Romanulu, aprilie 1868 (Anul 12)

1868-04-20

340 ve rogă se primiți încredințarea înaltei mele considerațiuni. P. Mavrogeni. ROMANU­LU 20 APRILIU 1688 întrega datorie a acestui imprimutu s’ar fi aflatu amortisată, sau mai bine dicenda stinsă, în miméru de 23 ani, socotiți inclu­dva de la l-iu Octobre 1867, și pina la l­ iu Octobre 1880, în­ câtă nu mai pu­tea exista motivă de plată de pro­cente pentru trei luni mai multă, socotite de la 1­­ 1n Octobre 1889 pînă la finele lunei Decembre, a­­celuași ană, cee­a ce devine astă-di­vă necesitate, de vreme ce plata amortismentului se efectuieră în con­tra mărginirea jurnalului const iuim, cu începerea numerului de 23 ani, de la data de 1-1ă Ianuariu 1867, din care operațiune resultă că nu­­mărul­ de 23 ani, nu se complec­­teză de­câtă cu trei luni mai târziiu adecă la 31 Decembre 1889, sau 1-1ă Ianuarie 1890. Nu potă dară admite, și nimenea nu pote dară admite cu mine împreună încredin­țarea ce dă d. Buescu, că de­și s’ar­ fi menținută plata termenului amor­tismentului conformă, cu convențiu­­nea și jurnalul­ consiliului, libera­rea celoră 601,247 franci, ar fi fostă totă în paguba Statului, și aici vomă repeta cu d-sa „că cifrile nu „pot ă lăsa jocă la interpretațiuni „cari se potă influința convicțiunea „cui­va.“ N­. D. Dues­a crede că combate argumentul­ prin care am susținută ca pagubă pentru Stată nu există sau că dacă există, că s’ar reduce la suma de 31,200 franci, susțiindă „că avantagială ce am propusă că „are Statuia din efectuarea plăților: „cu trei luni mai târziiă nu pote­m exista, ca și cândă acestă avan „tagiă s’ar repeți în totă cursulă „aceloră 23 ani.“ Insă niminea nu va putea înțelege, cu mă d. Bue­scu pote pretinde că, amânarea de trei luni tăcută, se mărginesce nu­mai pe trei luni, vă dată pentru totă­deuna în cursul­ întregului periodă de 23 ani, cândă e evidinie că terminele de plată se repetă în fie­care­ ană, în cursă neînteruptă de 23 ani, și că prin urmare și amânarea plății cu trei luni mai tărziiă se repetă la fie­care din ter­minare­a tuturora anilor, în numără de 23. Dară d. Buescu nu vrea se admită existența unui asemenea a­­rmtagiu, care de­și ilustriă pentru d-sa, nu e mai puțină reală și for­te reală pentru Stată. D. Buescu declară la începutul p artid­ului s­ă „că credea acestă cestiune terminată „prin desbaterile urmate în Cameră „și că ea se pune din nuoă în dis­­­cuțiune de către mine însu’mî pe „arena «liaristică.“ Causa pentru care am adresată diariului Rom­­’nudă întâia mea epistolă, a fostă aprecie­rile ce am vedută reproduse în a­­celă onorabilă fliab­ă asupra des­baterilor­ și votului Adunării. Aces­te nouă observațiuni, îmi d­ă liber­tatea a vi le adresa, domnule Re­­dactare, numai pentru a constata din însu­și replica d-lui Buescu. I. Că d-sa recunosce că jurna­lul­ consiliului din Ianuarie 1867, n'a încuviințată schimbarea termi­­nului amortismentului și că fa sus­ținută în terminulu prescrisă de con­­vențiune. II. Că dacă se recunosce că exis­tă uă amâíiare a plățiloră cu trei luni mai târziiu pentru anulă antenă, apoi acea amânare nu pate de câtă a se repeți la tóte terminele în cur­sul­ numărului de 23 ani. Ași dară cu tóte că d. Buescu, consideră