Romanulu, noiembrie 1867 (Anul 11)
1867-11-22
ANULU T ALU UNSPRE ț>ECELE VOIESCE ȘI VEI PUTE Cap. Disl. Pe anü..............................lei 128 — 152 Pe șase luni..................... 0 64 — 76 Pe trei luni..................... » 32 — 3. Pruă lună...................... » 11 — — Unu esemplaru 24 par. Pentru Paris pe trimestru fr. 20 Pentru Austria..................fior. 10 v. a. ÎNTRUNIRE ELECTORALE ÎN SALA.SLATINIANU Vineri la 24 Noembre sera la 7 și jumătate ore. In acestă întrunire D. Ion Ionescu va începe prin a vorbi mai ánteni despre alegerea membriloru pentru Camera de comerciu, și se va propune și numirea unui comitatu care va face lista definitiva a celora ce vom trebui aleși membrii ai Camerei de comerciu. După acesta alți cetățiani vom vorbi despre politica bilei și despre alegeri pentru Cameră și Senatu. ATHENEULU ROMANU. D. Ion Heliade Radulescu va ține astă dî Joui 23 Noembre 8 ore sera uă conferință asupra lui Osian și doctrinelor religiose și politice ale Scoțianilor. SERVIȚII TELEGRAFICII AU BOIRANIILUX. PARIS, 3 Decembre. La Camera legislativă, d. Favre desvolteza interpelarea sea asupra Romei; elfinul admite că guvernulu e silită a se considera ca legată de convențiunea din Septembre. După atăte violări ale atătoră tratate primite fără protestare, D. Favre crede că conferința este uă chimeză; chiară de se va întruni, din ea nu va eși de cătă numai umilirea papalităței. (Serviciul privată ale Monitoriului.) FLORENZA, 30 Noembre.— fiarele „Nazzione“ și „Opinione“ declară că guvernul italiană va amăna decisiunea sea definitivă asupra participării sale la conferință, pînă ce Francia va respunde la cestiunile prealabili puse de Italia și pînă căndă puterile cele mari voră notifica adesiunea loră. PARIS. 30 Noembre.— In Senată toți oratorii aă atacată cu violență guvernală italiană apărândă puterea timpurale. Cardinalulă Jlonnedose acasă pe Italia de trădătore, se miră de rechimarea trupeloră, zice că Memabrea are aceașî dorință ca și Rattazzi și voiesce ca votulă parlamentului italiană care declară Roma de capitală se fie anulată. WIENA, 30 Noembre.O Guvernulă sârbă a notificată puterilor, că pregătirile sale militare sunt provocate numai de amenințările armării Turciei și că scopul ărora este de a fi gata pentru apărare. FLORENZA, 30 Noembre.— ,,Unita Catholică“ desminte că Papa ar fi bolnavă. Se asigură că, ministerulă ’și propune de a presinta budgetulă definitivă și a face dintr’însulă uă cestiune de cabinetă. — „Gazetta Oficiale“ desminte esistența bandelor insurecționali la fruntarii. AOMISffflTRATIUNEA, PASAGTOLU ROMANO Nh î. - REDACȚIUNEA STRADA ACADEMIEI 22. Articlele trimise și nepublicate se vor arde. —Redactorii respundetorii Eugeniu Carada. D-luî Redactare ală barului RomÂNULU. In numerului jurnalului dv., de astă—dl. d. Hăsdeu spune că d. Stefan Dunca i-ar fi propusă, nu semn căndu, în numele meu, ca se fondeze unii jurnali. Vă rogă se binevoiți, a publica In jurnalul d-v., că nici uă dată d. Dunca, pe care Ilii cunoscă prea pucinu, nu a fostu autorisatu din parte'mi ca se propue cuiva se fondeze sau se redacteze vre unu jurnalu. Dăcă voiamă a fonda ori a redacta unu jurnalu, a’și fi făcut’o eu în FOITA ROMANULUI. * IV. AKOT.I) IV. A