Romanulu, februarie 1868 (Anul 12)

1868-02-23

ANULG­ALU DOUE-SP­RE-DF/N LE. troir'S‘ E șt vrI. ptjte ------­­XTM — ■CAUT. XN­ RT. PE .­.EE......................... T.V.1 NOT!I 48­58 R síire mik?. .... n „ 94 — 99 pK trkT I.HNÎ....................• ,, „ 19 — If) PR IIA MINA.................... 5 T_. (j UNC lAáliM PLAR.U 15A N 1 PKNTRU PARIS PE TRIMESTRU FR. 20. PENTRU AUSTRIA. .... FIOR, 10 VAL. AUST. SERVITIU TELEGRAF!CU AlilI ROSHARI­LI/I. PARIS, 4 Marlin. In desbaterea proiectu­lui despre continginte, în Camera legislativă D. Picard a cerută guvernului cxplicări asu­pra pasagiului raportului comisiunii în care se zice că este neapărată oă armată de 800 mii omeni spre a garanta securitatea și chiar­ autonomia Franciei. D. Roucher a respunsă că relatiunile diplomatice ale Franciei cu puterile europeane, dau­ uă convingere adîncă că pacea nu va fi tulburată, și că norii cari acuma căte­va luni păreau­ c’acoperă orison­­tele s’au risipitu cu totulu. Etendard, zice că­ Francia și Rusia în presinția situațiunii deplorabile ce refu­giaț crețianî­au făcuții Greciei, vom­­­oțărî a nu mai transporta pe contininte nici une nou refugiaű. ADMINISTRATIUNEA PASAGIULU­I ROMANU No.­ 1REDACTIUNEA STRADA ACADEMIEI 22. Articlele trimise și nepublicate se voru arde, dorii respin­ pe foru­magial«« Car­ud», meniți de nimicii căci poporalii ro­manii își cunosce acumu calea și căndă va fi bine luminații nimicü nu’hi va putea fiice se s’ab­ită din trei­sa, acumu mai cu semn căndă este si chirit de deschinările sale. Bucurosol •• SSL. Proclamarea independinței Româ­niei, ce mai antei unele foi din Bu­­curesci, în unire cu altele din Vie­­na și din Paris, anunțiau­ că era se se facă la 11—23 Fevruariu, sa strămutată acumu pentru ciua de 2 Mai, di aniversarii, dică acele flote, a intrării Principelui Carol I în J Bucuresci. Data este fal­tă ca și spi­ rea, înse nu face nimica. Il­iadele austro-maghiare, și unele din Pa­ris dică că misiunea d. D. Bră­­tianu la Paris și cea de la Pe­­tresburg a d-lui Ion Cantacuzino, preocupă forte lumea politică. A doua misiune, dupe soirile ce au acele foote, are ună caracteră din cele mai grave. D. Cantacuzino ar fi însărcinată a, solicita adesiu­­nea cabinetului rusescă la procla­marea independinței asolute a Ro­mâniei. Circonstanțele, dacă acele foie, se credă în Bucuresci forte fa­vorabile; resultatulă celă mai gravă ar fi. se se provoce uă ocupațiu­­ne turcescă; ingerinția Portei ar da m­ă protestă spre a reclama și în­­gerinția altora puteri, și astă­felă pu­terile europeane voră primi faptulă împlinită și voră chiezeștii în depen­­dinția României precumă au d­e­­zeluită altă dată p­acea­ a a Belgiei. piar­ulă la Patrie spune încă că „una convoiă de 2.500 de pusei venindă din Iași a trecută de cu­­rendă prin Bucuresci, de unde a­ fostă apoi transportată în Bulgaria prin Călărași. De ce lăcii cu revol­vere ară fi fostă asemenea întro­se în Bucuresci în noptea de la 29 ianuarie; ele au fostă depuse într’uă casă si­cură, din care patru suntă încă în acea casă, eră cele­l­alte șese s’aft pornită în Bulgaria. A­ venir Naționale dice : „Casa nu pre a fostă sicură de vreme ce se scie ce se petrece într easa. Corespondinția diariului Nord- Est spune, dup’uă firie română, „că guvernulă Principatelor­ ar fi dată de curându ună ordină, — ordină care nu se dă de oătă în coșuri imininte d’uă ocupațiune străină — a se face catagrafiă de starea gra­­jduriloru ce suntă în Bucuresci și a jură, și de uăți cai pbte con­ține flă care.