cestiunea ca terminată, și bine terminată, să îmi permită a nu o considera de­locă ca terminată, ci numai încurcată. Sperendo, d-le Redactore, că veți bine voi a publica în onorabilulă d-v0stră drarnă, acesta epistolă cu aceiași imparțialitate cu care ați bine voită a însera pe cea precedintă. Citimă in Sentinela din 18 Aprilie Mentoriulu Oficialii de astă­­­î publică da­r aportulă d-lui prefectă de Covurluiă către in. 1. ministru de Interne și adresa acestu­a că­ la Lro­d. președinte ală consiliului, în privința ialomnieloră ce se respăndescă m­ereu, în te­meru și în streinătate, prin organulă unoră șt dintre consuli și ale reacțiunii, despre ima­­ri­ginara persecuțiune a Israeliților d­in România. Reprod­ucemu mai la vale ambele piese, ne mărginindu-ne aci de a trage atențiunea pu­­­­­blică asupra următorelor­ cuvinte, prin cari Si se încheia adresa d-lui Ion Brătianu, și cari, de sicură, voră remăne adâncă întipărite în­­ inimile tutuloră Romăni'oră celoră adevĕ­­r­rațî. „Guvernulă Măriei Sale este d­ărîtă am­­­d „frăna cu energiă ori ce actă ar ave ună p­e caracteru de persecuțiune; însă, totă în a­­c „celașă timpă, este­otărît și a nu suferi a „nici unui amesteca străină în afacerile d nóstre interiore, și maî cu osebire in­­ administrațiune, care este însărcinată­­ cu ordinea publică.“ Se ne spună d-niî de la Terra, d-niî de­i Pressa, d-nii de la ...................................Is . de la Convențiunea, fosta are vre­­­­nă ministeriă in trecută care se fi formu­­­­ită cu mai multă precisiune și se fi mani­f­estată intru­ă modă maî solemnelă dreptul a­utonomiei naționale? Gestiunea Israeliților a prestata doue fețe istinse. Ea devine să cestiune internațională, in dată ce se complică cu caracterul­ unei­­­ersecuțiuni religiose, din dată ce ie pro­­porțiune unei esterminări, din dată ce calcă egile umanității; insă în marginile sale or­­im­are ea ramâne simplu numai uă cestiune nte­rioră, ba chiară de strictă administra­­țiune, și ni­c uă putere străină, nici ună a­r­e inte diplomatică, nici unu consulă nu are­ dreptul ă de a se ingera la asemenea cestiunî are urnă nu se ingeră deci România în aface­rile intime ale celoră-l’alte Sfaturi. Acesta este sensulă clară și limpede ală adresor d-lui Ion Brătianu. uă adresă plină de demnitate și de măndriă națională, uă adresă a unui adevărată ministru ală unei țete autonome și cu aspirațiunî de mărire; uă adresă, ln fine, care mai pute se nu des­chidă ochii acelora, ce urmează de a mai lovi cu învierși moare guvernală actuală, dacă mo­­tivulă oposițiunii loră ar fi sin­eră și pa­triotică, eră nu meschinată efectu­ată unoră ambițiuni personale și chiară mai multă de cătă atâta, ală unei rase corupțiunî Nu ne mirămă de Țara și de Presa, de..........................................și de Conven­țiunea, ale cărora scopuri sunt­ de multă cunoscute, de multă aprofundare, de multă desmascare; dară ne coprinde oă adâncă mi­rare și uă indignațiune involuntară, căndă ve­­demă partitură liberală espusă la atacurile nu numai a boeriloră de totă felulă, nu nu­mai a cuzisciloră și a separatisciloră, ci încă a a­ și a numitei fracțiuni libere și independințî care pretinde că nu este nici cuzistă, nici separatistă, ministerü pina la înapoiarea bani 1016 In unirea celora ín drepta. 