Romanulu, februarie 1868 (Anul 12)
1868-02-25
ANULU ALU DODE-SPRE DECTLE. VOIESCE ȘI VEX PUTE -------fcrI»-----CAPITALIST. PE ANU....................................LEI NOUÎ 4858 PE TELE LUNI........................ „ „ 24 29 PE TrET LUNI........................ ., „ 1215 FETIA LUNA........................ ., „ 56 ANU EXEMPLARU 24 BANI PENTRU PARIS PE TRIMESTRU ER. 20. PENTRU AUSTRIA....................EFOR. 10 VAL. AUST. ADMINISTRATIUNEA PASAGIULU ROMANU NO. 1.- REDACTIUNEA STRADA ACADEMIEI 22. DUMINICA, 25 FEVRUARIU 1868. LUMINÉZATE ȘI VEI FI PENTRU ABONAMENTE, ANNJIURI ȘI RECLAME A SE ADRESA IN BOCURESCI, LA ADMINISTRATIUNEA ZIARULUI IN DISTRICTE LA CORESPONDIN’fII DIARIULUI ț PRIN POSTA, - LA PARIS LAD. DARRAS-HALLEGRAIN RUE DE L’ARCIENNE COMEDIE NO. 5. AND NIJSURILE LINIA DE 30 LITERE..............................40 BANÎ INVERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NODI Domnii Membri ai Comitetului Societății Transilvania sunt și invitați a se întruni acasă la subscrisulü Duminică 25 Fevruarie, la 1 oră după amiada di. La ordinea dinei mai multe afaceri importante. Președintele Societății „Transilvania“ A. Papiu Ilarianu. ATENEULU ROMANU. Duminică 25 Fevruariu, la 8 ore sera, d. I. Heliade R. va ține uă conferință despre comercialii vechili și nuoă. SERVITIU TELEGRAFIC« ALI VAUHATV'lLUI. VVIENA, 6 Fevruariu. Principele Napoleone s’ascuptă la Viena In septemana viitóre. PARIS, 6 Fevruarie, piariulű La France, desminte scomotele că călătoria principelui, ar ave unü scopu politicii, adăogându că împregiurările actuale și declarările pacifice ce se face de pretutindine, nu justifică asemene scompte. Corpul legislativi desbate legea Presei. Serviciulu privata alb Moritoriului). BERLIN, 3 Marlin. — Principele Napoleon va sosi mâne sora aci. Principele călătoresce supte numele comitelui de Menadon, va locui la ospeța, și va remănea numai vreoă zece dile. — Prin ordonanță regale s’a confiscată totă averea regelui George al Hanovrei. Curtea supremă de Stată a hotărită se pue în acusațiune de înaltă trădare pe cornitele Platon, ministrul regelui George acuma la Hitzing. CONSTANTINOPOLE, 4 Martie. Se asigură că Sultanul va numi guvernatore creștină in Candia. PARIS, 4 Martin. — Etendard rjice cu Francia și Rusia, ln presința deplorabilei situațiuni, ce refugiui Cretesi au făcută Greciei, au decisă a nu mai transporta nici unii două refugiai pe contininte. Corpul legislativă începe disruțiunea asupra legii contigentului. Roucher respundându lui Picard a sist că relațiunile străine ale Franciei sunt escelenți. Norii cari păreau a se ivi și cari aă ocasionată diverse scompte nelinișcitore că dispărută cu totulă. V Bucuresci SI, „Lumină și eră lumină“, iuea marele poetii ale Germaniei, Goethe. Se facemu darii, pe cătă putemia, lumina împrejurulă nostru, ca se potă vedé toți și vedé bine ce scopu urmarescu protivnicii nostri și cu ce arme se servescu. „ Roma nulii a atacată pe Francia,“ di cea mai deuă di diariulü Terra. Unele din foile străine, vorbindu de cestiunea Orivntelui dien, între altele. „Asemenea trebue se semnalămă și limbagiulü cutezatoriu ale Romanului, cjiar cu ministeriale ce se publică în Bucuresci. „Cine ne pote opri, dice elű, da proclama independința nostră? Fi-va Turcia sau Austria, scüânsuși Francia? Și dar fi asta feliu, Rusia n’ar profita de împregiurări arătă de favorabile spre a interveni și a aduce soluțiunea definitivă în cestiunea Oriintelui? Nu, nimeni nu ne pote opri, nici ori ce intervenire ar provoca aceaa conflagrare generale, ce toți voră se evite.