“ Asemene scrie le cunoscu toți Ro­mânii căci le aă citită, într unii modă sau într’altulă, în unele din foile ‘din Bucuresci și din Iași, le aă a­udită in parte chiaru dupe tribuna Adu­nării; le iregistrămă dară aci nu­mai spre a putea fiă care se nțe­­legă mai bine fată ce aude și ce citesc­­ în unele diare. Lumina uă dată făcută și bine făcută nu ne te­ § I Judaismulu primitivă. Se pretinde, cumă­ că împeratură Traian ar fi găsită deja în Dacia stabilimente de evrei, în cătă d­inn Vaillant nu sa sfiită a explica nu­mele tărgușorului Adjad din Mol­dova prin etimologia Ad-Judaeos, adică colonia jidovescă, 1) ceea ce sar pute aplica totă așa de bine că­tre orașul­ Aiud din Transilvania, iar Ln­sulă Haner, mergându și mai departe cu escentricitatea unei filo­logie reu înțelese, deduce numele tergul­ui Tâhmaciu din cuv­în­turii Tal­mud, 2) uitândă din zăpăcală că Mișna, primură m­onumentă ală tal­mudismului, este cu multă poste­­riosă cuceririi Daciei. Nu este mai puțină contrariu re­­gulelor­ unei critice rigurose de a căuta memoria iudaismului primi­tivă în numerosele localități forte I) A vede No. de la 28 Ianuarie, 4, 6, 8, 10, 13, 15, 17 și 20 Fevruarie. 1) La Românie, hharta Daciei. 2) Historia ecclesiarum Transilvani­­carum, lib. 2, p. 38. ISTORIA ALERANTEI RELIGIOSE IN ROMANIA. 0 VIII. .­­­udaismul i­ 1 a. Români. Nu credemu, ca pe tată facia pământului se fi esistată căndă­ va vre uă altă naționalitate arătă de universalmente persecutată, arătă de universalmente desprețuită, arătă de universalmente urîciosă, prec*umă a fostă mai în toți timpii și mai în tote locurile vagabonda posteritate a lui Israelă, a, cărui­a istoria se pare a­ fi uă lungă demonstrațiune a unei urgie fatale și misteriose. De cele mai multe ori acesta ne­­îmblăndită genă contra Evreilor, avea ună caracteră religiosă în tată puterea cuvântului, mai cu sem­ă în senilă poporeloră creștine, ală că­rora, fanatismă își făcea uă plăcere de a’i confunda la ună rocă cu ins­tigpitorii lui Cristă, uitândă că »Su­bliniulă Mântuitorii ală omenirii ne poruncesce numai a­erta, eră fiicî decimau a ne resbuna asupra uci­gași­lorii sei. România formeza una dintre cele doue-trei escepțiunî isolate din a­ceștii regulă generală ; străbunii noș­trii au acordată totă­deuna israeli­­ților, sau mai bine discândă diferi­­telor­ confesiuni iudaice, mai multă seă mai puțină abătute de la le­gea primordială a lui Mo­se, întoc­mai acei­ași toleranță, de care se bucurau la noi tote culturile etero­docse, creștine și necreștine. Dorindă a arunca aci să radă de lumină asupra acestei cestiuni pină acumu­atătă de obscure, noi suntemă datori, mai ’nainte de fete, de a distinge cu stăruință trei rase cu totul­ deosebite în istoria israe­­liților, pe țermil Dunării, fără nici ună undă de legătură una cu alta, și anume iudaismulă primitivă, ju­­daismulă spaniolă, judaismulă po­lon­ă, antice, cunoscuți.i din vechime în gura, poporului română luptă nu­mele de Jidova, precumă­uă ce­tite de lângă Câmpu-lungă, un­ munte de lângă Zlatna, mai multe burguri transilvane, menționate în documentele unguresc­ suptă forma de Sidovár, I) sătulă Jidovscița din­­tr’ună crișovă muntenesc din 1429, 2) și altele. Derivațiun­ea, cea mai pro­babilă a tuturora acestora denumiri vine nu die la Evrei, ci din numele Suzidava, comună mai multor­ lo­calități din epoca independinței da­cice, și carele, din