Romanulu, februarie 1868 (Anul 12)

1868-02-14

ANULU ALU DOUE-SPIt­E-DEC­ELE. VOIESTE ȘI VEI PUTE *------------­CAFIT. D1 ST. PE ANU . . . . 4 * * Lei nonT 48 — 58 PE SÉSE­MJNI......................... „ „ 24 — 29 PE TREI LUNI................ ., „ 12 --- 15 PE­­* LUNA........................ „ ., 5 — 11 UNU EXEMPLARI 24 BANI PENTRU PARIS PE TRIMESTRU FR. 20. PENTRU AUSTRIA......................FIOR. 10 VAL. AUST.­­Vrticlele trimise și nepublicate se vor fi arde. —Redactorii respundetori Eu­geuiu­ Ciorada, ADMINISTRATIUNEA PASAGIULU ROMANU No. 1REDACTIUNEA STRADA ACADEMIEI 22. SERVIT*« TELEGRAFIC« 411 HOMAR. Uliii. PARIS, 2­4 Fevruariu. IJiam­ulii Patrie (Jlie C’uă epistolă de la Galați Ii spune că, cu tóte dec­larările guvernementului romănu, intrigele bulgare și serbe își urmeza calea în Principate. 2.500 de pusei și trece să<Jî cu revolvere cu destinațiune pentru Bulgaria. S’au Introdusă în Bucurescî. MERCURI 14 FEVRUARIU IS68. LUMINÉZA-TE ȘI VEI FI ------***>----­PENTRU ABONAMENTE, ANUNȚ IURI ȘI RECLAME A SE ADRESA ÎN BUCURESCÎ, LA ADMINISTRATIUNEA ZIARULUI IN DISTRICTE LA CORESPONDINȚII DIARIULUI ȘI PRIN POSTA.­­ LA PARIS LA D. DARKAS­ HALLEURAIN HUE de l’ancienne QOMBDIE NO. D. ANUNC1UR1LE LINIA DE 30 LITERE. ...... 40 BANI 1NSERTIUN1 ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOU Bucuresci 25 Făurarii. Vorbindu­ despre voturu de eri alű Senatului, chiariulă Terra de arii­­ lice: „In sfârșitu națiunea a mai scosu unu țipătu de durere și de detresă. Dea cerurii ca celu puyinu acestu­a se găsescă unu eco (resunetu) pe treptele tronului, sau în inima îm­­potrită a consiliariloru­sei.“ Națiunea pentru cel de la Terra constă în vre 500 de alegători, îm­părțiți în vre 25 de colegie. Na­țiunea, după cel de la Terra, scote țipete de durere și de detresă, și spre a putea fi ascultate, de omeni și de Dumnezeu le scote printr’uă grupă de 25 de Senatori, din cari unii suntü de dreptű, șai cărora conducători suntu dd. Ioan Manu, Costa-Foru, Brăiloiu, Ionescu, N. Cretzulescu, cari spun că Convențiu­­nea este pentru noi, chiar în cele din întru, „Carta Magna,“ cari a linit ast­fel, invo 5că intervenirea străinilor, chiar în legile nostre, pe căndă străinii au scrisu ei înșiî deplinulu lor,i ne a­­mestecă întru ale nostre, cari sus­ținu, prin diarnele sorii, că România este cutreierată de bande armate, plină cu magasie de arme, și a­­ppra drepturi de intervenire, cari scria în foile­lorii că guvernulü ac­tuale lucreză cu Prusia și cu Rusia, în contra ideielor­ occidentali, și spună în Senat, că cu politica și cu administrarea guvernului actuale, în curândă țera va fi că ruină și pricinii Romănî cari vor­ mai re­­mănea cu vieță, vomu conduce, în­cinși cu tei, carele cotropitor­ilor­. Cătă despre noi, mărturimă că nu credemu că aceste suntu ideiele, cre­dința și voința națiunii române, nu credemu că ea scote aciî țipete de durere și de detresă și nu credemu că, avendu a scote unu asemene țipetu, l’ar da prin gura celoru 25. Se lăsămu însă pentru adi pe cei 25, tari <jică că vorbescu în nu­mele națiunii, se lăsăm și pe însu­și d. Costa-Foru care uită că vorbesce în numele a trei alegători cari Tați trimisu în Senatu și se căutăm­u ce se mai spune în unele diarie străine; acestă cercetare are încă meritulu că nu pré ne depărteză de cestiune, căci diamiele acele