Romanulu, aprilie 1868 (Anul 12)
1868-04-20
340 ve rogă se primiți încredințarea înaltei mele considerațiuni. P. Mavrogeni. ROMANULU 20 APRILIU 1688 întrega datorie a acestui imprimutu s’ar fi aflatu amortisată, sau mai bine dicenda stinsă, în miméru de 23 ani, socotiți includva de la l-iu Octobre 1867, și pina la l iu Octobre 1880, în câtă nu mai putea exista motivă de plată de procente pentru trei luni mai multă, socotite de la 1 1n Octobre 1889 pînă la finele lunei Decembre, aceluași ană, ceea ce devine astă-divă necesitate, de vreme ce plata amortismentului se efectuieră în contra mărginirea jurnalului const iuim, cu începerea numerului de 23 ani, de la data de 1-1ă Ianuariu 1867, din care operațiune resultă că numărul de 23 ani, nu se complecteză decâtă cu trei luni mai târziiu adecă la 31 Decembre 1889, sau 1-1ă Ianuarie 1890. Nu potă dară admite, și nimenea nu pote dară admite cu mine împreună încredințarea ce dă d. Buescu, că deși s’ar fi menținută plata termenului amortismentului conformă, cu convențiunea și jurnalul consiliului, liberarea celoră 601,247 franci, ar fi fostă totă în paguba Statului, și aici vomă repeta cu d-sa „că cifrile nu „pot ă lăsa jocă la interpretațiuni „cari se potă influința convicțiunea „cuiva.“ N. D. Duesa crede că combate argumentul prin care am susținută ca pagubă pentru Stată nu există sau că dacă există, că s’ar reduce la suma de 31,200 franci, susțiindă „că avantagială ce am propusă că „are Statuia din efectuarea plăților: „cu trei luni mai târziiă nu potem exista, ca și cândă acestă avan „tagiă s’ar repeți în totă cursulă „aceloră 23 ani.“ Insă niminea nu va putea înțelege, cu mă d. Buescu pote pretinde că, amânarea de trei luni tăcută, se mărginesce numai pe trei luni, vă dată pentru totădeuna în cursul întregului periodă de 23 ani, cândă e evidinie că terminele de plată se repetă în fiecare ană, în cursă neînteruptă de 23 ani, și că prin urmare și amânarea plății cu trei luni mai tărziiă se repetă la fiecare din terminarea tuturora anilor, în numără de 23. Dară d. Buescu nu vrea se admită existența unui asemenea armtagiu, care deși ilustriă pentru d-sa, nu e mai puțină reală și forte reală pentru Stată. D. Buescu declară la începutul p artidului să „că credea acestă cestiune terminată „prin desbaterile urmate în Cameră „și că ea se pune din nuoă în discuțiune de către mine însu’mî pe „arena «liaristică.“ Causa pentru care am adresată diariului Rom’nudă întâia mea epistolă, a fostă aprecierile ce am vedută reproduse în acelă onorabilă fliabă asupra desbaterilor și votului Adunării. Aceste nouă observațiuni, îmi dă libertatea a vi le adresa, domnule Redactare, numai pentru a constata din însuși replica d-lui Buescu. I. Că d-sa recunosce că jurnalul consiliului din Ianuarie 1867, n'a încuviințată schimbarea terminului amortismentului și că fa susținută în terminulu prescrisă de convențiune. II. Că dacă se recunosce că există uă amâíiare a plățiloră cu trei luni mai târziiu pentru anulă antenă, apoi acea amânare nu pate de câtă a se repeți la tóte terminele în cursul numărului de 23 ani. Ași dară cu tóte că d. Buescu, consideră cestiunea ca terminată, și bine terminată, să îmi permită a nu o considera delocă ca terminată, ci numai încurcată. Sperendo, d-le Redactore, că veți bine voi a publica în onorabilulă d-v0stră drarnă, acesta epistolă cu aceiași imparțialitate cu care ați bine voită a însera pe cea precedintă. Citimă in Sentinela din 18 Aprilie Mentoriulu Oficialii de astăî publică dar aportulă d-lui prefectă de Covurluiă către in. 1. ministru de Interne și adresa acestua că la Lrod. președinte ală consiliului, în privința ialomnieloră ce se respăndescă mereu, în temeru și în streinătate, prin organulă unoră șt dintre consuli