Romanulu, februarie 1868 (Anul 12)

1868-02-21

AMU ALU DOUE-SPRE DELILE. VOIESOE ȘI VEI PUTEA------------CAPII. D1ST. PE ■ [UNK]Xu....................................LEI NOUI 18 — 58 PE 3I ÎLE LUNI........................ „ „ 24____29 pk trei lunT.................... „ 12 — 15 PE TÎA LUNA........................ . ., 5 ----- Si UNU F.SEMPLARU 24 BANI PENTRU PARIS PE TRIMESTRU EU. 20. •AMINISTRAȚIUNEA PASAGIULU ROMANO NO. 1.— REDAU l’IUNEA STRADA ACADEMIEI 22. PENTRU AUSTRIA....................PIOU. 10 VAL. AUGT. Articlele trărnise și nepublicate se vor ard5. îl LI.L.doru respumgetorul Eugeniu Carmin. SERVIȚII TELEGRAFICI) AM HOLHAIVK Lil. PRANCFORT, 2 Martie. Principele Napoleone a sosită aici la amiadi. A fost primită la gara căior ferate de către consulele francese. Arătă plecarea cată și scopul călătoriei suntă încă necunoscute. PARIS, mabele France, Etendard, Patrie demintă scomptele că Francia ar fi trimisüră notă Rusiei și Prusiei, precumă și acelua despre uă epistolă a Principelui Carol al României către imperatorele Napoleone. (Serviciul privată ală „Monitorului“.) BERLIN, 29 Februarie. — La Închiderea sesiunii, regele a mulțumită prin "discursul" seu Adunării, pentru adoptarea diferitelor proiecte de legi. El a țisă că vede autonomia provinciale cu fericire, stabilită prin votarea fondurilor provinciali, pentru Hanovra, că tractatele cu principii deposedați asigură uă desvoltare liniscită Statului, că in afară guvernulă se silesce a face se isbulescă influințarea în favorea menținerii păcii. Aceste silințe conțină garanții de succesă pentru că sunt susținute cu bună voință de către cele alte puteri. VIENA, 29 Februarie. — liiarula oficiosă Debats zice că explicațiunile diplomatice aă redusă cu totulă scomptele despre concentrarea trupeloră rusescî, la fruntariele Basarabiei, pentru ca fruntaria despre Prută se fiă bine păzită de către autoiitățile ruseșcî spre a nu lăsa se pătrunză lr România și Bulgaria, mișcarea Slavofilă, care subsiste mai cu semn în Rusia Meridionale, spre acestă sfirșită căteva companii de vinători au fostă apropiate de fruntarie. NIZZA, 29 Februarie. — Regele Ludovic I ală Bavariei a murită aici diminuță. LONDRA, 29 Februarie. — Parlamentulă s’a amânată pînă Jouî. Regina a aprobată lista minialoviole a lui I jar M.Jr. PARIS, 29 Februarie. — Paria dice că, contrariu zgomotelor respîndite, ea crede a sei positiva că principele Napoleon I, n’are nici uă misiune. Elü va petrece căteva zile la Slutgard. PARIS, 2 Martie. — Monitorulu constată caracterulă pacifică și conciliantă ală discursului regelui Prusiei. Patria și Etendard desmintă corespondintele streine asupra agitațiunii provenite din arestările de la 24 Fevruarie. Francia c zice că eria avută locă uă lungă întrevedere între Boudberg și Moustier. Asigură că Boudberg, în între vorbirile sale cu diplomații a afirmată sinceritatea simțimentelor celor pacifice ale Rusiei. Rusia are ferma hotărîre de a nu desbina pe cele alte cabinete în gestiunea care concerne sorta creștinilorn din Orientă. CONSTANTINOPOLE, 2 Martin. — Rușchipașa a demisionată. Namic e numită succesor ele seă. Omer pașa va țină provisoriă portofoliulă resbelului pâná la întorcerea lui Namic. VIENA 2 Martin.—Se asigură că vegetasă va înlocui pe arhiducele Leopold, comandatele marinei. Debats, (zice că uă circulară din Constantinopole, constată astutința străină însurecțiunea Candiei, ceea ce împedică succesulă misiunii marelui vizir. MERCURT, 21 FEVRUARÎT 186». LUMINERA TE ȘI VEI FI *—----------PENTRU ABONAMENTE, ANUNȚ IURI ȘI RECLAMEA SE ADRESA ÎN BUCUREȘTi, lA ADMINISTRAȚIUNEA ZIARULUI IN DISTRICTE LA CORESPONDINȚII DIARIULUI ȘI PRIN POSTA. “LA PARIS LA D. DARRAS-H ALLEGRAIN RUE DE L* ANCIEN NE COMEDIE no. 5- ANUNȚURILE LINIA DE 30 LITERE. . ..... 