce se te apuci de studii asia de grele? Ce o se faci cu solința ta? — Vom face binele mamă, response 1) A vede Noi de ieri. Gontran. Voi fi îngriji pe săraci gratisti. Pentru cei bogați, nu voi fi fi de cătit unii cercetătorii. Mai suntu încă în medicină multe erori de lămurit și, multe lucruri de denundat fi. intr’uă fără Maria nu veni la masă. Aerulfi celu îngrijat și ar fi mătușei mele, fruntea cea întunecată a lui Gontran, căte-va vorbe schimbate încetă între dînșii me făcură a crede că starea senătății séle trebuea se fia gravă. Nu cerui fi esplicări; stamfi mută, dară.... fîindfi că m’aua decisfi a faceuă confesiune sinceră voi fi spune totu: Sințiiu ua veseliă monstruósa în inimă-mi. Pe dată avumü orere de mine, consciința ni se revoltă, darii reulfi striga mai tare De ce ea este frumósă?De ce este iubită? Trebue se cunoscu și ea vă dată suferința, se’mi vedea pe Gontran. A avuta destule veselii... E răndului meu acuma. Prănitulă fu d’abia isprăvită, și mătușia mea cu fiule șefi se suită în camera bolnavei. Tresânde pe dinaintea mea, ei îmi aruncară uă privire aspră. Ce credeafi ei era despre purtarea mea? Eștifi. Năbușia m îs. Deschisei« purta îngrădire și mĕ aflamu în câmpie. Era J 0UI 21 SEPTEMBRE 1887 LUMINEZA-TE ȘI VEI FI Abonamentele în Bucuresci Pasagiu lu Romanii No. 1. — In districtem — pendinții pariului și prin poștă. La Paris la D. Caras-Halfegrain, mede l’ancienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.T.Paleologu ASUNCIURHb Linia de 30 litere.......................1 leu. Inserțiuni și reclame, linia........5 Bucuresci20 Săp““ 2 Brumărelă. Dânde semn era despre starea politică a Germaniei, a Franciei și a Austriei, uichiui arâma cu întrebarea: Și noi ce facemu? Suntu 8 ani de cândă punemu necontenită acesta întrebare și respundeme, fără insă se fi isbutitu a convinge națiunea. Amu ijisu 8 ani, și puteamu ^ice 19, căci de la 1848 propagămu armarea țărei, și 13 Sept. né-a arătatu cumu pereuă națiune nearmată și totu 13 Septembre ne-a dovedită c’uă națiune chiaru îmmormântată dacă mormântul este udată cu sângele fiiloruiei, ea re’nvitiază. Timpii fiindu fórte critici, avemu datoria se revenirau asupra unei cestiuni, de la care depinde vieța sau mortea pentru noi. Francia a versatu sângele a peste una sută mii de soldați, de fii ai iei și uă cora era de bani, pentru reconstituirea României, a unui bulevard la Dunăre. Unde este bulevardul? Și cându nu voi sau a ne ’mplini misiunea, datoria, este pre greu de ’nțeles că Francia are dreptul și datoria se ne ceră contu de sângele fiilosű iei și de averea iei? Ce felu? ne va «fice dânsa, eu ara versata averea mea și sângele meu pentru mântuirea vóstra și voi vă strângeți pungile și nu voiți se versați oă singură picătură de sânge, nici chiarű pentru a mă aține cea-a ce v’am datil? Trebue are multă minte ca se ’nțelegemfl că Napoleone are drepte și datoria se neceră socotelă de cea-a ce ne-a datu? Cumü se face ore că noi, cari suntemu atâta de scumpi, atâta de cumpliți încâtă nu voimú se dămu uă mică parte din averea nostră spre a ne asigura partea cea mare contra răpirii străiniloru și existinței nóstre ca națiune, contra cotropitorilor, ne póte trece prin minte