suntu, în ideie, în deplină unire cu conducătorii m­i­­norității din Senatu și aî­­ jialteloru dumnialoru din România. Bandele se inmulțesc fi,­dice uă corespondințiă din Galați cătră dia­­b­ulu la Patrie. In luna trecută vă depeștă pu­blicată în Buletinulu Internaționalii, (­liar iu francese, dar care este unu organu ad-hoc magiaro-austriaco) dicea: „De la Seret. Depește din Berlad ceru­ ajutorii contra actelor­ barbare ale poporațiunii. D-nu Iepurianu, și cei carii au cautatü a apăra pe Israeliți au fostă ultragiați, fără ca Prefectula se fi luată măsure spră a respinge pe năvălitori.“" Totü acestu­­ j iariu la 10 Fevruarie, publică în capulü foieî următoarele linie luptă titlu­l de pește și in­formări. “ „Guvernulu Români se sileste multă a desminți lămuririle date de mai multe diarne asupra trecerii în Bulgaria a bandelor­ de jefuitori formate pe teritoriulîi nou, de negări nu pută fi admise. Aceste Mai cu semă aginții austriaci, cari ur­­mărescă c’uă îngrijire particulariă, desvoltarea acestei urîte afaceri, intră în acestă privință în amenunte pre precise ca se potă desminți­rile ve­nite de la Bucuresci, se aibă cea mai mică va­lore.“ Și diariulă Terra, în No.­sen de adî dice: „Amu­­ lisă, numai, că diariulă de St. Petresburg, ca și Romi­nulii, tovareșiulu sau, mai anteră a tăgă­duită esistența bandelor și că’n urmă, silită de evidențiă, a afirmată rea­a ce făgăduise, arăta numai că, pen­tru a 'ntorce atențiunea, pretinde a­­cuma că bandele simtă îndreptate în contra Rusiei în Încă d’a fi în contra Turciei.“ In No.­­de la 25 Ianuarie, bi de­­tinurii internaționale, ce se ocupă esclusivă de România, consacrând­u-î mai pe jumătate din fie­care nu­mără, 4foe: „Moldavia nu voiesce unirea. Voi, partita liberale, ați silitu-o a încheia acestă unire spre a face ca uă pro­­vinciă sasorbă pe cea­l­altă, că pro­vincia vine de una mortă, Iași de către Bucurescu. „Acestă unire a produsă pe țer­­murile Seretului miseria și deșii u­­sium­ea. „Focșiani, Bacău, Bersadă, Te­­cucii și crece alte centruri prospere pîn’ aci, se despoporeza și miseria petru­nde. „Eca opera partitei Bratiano. Pe cătă va fi la putere m­ă Brătianu. Israeliții vor­ fi persecutați în Mol­davia, căci se seie cacesta place marelui vornică și logofetă.“ Și ’n No. de la 5 fevruarie (fice: „Da, d. Brătianu, se aruncă în bravele Rusiei, cum­ă a făcutu-o totă méta lui..... „Da, guvernulü rom­ănă nu este astă­zi decâtă ună instrumentă su­pusă, mânuită de Prusia, cu aju­tor­ul­ cărui­a d. de Bismark eser­­cită în interesul­ Germaniei uă pre­siune forte eficacie asupra Rusiei: „Europa se póte descepta într’uă dimineță cu doui prefecți ruși în Moldova și ’n Valachia. „In astă privință primejdia e ma­re, ea este europeană, și fiindă că nenorocirea voiesce ca în casă de complicări cea mai mare încurcă­tură se fia în sarcina Franciei, ni se va permite a veghia cu ună ochiă atentivă asupra acte­lor­­ stra­nie ale d-lui Brătianu. „—■ Cum ă­ veniți se spuneți în diam­ele vóstre și ’n Revista Rom­â­niei că tendințele vóstre simtă cu totul­ francese; —■ adăugați, spre a convinge pe publiciștii noștril, că căutați a opera uă apropiare sin­ceră cu Austria și că regulați con­­dițiunile acestei apropieri în momen­­tulă chiară căndă actele vóstre suntü cu totulă contrarie!.... „Ce înțelegeți prin vă apropiare cu Austria? „Este