Romanulu, noiembrie 1867 (Anul 11)

1867-11-22

ANULU T ALU UN­SPRE­ ț>ECELE VOIESCE ȘI VEI PUTE Cap. Disl. Pe anü..............................lei 128 — 152 Pe șase luni..................... 0 64 — 76 Pe trei luni..................... » 32 — 3. Pr­uă lună...................... » 11 — — Unu esemplaru 24 par. Pentru Paris pe trimestru fr. 20 Pentru Austria..................fior. 10 v. a. ÎNTRUNIRE ELECTORALE ÎN SALA.SLATINIANU Vineri la 24 Noembre sera la 7 și ju­­mătate ore. In acestă întrunire D. Ion Ionescu va începe prin a vorbi mai ánten­i despre alegerea membriloru pentru Ca­mera de comerciu, și se va pro­pune și numirea unui comitatu ca­re va face lista definitiva a celora ce vom­ trebui aleși membrii ai Camerei de comerciu. După acesta alți cetățiani vom­ vorbi despre politica bilei și despre alegeri pentru Cameră și Senatu. ATHENEULU ROMANU. D. Ion Heliade Radulescu va ține astă­ dî Joui 23 Noembre 8 ore se­ra uă conferință asupra lui Osian și doctrinelor religiose și politice ale Sco­­țianilor­. SERVIȚII­ TELEGRAFICII AU­ BOIRANIILU­X. PARIS, 3 Decembre. La Camera legislativă, d. Favre desvolteza interpelarea sea asupra Ro­mei; elfi­nul admite că guvernulu e silită a se considera ca legată de convențiunea din Septem­­bre. După atăte violări ale atătoră tratate pri­mite fără protestare, D. Favre crede că confe­rința este uă ch­imeză; chiară de se va întruni, din ea nu va eși de cătă numai umilirea papalităței. (Serviciul­ privată ale Monitoriului.) FLORENZA, 30 Noembre.— fiarele „Nazzione“ și „Opinione“ declară că guvernul­ italiană va amăna decisiunea sea definitivă asupra partici­pării sale la conferință, pînă ce Francia va res­­punde la cestiunile prealabili puse de Italia și pînă căndă puterile cele mari voră notifica ade­­siunea loră. PARIS. 30 Noembre.— In Senată toți orato­rii aă atacată cu violență guvernală italiană apă­­rândă puterea timpurale. Cardinalulă Jlonned­ose acasă pe Italia de trădătore, se miră de rechi­­­marea trupeloră, z­ice că Memabrea are aceașî do­rință ca și Rattazzi și voiesce ca votulă parla­mentului italiană care declară Roma de capitală se fie anulată. WIENA, 30 Noembre.O Guvernulă sârbă a no­tificată puterilor, că pregătirile sal­e militare sunt provocate numai de amenințările armării Turciei și că scopul ă­rora este de a fi gata pentru a­­părare. FLORENZA, 30 Noembre.— ,,Unita Catho­­lică“ desminte că Papa ar fi bolnavă. Se asigu­­ră că, ministerulă ’și propune de a presinta bud­­getulă definitivă și a face dintr’însulă uă cesti­­une de cabinetă. — „Gazetta Oficiale“ desminte esistența bandelor­ insurecționali la fruntarii. AOMISffflTRATIUNEA, PASAGTOLU ROMANO Nh î. - REDACȚIUNEA STRADA ACADEMIEI 22. Articlele trimise și nepublicate se vor­ arde. —Redactorii respundetorii Eugeniu Carada. D-luî Redactare ală b­arului RomÂNULU. In numerului jurnalului d­v., de as­­tă—dl. d. Hăsdeu spune că d. Stefan Dunca i-ar fi propusă, nu semn căndu, în numele meu, ca se fondeze unii jurnal­i. Vă rogă se bine­voiți, a publica In jurnalul­ d-v., că nici uă dată d. Dunca, pe care Ilii cunoscă prea pucinu, nu a fostu autorisatu din parte'mi ca se propue cui­va se fondeze sau se redacteze vre unu jurnalu. Dăcă voiamă a fonda ori a re­dacta unu jurnalu, a’și fi făcut’o eu în­ FOITA