“ Se reproducemü acuma aceste linie asta-felin precumű au fost publicate în Romămoiu de la 6 Fevruarie, ca se potä vede toți cumü se traducă de către unii din bunii, patrioții și nobilii noștril români. „D. Cârpă a zisit că politica rusiască este d’a împinge lucrurile la un soluțiune răpede. Și pentru ca guvernulu României se dovediască că nu e benefoză cu Rusia și că voiesce a face ea soluțiunea se nu flă răpede, care este are sfatulu ce-i dă dupe tribuna adunării? — „Ministeriulă dacă va veni, asta di chiar și, c’uă propunere de neatârnare, eu voi fi celü d’ăntâiă care voi supscrie și voi dice c’a făcută uă propunere patriotică.“ — Și noi am întâmpinată cu urmatorrele cuvinte: „Asia deră a proclama noi aii independința ar fi, dupe cei de la Terra, a pune pedice politicei rusesci care „împinge lucrurile la uă soluțiune răpede.“ „Darű are totu de astă părere se flă și Turcia, Austria și chiară, Francia ? „Și dacă tote aceste puteri ar recunosce acuma acestă proclamare, cu ce dreptu și prin ce mijloce va, puté, d. Carp, se opriască pe Șerbi, a nu face totă asemene, atunci mai cu semn căndă ar vede că nouă ne-a prinsu de bine cuteza,real Și cum Grecii ar sta cu manele în sens spre a privi cuma la Dunăre fortuna, favorezd pe cei cutezătorii Și de la Turcia credenda că, mai cu semn în acesta momentu, proclamarea independinței în România, ar aduce celorlalte popore ale Imperiului apa în gură, ar trimite contra nostră vre uă 40—50 mii de oseite, cum are vom susține ceaa ce am făcută, căndu d. Carp, dice că nu trebue s’avemă uă adevărată armată? Voiesce d. Carp, că în asemene casa se trimită Austria oscrie în România spre a susține proclamarea, independinței nóstre?“ Aducêndu apoi aminte cum, la 1866, amu refuzată sfaturile ce ne da ambasadorele Rusiei la Paris d’a proclama independința, sfărșirămă cu următoarele linie: „Precumű atunci n’ascultarămă sfaturile ambasadorelui în cestiune se ne permită D. Carp a refuza și sfaturile ambasadei domniei sale, ș’acuma ca ș’atunci se urmămă vechia nostră politică și care ne a ninsă bine pîn’acuma pentru că ea a fostă uă politică românescă și numai românescă.“ Dup’acestu limba giă arătă declară și dupe cea mai netedă dechiarare că chiară d’amă putea marii trebui, celu pucinu acumu, se proclamamu independința, dumnelorü clică și seria, în întru și’n afară, că voima se proclamama independința, ficsândă și data, mai ântâiă la 1x12 s Fevruariu ș’acumă la 2/ 4 Mai, și traducând cuvintele Românului în sensă cu totulă contrariă. Pentru ce acestă falștă și care încă nu póte acereă de cătă intereseloră celoră mari ale României ? Se facema, cum n (ți serămă, lumina și națiunea care ne cunosce pe toți dupe fapte, va vedea, va înțelege și va cei ce treme se facă. Diabulü Le Temps de la 28 Fevruarie dice: „Noutățile din Oriinte suntă ca timpul ă la equinoxe, d’uă natură preschimbatore. Eri, ele pareau pline de eveneminte; astăzi, ele pară a ave în genere unii caractere de alinare. Dela pucină, acesta e părerea oliariului Etendard, căruia se scrie de la Constantinopole că guvernulu turcă, care se credea la începută tare preocupată de cestiunea bulgară și română, ar fi înțelesă că faptele fusese exagerate întrună chipa ciudată și că temerile sale nu se resemnă pe fundamentă serios”. „ Totu acesta este și impresiunea Memorialului diplomaticii, căruia i se anunciă din capitala turcă, că Porta e mai asigurată despre partea Rusiei, și că nu se așceptă la complicări imediate pe țermii Dunării. Cu tote acestea Romănulii de la Bucuresci continuă tiradele sale în favorea ideii independinței române, rezemându-se pe concursul Rusiei. “ Domnul Câță Niculescu a publicată aici în cliariură Terra, discursulü sea ținută în Cameră în ședința de la 21 Fevruarie. In acea ședință Adunarea mai în unanimitate hotărîtă se nu se publice acelă discursă și prin urmare Ministru se nu respundă. Intrebă mă dară de este cuviinciosă ca una deputată se publice mă discursă ce mai toți amicii sei politici au cerută se nu se publice? Intrebămă de este leale se publice ună discursă cea remasă, a trebuită se remăe fără respunsă, din causă că astăfelă a voită Adunarea întregă și ânșii amicii politici ai