3. Comptabilitatea ín registrulu recapitu­­irű, m­ecanismulu registrelor­ de guitanțe, ale avertismenteloru, nu s’au ținută con­­■ínü legei,­­regulamentului și instrucțiuni­­ •ö ad-h­oc și perceptorulu s’a servitu d’uă să cu doue registre de quintanțe fara a scrie sumele împlinite din ambele registre jurnalulu recapitulativii. Aceste abateri fara a admite veri uă in­­ațiune, se amendeză după art. 2­5 din le­­i cu­­/4 din remisele perceptorului pe luna decedinte. 4. Contra ordinului No. 3­4.469 din a­ Lila trecutu, «opimele comunale» nu au aíi i­sate d’a dreptur ă la primărie, ci la ca­­druri generale. Acesta abate la amendbză după art. 1­15 1 din regulamenta cu­­/8 din remisele om­enite perceptorului pe luna precedinte. Asupra acestora supsemnatură, ve invită -le casierii, ca pe d’uă parte se luați dis­posițiuni stáruitóre asupra perceptorului omplini partidele în registrule recapitulativ îngriji se nu se mai repete infracțiunii le m­ai susü, și a restitui Îndată contribua­bililoru în dreptu suma de lei vechi 2,18 stă dreptu penalitate a perceptorului abătuta ie’î aplicați maximumu amendiloru menții late, care este egală cu V2 din tote rem iele primite de densulü în luna Fevruar, după deducțiunea speseloră pentru întreține­rea agințiloră de urmărire. După acesta incendii venită amenda în ce tim­e prin scriptele d-vóstru veți comuni ministeriului unu de complo care va coprind Sumele versate de perceptură în Ferru­riă, remisele cuvenite la acele sume, rezi­tuțiunile agințiloru de urmărire și suma mențiiî reținută, și toto două dată veți înc nosciința măsurile luate pentru restituir sumei de lei vechi 2,188, și pentru îno­tarea abateri­ oru de mai înainte. P. ministru, Winterhalder. No. 1­4,23­6, Aprilie 17. bine-cuvinteza și protege pe principele nos­tru, Alteța Sea Serenisimă, Carol I, Dom­­nitorulu Romăniloru. Amin. „Vărsă asupra lui favorite téle cerescî, și prelungesce durata gloriasei sale domnie. Amin. „Depărtăză de dînsulă tóte nenorocirile și vă aureolă de glorie se’lă încongiure ne­încetată. Amin. „România suptă domnia sea se inflorescá la umbra păcii, și locuitorii sei se se bucure de uă adevărată sicuritate. Amin. „Fiă ca cuvintele și gândurile doi­nei nós­tre se gasescu g­ație înaintea tea, o Dum­­nedeule, creatorulă și liberatorulă nostru Amin.“ (M­o­nitorulî). I ------------­g • mvas au tioiatt JCSn­. Ordinalii d-lui ministru de financie că­tre d-nn casieră de N­­oră. Domnule casieră. Abaterile constatate de inspectorele finan­­celară ce a fostă însărcinată a revisui ope­rațiunile perceptorului de Negru suntu cele urmă­tore: 1. Vărsările sumeloră împlinite nu s’au făcută regulată la fie­care septemână, ci nu­mai de două și trei ori pe lună. Acésta abatere după art 26 din legea percepțiunei se amendoza cu perderea remi­­seloru la sumele întârziate peste termenul­ hotărită pentru vărsări. 