Romanulu, februarie 1868 (Anul 12)

1868-02-25

ANULU ALU DODE-SPRE­ DECTLE. VOIESCE ȘI VEX PUTE -------fcrI»-----­CAPITA­LIST. PE ANU....................................LEI NOUÎ 48­­­58 PE TELE LUNI........................ „ „ 24 29 PE TrET LUNI........................ ., „ 12­­­15 FE­TIA LUNA........................ ., „ 5­­­6 ANU EXEMPLARU 24 BANI PENTRU PARIS PE TRIMESTRU ER. 20. PENTRU AUSTRIA....................EFOR. 10 VAL. AUST. ADMINISTRATIUNEA PASAGIULU ROMANU NO. 1.- REDACTIUNEA STRADA ACADEMIEI 22. DUMINICA, 25 FEVRUARIU 1868. LUMINÉZA­TE ȘI VEI FI PENTRU ABONAMENTE, AN­N­JIURI ȘI RECLAME A SE ADRESA IN BOCURESCI, LA ADMINISTRATIUNEA ZIARULUI IN DISTRICTE LA CORESPONDIN’fII DIARIULUI ț­ PRIN POSTA, - LA PARIS LAD. DARRAS-HALLEGRAIN RUE DE L’ARCIENNE COMEDIE NO. 5. AND NIJSURILE LINIA DE 30 LITERE..............................40 BANÎ INVERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NODI Domnii Membri ai Comitetului Societății Transilvania sunt și invitați a se întruni a­­casă la subscrisulü Duminică 2­5 Fevruarie, la 1 oră după amiad­a­ di. La ordinea dinei mai multe afaceri importante. Președintele Societății „Transilvania“ A. Papiu Ilarianu. ATENEULU ROMANU. Duminică 25 Fevruariu, la 8 ore sera, d. I. Heliade R. va ține uă conferință despre comer­cialii vechili și nuoă. SERVITIU TELEGRAFIC« ALI­ VAUHATV'l­­LUI. VVIENA, 6 Fevruariu. Principele Napoleone s’ascuptă la Viena In septemana viitóre. PARIS, 6 Fevruarie, piariulű La France, desminte scomotele că călătoria principelui, ar ave unü scopu politicii, adăogându că îm­­pregiurările actuale și dec­larările pacifice ce se face de pretutindine, nu justifică ase­mene scompte. Corpul­ legislativi desbate legea Presei.­ ­Serviciulu privata alb Moritoriului). BERLIN, 3 Marlin. — Principele Napo­leon va sosi mâne sora aci. Principele că­­lătoresce supte numele comitelui de Menadon, va locui la ospeța, și va remănea numai vre­oă­­ zece dile. — Prin ordonanță regale s’a confiscată totă averea regelui George al­ Ha­­novrei. Curtea supremă de Stată a hotărită se pue în acusațiune de înaltă trădare pe cornitele Platon, ministrul­ regelui George acuma la Hitzing. CONSTANTINOPOLE, 4 Martie.­­ Se a­­sigură că Sultanul­ va numi guvernatore creș­tină in Candia. PARIS, 4 Martin. — Etendard rjice cu Francia și Rusia, ln presința deplorabilei si­­tuațiuni, ce refugiu­i Cretesi au­ făcută Gre­ciei, au decisă a nu mai transporta nici unii două refugia­i pe contininte. Corpul­ legis­lativă începe disruțiunea asupra legii conti­gentului. Roucher respund­ându lui Picard a­­ sist că relațiunile străine ale Franciei sunt­ escelenți. Norii cari păreau a se ivi și cari aă ocasionată diverse scompte nelinișcitore că dispărută cu totulă. V Bucuresci SI­, „Lumină și eră lumină“, iu­­ea ma­rele poetii ale Germaniei, Goethe. Se facemu darii, pe cătă putemia, lumina împrejurulă nostru, ca se potă vedé toți și vedé bine ce scopu urmarescu protivnicii nostri­ și cu ce arme se servescu. „ Roma nulii a atacată pe Fran­cia,“ di cea mai deu­ă­ di diariulü Terra. Unele din foile străine, vor­­bindu de cestiunea Orivntelui dien, între altele. „Asemenea trebue se semnalămă