ROMANULUI. * IV. AKOT.I) IV. A doua Zi intrebată de barouă prin Bretonnet, acea­a ce­otărîse în pri­vința oreloră de lețiune pentru copii lui. El­ îmi respunse că fiiulă și fia­rui voră veni la zece ore in camera olă­­rită pentru clasă, și că el­ îmi va vor­bi sora, Me duseiu la postulu meu la ora a­rătată. Era uă odaie mare cu plafo­­nulă de lemnă sculptată și văpsită sură (styla Ludovicu XV). U­ bibliotecă mare plină cu cărți de educațiune de­stinate fără ’ndouială eleviloră moi, uă masă fórte mare cu călimări, con­deie și creiene, doue largi fotele și patru scaune cu spălară ovalii compu­neau mobilarea camerei. Frederico mé făcu­se’să ascepte uă oră, cătu despre domnișara de Vanse­­nestre, ea trimise pe servitórea iei se’mi spuse că’î era urâtă se vin, și că nu va veni de cătă la lețiunea de aéra. 1) A vedea No. de la 15, 16 și 17 Noembre. — Cumű, Ziseiu fetei, póte se’i fiă urâtă de acea-a ce nu cunosce? — Bă nu scră, domnule, repetă nu­mai acea-a ce mi-a ținsu domnișiora, nimică mai multă. Insă dacă d. Olivier ar avea timpă, că aștă fi prea fericită a înveța se citescă pe carte și pe scri­­sóre. — Orezi tu Angelo, îi țlise tînerulă Valsenestre, că profesorele meă are timpă se te ’nvețe a citi? — Nu va fi mare perdere de timpă Ziseiu, dacă Angela este inteliginte, va ’nveța în cinci­ spre­ Zece zile. — Voiți se ’ncepă îndată, domnule? Zise ea. — Fia! după lețiunea lui Frederico, — Imi permiteți se sedă aci? — Bă nu voiescu! strigă copilulu. Ieși afară Angelo, ne superi. Făcută semnă tinerei fete se ne lase singuri, și întrebară pe elevulu meu unde era cu latinesca. — La rosa, z ise elă privindu-me o’ună aeră timidă, care în fondă nu era de cătă­nă obrăsniciă prefăcută. — Prea bine ! Ziseiu. Și ’ndată mĕ puseră pe lucru. Era uă educațiune întrége de făcută și uă educațiune care amenința d’a fi lungă, căci tînerulu caveleră de Valse­­nostre nu’mî păru a fi înzestratu c’uă inteligință strălucită. Dacă fata lui era în adeveră ună omu de geniu, cumu se zicea, de figură ca ființă seu nu moș­­tenise nimică de la dânsu. Fură mai mulțămită de tinera servi­­tóre. Nu trebuii de cătă a’i arîta și numi literile uă singură dată pentru ca se le ție minte. Cu metoda de care rae serviamă, veduia că ea va sei citi în puține z­le; însă reutatea tinerei iei stepăne veni de ne opri. Ea veni la sfîrșitulu Ieționeî și ’ntrebă pe subretă ce făcea acolo. Trebuia se respundă că pentru biata fată, care tremura parc’ar fi fostă surprinsă făcând- uă greșială. Atunci d-re Azot își rîse de dînsa, ș’o alungă d’acolo Zicîndu-i se nu se mai presinte nici uă dată în clasă. Căndă subreta ieși: — Pentru ce se nu voiesc, a lăsa p’asta germană fată se ’nvețe ? 7­86*“ d-rei de Valsenestre. — N’are ea ce face cu instrucțiunea. — Spune mai bine că ți-o târnă se nu scie mai multă de cătă dumniata. — Adeverată? Zise ea aruncându’I­uă privire mănuasă. — Da, adeveratu, căci d-ta nu’ți cunosc i­ănică literile pe căndă ea le cunosce deja. — Crede d-ta că eu nu sciă cili? — Ținându cartea d’a desele, tóte! Ea plecă ochii și roși. Apoi luăndă uă­otărîre spontanee, ea apucă uă car­te, o deschise, și chiămându-me lingă dînsa: — Gurăndu­ areta-mi, nu voi ți eși d’aci de cătă sclindu citi. Apoi ființă că zindiamă. — Crezi pate că’mi va trebui multă timpă ? — Voră trebui celu