40 SANI INSERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOUI Bucuresci M. 2^,« Societatea politică anonimă, în revista din întru deadî, a organului sen, (Presa) vorbesce de cele petrecute în Senată la 9, 10 și 12 Faurarii. După ce dă sema de interpelarea făcută de d. Ionescu, în privința unor cuvinte dise în Cameră de d. Ministru alui justiției, apoi dice: „Discusiunea pornită asupra unei cestiuni speciale, anume determinată, a alunecată, nu scimă cuină, pe terămurii unei apusațiunî generale în contra faptelor, și mai ales și a tendințelor a domnilor. Miniștrii, sadatii locuiauă luptă învierșiunată între guvernă și oposițiunea din Senatu, luptă care se sfârși printr’unii votă temperatu; căci, negreșitu, că după căte s’au clisă în Senatu, în cursulă acestora trei zile de către oratorii oposițiunii, și mai alest de către șefuluiei, D. G. Costa-Foru, în contra guvernului, propunerea finale, care era menită d’a curma lupta s’a, asigura biruința opositiunii , și care s'a și votată, a fostă palida și chiară pucină logică, pentru că dupe ordinea naturale a lucrurilor, desbaterile urmate în seailă Senatului și discursurile pronunciate la adresa bancei ministeriale nu putea se aibă altă sfârstiu,dee din punerea ministriloră in acusațiune, sex, celă mai pucină, ună votă de blamă motivată. Acesta ar fi fostă soluțiunea naționala 1 și logică a incidintelui.“ In aceste linie, — afară numai dacă societatea politică anonimă de la Presa, n’are ș’ună limba giă cu totulă osebită d’al acestoră-lalți muritori cari spună pe faclă și ideiele și numele loră — în aceste linie, (licență, (amenii politici de la Presa combată, în modulă celă mai clară, oposițiunea din Senat) și pe președintele Senatului. El spună, prima, că oposițiunea a alunecată, și președintele a lăsatu-o s’alunece, de la uă cestiune speciale, anume determinat pe terămură unei acusațiuni generale, și încă chiară a unei acusațiuni de tendințe. Ei mai adaogă trei cuvinte forte însemnate: „nu scimü cuma.“ Căndă dară uă Cameră, „de la uă cestiune speciale și anume determinată, alunecă pe termură unei acusațiuni generale căndă acea acusațiune se face „mai alesă asu___ «F. " yl vitixula aUVJCD UI lunecare ș’acusare se face „nu scimü cuma,“ acusarea ce se face și corpului alunecătorii și președintelui sef, este forte serioisă. Ce póte accepta cineva bună, de la uă oposițiune care, chiară căndă are în fac să înă cestiune specială și anume determinată, ea alunecă pe terămură acusațiuniloră și merge pân’a face, nu scimă cuină, acusațiune de tendințe? A doua acuzare ce facă oposițiunii Senatului este că propunerea ce a făcută ș’a votată a fostă „palidă și pucină logică;“ că soluțiunea cea dată incidintelui n’a fostă nici „ naționale, (fiă și raționale) nici logică.“ Așia dată, majoritatea Senatului, dupe anonimii bărbați politici de la Presa, alunecă, face procese de tendințe, și acesta „nu seim cuma,“ ș’ajunge la soluțiunî antinaționale, sau anti-raționale și nelogice. Dup’acesta, anonimii bărbați politici de la Presa, urcă derulă Mitropoliei și clică: „Majoritatea Camerei, forte mîhnită, ș’afectată d’acestă supărătoră incidinte care venise se turbure esistința, de ordinari?,, arătă de pacinică și senină a domniloru miniștri?, nu găsesce nici ună mijlocă mai nemerită pentru a’î consola de cătă dândă la rândulu i ei uă votă de blamă Senatului și esprimêndu cu acestă ocasiune din noă, domniloră Miniștrii, deplina sea încredere, de care nimeni nici uădată nu s’a îndouită.“ Se ne oprimă unu momentă aci spre a atrage atențiunea publicului 1) Suntemu dispuși a crede c’aci este uă greșială de țipară; că scriitorulu politicii a scrisă raționale, era nu naționale, deși dupe atacurile ce face guvernului în antiulu numeră ală Presei, putemă dice că dupe dumneloru unu votă de blamă ministeriului și chiară darea lui în judecată ar fi ună faptă naționale, de ce mai susu, ale le luptă liniaasupra linieloră diabului Presa, rămă. Ada, 20 Fevruariă, în ală douilea numără dice : „acestă superătoru incidinte care venise se turbure esistința, de ordinară atâ tu de pacnică și senină a domnilor, miniștrii.