oratorelui. Intrebămă dacă Adunarea, și mai cu semă amicii politici ai d-lui Câță Niculescu, nu suntă, din tóte piuiturile de privire datori a protesta, și ’n modulă cela mai categorică, contra acestui faptă? Cătă pentru imputările, ce facă unii majorității Camerei c’a oprită pe d. Câță d’a mai vorbi și c’a fostă aspră în conutra i se-și aducă aminte cumă s’a purtată partea dreptă a Ci«*~ro? cm în mare majoritate, în privința d-lui George Cretzianu. Domniasca adisă ună cuvântă, ună singură cuvântă aspru, tare în contra majorității Camerei, căndă d. Câță Nicolescu, a insultată forte și ’n mai multe rânduri majoritatea Camerei, adisă că Constituțiunea este o plantă erotică (străină) ș’a pusă chiar tronulă în desbatere. Majoritatea Camerei actuale s’a mărginită în a protesta și Unanimitatea Camerei s’a mărginită în a cere chiămarea la ordine a d-lui Cuță Niculescu și nepublicarea discursului sex. Majoritatea Camerei d’atunci a cerută escluderea din Cameră a d-nului G. Cretzianu. Majoritatea de acii strigă josă, josă de la tribună; „majoritatea d’atunci striga, „afară, afară din cameră.“ Foile oposițiunii d’atunci nu publicată nici vădată ceea ce majoritatea hotărîtă se nu se publice; foile oposițiunii de adi publică asemene discursuri, și încă se publică nu cum au fostă dise, ci cumă le reface oratorele. Acestea suntă faptele, și ne mărginimă numai în a le relata. ISTORIA TOLERANTEI RELIGIOSE IN ROMÂNIA. ’) VIII. JUDAISMULU LA ROMANI. oo. JUDAISMULU P0L0NU. Precumă Țera Romănescă de pe ospitalitate Evreilor spanioli, totă așia Moldova primi în sânu’i pe acei poloni, operăndu-se astăferă, mai în acelașă timp, done curente iudaice opuse, tindându ambele spre țermii Dunării, unulă din direcția 1) A vedé No. de la 28 Ianuarie, 4, 6, 8, 10, 13, 15, 17, 20, 23 și 24 Fevr. nea nordului și celălaltă din regiunile Europei meridionale. Afară de unele diferințe teologice 1), Jidovii din Polonia diferesză totădauna, într’ună modă forte pronunciată, de coreligionarii sor din Spania, arătă în privința fisică prin ună esterioră asia dicândă abastardită, despoiată cu totul de acea espresivitate, oriintală ce distinge de la prima vedere figura unui Frâncă, precumă și în privința filologică prin usură una jargonă germană forte coruptă, ceea ce face naturalmente, că Evreulă polonă și acelă spaniolă nu suntă în stare nu numai de a simpatisa, ci nici măcară de a se înțelege unul cu altul. In secolul XV, puțina timpă după fundarea Moldovei, Israeliții, leșesci începură deja a se arăta din căndă în căndă dincolo de Milcovă, desfetându-se, ca și astăzi, mai cu semă în acele ramure comerciale, pentru cari se cere mai puțină muncă și mai puțină putere, resultăndă totă do uă dată ună mai mare cășcigă. Astăfelă, de exemplu, vecinătatea Tătarilor, necontenitele invasiuni, perpetua stare de resbelă, procura Evreilor din Moldova nă speculă forte lesniciosă și în cela mai mare gradă lucrativă, rescumperănd din mânele păgânilor, cu ună preță mică pe robii cei mai de frunte, cărora apoi le vindeaă libertatea pentru uă sumă înzecită. DoTnclH, mire mU—ic , sare a marelui Ștefan, cătră principele polonă Alesandru Iagello, în care citimă următorele: „ambasa„dorulă te găsi aci în Moldova la „ună Evreă pe uă domnă leșescă, „rescumperată din robia tătară, și „ne avândă bani cu ce se plutescă „Jidovului, puse chizeșii pe boe„rulă nostru Teodoră, staroste de „Hotină, pentru suma de 120 gal „beni unguresci roșii.....