Romanulu, octombrie 1867 (Anul 11)
1867-10-19
ANULU ALU UNSPRE-ZECELE VIESCE ȘI VEI PUTE ----------Cap. Dist. te anii.............................lei 128 — 152 l’c șof>‘ luni.................... » 64— 76 Ie trei leni..................... » 32 — 38 Pruă lună..................... » 11 — — Unu esemplaru 24 par. Pentru Paris pe trimestru fr. 20 Pentru Austria..................fior. 10 v. a. SERVITIU TELEGRAFICII Alii) WOllAA (JliUl. PARIS, 29 Octobre. A apărută uă circulariă a d-lui de Moustier cătră agenții diplomatici francesi prin care atrage atențiunea puterilor și asupra situațiunea reciprocă a Italiei și a Sântului Scaună. piariulű „Patria“ <zice că depeșia de la Neapole ară confirma că Garibaldi ar fi ocupată duminică Monterotondo ș’ar fi acumă dinaintea porților și Romei. Desbarcarea trupeloru francese la Civita Vechia s’a făcută astă diminuță. PARIS, 29. Ministru afacerilor străine, d. de Moustier a dată un circularie prin care spune că Italia neînplinindă îngagiamentală convențiunii de la Septembre. Francia era datore a restabili prin ocupațiune Statu quo astăferă precumă era naintea plecării oșcirii francese. îndată ce ordinea se va stabili oscirile francese se vor retrage. Francia a prețuiesce mai bine de cătă oricine, gravitatea ce ar avea să ocupațiune permanente. (Serviciul privată ală Monitoriului.) FLORENZA, 28 Octobre. — „Gazetta oficiale“ publică proclamațiunea regelui cătră Italian. Intr’însa se zice: „Bande de revoluționari lucrăză. Respectulă pentru stipulațiunile internaționale este acumă că datoria de onore, nestrămutată. Este necesitate de a preserva Italia de periclele actuali și de a convinge pe Europa că Italia este credinciosă angajamentelor sale. Speră, că cetățianii rătecițî voră părăsi proiectele loră, și, căndă spiritele se vor linișci și se va restabili ordinea, guvernul italiană se va înțelege cu Francia, spre a daună resultată conformă cu votulu parlamentului în coeziunea romană.Proclamațiunea este suptă-semnată de rege și de toți miniștrii. PARIS, 28 Octobre. Monitorulă promulgă tratatul de comerciă și navigare încheată la 21 iulie 1867 între Francia și Statele pontificale. Totă Monitorulă constată că garnisona papale a remasă stăpînă pe Monte-Rotondo după două asalturi.— Se crede că Garibaldi va lăsa Monte- Rotondo în urmă’I și se va dirige spre Roma. MEXICO.— Juarez s’a realesă președinte ală republicei Mexicului. PARIS, 29 Octobre. „Monitoriul de săra“ conține că deputații Desantis și Acerbe au fost uciși în lupta de la Viterb.— „Presa“ anuncță că Garibaldi ocupă încă Monte-Rotondo.— „Patria“ publică că scadra franceză a ajunsă diminuță la Civita-Vecchia. Generalul Failly sosesce asemenea cu statură majoră. Francia a adresată că circulară către agenții diplomatici din străinătate precisăndă caracterulu intervențiunei.— Etendard jice : „Convocarea congresului pentru soluțiunea cestiunei romane este emininte.“ ALMÎNIA TRAȚTI’MEA, PANAUIULU 80MANU S. î. REDACȚIUNEA STRADA ACADEMIEI 22. Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respundetorii Gubenin Carada. 10 UI 19 OCTOBRE 1867. LUHINEZA TE ȘT VET *1 Abonamentele în Bucuresci Pasagialu Romană No. 1. — In districte la corespondințiî pariului și prin poșta. La Paris la D. Caras-Hallegrain, rue de l’ans*cienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d .T.Paleologu iKUNChmik Linia de 30 litere........................ 