causa consonan­ței între s și z, trebuia, naturalmente se se prescurteze cu timpul ă, de’n­­tâiă în Szidava și apoi în Jidova. Un tote astea, noi nu voiaj­ a tăgădui e sistința Israeliților, pe for­m­­! Dui­ării mai nainte de cuceri­rea lui Traian, cu arătă mai multă că noue inși­ne nu se întâmplase de a descoperi în districtul­ Hot­inului, cela mai nordică ală Besarabiei, că monetă, jidovéscu din s­ilele lui Ma­­covei, nu credeaiă însă a fi po­sibilă, seă­celă pucină oportună, de a aprofunda, de uă camă dată, mai cu sem­ă aci, întinderea și nor­ma situațiunii Evreilor, în Dacia, în acelă periodă sem­i-fabuiosă din i­­storia, naționalității nóstre. Prima mențiune positivă, sigură, lămurită, despre, contactulu Româ­­nilor, cu iudaismul­, ba încă nu­mai peste Dunăre, adecă în așa nu­mită provinciă a lui Aureliană, noi o găsi­mă în prețiosa relațiune a ra­binului Beniamină de Tudela, ca­re le visită fruntăriele Macedoniei îna­inte de anul 1 I­9­70 , lăsându-ne ur­­mătorulă curiosă pasagiă: „De­­ acolo de m­uiă Sperchio se „începe Valachia, ai căruia locuitori, „așeejați pe munți, își dau numele „de Valachi.. In tuțelă ei se ase­­amănă că prilorelor”, făcând ă mereă „incursiuni în Grecia pentru predă „și bou­ă. Nemini nu cuteză a’i în­­„frunta în resbelă și nici ună rege „n’a fostă în stare de a’i birui. Ei „nu se pre țină de legea crești­­­nescă, daă copiiloră nume Ebrai­­„ce și numescu pe Evrei frați, cea­ a „ce îndemnă pe unii de a le atri­­bui o origină israelită. Cândă a­­­­plică pe unii Evreă, îlă despotă, „dar nu să ucidă, precumă suntă „deprinși a ucide pe Greci...“ 3) Lăsândă la uă parte glumeța ab­surditate de a dice, că Românii se tragă din Israelițî, de vreme ce, a­­se­menea puritaniloră englesî, ei o­­biciuuiaă adesea­ orî, chiară în se­­colul­ XVII, beste numi luate din vechiulă Testamentă, precumă, de exemplu, în familia princiară a Mo­­vilescilor, vedemă ună Ieremia, ună Simeon, ună Gabrielă și până și ună Moise, lăsândă la uă parte acesta porțiune de toză ridicolă din nara­țiunea lui Beniamină de Tudela, noi ne vomă mulțumi de a cons­tata numai strălucita mărturia a nai­vului rabină despre estrema tole­ranță a strâbunilor­ noștri pentru religiunea Evreiloră. „Frate“ este una din cele doue vorbe, prin cari debută istoria limbei romăne. „Torna frate,“ adecă, „în­­torce-te, frate,“ strigaă în seclul­ VI, suntă acumű uă mită trei­ sute de ani. voluntarii romăni din armata 1) Archiv des Vereins, t. 2, p. 154. 2) Venelin, op. cit. p. 56. 3) Verzî testulă ebraicii in „Ar­hiva isto­­rică,“ t. 2, p. 25. grecă în focală unei bătălie. 1) A­­cestă esclam­ațiune, conservată în cro­nica bizantină a lui Teofană, e cea dintâiă revelațiu­ne a­ graiului ro­­mănescâ. D atunci și pînă astă­zi cuvântulü „frate“ este acela, ce re­­sună mai desă decătă ori­ și­ care al­­tulă în gura Românului: „ascultă, l­ra,te,“ dicernă noi unii cătră alții, chiară atunci căndu­nii atâlnimu pen­tru prima oră, fără a ne mai fi cu­noscută vre­mădata. Beniamină de Tudela atestă, cum că străbunii noștri, ducândă uă vieță pe jumătate sel­ba­­ecă în munții Macedoniei, acor­dau pînă și Evreilor, acestă dulce epitetu de „frate,“ tocmai în a­celă soclu, în care Francesii și Euglesii, ce ne aruncă astă­zi în obrază a­­cusațiunea, de ne toleranță religiosă, credea­u că nu este destulă ca re­gele se ie pelea Jidovului, ci mai trebuia âncă ca subalternii se-i mai ie și marele: „ut quos rex excom­a­­verat, comes evisceraret.