pucina cincî­­spre­ trece Z*10­— Alde se ’ncepemă. Me supuseră, și, puindu ma­ ânteia cartea sa uă parte, îî arîtată s’o făcură se pronunțe în gura mare pe tabla me­todei mele sunetele și consonantele sim­ple și compuse. Vezuiă fórte curândă c’aveamă a face c’ua inteligință și c’uă atențiune fenomenale. Luaiă cartea ș’o invelaiă a compune cuvintele. Bretonnet veni de ne vesti­tă prin­ MEÎICURI—JOUT, 22 — 23 NOEMBRE 1807. SAUZIN­TEZA­TE ȘI VEI 71 Abonamentele în Bucuresci Pasagiu lu Românű No. 1. — In districte la cores­pond­in­ții pariului și prin posta. La Pa­ris la D. Caras-Hallegrain, rue de l’an­­cienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.T.Paleologu ANUN CIÜU1I.E Linia de 30 litere........................i lefi. Inserțiuni și reclame, liniă....... 5­­ Bucuresci .E. Romănulă este pe deplin» ucisă de Terra de erî. Și de ce se ne mirămă? Istoria, cronicele, baladele, cântecele și proverburile națiunii române­ascu, că­mera boiăriloru regulamentari represinta strivirea Romăniloru, pentru ce darii féria boiăriloru vechi și noul, întru­niți acumu pentru alegeri, — ,,spontaneu și prin entusiasmu necugetatu“ — se n’aibâ de scopu celu mai pugină stri­virea Românului? Domnii Epurianu, Plagino, Tell, Ma­­vroghenii, Boerescu, ș. c. I. ajutați de junețea și agerimea domnului N. Bla­­zaroberg ne am datu­eri lovirea de morte prin­tr’unu articlu întitulat: „câte­va pagine de istoriă.“ Acestu articlu do­­vedesce, „prin probe strivitóre,“ ijice d. Blaramberg, că cei de la Românulu suntu anarchiști, mazziniști, trădători, ucigași, c’au fostu și suntu calomnia­torii și inimicii boiarilor­, c’au datu străinului drepturile cele mai sacre ale națiunii și că totă viața loru a fostu să contrazicere ș’uă lașitate. Cumu se facemű însă ca s’analisama acesta capu d’operă, cândü­ela conține noué colóne întrege ale ^iariului férra? Și pe d’altă parte cumu se facemű ca na­țiunea întregă se aibă deplină cunos­­cință despre acestă mare, sublimă, și bine-facétóre lucrare a boiariloru vechi și nouî, cari, în timpulu alegerilorű 8’au otorítu a mântui națiunea Română? Pentru partea ânteia ne vom­ sili, a respunde treptatu la tóte acusările ce ne facu onorații noștri protivnici; pen­tru partea a doua vomü face sacri­ficing pecuniare da reproduce în No. viitoru, în întregulă seu, într'u­ă supli­menta, articlulu celu măiestru alu stră­­lucițiloru nostrii protivnici. Sperămu că prin acesta, voru recunosce c’aveme celu puginu meritulu d’a respîndi noi ânși­ne, operile dumnialoru cele mai însemnate. Domnii Manolachi­ Costachi și Va­sile Boerescu, nu sunt­ mulțămiți de circulariele Ministrului din Intru, în privința alegerilor­. Domniatorii s’au suparata fórte cândü au ve^ut­ că Ministrulű cere de la aginții administra­­țiunii se aibă un autoritate morale, do­bândită prin acte de nepărtinire, de justiție și de onorabilitate, și că de­­c­larâ că candidații guvernului sunt­, fără osebire de partite, toți acei cari dau chiăzeșie, prin­^trecutulu loru că voiescu libertatea și consolidarea na­ționalității nóstre. Se ne permită d-nii Epurianu și Boerescu și amb­ii loru po­litici de a$i se le aducem­ű aminte ce cereamü noi de la domnialorű atunci cându erau la putere, și căndu fă­ceau alegerile cu presa pusă suptă re­­gimele ordonanței, cu tote pianele