1 iă. Inserțiuni și reclame, linia........5 -X ‘LI---LJ_J—BÄB5ÄH^BS!SS|PHHÄiPWAl!UUlHB!!!.!i Adunarea Societății TRANSILVANIA pentru ajutorul studinților Rămăni, care din împregiurărî neprevedute nu s’a putută convoca pentru l-iă Octobre, se convocă pentru 22 Octobre,li de Duminică, la una oră după minejă-di, în localul Liceului Sf. Sava, pe care d-nn directore a bine-voitu a ni-lăjcede pentru acea di. Președintele societății «Transilvania» A. PAPIU_ ILARIANU. Bucuresci 3. Brumărelul. Cetățianii Iașiani au datu unu nou învățămîntă și unu bune avertismentu celora cari combată libertatea, pentru că, lipsiți ei ânșii de demnitate, nu crede în demnitatea omului. Cetățianii din Iași au fost convocați pentru a alege unú numero de membrii spre complectarea consiliului comunale. Reacțiunea pe do uă parte și partita antiunionistă pe d’alta au pus toto în joc, spre a învinge în alegeri partita naționale. Scopuru ce urmăriau era íntreite. Isbutindă, arîtau că națiunea este cu partita anti-naționale, antiunionistă, și celu mai puținu cu partita staționariă. Intrându în comună și paralisându, lucrările aru o silită pe membrii remașî ai partitei liberale a se retrage și astăfelă reacțiunea ar fi luată în mănă administrațiunea comunei ce este, cumă se scie, petra de temelie a unui Stată. Credința în puterea bine-facétórie a libertății nefiindă încă bine întemeiată la noi, isbenda reacțiunii ar fi făcută pe cei slabi în credința loră pentru libertate, se șiovăescă și se trecă póte în tabera celoră fără consciință și demnitate cari combată libertatea. Tóte aceste scopuri însă și tóte uneltirile au fost învinse prin inteligința și patriotismulu cetățianiloră din Iași și partita liberale și naționale adobéndită și’n aceste alegeri majontatea. Felicitânndu pe cetățianii din Iași c’aă ințelesă, au luptată ș’aă învinsă, avemu datoriă se profitămă și noi de acestă ocasiune spre a atrage din nou atențiunea publicului asupra virtuții ș’a vițtului. Amu vedută la noi despotismul domnindă de sute de ani, și rudere lui fură necontenita scădere a națiunii. In acestă lungă timpă ală sclaviei libertatea domni trei luni în 1848 și națiunea se redică îndată și se redică astă felă în călă de unde pîn’aci nici că se scia că o sistemă, Europa Intrega recunoscu că suntemă uă națiune și încă oă națiune din gintea fără de marte, ne aplaudă și ne susținu spre a dobândi totă ce avemă ați ș’a ne face astă felă se simă una din națiunile cele mai pismuite. D’atunci libertatea în totă întregimea iei nu numai că nu mai încălzi și nu mai vivifică România dară încă schinteiările ce ea dete din căndă în căndă, fură copleșite de despotismulă celă mai desfrânată și pe lîngă ruina materiale era în afmă d’a cădea și’n falimentulă morale. Cu tóte acestea șihinteia remăsese ascunsă în inima națiunii și la 11 Fevruariu »’aprinse, deveni flacără, virtulă arse și virtutea se’ntronă pentru totúdeuna în România. Cine acumă, dup’acestă speraclu , unică în analele monarhieforă, va mai putea se’nvingă domnia Libertății, căndă avemă luptă ochi splendarea și puterea virtuții; căndă vedemă că Principele Carol al României este singurulă, în totă Europa, care de 18 lune domnesce menținândă cea mai deplină libertate și care încă lasă calea liberă chiar acelora-a cari, voind a compromite ș’a ucide libertatea, adusă de dinsa, până in locu-i cea mai nerușinată desirenare se preumblă pe straiele orașieloră despletită și ’mchetată de tóte felurile de vine, și Carolül dă acestă esemplu, la ’nceputul unei domnie și ’ntr’uă națiune strivită printr’uă lungă sclaviă, și prin celă din urmă despotismă, care cu acea corupțiune o amețise ș’o adusese în ajunulă d’a striga ca celă de pe urmă cetățiană ală republicei române: „virtute nu esci de cătă ună nume.