“2) Nu­mai puțină interesante suntă cuvintele rabinului israelită despre o bicein­ ă bandițiloră Români de a ucide pe Greci, pe căndă în pri­vința Evreilor, ei se mărginiră nu­mai sau predă. „Gapulă plecată, uuiă taie sabia,“ <zice ună proverbă străbună, de la care părinții noștri nu sau abătută nici vădată. Grecii se luptau, și eră de ce Românulă, iritată prin resistență, le da, cu furiă lovitura de morte. Jidovulă se tăia cu umilință la pici­orele celui mai tare, și Românului i se făcea milă de atâta ticăloșiă. Astă­felă, în fru­­mósa canțonetă a lui Alexandri, Herșcu Boccegiulă scapă sănâtosă din mănele hoțiloră din codruță Herței, strigăndu-le: „Noi suntemă omeni buni cu friki,“ pe căndă m­ă creștină, Grecă scă chiară Romănă, ar fi cădută mortă cu sabia în mănă... B. P. Holjdei­. DIARIULU „PRESSA“ séu PARTITA CEA (A vedé No. de eru) Cuinii au pututu vede toți, ântéiulü nu­­merü alü noului diariu Pressa a fostu. In Intregulü seu puterau unu alacii din cele mai tari, contra guvernului și a partitei din care facemii parte. Partita este roșie, adică vopsită în sănge, esclusivistă, adi­că atătu de interesată și lacomă în­câtü se creda că va putea esclude de la mesa naționale, că mare parte a tezei, că va putea suprime oă generațiune intrega, car fi cu putință ca uă societate se indure asemene suprimări ce nu potü aduce de câtu cea­ a ce aduce ori ce trunchi are Guvernulu este roșiu­, violatoriu ale li­bertății, călcătorii­ ale tutorii principieloru celora mari, incapabile și în ajuna d’a-șî sfîrși cariera, ele și partita din care a eșutit „în rîsetele și fluerăturele națiunii Majoritatea Camerei, c’uă origină ilegale, condusă de interese personale era nu de principie și de interesele generale, și lipsită de capa­citatea, de inteligința și tactulü politicii de care are neapărată trebuință uă Cameră care ar voi „se desemne unui guvern și căile pe care ea voiesce se fiă condusă națiunea.“ Scopul­ cela maî de căpetenia alți nou­lui diariu fiindü dara acelu­a d'a aréta na­țiunii starea cea rea în care se află, avemü datoriă a da sema publicului despre bilan­­ ț) '.I'hunman». Untersuchungen ueber die Gesch. der restlich. Voelker; Leipzig, a. 1 774, p. 341. 2) Cattaneo, Memorie de economiapu­­blica: Milano, I860, t. I. p. 37. VTNERI, 23 FEVRUARIU 1868. LUMI NEZA­TE ȘI VEI FI -------..............--­ PENTRU ABONAMENTE, ANUNȚURI ȘI RECLAME A SE ADRESA IN B BUCURESCI, LA ADMINISTRAȚIUNEA ZIARULUI IN DISTRICTE LA CORESPONDENȚII DIARIULUI ȘI PRIN POSTA. •­ LA PARIS LA D. DARITAS-HALLEGN­AIN HUE DE L’ANCIENNE COMEDIE NO. 5- ANNI Q­­­U­­R­I­L­E LINIA DE 30 LITERE..............................40 «ANI INSERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LES NOUS ciulu situațiuniî, asta­lelü precumü ílü aveti noua compania politica anonimă. Tn biland­ului stării actuale de lucruri, despre care detorama ori sema­­ vedu­­rămii că Pressa constată că „tara de cendu are unü regime constituționale avu multe și ’ndelungate lupte parlamentarie și frămen­­tărî de totű feluli, că, mai nainte majorită­țile Camerei se făceau după considerați­uni de persone, și cele mai de multe ori, după raportulu în care se găseau­ custiunile ce se trata­u cu interesele private ale unor­ re­­prosintanți ai națiunii.