óre a vă apropia de dînsa căndă căutați a negocia pe suptă­mână cu Rusia desființarea servi­­ciilor, telegrafului și postelor­ aus­triaco ? „Raporturile comerciali și inter­naționali ce întrețineți cu Transil­vania sunt c ele ore de natură a satisface cabinetele de la Pesta și de la Vie­na și marea cancelarie a imperiului? „Acestea surită are marele ga­ranție de securitate și de bună cre­dință ce dați: unul omu ca­d. de Beust, desceptă și luminată? Voiți se ne faceți a admite că Austria va primi, dintr’uă parte, a­­tingerea adusă unor­ drepturi res­pectate de insuși principele Cuza, drepturi totă atăta de imprescripti­bile ca și nesce capitulațiuni și că, din alta, ea va contribui, contra in­­tereseloră Porței, putere suzerană, la completa vostră emancipare, a­­cordându-ve o avantagială de a’nlo­­cui „agintele seu consulariu“ prin­­tr’ună „ministru reședințe.“ „Ba deă, nu glumiți!“ Totă acestă dram­ă dice în No.­seu de la 11 Fevruarie: „Strigătulă nostru de alarmă a­­supra manoperiloră Brătianu în Prin­cipate, nu mai póte trece de prea tare și de prea ascuțită? Pate cine­va dice camă exagerată? Acestă emi­­ninte ministru a fosta elot óre și este într’adeveră devotată influinței francese, ș’ar fi elă fericită da­da Austriei „dovedi de deferință și semne de bună acordă?“ „Faptele sunt­ fad­ă. V­alachia de jos”, care coprinde locurile triste și băltose din facia Vidinului, care se deschide spre câmpia Olteniții a că­­rii memorie trebue se fin încă păs­trată de Ruși, e inuundat­ de bande cari se organiseră în detașamente. Ele acoperă fermii celebri ai lui Traian, apărați d­e căndă cu pu­tere de citadela Belgrad și de cor­­donală strategică ce se ’ntinde de la Sistov la Semendria, și care­­ se reazimă pe posițiunea cea ne ’nvin­­­să a Vidinului ș’a Silistrieî. „Aceste bande n'au nume. Ele se compună de elemente slave și grece de tote felurile; — sunt­ bo­gate în arme și munițiunî. Acesta este invasiunea pregătită pentru Bul­garia cu concursul­ Serbiei, inva­­siune care va găsi în întru insu­­recțiu­nea organisată. „Se produce, întraceste pericu­­lase părți, unde sc­cînteia causează incendii, și pe totă linia, din câm­piile triste ale Dobrogei pînă la în bucătura Sava, acea­așî lucrare care se făcea pe fruntaria pontifi­cale. Guvernulü rusă și pseudo­­guvernulü Principatelor”, simtă totă asta de inocinți de aceste fapte și mișcări, precumă erau Ratazzi și puterea centrală a Florenței de ac­tele și contra-marșele lui Garibaldi. „Europa este ea are destulă de unită spre a curma de îndată aceste teribile amenințări de resbelă prin­­tr’uă notă colectivă?“ „Putemă respunde cu încredin­țare nu, căci dacă unirea completă a cabinetelor­ era posibile, Rusia, care-șî cunosce jocul ă scă, ș’ar as­cunde verfură degeteloră.“ „Dar voiți se sciți ce are se se în­temple îndată ? „E că. Pe căndă vorți isbucni miș­cări de liberare completă în Moldo­­v­alac­ia, unde guvernul­ și rescu­­lătoriî se uneseu­ spre a scutura ju­gulă înaltei Porți, — juga ușure, dară pe care nu­ lă mai vrea ele­mentul ă moscovită; —­ pe­ căndă Serbia și Montenegro, voru da zonă revindicărilor ă­loru, tulburări de celă mai gravă caracteru voru is­bucni în cinci seu șese punte d’uă dată . . . , bande voru parcura pro­vinciile, provo­căndă insurecțiunea și trâindă cu prădarea. „D’uă dată mare emoțiune la