“ Și Principele Carol I al Romăniei avu fericirea d’a vede asia de curănd credința sea în virtute și libertate, resplătită, încununată prin celă mai mare triumfă. In nici uă monarciă a Europei n’a fostă uă libertate atât de asolută comă este la noi. In nici uă țară nu s’a găsită uă omă, flăcătă de mișelă, care se cuteze a publica infamiele ce publică la noi unele din foiele din Iași, și se propage pe facă defunirea, invasiunea, anexarea, destrugerea Statului Romănă. La noi, corupțiunea guvernului trecută a produsă în anii scăderea morale pînă la cinismă, și cu tote aceste națiunea s’adin ce în ce mai multă de aici, și monarchia Principelui se consolidază, aretândă lumei sugrumarea ci libertatea asolută fondeza monarchiele, consolideză Sfaturile și le conduce spre mărire și tăriă proptă lesul. Carolă că nu Publicămă de căte-va z ile ună studio, despre „vica politică in Englitera“. Vorbindă în scurtă și ’ntrecătă de libertate, recomandămă cu dinadinsulă tutoră Romănilor, citirea acelei scrieri ce o traducemă după Revue des Reux Mondes. Invețămintele ce voră culege din citirea acestei scrieri voră fi mari, numeróse și ’n tote felurile bine făcetorie pentru națiune și pentru partite. După sorrile telegrafice ce primirămă eriși atci, cestiunea intervenirii francese în Italia și-a schimbată facia. Acumă nu mai este uă intervenire, ci uă conlucrare ce regele Italiei o priimește, cu deplină consimțimântulă scă de la Imperatorele Francesilor”, spre a regula, în înțelegere cu Francia, a „dobîndi, orice Regele Italiei, unii resultatű conformű cu votulu parlamentului în cestiunea romana.“ Faptulă dlară își schimbă caracterulu, în ce privesce pe imperatorele Napoleone. Italia însă da va aprobarea iei acestei politice a cabinetului Menabrea? Aci este acumă cestiunea flilei, după cere apoi complicarea va veni căndă se va procede le fapte cari se ftă conforme cu voință Parlamentului și cu voința naționale. D-lui Ministru al Justiției. Conformă adresei d-v. No. 12909, amânore de a se înainta dosariul, în care se află decisiunea Curții No. 185, prin care s’a anulată mandatulu de depunere datăontra lui Popescu, s’a ordonat aliberarea imediată a prevenitului, și s’a dată avertimentă judecătorului de instrucțiune, Cunescu. Astă decisiune s’a pronunciatu la 25 Septemb. și mi s’aucomunicată eri 2 Octombre. Ordonanța d-lui Prinau-președinte pentru liberarea prevenitului, veți bine-voi a o vedea în dosariă. împregiurarile cansei suntii aceste: Prevenitulu Ion Polescu făcu recursă în Casațiune contra unui mandată de depunere dată de judecătorul de instrucțiune Cunescu. Cestiunea fundamentală de drepții era, dacă Curtea era competinte a intra în cercetarea unui recursă făcută de o dreptură de prevenită contra unui mandată de depunere, mandată care nu e de câtă una actă provisoriă de poliție judecătorescu? putea Curtea sa anuleze asemene actă, fără a fi denundată după ordine formale a Ministrului conformă art. 443 pr. cf.? Am credută de datorie a ridica din oficiu acesta cestiune prealabile, declinăndă compezinția Curții și cerândă în totă casulă respingerea recursului ca cu deseversire neadmisibilă. Astă cerere se întemeia pe legea organică a Curții și pe legea proc. crim. Anume: 1) . Pe Art. 36, No. 2, combinată cu Art. 38 și 41 din legea Curții; 2) . Pe Art. 416 și 443, precum și pe Art. 137 alin. 3 din proc. crim. După aceste legi, Curtea nu e competinte a atinge decisiuni nedefinitive și acte judecătoreșci, în