că Francia ș’a versatu sângele și comorile iei fără nici unu interesü, făr’ a ascepta, a cere de la noi nici uă despăgubire, nici uă compensare? Cum ți se pate se ne trece prin minte că Napoleone III și Marea lui națiune au facute atâtea sacrifice numai de simplă plăcere ca se se face ca copii, cari facü case de cărți și ómeni de hărtiă, și se uită apoi cu plăcere și mândriă (jlcendű c’au facutüameni și case, și că suntu creatori? Scrmű fórte bine că despotismulu și sclavia cea lungă ne-a tîmpitu mintea și ne-a facutu se nu ne mai înțelegemă nici chiarű interesulO materiale, astfelu încátu pentru ca se face mână mică și apariție economiă perdemu adese averea tatu. Acesta a facutu și pe Napoleone III d’a ertatil greșiala nostră, nemericia nóstra și la 1853 și 54, cându nu sciurámu se silirea pe guvernuO se ia parte la resbelu; și la 1857, cându în locu d’a procede ca uă națiune, noi ne mărginirămu a așterne jalbă la împerății ș’a cere se-și facă milă și pomană se ne dea? Cea-a ce nimeni de câtu noi ânșine nu ne putea da, cea-a ce era alu nostru, cea-a ce aveamu și nu mai trebuea de câtO se ’ntindemu mâna spre a lua, noi cerurama prin jalbă se ni se dea. Acesta a făcută pe Napoleone se ne este chiaru pentru neașteptatulürea ce iamü făcută la 1859 și se nu ne retragă protecțiunea sea. Cumü se face însă că nici acea mare epocă de la 1859, nu fu în stare se ne scuduie de pulberea mormântului, se ne deștepte și se ne facă se vedemü și se ’nțelegem șl pentru ce Francia ș’a versatu sângele și comorile iei pentru noi, și ce ajutoru, ce compensare era în dreptu s’accepte, se ceră de la acela bulevarda ridicată cu averea și cu sângele iei? Dacă la’nceputul n’am fi înțelesul în urmă insă și copii au ve^utü că Napoleone III pregătia resbelulil cu Austria spre a libera pe Italia. Napoleone a crezută, și trebuea se creailă c’uă națiune de 5 milióne pe d’uă, parte și care pe d’alta are în juru-i alte 6, 7 milióne de frați, de fii ai iei, o se puie celu pucinü 150,000 de voinici în liniă de bătaie ș’o se dé astafelu Franciei unu ajutoru putericii, puindu pe inimiculu iei între două focuri. Era cu atătu mai dreptu se conteze pe noi cu câtü eramii siliți se procedàmu astüfelu nu numai de recunoscință daru chiaru de interesă. Gintea nóstra, posițiunea nostră geografică, puterile și elementule străine ce ne ocolescQ auna frigă uscatfi, luna după lumină limpede, înghieciaso și pământul! scăriia suplu piciore. Umblamânteiu cu unu felii de furia, privindu la umbrele arborilor!) ce se desemnau pe drumfi, sperând fi în deșiertfi a numera stelele ce luciafi pe ceriu. Nu puteamu cugeta. Nu seifi de cătfi timpii me preumblamfi astu-selfi, căndfi au fiu la spatele mele pasului lui Gontran. Elfi mé ajunse în curând fi. — Hope, îmî dise elfi, ea este fórte refi. Meducii în oraș i fi se cautfi unfi medicii; peste doue ore voi fi reveni. Nu me potü încrede de căt fi în mine pentru acesta; mama-mea este obosită, bolnavă, impresionată; nu voi fi s’o sperii spunendu’i adeverului. Ea este forte rea, mé am fi tu Hope? Voiesci s’o veghiezi pînă la întorcerea mea ? Ți-o încredințezi. Vei găsi pe masă, lângă ferastră, uă poțiune pregătită. La fiecare jumătate oră lî vei