și limbagiulü cutezatoriu ale Roma­nului, cjiar cu ministeriale ce se pu­blică în Bucuresci. „Cine ne pote opri, dice elű, da proclama independința nostră? Fi-va Turcia sau Austria, scü­ân­­su­și Francia? Și dar fi asta­ feliu, Rusia n’ar profita de împregiurări arătă de favorabile spre a interveni și a aduce soluțiunea definitivă în ces­­tiunea Oriintelui? Nu, nimeni nu ne pote opri, nici ori ce intervenire ar provoca acea­a conflagrare ge­nerale, ce toți voră se evite.“ Se reproducemü acuma aceste li­nie asta-felin precumű au fost­ pu­blicate în Romămoiu de la 6 Fe­vruarie, ca se potä vede toți cumü se traducă de către unii din bunii, patrioții și nobilii noștril români. „D. Cârpă a­­ zisit că politica ru­­siască este d’a împinge lucrurile la un soluțiune răpede. Și pentru ca guvernulu României se dovediască că nu e benefoză cu Rusia și că vo­­iesce a face ea soluțiunea se nu flă răpede, care este are sfatulu ce-i dă dupe tribuna adunării? — „Ministeriulă dacă va veni, asta­ di chiar și, c’uă propunere de neatârnare, eu voi­ fi celü d’ăntâiă care voi supscrie și voi dice c’a fă­cută uă propunere patriotică.“ — Și n­oi am întâmpinată cu ur­­matorrele cuvinte: „Asia deră a proclama noi ai­i independința ar fi, dupe cei de la Terra, a pune pedice politicei ru­sesci care „împinge lucrurile la uă soluțiune răpede.“ „Darű are totu de astă părere se flă și Turcia, Austria și chiară, Fran­cia ? „Și dacă tote aceste puteri ar re­­cunosce acuma acestă proclamare, cu ce dreptu și prin ce mijloce va, puté, d. Carp, se opriască pe Șerbi, a nu face totă asemene, atunci mai cu semn căndă ar vede că nouă ne-a prinsu de bine cuteza,real Și cum Grecii ar sta cu manele în sens spre a privi cuma la Dunăre for­tuna, favorezd pe cei cutezătorii Și de la Turcia credenda că, mai cu semn în acesta momentu, procla­marea independinței în România, ar aduce celorl­­alte popore ale Im­periului apa în gură, ar trimite con­tra nostră vre uă 40­—50 mii de os­eite, cum are vom susține cea­a ce am făcută, căndu d. Carp, dice că nu trebue s’avemă uă adevărată ar­mată? Voiesce d. Carp, că în ase­­mene casa se trimită Austria oscrie în România spre a susține procla­marea, independinței nóstre?“ Aducêndu apoi aminte cum, la 1866, amu refuzată sfaturile ce ne da ambasadorele Rusiei la Paris d’a proclama independința, sfărșirămă cu următoarele linie: „Precumű atunci n’ascultarămă sfaturile ambasadorelui în cestiune se ne permită D. Carp a refuza și sfaturile ambasadei domniei­ sale, ș’a­­cuma ca ș’atunci se urmămă ve­chia nostră politică și care ne a ninsă bine pîn’acuma pentru că ea a fostă uă politică românescă și nu­mai românescă.“ Dup’acestu limba giă arătă declară și dupe cea mai netedă dechiarare că chiară d’amă putea marii trebui, celu pucinu acumu, se proclamamu independința, dumnelorü clică și seria, în întru și’n afară, că voima se proclamama independința, fic­­sândă și data, m­ai ântâiă la 1­x12 s Fe­vruariu ș’acumă la 2/­ 4 Mai­, și tra­ducând cuvintele Românului în sensă cu totulă contrariă. Pentru ce a­­cestă falștă și care încă nu póte ace­reă de cătă intereseloră celoră mari ale României ? Se facema, cum n (ți serămă, lumina