doua Zi intrebată de barouă prin Bretonnet, aceaa ceotărîse în privința oreloră de lețiune pentru copii lui. El îmi respunse că fiiulă și fiarui voră veni la zece ore in camera olărită pentru clasă, și că el îmi va vorbi sora, Me duseiu la postulu meu la ora arătată. Era uă odaie mare cu plafonulă de lemnă sculptată și văpsită sură (styla Ludovicu XV). U bibliotecă mare plină cu cărți de educațiune destinate fără ’ndouială eleviloră moi, uă masă fórte mare cu călimări, condeie și creiene, doue largi fotele și patru scaune cu spălară ovalii compuneau mobilarea camerei. Frederico mé făcuse’să ascepte uă oră, cătu despre domnișara de Vansenestre, ea trimise pe servitórea iei se’mi spuse că’î era urâtă se vin, și că nu va veni de cătă la lețiunea de aéra. 1) A vedea No. de la 15, 16 și 17 Noembre. — Cumű, Ziseiu fetei, póte se’i fiă urâtă de acea-a ce nu cunosce? — Bă nu scră, domnule, repetă numai acea-a ce mi-a ținsu domnișiora, nimică mai multă. Insă dacă d. Olivier ar avea timpă, că aștă fi prea fericită a înveța se citescă pe carte și pe scrisóre. — Orezi tu Angelo, îi țlise tînerulă Valsenestre, că profesorele meă are timpă se te ’nvețe a citi? — Nu va fi mare perdere de timpă Ziseiu, dacă Angela este inteliginte, va ’nveța în cinci spre Zece zile. — Voiți se ’ncepă îndată, domnule? Zise ea. — Fia! după lețiunea lui Frederico, — Imi permiteți se sedă aci? — Bă nu voiescu! strigă copilulu. Ieși afară Angelo, ne superi. Făcută semnă tinerei fete se ne lase singuri, și întrebară pe elevulu meu unde era cu latinesca. — La rosa, z ise elă privindu-me o’ună aeră timidă, care în fondă nu era de cătănă obrăsniciă prefăcută. — Prea bine ! Ziseiu. Și ’ndată mĕ puseră pe lucru. Era uă educațiune întrége de făcută și uă educațiune care amenința d’a fi lungă, căci tînerulu caveleră de Valsenostre nu’mî păru a fi înzestratu c’uă inteligință strălucită. Dacă fata lui era în adeveră ună omu de geniu, cumu se zicea, de figură ca ființă seu nu moștenise nimică de la dânsu. Fură mai mulțămită de tinera servitóre. Nu trebuii de cătă a’i arîta și numi literile uă singură dată pentru ca se le ție minte. Cu metoda de care rae serviamă, veduia că ea va sei citi în puține zle; însă reutatea tinerei iei stepăne veni de ne opri. Ea veni la sfîrșitulu Ieționeî și ’ntrebă pe subretă ce făcea acolo. Trebuia se respundă că pentru biata fată, care tremura parc’ar fi fostă surprinsă făcând- uă greșială. Atunci d-re Azot își rîse de dînsa, ș’o alungă d’acolo Zicîndu-i se nu se mai presinte nici uă dată în clasă. Căndă subreta ieși: — Pentru ce se nu voiesc, a lăsa p’asta germană fată se ’nvețe ? 786*“ d-rei de Valsenestre. — N’are ea ce face cu instrucțiunea. — Spune mai bine că ți-o târnă se nu scie mai multă de cătă dumniata. — Adeverată? Zise ea aruncându’Iuă privire mănuasă. — Da, adeveratu, căci d-ta nu’ți cunosc iănică literile pe căndă ea le cunosce deja. — Crede d-ta că eu nu sciă cili? — Ținându cartea d’a desele, tóte! Ea plecă ochii și roși. Apoi luăndă uăotărîre spontanee, ea apucă uă carte, o deschise, și chiămându-me lingă dînsa: — Gurăndu areta-mi, nu voi ți eși d’aci de cătă sclindu citi. Apoi ființă că zindiamă. — Crezi pate că’mi va trebui multă timpă ? — Voră