“ Acesta fiind„ starea lucrurilorii în­tre utii, asociațiunea anonimă adaogă că era gata a urla faptele cele rele ale guvernului și origina cea rea a Camerei pe urmatoriul­ raționam uniii: „Astăzii a opinți la gu­vernii omeni cari se bucură de intréga și deplina încredere a șe­fului Statului: acești bărbați, rarii negreșitu prin inteligința, capacitatea și devotamentulü lerii către Tronu și constituțiune, merită a­­cestă încredere, au isbutita a face uă majo­ritate recrutată în senulu pârlitului loru, și acesta majori­tatu, chiaru de m­ arü voi se­usese la rindul il iei în facia Domnilord Mi­niștrii decătfi­ numai de una din acele trei calități menționate mai susu, adecă de una perfectă devota­menții pentru a urma pe ca­lea ce li se va aréta de cătră călăușii na­­țiunei, totuși nu vedemu de nicăirea nici unu o­rstaclu pentru ia trebu­i se mergu bi­ne, și se vedemü in sine și noi întroducen­­du-se acea stabilitate și acea aplicare a unui ordinii de idei pre care în guvernu, de care amu­ foștii pînă acuma arătu de însetați „Din nenorocire acea-a cu am ved­utu pînă acuma nu e tocmai de bunü augurü pentru acea-a ce ne este Încă reservabil a vedé, și faptele îndeplinite pînă astă­zi nu au cores­­punsu la prevederile nóstre. Partidulu care este acuma la putere și care se numesce roșiu, avea o minunată ocasiune pentru a se afirma, a arăta că este una partidă cu e­­lemente de vitalitate, capabila de a se sus­ținea; ne temema mulții se nu culege din acésta încercare drepții fructii a osteneliloru sale decatű unü certificații de impotență din partea națiunei. Unü partidü politicü care este, ca sténga nóstra, de natura sea esclu­­sivista in celu mai înaltü gradü, care a fostu pînă acuma totu d’auna în minoritate și a facutu totu d’auna oposițiune la toți și la tote, cândü ajunge de nădată la puterea la care a ajunsu partidulu roșm astă-de nu pote eși victorioșii din uă asemenea încercare, decătd facându mai bine decatu toți predecesorii sei, decatu toți omenii și de catu tote partidele cari au guvernatu pină nenma túra acesta.“ După politicii anonimi de la Presa, de cândü „țara are unü regime constituționale ea avu multe și indelungate lupte parlamen­­tarie, și frământări de totu felulu.“ In totu acestü timpu de lupte și frământări de totu felulu, guvernulu n’a fostu in măna partitei roșie, daru mai totu deuna în acea­ a a ce­­loru de la Presa séu a amicilori­ iei po­litici. Pentru ce dara mai îndreptată acesti rea ? Se fiă óre causa că țara nu ’este aptă de regimele constituționale ? Nu credem­ că cei de la Presa cugetă asta­felu despre țara lorii.. Pentru ce dara, încă vădată, n’au îndreptată reală ? Și dacă nu vați putum­ îndrepta în atâția ani pentru ce acasă arătă de amară guvernulu actuale că aii făcută în 10 luni cea­ a ce dumnelorü mail putută face în mai mulți ani ? Dacă dec­lară că­­ éra „a fostu plina cuma arătă de însetată de stabilitate și d’unu ordinu de ideie pre care nu guvernu,“ pentru ce acasă cu arăta în­­verșiunare guvernulu actuale că n’a isbutita a face elü in fiece luni cea-a ce dumneloru toți nau facutu in cursă de ani Întregi? Și pentru ce numai partita ce este are putere avu minunata ocasiune d’a s’afirma, s. c. 1. și partita celora de la Presa n’a a­­vutu nici vădată asemene ocasiune ? Pentru ce numai acesta partită se culeg d ună cer­tificații de impotență, pentru că „în dece luni n’a vindecată, și încă pe deplina, tóte relele ce ani îndelungi au bântuita țera, și cei de la Presa se fiă aclamați de națiune ca potenți, pentru c’au guvernată țara mai multu timpu fara curma reala ? Și pentru ce numai partita roșie se fiă datare. — și V**ö

Next