și națiunea care ne cunosce pe toți dupe fapte, va vedea, va înțelege și va cei ce tre­me se facă. Diab­ulü Le Temps de la 28 Fe­vruarie dice: „Noutățile din Oriinte suntă ca timpul ă la equinoxe, d’uă natură pre­schimbatore. Eri, ele pareau pline de eveneminte; astă­zi, ele pară a ave în genere unii carac­­tere de alinare. Dela pucină, ace­sta­ e părerea oliariului Etendard, căruia se scrie de la­­ Constantino­­pole că guvernulu turcă, care se credea la începută tare preocupată de cestiunea bulgară și română, ar fi înțelesă că faptele fusese exage­­rate întrună chipa ciudată și că temerile sale nu se resemnă pe fun­­damentă serios”. „ Totu acesta este și impresiunea Memorialului diplomaticii, căruia i se anunciă din capitala turcă, că Porta e mai asigurată despre par­tea Rusiei, și că nu se așceptă la­ complicări imediate pe țermii Du­nării. Cu tote acestea Romă­nulii de la Bucuresci continuă tiradele sale în favorea ideii independinței ro­mâne, rezemându-se pe concursul­ Rusiei. “ Domnul­ Câță Niculescu a pu­blicată aici în cliariură Terra, dis­­cursulü sea ținută în Cameră în ședința de la 21 Fevruarie. In acea ședință Adunarea mai în unanimitate h­otărîtă se nu se pu­blice acelă discursă și prin urmare Ministru se nu respundă. Intrebă mă dară de este cuviinciosă ca una de­putată se publice m­ă discursă ce mai toți amicii sei politici au ce­rută se nu se publice? Intrebămă de este leale se publice ună discursă ce­a remasă, a trebuită se remăe fără respunsă, din causă că astă­­felă a voită Adunarea întregă și ânșii amicii politici ai oratorelui. In­­trebămă dacă Adunarea, și mai cu semă amicii politici ai d-lui Câță Niculescu, nu suntă, din tóte piui­turile de privire datori a protesta, și ’n modulă cela mai categorică, contra acestui faptă? Cătă pentru imputările, ce facă unii majorității Camerei c’a oprită pe d. Câță d’a mai vorbi și c’a fostă aspră în conutra­ i se-și aducă aminte cumă s’a purtată partea dreptă a C­i«*~ro? cm în mare majoritate, în privința d-lui George Cretzianu. Domnia­sca a­disă ună cuvântă, ună singură cu­vântă aspru, tare în contra majori­­tății Camerei, căndă d. Câță Nico­­lescu, a insultată forte și ’n mai multe rânduri majoritatea Camerei, a­disă că Constituțiunea este o­ plantă erotică (străină) ș’a­ pusă chiar tronulă în desbatere. Majoritatea Camerei actuale s’a mărginită în a protesta și Unanimitatea Camerei s’a mărginită în a cere chiămarea la ordine a d-lui Cuță Niculescu și ne­­publicarea discursului sex. Majori­tatea Camerei d’atunci a cerută es­­cluderea din Cameră a d-nului G. Cretzianu. Majoritatea de acii strigă josă, josă de la tribună; „majori­tatea d’atunci striga, „afară, afară din cameră.