și ale reacțiunii, despre imariginara persecuțiune a Israeliților din România. Reproducemu mai la vale ambele piese, ne mărginindu-ne aci de a trage atențiunea publică asupra următorelor cuvinte, prin cari Si se încheia adresa d-lui Ion Brătianu, și cari, de sicură, voră remăne adâncă întipărite în inimile tutuloră Romăni'oră celoră adevĕrrațî. „Guvernulă Măriei Sale este dărîtă amd „frăna cu energiă ori ce actă ar ave ună pe caracteru de persecuțiune; însă, totă în ac „celașă timpă, esteotărît și a nu suferi a „nici unui amesteca străină în afacerile d nóstre interiore, și maî cu osebire in administrațiune, care este însărcinată cu ordinea publică.“ Se ne spună d-niî de la Terra, d-niî dei Pressa, d-nii de la ...................................Is . de la Convențiunea, fosta are vrenă ministeriă in trecută care se fi formuită cu mai multă precisiune și se fi manifestată intruă modă maî solemnelă dreptul autonomiei naționale? Gestiunea Israeliților a prestata doue fețe istinse. Ea devine să cestiune internațională, in dată ce se complică cu caracterul uneiersecuțiuni religiose, din dată ce ie proporțiune unei esterminări, din dată ce calcă egile umanității; insă în marginile sale orimare ea ramâne simplu numai uă cestiune nterioră, ba chiară de strictă administrațiune, și nic uă putere străină, nici ună are inte diplomatică, nici unu consulă nu are dreptul ă de a se ingera la asemenea cestiunî are urnă nu se ingeră deci România în afacerile intime ale celoră-l’alte Sfaturi. Acesta este sensulă clară și limpede ală adresor d-lui Ion Brătianu. uă adresă plină de demnitate și de măndriă națională, uă adresă a unui adevărată ministru ală unei țete autonome și cu aspirațiunî de mărire; uă adresă, ln fine, care mai pute se nu deschidă ochii acelora, ce urmează de a mai lovi cu învierși moare guvernală actuală, dacă motivulă oposițiunii loră ar fi sineră și patriotică, eră nu meschinată efectuată unoră ambițiuni personale și chiară mai multă de cătă atâta, ală unei rase corupțiunî Nu ne mirămă de Țara și de Presa, de..........................................și de Convențiunea, ale cărora scopuri sunt de multă cunoscute, de multă aprofundare, de multă desmascare; dară ne coprinde oă adâncă mirare și uă indignațiune involuntară, căndă vedemă partitură liberală espusă la atacurile nu numai a boeriloră de totă felulă, nu numai a cuzisciloră și a separatisciloră, ci încă a a și a numitei fracțiuni libere și independințî care pretinde că nu este nici cuzistă, nici separatistă, ministerü pina la înapoiarea bani 1016 In unirea celora ín drepta. 3. Comptabilitatea ín registrulu recapituirű, mecanismulu registrelor de guitanțe, ale avertismenteloru, nu s’au ținută con■ínü legei,regulamentului și instrucțiuni •ö ad-hoc și perceptorulu s’a servitu d’uă să cu doue registre de quintanțe fara a scrie sumele împlinite din ambele registre jurnalulu recapitulativii. Aceste abateri fara a admite veri uă inațiune, se amendeză după art. 25 din lei cu/4 din remisele perceptorului pe luna decedinte. 4. Contra ordinului No. 34.469 din a Lila trecutu, «opimele comunale» nu au aíi isate d’a dreptur ă la primărie, ci la cadruri generale. Acesta abate la amendbză după art. 115 1 din regulamenta cu/8 din remisele omenite perceptorului pe luna precedinte. Asupra acestora supsemnatură, ve invită -le casierii, ca pe d’uă parte se luați disposițiuni stáruitóre asupra perceptorului omplini partidele în registrule recapitulativ îngriji se nu se mai repete infracțiunii le mai susü, și a restitui Îndată contribuabililoru în dreptu suma de lei vechi 2,18 stă dreptu penalitate a perceptorului abătuta ie’î aplicați maximumu amendiloru menții late, care este egală cu V2 din tote rem iele primite de densulü în luna Fevruar, după