2. Nu s’a restituită încă contribuabili­lorü suma de lei vechi 2,188, ce li s’a fostă luată ilegală de fostulă perceptore sugta titluri de amenzi de urmărire și pentru care mi­nisterulă dase ordinele cuvenite încă din luna Noem­bre trecută. Acesta abatare se amendoza cu procente de 10 % de la acelă ce a negligjat și res­tituirea pe intervalulă de la ordinulu dată i­n Ordinu du d-lui ministru de finance dresații d-lui casierii de Iporii. Domnule casieră. Din raportulu d-luî inspectare N. Petre, No. 29, și din probele ce a adusă la î m­isteră constatându-se că Di­mitri ■ Tor­jperceptorulu culorea do Galbenă, a dela­pidatu suma de lei nouî 6,123 bani 14, d’uă parte s’a făcută învitațiune d-luî pro roză, ca se’î intenteze acțiune publică, pe de alta ve invită adă suspenda imedi din funcțiune și adu Înlocui cu verî­nă p­lonă de încredere pe a d-vóstră respund pioă veți recomanda ună altulă cu garaj cuvenită, ingrijindă ca d’uă dată cu susp derei, se se aducă la îndeplinire disposi­bile art. 64 și 65 din regulamentulă­­­cepțiuneî. După îndeplinirea acestora, d-vostră versa imediată la casa centrală a testur suma de lei nouî 6,123, bani 14, con­tată pînă acu­mă că s’a delapidată de­­ ceptoruîă în cestiune", conformă disposiții­loră art. 107 din regulamentulu percepția ’ remânendü a ve despăgubi la rândulă d­­' stră din garanția ce veți fi luată de la ceptoruîă în cestiune. P. ministru, Winterhalder. No. 11,3 43, Martin 23. INTERNE.— Prin decretă cu data . Aprilie consiliile generale de judecie și­­ autoritate ca, pe lingă obiectele mențio­­t în ordonanța nostră cu N . 536, se se cupe în sesiunea estraordinariă de la 2­­­prilie curentă și cu ori­ce alte lucrări latine la călle de comunicațiune. Ziua de 8 Aprilie, aniversarea oascer _ alegerii Măriei Sale Domnitorului, Isra 4 din Craiova serbând­u-o cu mare pompă rostită in templul ă soră, rugăciunea i­e publicămă mai la vale și pe care ne o u­mite d. prefectă de Doljin . RUGĂCIUNE. „Eterne D­^că, stepănulă universului 3 Înălțimea tronului teă atunci privirile e providențiale, către ceruri și pămentă. „A ta este puterea și mărirea, prin j­­ singură se reducă și se consolida tată.­­Din sântul ă teă loeasfi ni DISGURSULU D-LUI JULES FAVRE I în ședința de Jour 23 Aprilie a I academiei Francese, la primirea sei­­,a membru in loculü vacantă prin martea domnului Victor Cousin. Do­mni’oră 1 „Astă­ iiî suntă tocmai patru­lecî de ani, o cându nu departe de acestă paiață, într’i ai­lire consacrată celui maî nobile înva^am­enii se înălța­uă tribună împrejur­ulă căreia aleri în grămadă uă junime însusiaslă, nerăbdă­tóre de a aplauda pe celă ce trebuia se urce pe dînsa. Uă mare și legitimă poporarila ilă precedase, de­și elă abia ajungea atât la maturitate. Pe frumósa sea frunte, cu fl­­ăra cugetării, strălucea aureola, în veci­n resistibile a persecuțiunea. Vocea sea, to întruni timpu armoniósa și puternica, par­e­ a fi vibrați­unea unui instrumentă petrun 3.*“d’ună focă internă. Acestă focă însuflețea di­­n privirea sca adinca și ferma, din care suf­lulă lui eșia prin fulgere, căndă suflarea u’ locințeî­ilă mișca. Gestulă stă simplu și i­ea­turală, dulcița și solemnitatea vorbirea șa avuția limbagiului, arta minunată cu care s a trage din abstracțiuni cele mai înalte frumóse imagine, facea dintr insulă perso­ficarea viuă a inițiatorului. In acea mim­esă era ceva și mai multă: elă era camp fi­a nulă și resbunătorulă adeverului, elă r puca cu să­mănă liberă facla