“ Foile oposițiunii d’a­­tunci n­u publicată nici vădată cee­a ce majoritatea h­otărîtă se­­ nu se pu­blice; foile oposițiunii de adi pu­blică asemene discursuri, și încă se pu­blică nu cum au fostă dise, ci cumă le reface ora­torele. Acestea suntă faptele, și ne măr­­ginimă numai în a le relata. ISTORIA TOLERANTEI RELIGIOSE IN ROMÂNIA. ’) VIII. JUDAISMULU LA ROMANI. oo. JUDAISMULU P0L0NU. Precumă Țera Romănescă de pe ospitalitate Evreilor­ spanioli, totă așia Moldova primi în sânu’i pe acei poloni, operăndu-se astă­feră, mai în acelașă timp, done curente iu­­daice opuse, tindându ambele spre țermii Dunării, unulă din direcția­ 1) A vedé No. de la 28 Ianuarie, 4, 6, 8, 10, 13, 15, 17, 20, 23 și 24 Fevr. nea nordului și celă­l­altă din re­giunile Europei meridionale. Afară de unele diferi­nțe teolo­gice 1), Jidovii din Polonia dife­resză totă­dauna, într’ună modă forte pronunciată, de coreligionarii sor­ din Spania, arătă în privința fisică prin ună esterioră asia di­­cândă abastardită, despoiată cu to­tul­ de acea espresivitate, oriintală ce distinge de la prima vedere fi­gura unui Frâncă, precumă și în privința filologică prin usură una jargonă germană forte coruptă, cee­a ce face naturalmente, că Evreulă polonă și acelă spaniolă nu suntă în stare nu numai de a simpatisa, ci nici măcară de a se înțelege unul­ cu altul­. In secolul­ XV, puțina timpă după fundarea Moldovei, Israeliții, leșesci începură deja a se arăta din căndă în căndă dincolo de Milcovă, desfetându-se, ca și astăzi, mai cu semă în acele ramure comerciale, pentru cari se cere mai puțină muncă și mai puțină putere, re­­sultăndă totă do uă dată ună mai mare cășcigă. Astă­felă, de exemplu, vecinăta­tea Tătarilor­, necontenitele inva­siuni, perpetua stare de resbelă, pro­cura Evreilor­ din Moldova nă spe­culă forte lesniciosă și în cela mai mare gradă lucrativă, rescum­perănd din mânele păgânilor, cu ună preță mică pe robii cei mai de frunte, cărora apoi le vindeaă libertatea pen­tru uă sumă înzecită. DoTnclH, mire m­U—ic , sare a marelui Ștefan, cătră prin­cipele polonă Alesandru Iagello, în care citimă următorele: „ambasa­­„dorulă te­ găsi aci în Moldova la „ună Evreă pe uă domnă leșescă, „rescumperată din robia tătară, și „ne avândă bani cu ce se plutescă „Jidovului, puse chizeșii pe boe­­„rulă nostru Teodoră, staroste de „Hotină, pentru suma de 120 gal „beni unguresci roșii.....“2) In glilele lui Ștefană celă Mare ună galbenă era arătă de scumpă, încătu în Archivul­ Statului din Bu­­curesci se află documente despre vîndarea unui tată întregă pentru 75 de galbeni, va puteți dară în­chipui imensele profituri, ce le sco­tea fără nici uă bătaiă de capă spe­­culațiunea iudaică din rescumpara­rea prisoniarilor­ de resbelă! Insă epistola lui vodă Ștefană este nu numai pentru caracteristica comerciului evreescă, ci încă mai cu deosebire în respectul­ toleran­ței religióse, aretăndă că guvernul­ română îngăduia legalmente, ca uă creștină se fiă sclava unui stepănă Israelită, cee­a ce ară fi revoltată în acea epocă tpre spiritele din fe­rele cele civilisate ale Occidentelui, ce se încercă ast­ă-și a ne recomen­­da precepte de moderațiune, în loc­ de a le studia ele înse­și în istoria Românilor ă. Nu mai vorbimă nimică despre înaltulă gradă de siguranță, de care se bucura averea Jidovilor, sub administrațiunea acelui teribilă Ște­­fană-vodă, dinaintea cărui­a păliau sultanii și regii, ună ambasadoră polonă, nea­vândă cu ce se rescum­­pere pe uă domnă compatriotă, se vede silită a intra în negociațiuni. 1) Buxtorf, Synagoga Judaica, Basi­­leae, 1690, p. 8. 