câtă timpă nu suntă atacate de procurorele generale după că ordine formale a Ministrului Justiției. Disposițiunea relativă a legii Curții e copiată ad-literam din Art. 80, Lot du 27 vent. an. 8. Art. 137, corespunde Art. 135 Instr. crim. francese. Ar. 416 și 443, suntă traducere fidele a Art. 416 și 441 Instr crim. franc. Avândü aceeași lege cu francesii și belgienii, doctrina și jurisprudința acestora caută a ne servi de normă. Testul legii atât d e de formală și clară, încâtă, de cându francesii și belgienii au aceste legi, nici unui autoră nu i-a trecută prin gânda că Curtea de Casațiune ar putea se intre în cercetarea unui recursă făcută de una prevenită contra unui mandat de depunere; și întrega jurisprudință seculariă a înaltei magistraturi a acestor done țeri, nu presintă, nici măcară una singură exemplu, de asemene anulare. E constantă și mai presusă de verice discuțiune că, după lege, după doctrină și jurisprudință, Curtea de Casațiune nu e competinte a intra în cercetarea unui actă judecătorescă sau unei decisiuni nedefinitive, cu atâtă mai puțină în cercetarea unui mandată de depunere, care nu e decâtă ună actă provisoriă de poliție judecătorescă, afară numai când o recursură ar veni de la procurorele generale din ordine formale a Ministrului Justiției, în causa Polescu recursulă fiindă fostă făcută d’a dreptură de prevenită, acestă dreptă alu Ministrului mi s’a părută evidinte călcată. Ca represintante ală guvernului, am datorie a priveghia asupra drepturilor sale, și a vă aduce la cunoscințiă verice atingere a acestoră drepturi. Acesta e datoria mea; solința încă are dreptul de a critica veri ce decisiune; cu tote aceste, din respectă cătră Curte, me voiă feri de a atinge decisiunea ei, mărginindu-me a re areta motivele de dreptă și de jurisprudință ce mă îndemnase a cere de la Curte se-și decline competința și’n totă casulă se declare recursulă Polescu neadmisibilă. I. Incompetința Curții, și neadmisibilitatea recursului contra mandatului de depunere. 1. După legea org. a Curți Art. 86, combinații cu Art. 38 și 41. Nu nega nimeni că, după art. 36 No. 2. Curtea are dreptul ă a se pronuncia asupra decisiuniloră (fiă și nedefinitivo) sau acteloru judecătoresc de verb ce instanță care ară coprinde unu escesă de putere sau ar fi făcute fără competință. Acestă dreptă ală Curții nu pate fi stabilită prin lege mai formală de cumă este. Dară In casulă nostru nu asta e cestiunea, cestiunea e . Cine are dreptul ă a face cerere de anulare contra unei asemenea decisiuni sau adă, căci este solutit că Curtea nu pate pronuncia pînă nu o saisisâdiă cineva. Cine dară are dreptul ă de a saisisa pre Curte asupra unei decisiuni nedefinitive sau actă judecătorescă, de verbce instanță, făcute cu excesă de putere sau incompetință ? La acestă întrebare raspunde art. următori 38 și 41, în modulă celă mai formală și mai clară,o ligndă : „Curtea „de Casațiune nu póte primi cereri în „Casațiune de cătă în contra otărîri„foră definitive, ore nu și în contra „otărîrilor” nedesovârșite, afară de capsulă prové^utü la art. 41.uără acestă din urmă art. sună : „Ministeriul” „justiției adresăndu-se prin procurorulă „Curții de Casațiune și fără prejudiciulă „părțiloră interesate, va denunda Curției de Casațiune ori ceotărîre și ori.,ce actă prin care judecătorii și ară fi „însușită atribuțiuni peste competința „loră și arț fi comisă vreună excesă „de putere.