trebui celu pucina cincîspre trece Z*10— Alde se ’ncepemă. Me supuseră, și, puindu ma ânteia cartea sa uă parte, îî arîtată s’o făcură se pronunțe în gura mare pe tabla metodei mele sunetele și consonantele simple și compuse. Vezuiă fórte curândă c’aveamă a face c’ua inteligință și c’uă atențiune fenomenale. Luaiă cartea ș’o invelaiă a compune cuvintele. Bretonnet veni de ne vestită prin MEÎICURI—JOUT, 22 — 23 NOEMBRE 1807. SAUZINTEZATE ȘI VEI 71 Abonamentele în Bucuresci Pasagiu lu Românű No. 1. — In districte la corespondinții pariului și prin posta. La Paris la D. Caras-Hallegrain, rue de l’ancienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.T.Paleologu ANUN CIÜU1I.E Linia de 30 litere........................i lefi. Inserțiuni și reclame, liniă....... 5 Bucuresci .E. Romănulă este pe deplin» ucisă de Terra de erî. Și de ce se ne mirămă? Istoria, cronicele, baladele, cântecele și proverburile națiunii româneascu, cămera boiăriloru regulamentari represinta strivirea Romăniloru, pentru ce darii féria boiăriloru vechi și noul, întruniți acumu pentru alegeri, — ,,spontaneu și prin entusiasmu necugetatu“ — se n’aibâ de scopu celu mai pugină strivirea Românului? Domnii Epurianu, Plagino, Tell, Mavroghenii, Boerescu, ș. c. I. ajutați de junețea și agerimea domnului N. Blazaroberg ne am datueri lovirea de morte printr’unu articlu întitulat: „câteva pagine de istoriă.“ Acestu articlu dovedesce, „prin probe strivitóre,“ ijice d. Blaramberg, că cei de la Românulu suntu anarchiști, mazziniști, trădători, ucigași, c’au fostu și suntu calomniatorii și inimicii boiarilor, c’au datu străinului drepturile cele mai sacre ale națiunii și că totă viața loru a fostu să contrazicere ș’uă lașitate. Cumu se facemű însă ca s’analisama acesta capu d’operă, cândüela conține noué colóne întrege ale ^iariului férra? Și pe d’altă parte cumu se facemű ca națiunea întregă se aibă deplină cunoscință despre acestă mare, sublimă, și bine-facétóre lucrare a boiariloru vechi și nouî, cari, în timpulu alegerilorű 8’au otorítu a mântui națiunea Română? Pentru partea ânteia ne vom sili, a respunde treptatu la tóte acusările ce ne facu onorații noștri protivnici; pentru partea a doua vomü face sacrificing pecuniare da reproduce în No. viitoru, în întregulă seu, într'uă suplimenta, articlulu celu măiestru alu strălucițiloru nostrii protivnici. Sperămu că prin acesta, voru recunosce c’aveme celu puginu meritulu d’a respîndi noi ânșine, operile dumnialoru cele mai însemnate. Domnii Manolachi Costachi și Vasile Boerescu, nu sunt mulțămiți de circulariele Ministrului din Intru, în privința alegerilor. Domniatorii s’au suparata fórte cândü au ve^ut că Ministrulű cere de la aginții administrațiunii se aibă un autoritate morale, dobândită prin acte de nepărtinire, de justiție și de onorabilitate, și că declarâ că candidații guvernului sunt, fără osebire de partite, toți acei cari dau chiăzeșie, prin^trecutulu loru că voiescu libertatea și consolidarea naționalității nóstre. Se ne permită d-nii Epurianu și Boerescu și ambii loru politici de a$i se le aducemű aminte ce cereamü noi de la domnialorű atunci cându erau la putere, și căndu făceau alegerile cu presa pusă suptă regimele ordonanței, cu tote