divină pe c­e administrațiune înjosită încercase s’o stin 5­u și auditoriulă scă îmbătată îlă saluta cu nn- credință respectuosă și naivă, ca pe ape au,­tor ulă demnității umane, ca pe înainte m­­pi­­getorulă libertății. Pe In mijl oculă acestei numerose adunări cu" care amii­ele erau peste măsură pline de a era veselia bárbátéscá pe care o produce trii stă fură unei cause drepte, între cei cari pa­ter-­taă mai multă de emoțiune era și ună j­ere studiate forte obscură, fórte spăimentată altă sarcina ce vie­ a-l impunea, și care se ieie- cu transportă a fi u­rîtă de­uă admirați du­ pasionată. Ce mare i­ ară fi fostă spaime 3er­ incredulitatea, daca cîne­ va î­ară fi preț că într’uă <ji va fi chemată la marea ei veți de a lua la ilustra domniei vóstre compo ului loculă acelui­a care-î apărea înconjurată sta­­­nă prestigiu asta de mare! De atunci per­ ceci, timpulu a mersă înainte, anii gră u­i- driî­nă împinsă pe adolescinte cătră c­uea verstei, și, pe căndă, oratorulă inspir­ată- filosofulă ingeniosă, neimitabilulă scriitor per­ dăoga noue monumente la gloria sea, o­rală și insuficiintele seu suceseră, absor de tumultură afaceri'oră, se depărta dir în ce de căt­e luminase, in cari privirile uimite urmaseră ună momentu pe măc 16 înaintăndă cu u­ă pasă sicură cătră re iită nele suverane ale sciințeî pure. Date Cu tóte acestea, căndă me esamină însa o­ găsescă cu Încredințare în mine urma a 1 A­­scă și permanente a lecțiunel'oră sale. Ele ir re­ insuflată in spirită uă trebuință imperios a cer­eta prin raționamentă iată ce­ să cadembe, caută, în lipsă de serviciu aduse, prin ce bune disposițiuni amu putută pro­voca favorea neasceptată ală cării obiectă ură, nu descoperă un mine altă merită de cătă acelă pre slabă, că am iubită cu ar­­dere literile și am împinsă pe cătă mî­a fostă prin putință simțimentală înărirea loră. Atrac­­țiunea loră agita dimineța viețea mele căndă în iinsiunea visurilor­ mele, chiă mamă, ca poetulă suflarea misteriósa care trebuia se mé ridic de la pămentă și se răspăndiască numele incă în memoria ómenilor­. 1) Sim­­ț6mă că ele­­ mî puteu împrumuta acele aripi divine. Idealele e imperială sară. fine ori ele răpescă cu accentele armoniose ale poesiei, alte orî subjugă prin barbatesca autoritate a dialecticei; aici, ascundend­ă adeverulă suptă velulă ingeniosă ală ficțiunei, din vooi, îm­­punendu-lă inteligințelor­, degagiate de orî­ce piedici,­­ele suntă întradeveră suveranele lumei. Ele o guvernă prin puterea cea mai­­ legitimă, prin acea putere ce nu aternă de­­câtă de libera rațiune, înaintea căria aă tre­murată totă deauna și voră tremura politicii cari aă insolvnta pretențiune de a confisca­­ înțelepciunea in profitul ă loră, și de sup­­*■­stitui personalitatea loră în loculă opiniune î­n contimpuraniloră. 