deducțiunea speseloră pentru întreținerea agințiloră de urmărire. După acesta incendii venită amenda în ce time prin scriptele d-vóstru veți comuni ministeriului unu de complo care va coprind Sumele versate de perceptură în Ferruriă, remisele cuvenite la acele sume, rezituțiunile agințiloru de urmărire și suma mențiiî reținută, și toto două dată veți înc nosciința măsurile luate pentru restituir sumei de lei vechi 2,188, și pentru înotarea abateri oru de mai înainte. P. ministru, Winterhalder. No. 14,236, Aprilie 17. bine-cuvinteza și protege pe principele nostru, Alteța Sea Serenisimă, Carol I, Domnitorulu Romăniloru. Amin. „Vărsă asupra lui favorite téle cerescî, și prelungesce durata gloriasei sale domnie. Amin. „Depărtăză de dînsulă tóte nenorocirile și vă aureolă de glorie se’lă încongiure neîncetată. Amin. „România suptă domnia sea se inflorescá la umbra păcii, și locuitorii sei se se bucure de uă adevărată sicuritate. Amin. „Fiă ca cuvintele și gândurile doinei nóstre se gasescu gație înaintea tea, o Dumnedeule, creatorulă și liberatorulă nostru Amin.“ (Monitorulî). I ------------g • mvas au tioiatt JCSn. Ordinalii d-lui ministru de financie către d-nn casieră de Noră. Domnule casieră. Abaterile constatate de inspectorele financelară ce a fostă însărcinată a revisui operațiunile perceptorului de Negru suntu cele următore: 1. Vărsările sumeloră împlinite nu s’au făcută regulată la fiecare septemână, ci numai de două și trei ori pe lună. Acésta abatere după art 26 din legea percepțiunei se amendoza cu perderea remiseloru la sumele întârziate peste termenul hotărită pentru vărsări. 2. Nu s’a restituită încă contribuabililorü suma de lei vechi 2,188, ce li s’a fostă luată ilegală de fostulă perceptore sugta titluri de amenzi de urmărire și pentru care ministerulă dase ordinele cuvenite încă din luna Noembre trecută. Acesta abatare se amendoza cu procente de 10 % de la acelă ce a negligjat și restituirea pe intervalulă de la ordinulu dată in Ordinu du d-lui ministru de finance dresații d-lui casierii de Iporii. Domnule casieră. Din raportulu d-luî inspectare N. Petre, No. 29, și din probele ce a adusă la î misteră constatându-se că Dimitri ■ Torjperceptorulu culorea do Galbenă, a delapidatu suma de lei nouî 6,123 bani 14, d’uă parte s’a făcută învitațiune d-luî pro roză, ca se’î intenteze acțiune publică, pe de alta ve invită adă suspenda imedi din funcțiune și adu Înlocui cu verînă plonă de încredere pe a d-vóstră respund pioă veți recomanda ună altulă cu garaj cuvenită, ingrijindă ca d’uă dată cu susp derei, se se aducă la îndeplinire disposibile art. 64 și 65 din regulamentulăcepțiuneî. După îndeplinirea acestora, d-vostră versa imediată la casa centrală a testur suma de lei nouî 6,123, bani 14, contată pînă acumă că s’a delapidată de ceptoruîă în cestiune", conformă disposițiiloră art. 107 din regulamentulu percepția ’ remânendü a ve despăgubi la rândulă d' stră din garanția ce veți fi luată de la ceptoruîă în cestiune. P. ministru, Winterhalder. No. 11,3 43, Martin 23. INTERNE.— Prin decretă cu data . Aprilie consiliile generale de judecie și autoritate ca, pe lingă obiectele mențiot în ordonanța nostră cu N . 