“ ș’arată erî, la 18 Fevruarie în primulă notată acestă chamă acrisă : „Apstracțiune făcândă d’acea fracțiune, care se numesce liberă și independinte, și care a ’ncepută a face dile amare pârlitului roșiu, dară apoi chiară în senilă roșiiloră ortodocși nu este nici cu mă acea disciplină“ s. c. 1. Cumă dară, politicii de la Presadi eu adî că numai incidintele Senatului a turburată esistenția pacinică a d-loră miniștrii, căndă totă dumneloru aă fostă clisă erî că aă deja dile amare ? Și pentru ce dică că camera a dată mă vodă de blamă Senatului, căndă scă bine că ea n’a făcut de cât a da un votu de încredere ministeriului ? Ore pentru a căde în asemene contradicerî ș’a atîtura între Senatu și Cameră, bărbații politici de la Presa păstrezi o anonimul” ? După acesta spună că miniștrii „se presintă eră în Senată, nu dică nimicii, nu facă nici ună felă de declarațiune, onor. Senatori din oposițiune tacă și ei la rândula loră, și din tăcere se pomenescă d’uă dată că începă eră a lucra împreună ca și căndă mufci nu vor fi un tempmiu. Anonimii politici de la Presa adaugă că guvernulă trebuia seă se disolve Senatulă, sau, „dacă mesura nu i-a părută nimerită în împregiurările de faciă, se se fi retrasă de la putere, seă măcară se fi provocată demisiunea ministrului justiției,“ seă, ca ministrul justiției se facă „în Camera de jos” și în Senată amendă onorabile, lucru ce s’ară fi putută lesne face cu ore care dibăcia. " Se pare ca anonimii politici de la Presa, se aibă și teoria și practica politicei dibăciei, și de sigură că domnia soră, cu densa și printr însa, aă tăcută multă bine țerei și la guvernă ș’afară din guvernă ș’aă contribuită putericü la dobândirea bunuriloră ce avemă adî; recunoscemit âncă c’acestu’ guvernă îi lipsesce cu totulă acestă solință și prin urmare n’ati de cătă se se decbiare doctori într’éasa și se reia cărma Statului. Acusarea însă ce facă și guvernului și Senatului nu credemű dreptă, n’o credemű nici chiară dibace căci pe puțini, pe fórte puțini íi pute amăgi. Senatulă, — domnialoră aă spusu-o — a alunecată, de lauă cestiune speciale, în acusări de tendințe. Asemine acusări nu sunt drepte, nu suntu tari, și prin urmare pe acestă terămă Senatulă era slabă. Senatulă, — domniatoră aă spusu-o — a dată uă soluțiune ce nu era nici rațională nici logică, prin urmare nu era tare pe acestă termă. Senatulă nu pute da acumă ună ministeriă care se aibă majoritate în Cameră și se potă spedia, celă pucină lucrările cele mai arginți și mai naționale. Ministeriul, la rândulü scă, nu pute se voiască disolverea Senatului, spre a împedica astăfeliă interesele naționale, și astăfelă și Ministeriulă și Senatulă au fostă în acestă ocasiune mai puțină dibaci în adeveră, dară forte înțelepți, și devotați intereselor generali. Ș’apoi pentru ce una seă alta din aceste puteri trebuia se sacrifice interesele țerei când nici una nu era nici chiar jicnită Inamarea iei proprie, precum se silesc a Șice că erau politicii dibaci și anonimi de la Presa. Senatulă, în independința sea, a criticată cuvintele dise în Cameră de ministru. Camera la rândul ăiei, în indipendința sea, a aplaudată pe ministru. Senatulă a criticată politica și tendințele ministeriului. Camera a fost a două opiniune contrarie. Fiecare corpă a urmată politica sea și fiecare corpă remătie independinte a-șî esprime din nou opiniunea la presintarea proiectelor de legi. Pentru ce dară Senatulă, trebuiă se provoce din moti, și ’n modă întempestită și vătămătoră țerei, ună conflictă căruia nu i se putea da adouă soluțiune în folosulă generale? pentru ce Senatulă se n’ascepte, până ce va putea, în unire cu Camera și mai su semn cu ajutorul politicilordibaci de la Presa, se potă cu votul ă de blamă se de totă d’uă dată ș’ună Ministeriă, care se ducă fibra pe căile cele bune și cu totulă [nepartinitorie, după programa politicilor de la Presa? Și Căudă considerămă combinarea evenimenteloră cari aă pregătită și întcuieiata noua stare de lucruri în România, rasele desastruase prin cari aă trecută, și fluctuațiunile sociale și politice la cari a fost despusă într’ună timpă de 18 ani; căndă comparămă nestatornicia și starea de decadință morală și intelectuală în care ne adusese regimele regulamentului organică, cu garanțiele de stabilitate ce ne oferă astă-di uă dinastiă ereditariă; căndă în fine cugetămă asupra legilor și principielor feudali cari constituiau, acumă 20 de ani, elementele unei administrațiuni odiose, și asupra principieloră umanitarie de astăzi, sufletul nostru este coprinsă de uă venerațiune mută și adoră în tăcere provedința divină, care în împregiurările cele mai critice, nea ferită