1 Dară ca se aparție cine­va cu demnitate­a literiloră căte calități nu suntă necesarie! Și­­ cine se póte fals că posedă darurile naturale ° j ceru­te de la cei ce se daă soră? Și chiară ’* acele daruri nu suntă încă îndestule. Ele *' trebuiescă desvoltate printr’ună lucru statui­loră, printru o tenacitate neclintită. Reușita­­ nu e de cătă cu preciulă­­ acesta. D-vóstra ia o sciți maî bine de cătă mine, și puteți, ț prin exemplul ă și sucesele d-v. s’o are tațî ■ * aceloră ce ve urmeza întracestă grea și glo- 3* riósa carieră, d-vostră caii, prin bună-voință, 3~ I mî­nțî dată dreptulă precisă de a ve numi 1_ 1 astă-^î confrați, dară pe care țină a ve numi e’ totă dauna maeștrii mei. Dacă mî­ară fi pof­ta misă a descrie silințele, veghiările, devota­și mentala d-vóstre neîntreruptă la interesele ‘‘"1 sacre cărora sunteți depositarî, astă face se ta se mire negreșită spiritele superficiale cari consideră nobila meserie a literiloră ca un a" disfracțiune elegantă, dară totă într’ună timpă re­asă înflăcăra cu uă săntă ardere tóte cara­­n’­giele june, impacitate de luptă, desprețuitore ua a fortunei fără glorie, castî amanți ai fru­­n­­­musețelor­ ideale, servitori neinteresațî ai r" adeverului! Vedă cu mândrie mărind­u-se voi­nica soră falange. Ei facă speranța și pute­­ri rea nostră. Ei respundă prin aspirațiunile :ea fioră bărbătesc­ detractorii oră timpiloră pre­­m­­siuni. Se fiă gata spre sacrificiu; se nu se dăspun­e nici de nedreptate nici de ingratiiu­­ne bine; se păstreze în miijtoculă arătură triste del slăbiciuni uă ânimă tare și curată, uă cre­­isa Idință nestrămutată la solință, și cuteză a le ine predice singura victorie demnă de dînșii, vi> și toria dreptății și a adeverului, a cării im­or­­i să tară putere nu se va distruge nici uădată ar fi de trecetórele triumfuri ale putereî. ții. Pentru mine, mărturisescă cu umilință, de mesurăndă mărimea acestei mari opere, amă­in­ înțelesă că a o întreprinde ar fi din par­­aă- te-mî­nă indrásnela nesculabile. Me de păr­­ina I tamă de dînsa prin respectă pentru dînsa și tă, prin consciința insusi­­ iințeî mele, dară cu m­ă 1­a­ j simțimentă de părere de reă pe care sim­­ia-­pulă nu-lă a împuținată, îmi părea, ân­ă,­­băroă intrăndă în barcă, nu părăsiam­ă cu to­ce­ fulă domeniulu literiloră. Cultură soră a gă­­idleisită a d­o totă deuna discipulî călduroșî. Nu i­ui potă invoca probe mai stralucitóre de cătă­lină! chiară mărturisirea companiei d-v., a căru­­i tradițiune neclintită a fostă ca se chiămie în nh.jsenulu seu cățî­va membrii din ordinul­­nos- Ila­stru. Și, vegendă printre d-v. pe douî iluștri "aăi și iubiți confrați care-i represintă așia de i­dei gloriosă, simță că alegendu-me, d-v. ați voită !°­ i se dați omagine literilară. Cine o«'dg-a ser­­'ărăj vită mai bine de cătă maestrulMț­i.Iată a aăi cărui esistență n’a fostă de­l ijiKi-sucesiune să-i de triumfuri oratorii? Lui numai, era pote­r­ j reservată secretulă unei limbi simple și mari­nă l­­a inima lui. Plinitatea sea, ascunde ochi­­cu-1 lară pucină esersațî arta perfectă care o gu­­de­­vernă. Dară, pentru relă ce vrea se-șî dea unei sema de puterea sea, e probată că facultă­­ț și file privilegiate cu cari oratorulă e dotată ale au suntă uni a esplicațiune. Nobleță carac­­iură ierului, fidelitatea convicțiuneloră, devotamen­­­stă ^ 1) •. Tentând», via est, qua me quoqui possim Tollere humo, victorque virum volitare perora­n­a­­(Georg, lib. III v. 8.) vesce, și d’a studia natura lucruri­loră, ii și a sumă de cea-a ce e admisă. E­i eliți îI fortificată una din tendințele séle native, , nă i­cendu-să a înțelege maî bine, printr’un

Next