536, se se cupe în sesiunea estraordinariă de la 2prilie curentă și cu orice alte lucrări latine la călle de comunicațiune. Ziua de 8 Aprilie, aniversarea oascer _ alegerii Măriei Sale Domnitorului, Isra 4 din Craiova serbându-o cu mare pompă rostită in templul ă soră, rugăciunea ie publicămă mai la vale și pe care ne o umite d. prefectă de Doljin . RUGĂCIUNE. „Eterne D^că, stepănulă universului 3 Înălțimea tronului teă atunci privirile e providențiale, către ceruri și pămentă. „A ta este puterea și mărirea, prin j singură se reducă și se consolida tată.Din sântul ă teă loeasfi ni DISGURSULU D-LUI JULES FAVRE I în ședința de Jour 23 Aprilie a I academiei Francese, la primirea sei,a membru in loculü vacantă prin martea domnului Victor Cousin. Domni’oră 1 „Astă iiî suntă tocmai patrulecî de ani, o cându nu departe de acestă paiață, într’i ailire consacrată celui maî nobile înva^amenii se înălțauă tribună împrejurulă căreia aleri în grămadă uă junime însusiaslă, nerăbdătóre de a aplauda pe celă ce trebuia se urce pe dînsa. Uă mare și legitimă poporarila ilă precedase, deși elă abia ajungea atât la maturitate. Pe frumósa sea frunte, cu flăra cugetării, strălucea aureola, în vecin resistibile a persecuțiunea. Vocea sea, to întruni timpu armoniósa și puternica, pare a fi vibrațiunea unui instrumentă petrun 3.*“d’ună focă internă. Acestă focă însuflețea din privirea sca adinca și ferma, din care suflulă lui eșia prin fulgere, căndă suflarea u’ locințeîilă mișca. Gestulă stă simplu și ieaturală, dulcița și solemnitatea vorbirea șa avuția limbagiului, arta minunată cu care s a trage din abstracțiuni cele mai înalte frumóse imagine, facea dintr insulă persoficarea viuă a inițiatorului. In acea mimesă era ceva și mai multă: elă era camp fia nulă și resbunătorulă adeverului, elă r puca cu sămănă liberă facla divină pe ce administrațiune înjosită încercase s’o stin 5u și auditoriulă scă îmbătată îlă saluta cu nn- credință respectuosă și naivă, ca pe ape au,tor ulă demnității umane, ca pe înainte mpigetorulă libertății. Pe In mijl oculă acestei numerose adunări cu" care amiiele erau peste măsură pline de a era veselia bárbátéscá pe care o produce trii stă fură unei cause drepte, între cei cari pater-taă mai multă de emoțiune era și ună jere studiate forte obscură, fórte spăimentată altă sarcina ce vie a-l impunea, și care se ieie- cu transportă a fi urîtă deuă admirați du pasionată. Ce mare i ară fi fostă spaime 3er incredulitatea, daca cîne va îară fi preț că într’uă <ji va fi chemată la marea ei veți de a lua la ilustra domniei vóstre compo ului loculă aceluia care-î apărea înconjurată stană prestigiu asta de mare! De atunci per ceci, timpulu a mersă înainte, anii gră ui- driînă împinsă pe adolescinte cătră cuea verstei, și, pe căndă, oratorulă inspirată- filosofulă ingeniosă, neimitabilulă scriitor per dăoga noue monumente la gloria sea, orală și insuficiintele seu suceseră, absor de tumultură afaceri'oră, se depărta dir în ce de căte luminase, in cari privirile uimite urmaseră ună momentu pe măc 16 înaintăndă cu uă pasă sicură cătră re iită nele suverane ale sciințeî pure. Date Cu tóte acestea, căndă me esamină însa o găsescă cu Încredințare în mine urma a 1 Ască și permanente a lecțiunel'oră sale. Ele ir re insuflată in spirită uă trebuință imperios a cereta prin raționamentă iată ce să cadembe, caută, în lipsă de serviciu aduse, prin ce bune disposițiuni amu putută provoca favorea neasceptată ală cării obiectă ură, nu descoperă un mine altă merită de cătă acelă pre slabă, că am iubită cu ardere literile și am împinsă pe cătă mîa fostă prin putință simțimentală înărirea loră. Atracțiunea loră agita dimineța viețea mele căndă în iinsiunea visurilor mele, chiă mamă, ca poetulă suflarea misteriósa care trebuia se mé ridic de la pămentă și se răspăndiască numele incă în memoria ómenilor. 1) Simț6mă că ele mî puteu împrumuta acele aripi divine. Idealele e imperială sară. fine ori ele răpescă cu accentele armoniose ale poesiei, alte orî subjugă prin barbatesca autoritate a dialecticei; aici, ascundendă adeverulă suptă velulă ingeniosă ală ficțiunei, din vooi, împunendu-lă inteligințelor, degagiate de orîce piedici,ele suntă întradeveră suveranele lumei. Ele o guvernă prin puterea cea mai legitimă, prin acea putere ce nu aternă decâtă de libera rațiune, înaintea căria aă tremurată totă deauna și voră tremura politicii cari aă insolvnta pretențiune de a confisca înțelepciunea in profitul ă loră, și de sup*■stitui personalitatea loră în loculă opiniune în contimpuraniloră. 