“2) In glilele lui Ștefană celă Mare ună galbenă era arătă de scumpă, încătu în Archivul Statului din Bucuresci se află documente despre vîndarea unui tată întregă pentru 75 de galbeni, va puteți dară închipui imensele profituri, ce le scotea fără nici uă bătaiă de capă speculațiunea iudaică din rescumpararea prisoniarilor de resbelă! Insă epistola lui vodă Ștefană este nu numai pentru caracteristica comerciului evreescă, ci încă mai cu deosebire în respectul toleranței religióse, aretăndă că guvernul română îngăduia legalmente, ca uă creștină se fiă sclava unui stepănă Israelită, ceea ce ară fi revoltată în acea epocă tpre spiritele din ferele cele civilisate ale Occidentelui, ce se încercă astă-și a ne recomenda precepte de moderațiune, în loc de a le studia ele înseși în istoria Românilor ă. Nu mai vorbimă nimică despre înaltulă gradă de siguranță, de care se bucura averea Jidovilor, sub administrațiunea acelui teribilă Ștefană-vodă, dinaintea căruia păliau sultanii și regii, ună ambasadoră polonă, neavândă cu ce se rescumpere pe uă domnă compatriotă, se vede silită a intra în negociațiuni. 1) Buxtorf, Synagoga Judaica, Basileae, 1690, p. 8. 2) Actele Russiei Occidentale, publicate de Comisiunea Archeografică, (rusesce), t. 1, p. 1803, oferindă Evreului cauțiunea prefectului de Hotină, care, după ierarhia boerescă de atunci, era unul din cei mai mari demnitari ai țereî.l) In seclulă XVI toleranța religiosă a Moldovenilor pentru Jidovii din Polonia merse mai departe de cumă ooate permite rațiunea de Stată chiară în zilele nóstre. Astăfelă, pe la anul 1540 cronicarulă leșescă Martina Bielski povestesce, cum că Evreii se apucară a converti pe mai mulți Poloni spre iudaismă, operăndă asupra-le ceremonialulă circumcisiunii și apoi trimițindu-i deja catehisați în Moldova, unde acești creștini jidovițî găsiră mă refugiu contra persecuțiunii clerului catolică.2) Uă toleranță religiosă pînă a ună asemene puntă,— este ună adasă seu uă nebuniă de toleranță!! Cu tote aste, în 1578 Domnul Petrucelă Șchiopă decreteză de uă dată alungarea ’tuturoră Jidoviloră Doloni din Moldova. Etă vă gena contra legii lui Moise voi să striga, negreșită, acei ce caută cu orice ireță de a zugrăvi națiunea, nostru în fagia Europei ca pe ună monstru de fanatismă și de cruzime. Din norocire,actulă de izgonire s’a conservată pînă astăzi în arhivulă municipală din Lemberg, fascicolă 517, Nr. 109, și nu cuprinde în sine nici ună cuvântă, nici uă silabă, nici uă virgulă în privința religiunii. „Comercianții Evrei facă uă concurință minciunasa neguțitoriloră moldoveni, și tocmai de aceia, nici „»inform+stă nieim^luloi li „scotemă din țară,“ dice principele romănă.3) Se fiă óre acesta uă neoleranță religiosă? Atunci cată s’o mai imputămă de asemene ilustrului Montesquieu, din gura căruia eși uă ideia analogă: „libertatea comercialui nu este ca neguțitorulă se facă „totă ce’i place.....“4) Decretul lui Petru celă Șchiopă nu pute se dureze multă. In secolul XVII Evreii leșesci începură din nooă a năvăli de peste Nistru, mai alesă din causa grozaveloră torture, la cari îi supuneaă Căzacii Zaporojeni, emancipați de sub insulă Poloniei și setoși de a-și resînna pentru fete, căte suferiseră mai nainte, ca țerani, din partea Jidovilor, arendași. 5) Archidiaconulă arabă Paulă de Aleppo, care se petrecu în România, în timpul lui Mateiă Bassarabă, dice între altele: „Evreulă Iankel, refugită acum în Moldova, ne-a spusă forte multe „lucruri despre barbaria hatmanului „căzăcescă contra Jidoviloră. “ 6) Găsitu-s’au are pe atunci vre ună Evreă ca se povestescă altora barbaria. Romăniloră?— Nu. In fine, în seclulă XVIII, suptă dominațiunea fanarioțiloră, ne întimpnă în cronica greco-moldovenască lui Amiras mă factu prin care noi vomă încheia acestă lungă gade probe. Locuitorii satului eru Onițcanii în Basarabia acusară patru ^vreî de a fi omorîtă copilulă unui Română „din porunca hahamului. “ De aci n’a urmată nici uă turburare, nici uă violință, nici vă ven ii Letopisețe-, t. 1, p. 10 4. 2) Krónikapolska; Krakov, 1 597 p. 580. 3) Vețji diariulü „Din Moldova,1' aniilü 862, t. I, p. 19. 4) Esprit des lots; liv. XX, eh. 12. 5) Chevalier, Histoire de la querre des Cosaques; Paris, 1662, p. 31. 6) Travels of Macarius, in Archiva istorică, t. I, partea 2, p. 110.