date în judecată și cu ordinű către pre­fecți d’a dispune în voie de ori ce fon­duri voră avea trebuință. „Nu suntemă din acei cari pretindu ca guvernulu se nu aibă predilecțiunile séle și CHIARU CANDIDAȚII SEI în ale­geri. Totu ce ne credemu în mare dreptu a cere de la u­ă guvernă este d’a lăsa și tutore partiteloru legala și libera loru acțiune, asta­felu în­cătu se dea ce­ e pucina satisfacerea celorű învinși d’a fi învinși în luptă, era nu d’a putea zice c’au fostu mai ânteiu legați și apoi învinși.“ (Românulă, 11 Fe­­vruarie, revista politică.) Se se compare ce cereamu noi de I?. d-nil Epurea­nu și Boerescu și cea­ a ce ceru domnialor a acumö de la gu­­vernu și ne este d’ajunsu spre a se vedea cu cine este moderațiunea și realitatea în luptă. Aflămu că alaltă­ieri cariera a fostu atacată în judeeiulu Rom­anați și s’a luatu vre 900,000 lei. Indată admi­­nistrațiunea a prinsu pe renum­itulu bandita Albulescu chiaru în orașiulu Craiova, și după cercetări s’au și găsitu uă mare parte din bani, pe d’altă parte, luându urmele călcâtorilor, cariob­i a și găsitu căte-va grupuri. Șepte prefecți suntu somați a nu se repausa pînă nu voru descoperi pe briganți și tótá suma luată. Așceptăm­ ca Monitorele se ne dea scrii mai positive. su’mi, acumă ca și altă dată, fără se am nevoie a me adresa la d. Hfijdefi. Primiți, d-lo Redactare, Încredințarea stimei mele. 21 Noembre, 1867, din Domni alegetori, B. Boerescu. COMITATULU ELECTORALE BUCURESCI. Ministceriulu a dată sema națiunii de pricinile cari l’au silită se disolve cor­purile legiuitorie. Intre cuvintele cele mai de căpetenie este și acela­a că la alegerea Adunăriloru trecute, națiunea nu se lămu­rise încă asupra stării de lucruri făcută te­­rei prin suirea pe tronu a unui domnü constituțională ereditarii și prin noula pactă fundamentale. Pentru antilia­tră sn adeveră România iși dedese ea în­seși, fără nici uă impunere din afară, uă constituțiune pe care totă ea avea a o aplica în deplină libertate. Păn’ aci tote constituțiunile luptă cari trăi­se­­ era de mai multe zece mi de ani. Regulamentulă, Convențiune i, Statutul, fuseseră desbătute, otărite și detrolate de străini. Pe d’altă parte in aplicarea loru numai autoritatea de susă avea ună rolă. Concursul­ națiunii nu era cerută in nimică, ba dncă ori­ce pasă cercă ea a face în întru spre a se e­­mancipa era împedicată de acțiunea străină dominătoariă. In asemeni condițiun­i,­­era nu putuse căpăta esperiința politică, pe care o dă numai deprinderea libertății. Acea spe­­raință trebuia s-o dobîndască în noua stare politică ce-și făcuse, aplicăndă ea însăși instituțiunile sale. Pentru a­­cesta însă ea avea nevoie de cătă­va timpă. Eșindă din confusiunea trecu­­tului, era cu neputință ca din ântéiula momentă ideiele sale se fiă limpezi. Libertatea trebuia se-i fiă învățătorea. Ea trebuia s’o facă a vedé, a înțelege, ș’a recunosce căile pe cari avea se mârgă și a se asigura că nu va mai intîlni pe dînsele acțiunea din afară care oprise pin’ aci orî­ ce avfintă alu­ncă, nu este dorit de mirare dacă la cele d’ânteia Zile a fostă uă redumirire, uă amețire în spirite. Intrăndă într’uă situațiune nouă, este pre cu putință ca unii se fiă crezută că dacă vădată s’au stabi­litu nesce instituțiunî, nu mai avemă nimică de făcută, alții