Stăm­bul. „Miniștrii se voră întruni, amba­sadorii vor­ deplânge și căte doar doai vor­ delibera și nu se voră învoi nici­nă dată. Sultanul­ va perde răbdarea și se va supăra, el­ va primi din diferite sorginți ra­porturi, une­ori patriotice, alte­ori interesate. Se voră trimite redifi; se vor­ produce fapte inevitabile de represiune. „In acelă momentă Rusia, pîn’aci mută, va interveni. In No. de la 5 Fevruarie vor­bind­ă de independința României, zice că emanciparea ar fi ună podă de aură pentru Rusia și apoi lepădă masca și­­ zice: „Singura putere cărei­a ași con­simți a face acestă podă­­ pentru a trece fruntaria) este Austria. Fără îndouială, cu ochii închiși, i-așă acorda aici acelă protectorată de care generaliulă Kisseleff a a­­bulată de la 1824, și ale cărui urme se mai găsescă la at­te butoniere moldo-valace și’n cartanele cancela­riei secrete a României. „Austria nu voiesce Constantino­­pole. Cu cătă vomă fi mai puțină în posițiile d’a apela astă posițiune imensă, cu atătu­ va trebui se fimă mai multă dispuși a cede sau a fa­­vora astă apărare prin intermedia­ri ai a aliaților­ noștri naturali. „Ș’apoi, mai la urmă, ce este de schimbată în fondă în starea de lu­cruri actuale? „Suzeranitatea Porței apasă ea are Moldo-Valachia ? — Revolteză pe Rusia ? — Tulbură pe Austria ? — Displace Franciei? „Nu, D. Brătianu nu se găsesce încă destulă de mare ministru, pen­tru că trateză cu nișce simpli consuli, face „Răbdare, cu modulă lui d’așă meșteșugură de președinte ală consiliului, elă va trata în ’cu­­rândă cu nișce generări aliați, cari dă voră invita a’și închide portofo­­liulă și geamantan­ilă.“ Ajunserămu la țobariî d-lu’ Co­sta-Foru, și credemu că pentru aci e bine se ne oprimă aci și se lă­­sămă timpă fie­ cărui­a a cugeta ș’a ’nțelege. ADUNAREA DEPUTAȚILOR II. Ședința de la 13 Fevruarie. D. Ministru Primarii. După trei zi­le de discuțiune în Senatu asupra­ respunsului d-lui ministru ale justiției la interpelarea d-lui Gheor­­ghiu în Cameră, Senatulű a date voia de desa­­probare ministrului justiției pentru proceda­rea sea în astă cestiune. Ministerium­ a cre­­deta de datoria sea a se retrage din Senat, pentru a informa pe Domnitorii și a avisa asu­pra ce are a face în urma acestui votü. Credit de datoria mea a comunica acesta Camerei. Camera se suspendă pentru zece minute pentru a se consulta. Cănd îi se redeschide ședința se dă citire propunerii urmátore: „Adunarea revende votulu Senatului data contra d-lui Ministru de Justiție și lăsând­u­ ca ministeriulü se ié disp­osițiunile ce va crede de cuviință, declară a sa deplină în­credere în actualele cabinete, și asigurându’lu de totü concursulu ei, trece la ordinea căiler. Tr. Giuvara, G. Chițu, A. V. Ionescu, G. Petrescu, Târnavitu, C. Racoviță, G. Bră­tianu, L. Eraclide, E. Cornetti, P. Opran, A. D. Hulban, D. Carp. De multe ori­ în politică, su­premă cutezare este suprema dibăciă, însă nu aprobă acestă in­cașuri fără nici uă gra­vitate, ca cela ce se prezintă, pentru că nu se dă vota de desaprobare ministeriului ci numai .d-lui Ministru al­ justiției. Nu s’a făcutfl asemeni nici uă lesare de Senatu drepturilor­ Camerei, nu i-a datü­iei votu de desaprobare. Ministeriulu a prosinsalü uă lege imorale pentru că este inconstituționale. Camera îi va face cele mai mari modificări, îi va sco­te totu ce e imorala. Votulu