2) Actele Russiei Occidentale, publi­cate de Comisiunea Archeografică­, (ru­­sesce), t. 1, p. 1803, oferindă Evreului cauțiunea prefec­tului de Hotină, care, după ierar­­h­ia boerescă de atunci, era unul­ din cei mai mari demnitari ai țereî.l) In seclulă XV­I toleranța religiosă a Moldovenilor­ pentru Jidovii din Polonia merse mai departe de cumă o­oate permite rațiunea de Stată chiară în­­ zilele nóstre. Astă­felă, pe la anul­ 1540 cronicarulă le­șescă Martina Bielski povestesce, cum că Evreii se apucară a converti pe mai mulți Poloni spre iudaismă, operăndă asupra-le ceremonialulă circumcisiunii și apoi trimițindu-i deja cateh­isați în Moldova, unde acești creștini jidovițî găsiră m­ă refugiu contra persecuțiunii clerului catolică.2) Uă toleranță religiosă pînă a ună asemene puntă,— este ună adasă seu uă nebuniă de toleranță!! Cu tote aste, în 1578 Domnul­ Petru­celă Șchiopă decreteză de uă dată alungarea ’tuturoră Jidoviloră Doloni din Moldova. Etă vă gena contra legii lui Moise­ voi să striga, negreșită, acei ce caută cu ori­ce ireț­ă de a zugrăvi națiunea, nostru în fagia Europei ca pe ună monstru de fanatismă și de cruzime. Din norocire,­­actulă de izgonire s’a con­servată pînă astă­­­zi în arh­ivulă mu­nicipală din Lemberg, fascicolă 517, Nr. 109, și nu cuprinde în sine nici ună cuvântă, nici uă silabă, nici uă virgulă în privința religiunii. „Comercianții Evrei facă uă concu­­­rință minciunasa neguți­tori­loră mol­doveni, și tocmai de aceia, nici „»info­rm+stă niei­m^l­uloi li „scotemă din țară,“ dice principele romănă.3) Se fiă óre acesta uă ne­­­oleranță religiosă? Atunci cată s’o mai imputămă de asemene ilustrului Montesquieu, din gura căruia eși uă ideia analogă: „libertatea comercia­­­lui nu este ca neguțitorulă se facă „totă ce’i place.....“4) Decretul­ lui Petru celă Șchiopă nu pute se dureze multă. In se­colul­ XVII Evreii leșesci începură din nooă a năvăli de peste Nistru, mai alesă din causa grozaveloră tor­ture, la cari îi supuneaă Căzacii Zaporojeni, emancipați de sub in­­sulă Poloniei și setoși de a-și res­­înna pentru fete, căte suferiseră mai nainte, ca țerani, din partea Jido­vilor, arendași. 5) Archidiaconulă arabă Paulă de Aleppo, care se pe­trecu în România, în timpul­ lui Mateiă Bassarabă, dice între altele: „Evreulă Iankel, refugită acum în­­ Moldova, ne-a spusă forte multe „lucruri despre barbaria hatmanului „căzăcescă contra Jidoviloră. “ 6) Gă­­situ-s’au are pe atunci vre­ ună Evreă ca se povestescă altora­ barbaria. Ro­­măniloră?— Nu. In fine,­ în seclulă XVIII, suptă dominațiunea fanarioțiloră, ne întim­­p­nă în cronica greco-moldovenască lui Amiras m­ă factu prin care noi vomă încheia acestă lungă ga­­de probe. Locuitorii satului er­u Onițcanii în Basarabia acusară patru ^vreî de a fi omorîtă copilulă unui Română „din porunca hahamului. “ De aci n’a urmată nici uă turbu­­rare, nici uă violință, nici vă ven­­ ii Letopisețe-, t. 1, p. 10 4. 2) Krónikapolska; Krakov, 1 597 p. 580. 3) Vețji diariulü „Din Moldova,1' aniilü 862, t. I, p. 19. 4) Esprit des lots; liv. XX, eh. 12. 5) Chevalier, Histoire de la querre des Cosaques; Paris, 1662, p. 31. 6) Travels of Macarius, in Archiva istorică, t. I, partea 2, p. 110.

Next