pianele date în judecată și cu ordinű către prefecți d’a dispune în voie de ori ce fonduri voră avea trebuință. „Nu suntemă din acei cari pretindu ca guvernulu se nu aibă predilecțiunile séle și CHIARU CANDIDAȚII SEI în alegeri. Totu ce ne credemu în mare dreptu a cere de la uă guvernă este d’a lăsa și tutore partiteloru legala și libera loru acțiune, astafelu încătu se dea ce e pucina satisfacerea celorű învinși d’a fi învinși în luptă, era nu d’a putea zice c’au fostu mai ânteiu legați și apoi învinși.“ (Românulă, 11 Fevruarie, revista politică.) Se se compare ce cereamu noi de I?. d-nil Epureanu și Boerescu și cea a ce ceru domnialor a acumö de la guvernu și ne este d’ajunsu spre a se vedea cu cine este moderațiunea și realitatea în luptă. Aflămu că alaltăieri cariera a fostu atacată în judeeiulu Romanați și s’a luatu vre 900,000 lei. Indată administrațiunea a prinsu pe renumitulu bandita Albulescu chiaru în orașiulu Craiova, și după cercetări s’au și găsitu uă mare parte din bani, pe d’altă parte, luându urmele călcâtorilor, cariobi a și găsitu căte-va grupuri. Șepte prefecți suntu somați a nu se repausa pînă nu voru descoperi pe briganți și tótá suma luată. Așceptăm ca Monitorele se ne dea scrii mai positive. su’mi, acumă ca și altă dată, fără se am nevoie a me adresa la d. Hfijdefi. Primiți, d-lo Redactare, Încredințarea stimei mele. 21 Noembre, 1867, din Domni alegetori, B. Boerescu. COMITATULU ELECTORALE BUCURESCI. Ministceriulu a dată sema națiunii de pricinile cari l’au silită se disolve corpurile legiuitorie. Intre cuvintele cele mai de căpetenie este și acelaa că la alegerea Adunăriloru trecute, națiunea nu se lămurise încă asupra stării de lucruri făcută terei prin suirea pe tronu a unui domnü constituțională ereditarii și prin noula pactă fundamentale. Pentru antiliatră sn adeveră România iși dedese ea înseși, fără nici uă impunere din afară, uă constituțiune pe care totă ea avea a o aplica în deplină libertate. Păn’ aci tote constituțiunile luptă cari trăise era de mai multe zece mi de ani. Regulamentulă, Convențiune i, Statutul, fuseseră desbătute, otărite și detrolate de străini. Pe d’altă parte in aplicarea loru numai autoritatea de susă avea ună rolă. Concursul națiunii nu era cerută in nimică, ba dncă orice pasă cercă ea a face în întru spre a se emancipa era împedicată de acțiunea străină dominătoariă. In asemeni condițiuni,era nu putuse căpăta esperiința politică, pe care o dă numai deprinderea libertății. Acea speraință trebuia s-o dobîndască în noua stare politică ce-și făcuse, aplicăndă ea însăși instituțiunile sale. Pentru acesta însă ea avea nevoie de cătăva timpă. Eșindă din confusiunea trecutului, era cu neputință ca din ântéiula momentă ideiele sale se fiă limpezi. Libertatea trebuia se-i fiă învățătorea. Ea trebuia s’o facă a vedé, a înțelege, ș’a recunosce căile pe cari avea se mârgă și a se asigura că nu va mai intîlni pe dînsele acțiunea din afară care oprise pin’ aci orî ce avfintă aluncă, nu este dorit de mirare dacă la cele d’ânteia Zile a fostă uă redumirire, uă amețire în spirite. Intrăndă într’uă situațiune nouă, este pre cu putință ca unii se fiă crezută că dacă vădată s’au stabilitu nesce instituțiunî, nu mai avemă