da căte uă ling guriță, acesta este de cea mai mare importanță. Dacă vei fi putea opri progresulfi frigurilor si, dacă voi fi putea fi nișei peptu’i apesatfi, voi fi avea speranță! Plecaifi capului în semnă de consimțire, îmi strlnse mâna cu recunoscință și cu privirea me întrebă din naoQ. rîtă, și celora mai puțini înzestrați de natură, că nu putemű se stărafi la Dunăre de sarmați, trunchiați și cu bradele încrucișiate. Spre a ne face se 'nțelege mil pe deplină, Napoleone IIIâncă de la conferințele din Viena luă inițiativa și propuse unirea acestora două trunchiuri ale aceleaași națiuni. Austria însăși nedeschise ochii, oprindu-se la unirea nóstra și de chiarandu curată că ea nu póte primi a se pune între doue Piemonturi, și Napoleone III completă învețâra întulu de chiarăndil că suntemu, că trebue se simți unu bulevard. Ca la 1853, ca la 1857 nu vézurämu niraion, nu înțeleseră mă uimică nici la 1859 — deși Napoleone ca se ne lumineze pe deplină și se ne de puterea susținu faptulű Dostru celu mare de la 1859, susținută națiune ce peste căteva luni rupse una tratată subscrisü de 7 puteri.— In urmă însă, încă vădatâ, cumü atătea fapte ce sară în ochi, nu fură d’ajunsu spre a ne descepta, a ne face se vedemu și se ’nțelegemu ș’a ne urma, spre a fi unu bulevard, spre a fi uă națiune? VéZurarau în sfârșitu ce făcu Pte • montele și prin ce mijloce putu se facă, ca națiunea, de care toți aceau în derîdere că nu este uă națiune ci uă simplă espresiune geografică, se deviă uă națiune mare și puterică. Austria, cum a ZisuratDfii ne arîtase de mai nainte calea și datoria nóstra. Zicêndü că putemu deveni una alu douilea Piemonte, și d’acea a dânsa nu póte primi unirea Principateloru, și cu tóte aceste nu voirámű se facemu sacrificiele neapărate pentru a ne urma. Dup’atătea mari și felurite învățăminte veni 11 Fevruarie și ne ridică din nou în ochii Europei și chiar în ochii noștru. Napoleone 111, cu tóte neajunsurile ce-i făcurămii de la 1853 pînă la 1866, ere<jici din nou in voi și ne susținu. Și ce susținere ? Dacă unii fin ali României ar fi fostă pe Tronulu Franciei, ar fi putută are lupta pentru noi cu mai multă căldură, cu mai multă tăriă și cu mai multă dibaciă ? Nu; acesta ar fi peste putință. Și cu tóte aceste națiunea nu voi nici acuma se facă nici unu sacrificiu; ba încă, atătfl nu venu nimica, nu ’nțelese mimicii, în cáti — Iți promită, I‘se*n* Intrai fi la bolnavă. Ea era tot fi atăt fi de albă ca și clarșafurile de pe patuba iei. Ea dormita, respirarea îi era apesată. O priviiți multfi timpii, combătută, cănd fi de milă cănd fi de ură, înaintea acestui tablou de miseriă, eramu se mă frăgedesefi cănd fi d’uă dată deschise ochii. — Unde este Gontran? și opti ea. — A plecatu.... s’a dusfi în orași fi, se va întorce peste pucina. M’a rugată se stafi lângă d-ta. — Mulțumescu,j*se caiesc* bunul Darfi nu e de mirată.... N’ai fost și crescută de elfi? — Nu vorbi, scumpa mea, îl respunseifi, acesta te-ar osteni. — Se me ostenescu vorbindu de Gontran! Dar si a mă găndi la elfi este curagiulu și forcia mee. M’am Întrebată adesea, Hope, cumv a putută trăi lângă dânsulu făr’ a’lfi iubi cu amorel — L’am considerată totu d’auna mai multa ca pe