Senatului nu atinge nici pe Cameră nici pe Ministeriu și d’acea­ a dice că se nu se dea unu votu ln Cameră care să aducă unui conflictü între ambele corpuri. Consecința naturale a vo­tului Senatului era retragerea d-lui ministru al­ Justiției și a proiectului de lege. A­­cesta este consecința cea mai simplă. Dara Camera voiesce s’aducă unu conflictu, ale că­rei urmări nu s’ar­ putea calcula și de acea se declară contră propunere!. D. G. Brătianu. Cea­a ce emană de la Senat, după trei z­ile de discuțiune, trebue se fie privite cu cea mai mare seriositate. Și ijiam­ele oposițiunii au 4M că din astă discuțiune va eși­tă schimbare a fecien­țereî. D. G. Brătianu face apoi istoriculu interpe­lării în Cameră, respunsului, interpelării în Senatü și discuțiunii din acele corpü. Se­natorii s’au o­cu­pat ü numai de simpatiele lor pentru membrii curții, cari nu’șî implinescu datoria, și numai pentru aste simpatii a dis­cutată cu atăta violență. Senatulu a acusatü pe Cameră și pe ministeriu de nevârsniciă de rea credință de violare de Constituțiune, și ministeriulu nu mai are cuventü de a fi fără unii votu de încredere din partea Ca­merei. Pe ce base Senatulu contestă Ca­merei dreptulu d’a reforma legea? pe ce drepții Senatulu contestă dreptulu și datoria Camerei d’a face binele tereî d’a îndrepta zeului Senatulu a voitü se se­paia în antagonismu cu Camera, aruncându’î totu felulu de acu­­zări din cele mai grave, prin espresiunile cele mai violențî. Senatulu a stigmatisatü pe ministeriu acuzându-lu de despotisme de violare a tutorii legiloru de derămare a tu­­torii instituțiunilor O­țereî. D’acea­ a trebue a da vot de încredere ministeriuluî, pentru ca țera se nu’șî facă ilusiunî asupra intențiunilor și De­­putațiloru. Canda­partitele suntu definite într’uă țera, acesta aduce rea și cu cătă mai mare este reulat căndă două corpuri înalte suntu în antagonismu. Camera a cerută re­formarea curtei de Casațiune pentru că ea nu’șî împlinesce datoria. Camera prin urmare n’a lucrată cu uș­urință cumă o acusă Se­­natulu, ci pentru binele tereî. Căndă defi­­nirea vine de la omenii ceî mai maturi, din clasa cea mai superioră din țară, atunci nu este în țera de câtu paralisiă de cătă stră­­gănare, de acea face apelu la înfrățirea tutu­­loru. Țara accepta de la noi fericirea iei și îmbunătățirea zeului și Senatulu pu­ne piedice, paralisieză orî­ ce progresă, dară Camera trebue se veghieze și se lucreze cum se comandă adeveratele interese ale țereî și d. Brătianu sfîrșiasce conjurăndă pe Cameră se respundă la nevoiole și cerințele națiunii, se dea putere ministeriuluî și actelorü iei însa­șî. D. 1­. Ghica di­ e că vorbesce numai în nu­mele seu, și spune că a fost­ mâhnită de incidentulü relevată prin interpelarea d-lui Gheorghiu. Declară că are încredere în mi­nister­ă, că nu e din acei cari au plăcere a resturna ministerulu că Je-a dată și se va da concursulu, dar va aproba sau desaproba ce nu-i va plăcea. Încredere ministerului s’a dată deja, și crede că nu­mai e trebuință de acea propunere, căci ea e cu scopu a provoca unu conflictu între Senatu și Ca­meră. Pretinde că Senatulu n’a atinse ono­­rea Adunării, dar bine a făcută Senatulu in ceea ce privesce pe D. ministru justiției, căci cuvintele acestui D. ministru au fost­ preci­pitate In privința ciuții de casațiune. D. mi-

Next