se se târnă că drep­turile dobîndite se nu le fiă grSșt răpite, și alții. Intimidați de spera­nța trecutului, se nu mai aibă încredere și se gân­­desc­ că deși formele s’au schimbată, în faptă lucrurile să se remără acele­ași influențeze acele­ași. D’aci­a resultată că alegătorii, unii uimiți, alții intimi­dați, s’aă aflată într’ună fel» de ame­­țălă de care adesea a profilații acei ce încă sperau că, luăndă puterea, voră pute paralisa binefacerile nouei Con­­stituțiuni și mănține vechiele deprinderi. Starea spiritelor, a făcută pe acești­a a cute de forte și a dobîndi, în momen­­tul­ acelu­a, uă acțiune preponderate. Din alegeri făcute în asemeni con­­dițiunî, aă respltată nesce Camere cari erau celă mai mare anacronismă, cari, într’uă situațiune noua, nu represintau de călă­­ partitele, ideiele, personalită­țile, rivalitățile vechiei stări de lu­cruri. După ună ană și jumătate de studie, de cugetare, de spera­nță, suntemă în­credințați că opiniun­ia publică este as­­tă­zi multă mai luminată, și prin ur­mare mai pregătită a judeca și a s­­tări. In trecută, afară de domnirea aci di­rectă aci pe listă a străinului, în Ro­mânia, conducerea afacerilor­, sau mai bine zicéndu dominațiunea, era apana­­giulă unei clasi privilegiate. Prin res­­păndirea luminilor și însă­și desvoltarea puteriloru d’acțiune ale clasiloru pro­­ducator­ie, acestă predomnire trebuia se caZă și la noi cumă a căzută în Eu­ropa întrăgă. Cu acestă transformare trebuia se se schimbe și condițiunile politice ale societății nóstre. Din ne­fericire nu fu ast­­feliți. Acele condi­­țiuni în Convențiune au fostă regulate prin uă lege electorale venită din a­­fară, care în faptă menținea dominarea fostei clase privilegiate. Statutală de­cretată în urma lovirii de Stată de la 2 Mas­, tn tocă d’a îndrepta reală ș’a stabili justiția, chiămăndă la participa­rea directă a afaceriloră publice tote interesele sociale, n’a făcută de cătă a lua puterea de la­uă clase ș’a o da alteiă. Clasea chiamată a înlocui pe vechii privilegiați, nu fu comercială, in­dustria, meseriele, profesiunile liberali, din potrivă chiară, acțiunea ce avusese ea pîn’aci fu înecată suptă votulu po­­porațiunii rurale. Ea singură­­ a ade­­văru­lu chiamată, și dânsa chiară nu­mai în aparință, a ave uă acțiune In Zulu era gata. Eleva mea stă trimise, Zicându-i că nu ne era fume și u­rma­­rămă lețiunea. Uitară curândă că nu cinasemă din ajunu. Vedemă eșindă supt ochii mei nesce facultăți supranaturale. Sora Azot citia destulă de bine. Ună resultată otătă de minunată, facêndu-me totă d’nă dată măndru, rae și surprinse. Priviamă acastă tineră fată, întrebăn­­du-mă ce lucru era inteligință. Apoi d’uă dată ’mi Ziseiu: Suntă prostii, ea soia citi și și’a rîsă de mine. Nu era însă astă-felă, căci baronulă me asigură la cină că ea nu sciuse citi. — N’a voită se ’nvețe nici uă dată nimica, îmi Z>8o ® lă, și n’am silitit-o. D-ta ’mi spui că ea a 'nvețată a citi într’uă ZU nu me miră d’acésta. Aici n’are nevoie de cătă d’a voi pentru a iei d’acea­a o și lasă liberă asupra faptelor­ și cugetărilor ă iei. E una ragazza stupenda I respunse doctorale Malasoffio rlujundă ună zim­­betă sirdonică. Căndă intrarămu In salonü. — Fumezi? me întrebă baronul­. — Căte vă dată. Imi făcu semnă se’să urmesă In ca^

Next