învețătorului ineft, respinselfi, plecăndu’mi capului pentru a’mi ascunde tulburarea. — Vede bine că elfi este Îngrijită de mine, 4i se delfi mie, nu’mi este refusă chiarű acela mijlocă de schimbă ce i se propuse, acei bani de hărtiă, carii reprezintau valorea positivă a unui pământ și ce se punea în vânzare și cari se retrăgeaă cu fiăcare sumă de bani ce intra în casa tesaurului; și resbelulu din 1866 veni și bulevardulu gintei latine fu, acuma ca și întrecută, unu felu de baraganü secetoșu, sterpü și pustiu de ori ce plantațiune, pustiu de ómeni. Cerurärau unu principe dintr’una din familiele domnitore din Europa. Mulțămită unei lucrări inteliginte și putericului ajutoru al lui Napoleone III, isbutirămO a dobândi în trei luni cee a ce eroica Eladă, abia isbuli a dobândi la 1830, după ce-și varsă sângele și tată averea în timpa de 9 ani, și chiar pentru a doua oră, căndu era deja una rigatú independinte, abia peste 9 luni putu se găsescă unu principe. Și isbânda nóstra se făcu în trei luni și dobândirămfl pe tronulu României unu Principe dintr’una din cele mai vechi, din cele mai putence, din cele mai eroice familie regale, p’unii descendinte alü acelei familie care dintr’unul Palatinatu făcu unu imperiu. Și cu tóte aceste ce fac urämü? Nimica. Ce facemü? Nimica. Daru atunci pentru ce atâtea frământări? Dară atunci pentru ce cerurámű unui HOHENZOLLERN? Dară, Z'cu unii, suntemu seraci și nu putemu face mai multă. Și cumu óre ne vomă înavuți? Lasăndu țara deschisă oricărei invaziuni care se vă se ne jăfuiască? Puindune în periclu a fi dați Austriei uă bucată, și Rusiei altă bucată și căzuți în robiă, se plătimu, cumu plătesc și cei d’acolo de la 30 la 45 și la 50 la sută? Și celu puțină dacă arau fi seraci , daru nici acestâ scuză n’avemu. Datoriele nóstre suntu mici și impositele nóstre suntu 4 la 0/q, căndu ale celora-1alte națiuni suntu de 8, de 9 și de 10 ori mai mari. Avemu avem nemișcâtore cari suntu comori. Avemu alte comori în păduri și în totu felulu de mine, și nu ne trebue pentru a fi Statulu celu mai avutu de câtu virtute pe Tronu și întărirea naționale astafelu în cătu capitalurile din întru și din afară se nu se temea e și in circulațiune. Averea o avema; virtutea pe tron atârnă nu voi fi se miorii. La primăvară voi fi fi spuls lui.........Ah ! ce bine a se trăimu, vei vedi ce seiji cu noi, scumpa mea, vei fi sora nóstra iubită, și vă dată elfii’ți va alege unfi bărbații bunii ca și dânsii. Ea avu u fi naofi accesă de tușă. Me uitai fi la pendulă. Era timpu se urmezfi prescripțiunilor fi lui Gontran. Priveam fi pe răndfi cănd fi masa cănd fi bolnava într’uă năucă neotârlie și nu vie mișcam fi. Mai trecu ua altă jumetate de oră. Stamfi âncă la ’ndouială. Respirarea Măriei devenia din ce în ce mai năbușită. Tusea nu mai înceta. Luamu medicamentului. In a estu momentfi spiritului reului îmi aduse aminte cele din urmă cuvinte ale iei. ..La primăvară voi fi socra lui.“ Merseifi dreptu la ferastră, o deschisei], și arunciifi calmantalfi. Me intorsein, ca perdută și me aședau la căpetăiului bolnavei. Acțiunea fusese totu atătu de repede ca și gândirea, nu puteamu crede cee-a ce făcusem fi. Dară dac’aș fi fi causa morței sale ?