de tote calamitățile. Ordinatorulă suverană ală destinatelor omenesc a președută totădeuna la destinatele patriei nóstre. Sufletul nostru din contra este coprinsă de uă durere profundă căndă vedemă perversitatea cu care se desfigureză intențiunele cele mai curate și ingratitudinea cu care se răsplătescă faptele și virtuțile acelor omeni cari, în mijlocul unei activități continue și unei vieți agitate, se luptă cu cea mai mare sinceritate pentru a realiza ună principlă nuoă,uă ideiă mare. Istoria atestă îndestulă ce recompense au avută asemene omeni. Principiele ce semená acest omeni fructifică cu timpul, și numai generațiunele viitore culegă fructele foră cele salutarie. Geniulă apostolică ală lui Gerson, apărăndă unitatea legiloră bisericii în contra egoismului individuală ală papiloră și ală călugărilor, și susțiindă principiele de ecitate în contra nedreptății, fu constrăndă se fugă în Austria ca se scape de persecuțiunea tiranică. Cu tóte aceste principiele de morală energică, răspăndite în discursurile și operile sale, urma se germineze și se producă, prin efectul ă soră morală, uă reformă în biserică și în Acesta este istoria tuturoră invenții meloră celoră mai importante; ele aă primită în sedii următori desvoltarea ce nu putută se le-o dea epoca contimporană. Acesta este istoria tuturoră cugetăriloră celor mari, destinate a descepta în senulü umanității uă nouă activitate pentru bine. Uă cugetare fecundă germineză cu încetulă, și nu ajunge la maturitate de cătă cu timpul ă. Mai de multe ori încă cele de anteiă efecte ale iei presintă contradicțiunea cea mai mare, cu natura și tendința sea pare că ea, cată se se purifice în mijlocul luptelor felurite, neplăcută contimpuranilor, ea revarsă binefacerile ei asupra posterității. Aceste reflesiunil se nu descurgiesc pe bărbații cari represintă la noi principiulă democratică și cari se devoteză pentru justiția și adeverü; ele din contra cată se-i încuragiese și se-o animeze. Déca voimti ca se subsiste binele ce aspirămă a fonda, și ca se producă efecte durabile, se opunemă firi de nouî resistenței, se consacrămă viața spre a consolida opera nostră, ca se supraviețuiască pentru fericirea posterității. După cumü acela care sădescemă tinera stelară nare nici uă speranță de a lă contempla în tota magnificința sea, nici de a ședea la umbra sea, totă astă-felă acela care întreprinde ceva a interesulă patriei séle nu trebue se ascepte a reculege fructele. Iată se se mulțămescă cu măngăitorea certitudine că binele ce face nu pere nici vădată. Cu tóte aceste se urmărimă cu perseverință realisarea unui principiu, unei idei mari, ori cătă de neînvinse ar fi obstaclele ce întimpinămă în calea nóstru. Christu prevedea că sănta sea doctrină ar ocasiona dispute, resbele, resturnări de imperie, și cu tote aceste ele nu încetă a realisa operarea divină și salutariă. Adese ună medică, ca se scape vieța unui morbo să întrebuințeză medicamente multă mai durerose decătă morbulă. Se cercetămă acumă ce crimea comisă guvernală actuală, în cătă se merite, din partea unor oameni încriminări și acusațiuni nedrepte. Este cre uă crimă, dacă bărbații de la putere aă străbătută, căndă erau simpli cetățiani, întunericulă ce încingea fruntea ipocritului și aă smulsă masca egoistului perfidă care, sub velula unui patriotismă calculată, acoperea interese individuale? Noi credem că nu. Este cre uă crimă, dacă guvernulă actuală, spre a satisface opiniunea publică și legitimele aspirațiuni ale fraților noștri trans-Milcoveni, a presintată Camerei legislative mă proiectă de lege pentru transferarea la Iași și unulă pentru reorganizarea Curții de Casațiune? Noi credem că nu. Dacă guvernul actuală, care este espresiunea fidelă a simptimentelor și principieloră ce profeseză Adunarea naționale, se bucură de deplina încredere chiară a acestei Adunări, și dacă actele și politica lui au fostă aprobate de acestă Adunare prin două voturi solemnele, acesta póte constitui uă crimă? Noi credem că nu. In fine este uă crimă dacă națiunea s’a învrednicită a vedea, sub acestă guvernă, uă monedă națională, faptă prin care se atestă puterea suveranității nóstre? Noi credem că nu. Cari suntü