1 Dară ca se aparție cineva cu demnitatea literiloră căte calități nu suntă necesarie! Și cine se póte fals că posedă darurile naturale ° j cerute de la cei ce se daă soră? Și chiară ’* acele daruri nu suntă încă îndestule. Ele *' trebuiescă desvoltate printr’ună lucru statuiloră, printru o tenacitate neclintită. Reușita nu e de cătă cu preciulă acesta. D-vóstra ia o sciți maî bine de cătă mine, și puteți, ț prin exemplul ă și sucesele d-v. s’o are tațî ■ * aceloră ce ve urmeza întracestă grea și glo- 3* riósa carieră, d-vostră caii, prin bună-voință, 3~ I mînțî dată dreptulă precisă de a ve numi 1_ 1 astă-^î confrați, dară pe care țină a ve numi e’ totă dauna maeștrii mei. Dacă mîară fi pofta misă a descrie silințele, veghiările, devotași mentala d-vóstre neîntreruptă la interesele ‘‘"1 sacre cărora sunteți depositarî, astă face se ta se mire negreșită spiritele superficiale cari consideră nobila meserie a literiloră ca un a" disfracțiune elegantă, dară totă într’ună timpă reasă înflăcăra cu uă săntă ardere tóte caran’giele june, impacitate de luptă, desprețuitore ua a fortunei fără glorie, castî amanți ai frunmusețelor ideale, servitori neinteresațî ai r" adeverului! Vedă cu mândrie mărindu-se voinica soră falange. Ei facă speranța și puteri rea nostră. Ei respundă prin aspirațiunile :ea fioră bărbătesc detractorii oră timpiloră premsiuni. Se fiă gata spre sacrificiu; se nu se dăspune nici de nedreptate nici de ingratiiune bine; se păstreze în miijtoculă arătură triste del slăbiciuni uă ânimă tare și curată, uă creisa Idință nestrămutată la solință, și cuteză a le ine predice singura victorie demnă de dînșii, vi> și toria dreptății și a adeverului, a cării imori să tară putere nu se va distruge nici uădată ar fi de trecetórele triumfuri ale putereî. ții. Pentru mine, mărturisescă cu umilință, de mesurăndă mărimea acestei mari opere, amăin înțelesă că a o întreprinde ar fi din paraă- te-mînă indrásnela nesculabile. Me de părina I tamă de dînsa prin respectă pentru dînsa și tă, prin consciința insusi iințeî mele, dară cu mă 1a j simțimentă de părere de reă pe care simia-pulă nu-lă a împuținată, îmi părea, ână,băroă intrăndă în barcă, nu părăsiamă cu toce fulă domeniulu literiloră. Cultură soră a găidleisită a do totă deuna discipulî călduroșî. Nu iui potă invoca probe mai stralucitóre de cătălină! chiară mărturisirea companiei d-v., a cărui tradițiune neclintită a fostă ca se chiămie în nh.jsenulu seu cățîva membrii din ordinulnos- Ilastru. Și, vegendă printre d-v. pe douî iluștri "aăi și iubiți confrați care-i represintă așia de idei gloriosă, simță că alegendu-me, d-v. ați voită !° i se dați omagine literilară. Cine o«'dg-a ser'ărăj vită mai bine de cătă maestrulMți.Iată a aăi cărui esistență n’a fostă del ijiKi-sucesiune să-i de triumfuri oratorii? Lui numai, era poter j reservată secretulă unei limbi simple și marină la inima lui. Plinitatea sea, ascunde ochicu-1 lară pucină esersațî arta perfectă care o gudevernă. Dară, pentru relă ce vrea se-șî dea unei sema de puterea sea, e probată că facultăț și file privilegiate cu cari oratorulă e dotată ale au suntă uni a esplicațiune. Nobleță caraciură ierului, fidelitatea convicțiuneloră, devotamenstă ^ 1) •. Tentând», via est, qua me quoqui possim Tollere humo, victorque virum volitare perorana(Georg, lib. III v. 8.) vesce, și d’a studia natura lucruriloră, ii și a sumă de cea-a ce e admisă. Ei eliți îI fortificată una din tendințele séle native, , nă icendu-să a înțelege maî bine, printr’un