nimică de făcută, alții se se târnă că drepturile dobîndite se nu le fiă grSșt răpite, și alții. Intimidați de speranța trecutului, se nu mai aibă încredere și se gândesc că deși formele s’au schimbată, în faptă lucrurile să se remără aceleași influențeze aceleași. D’acia resultată că alegătorii, unii uimiți, alții intimidați, s’aă aflată într’ună fel» de amețălă de care adesea a profilații acei ce încă sperau că, luăndă puterea, voră pute paralisa binefacerile nouei Constituțiuni și mănține vechiele deprinderi. Starea spiritelor, a făcută pe aceștia a cute de forte și a dobîndi, în momentul acelua, uă acțiune preponderate. Din alegeri făcute în asemeni condițiunî, aă respltată nesce Camere cari erau celă mai mare anacronismă, cari, într’uă situațiune noua, nu represintau de călă partitele, ideiele, personalitățile, rivalitățile vechiei stări de lucruri. După ună ană și jumătate de studie, de cugetare, de speranță, suntemă încredințați că opiniunia publică este astăzi multă mai luminată, și prin urmare mai pregătită a judeca și a stări. In trecută, afară de domnirea aci directă aci pe listă a străinului, în România, conducerea afacerilor, sau mai bine zicéndu dominațiunea, era apanagiulă unei clasi privilegiate. Prin respăndirea luminilor și însăși desvoltarea puteriloru d’acțiune ale clasiloru producatorie, acestă predomnire trebuia se caZă și la noi cumă a căzută în Europa întrăgă. Cu acestă transformare trebuia se se schimbe și condițiunile politice ale societății nóstre. Din nefericire nu fu astfeliți. Acele condițiuni în Convențiune au fostă regulate prin uă lege electorale venită din afară, care în faptă menținea dominarea fostei clase privilegiate. Statutală decretată în urma lovirii de Stată de la 2 Mas, tn tocă d’a îndrepta reală ș’a stabili justiția, chiămăndă la participarea directă a afaceriloră publice tote interesele sociale, n’a făcută de cătă a lua puterea de lauă clase ș’a o da alteiă. Clasea chiamată a înlocui pe vechii privilegiați, nu fu comercială, industria, meseriele, profesiunile liberali, din potrivă chiară, acțiunea ce avusese ea pîn’aci fu înecată suptă votulu poporațiunii rurale. Ea singură a adevărulu chiamată, și dânsa chiară numai în aparință, a ave uă acțiune In Zulu era gata. Eleva mea stă trimise, Zicându-i că nu ne era fume și urmarămă lețiunea. Uitară curândă că nu cinasemă din ajunu. Vedemă eșindă supt ochii mei nesce facultăți supranaturale. Sora Azot citia destulă de bine. Ună resultată otătă de minunată, facêndu-me totă d’nă dată măndru, rae și surprinse. Priviamă acastă tineră fată, întrebăndu-mă ce lucru era inteligință. Apoi d’uă dată ’mi Ziseiu: Suntă prostii, ea soia citi și și’a rîsă de mine. Nu era însă astă-felă, căci baronulă me asigură la cină că ea nu sciuse citi. — N’a voită se ’nvețe nici uă dată nimica, îmi Z>8o ® lă, și n’am silitit-o. D-ta ’mi spui că ea a 'nvețată a citi într’uă ZU nu me miră d’acésta. Aici n’are nevoie de cătă d’a voi pentru a iei d’aceaa o și lasă liberă asupra faptelor și cugetărilor ă iei. E una ragazza stupenda I respunse doctorale Malasoffio rlujundă ună zimbetă sirdonică. Căndă intrarămu In salonü. — Fumezi? me întrebă baronul. — Căte vă dată. Imi făcu semnă se’să urmesă In ca^