“ Nu echipă a formala o lege mai clară de cătă acesta. Legiuitorul, în art. 36, arată în generală că Curtea are dreptul ă a se pronuncia pentru escesă de putere și incompetințiă și asupra decisiunilor nedefinitive. Dacă în art. 38, spune că asemenea cereri părțile nu pot fi se formeze; dră în art. 41, stabilesce că, acestă dreptă se cuvine numai ministrului. Nimică nu e mai periculosă In materiă de interpretațiune de cătă a desc lipi ună ort. de corpulă legei, și ale aplica apoi fără a considera legătura în care se află cu totS legea. Legiuitorulă Romană dice: „Incivile est insi tota lege perspecta una aliqua particula ejus proposita judicare vel respondore.“ Care va se <ică . ..nu se cuvine judecătorului a pronuncia avândă în vedere ună singură articlu isolată ală legei, ci caută se citesca mai ăntâiu tóta legea și apoi se dea judecată.“ In astă erore ca dă aceia cari citescă numai art. 36, fără ală combina cu art. 38 și 41, mai alesă căndă art. 36, luată chiară isolată, e departe de a da vreună dreptă de recursă părțiloră. Etă pentru ce JusesesTă recurentului că, a aplica art. 36, precumă pretindea dânsulă, e o neînțelegere a legei, neînțelegere care nu se mai póte chiama interpretațiune. Recursul ă în Casațiune e ună mijloca estraordinară, mijlocă estremă, care chiară pentru aceea trebue a fi rigurosă interpretată. Părțile caută se ascepte o decisiune definitivă, înainte de a se putea presintă ln înalta Curte. De altă parte, legiuitorulă, asta precumă redurămă la art. 41, s’a îngrijită pentru casulă căndu trebuința ar cere a se reprime imediată incompetința sau excesală de putera comisă prin o decisiune nedefinitivă. Acestă mijlocă estraordinară de a pune capătă unei asemenea călcări de lege fără a mai accepta o decisiune definitivă, e reservată numai ministrului prin procurorele generale; numai elfi are o dreptul de a face se se curme îndată cursulu ordinară ală justiției, provocândă îndreptarea zeului la Curtea de Casațiune. Intr’ună stată constituțională, cumă e ală nostru, unde drepturile ministrului în administrațiune justiției sunt atâta de mărginite, ministrulă, nu interesulu ordinei publice, trebue a fi gelosă de puținele și salutariele drepturi ce legea îi reservă, mai alesă în casuță de faciă, unde, a nu se respecta dreptulă în cestiuneală ministrului, Insemneza a se lovi chiară equilibrulă puterilor publice. De altăminterea, dupe Art. 41 , e evidentă că exercițială acestui dreptă ale ministrului, dacă face a se reprime îndată la începută escesală de putere și incompetinția, nu pate se aducă vreună prejudiuă părților interesate; părțile remână In deplină dreptul ă loră de a întrebuința tote micile cele ordinarie ce le dă legea, și anume le remăne neatinsă dreptul de apelă sau de oposițiune. Din contra, dacă sar acorda părțiloră dreptul de a ataca decisiuni nedefinitive, ar resulta uă mulțime de prejudice și inconveniențe. Și anume, s’ar face nedreptate, mai alesă în civilă , părții adverse care, silită a se judeca dea dreptul în Casațiune, ar perde beneficiulă unei instanție. Partea care ar face recursă, încă nu căștigă, căci, precumă apelulă în civilă, așia oposițiunea în criminală , se cercetază mai repede, decătu recursură în Casațiune. In adeverii, art. 137, proc. crim.,zice că, oposițiunea se face către Camera de apusațiune care va statui asupră-i îndată ce o va primi. Curtea de Casațiune nu e obligată de lege la asemenea urgență. Prin urmare, nu se înțelege ce interesă ară putea avea părțile a veni mai bine cu recursă decătă se mergá cu oposițiune. In fiine, e cu totulä ne esactüa dice ca anulările făcute după denundarea ministrului, conformă art. 41, n’ar pu*