Romanulu, mai 1868 (Anul 12)
1868-05-26
ANULU ALU DOUE-SPRE DECILE VOIESCE ȘI VEI PUTE CAPIT. BISTOEANU ....................................LOT nodI 48 ---- 58 PE 8ELE LUNI. . . . „ „24 --- 29 peteeTi dni...................... „ „ 12 — 15 PEUA LUNA.............................. „ 5—6 ANU EXEMPLARU 24 BANI PENTRU PARIS PE TRIMESTRU PR. 20. pENTRU AUSTRIA. .... FIOR. 10 VAL. AUST. SERVITIU TESLECR AFECA 4 M' NOUAVM a. VIENA, 5 Iuniă. Principele Napoleone a sosită astă sera. A fostă primită de ambasadorele francesc și Italiană. CONSTANTINOPO1.K, 5 Iuniă, 41 de lățiî cu aruac provenindă prin Rusia au fost confiscate de vama de la Trebzunda. FLORENZA, 5 iunie. Camera urmeza a discuta budgetură venicuriloră. Ministrul f mandelară propune asculi de impozte titlurile nominale ale vastelor străine. ADMINISTRATIUNEA PASAGIULU ROMANU No. 1.— REDACTIONE A STRADA COLȚIA NO. 42. DUMINICA, 26 MAIU 1868. LUMINISA-TE ȘI vei fI PENTRU ABONAMENTE, ANON«?IUBI ț RECLAME SE ADRESA ÎN BUCURESCI, LA ADMINISTRATÎUNE ZIARULUI IN DISTRICTE LA CORESPONDINȚII DIARIULUI ȘI PRIN POSTA. - LA PARIS LA D. DARBA8-BALLE(J«J.I* RÜE DE l’anCIBNNE COMEDIE NO. 5. ANUNțlURILE LINIA DE 30 LITERE..........................40 BANI 1NSERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOU, București u. 25 Floraru 6 Cireșianul priemü și repetimă că situațiunea este forte încurcată și forte seriosă și de acea a rugămă pe cititorii noștril a citi cu luare aminte cele ce scrie isiahulă Terrei, căci nu pentru plăcerea d’a scrie, élű scrie astafelu și nu pentru plăcerea d’a combate acela ijiamă, respundemă ș’analisămă cuvintele lui. Ii rugama ancă din moü a citi mai cu luare aminte, căci nici Terra nici noi, făcare din osebite cause, nu putem vorbi mai deslușită, nu putem spune lucrurile mai lămurită. In revista sea de adi Terra <lice: „A nostră este vina dacă guvernul ă a falsificată la noi sistemulă constituțională, nă crimă cu atătă mai gravă cu cătă asemene atentate sunt mai periclose la începutulă unui noă regimă, căndă încă noile instituțiuni n’au prinsă acele puternici rădăcini ce timpul ă numai desvelesce? A nostră este vina dacă d. Brătianu, fagia cu puterile garante a pastrata, tot a acea impertinenta atitudine ce face semnulă distinctivă ală relațiunilor sele cu oposițiunea din Cameră, imităndă astăfelă pe Contele Bismark și amintindu-ne pe acei poeți ai decadintei care au tate defectele și nici una din calitățile ce distingă pe modelurile cele mari ale literaturei? A nostră este vina dacă consecințele fatale unei asemene orbiri începă a se manifesta și silescă pe d. Brătianu a părăsită posițiune pentru care nu era făcută? Nu, de sigură nu, și totă cursul ministeriului de astăzi nu face decătă a proba vădată mai multă adănculă adeverit ală proverbului. Re alii ce’șî face omulțt singurii, nu i-li pote face nimeni. Ș’apoi nu făcută Românulu nici vădată urmatorea reflesiune. Etă * nișpe omeni care dispună de Cabinetele Europei, de presa lumii civilisate, într’ună cuvântă de tote acele forțe ce singure potă ușura României înfăptuirea visuriloră sele de aură, și noi amă fi în contrafară, noi t-amu opri a pune atâta putere la disposițiunea patriei nostre. A proceda astăfelă n’ar fi pre a sacrifica interesele cele mai grave pe altarulă uimi egoismă meschină? Supmnemă deci la meditațiunea Romămdui următorul dilema: Ori acasările lui sunt neîntemeiate și atunci nu scimă ce calificare pate se le dea uă inimă onestă, orî pana noistră e arătă de puternică în cătă în șese lunia isbutită a avea pe Europa la disposițiunea iei și atunci este uă crimă de a o combate. „Din doar l una, orî Romănidă calomnieză, orî nu e decătă ună egoistă meschină și periculosă. Cătă pentru noi, ne pronunciămă pentru ântâia parte a dilemului, căci o mai repetămă, nu noi ci guvernulă a adusă situațiunea în nefericitele complicațiuni în care se află, și starea de lucruri ne pare cu atătă mai gravă cu cătă nu în tote dilele se găsesce mă Herculesca se curețe grajdurile lui Augias.“ Maî nainte d’a desbate cu Terra, se punemu aci, ca lămurire, căte-va linie din revista politică a diartului romănă din Viena, Albina de la 21 Mai: „Dualisticele încetară tote de uădată atacurile loră în contra României pentru că suntă silite a-șî duce atențiunea în Boemia, unde poporală celtică — unul din numeroșii inimici ai dualismului —și redică capul de apă a protesta contra vericărei egimenii peste națiunea sea. „Singură Debatte (organulă nemțescă ală conservativilor) unguresc! trecută de curendü în castrele de akistiloră) găsesc o timpă d’a se ocupa, pe lângă Cehi, și de România, publicănd ună ciclu de articli datați din Iași. Conținutul acestoră articli este că Principatele Romăne erau ferice, străinii acolo erau bine veltițî, darănainta de unire, și relele tóte se datază de la unire. Justiție, administrațiune, instrucțiune și educațiune, industriă, agricultură, miliție, la tate s-au învățată pe Romănî virtuțile străinilor, cari erau admirate de indigeni deși nu imitate etc. Pentru Romăni e de prisasă a respunde la aceste bârfele, romănii ’și cunoscă situațiunea, dară daca conservativii unguri și denkistii consimpțescă cu nouă articlu țintitor in a desface uniunea și ar dori se scie care este părerea nostră în astă privință, noi le vomă respunde: Puneți-ve pofta în cuiul“ Patriotismulă Românilor” de dincolo de Carpați este atâtă de mare, încâtă îi face a privi cu dispreță uneltirile inimicilor națiunii române. Avemă însă și noi are acelă patriotismă care le respundemă cu dânșii și cu dânșii „puneți-ve pofta ’nemü“ ? Punem numai întrebarea și revenimii la fiabulă Terra. Nu vomă respunde la acuzarea ce face guvernului actuale c’a „falsificații regimele constituționale și că are cu puterile garanți uă atitudine impertinente ce face semnulu distinctivă ală relațiunilor sale cu oposițiunea din Cameră,“ constatămă numai că după cel de la Terra, este uă crimă a nu se umili în facia străiniloră, a păstra demnitatea națiunii în facia oricui și trecemă nainte. Cei de la Terra spună că dacă cabinetele străine suntă pentru dânșii și ’a contra nostră, patriotismul impune ministeriului datoria d’a se retrage ș’a se da guvernulu. Și la acesta, acumă ca totă deuna, le respundemă că totă deuna puterile străine, și mai cu semă unele din ele, aă fostă cu cei ală cărora organă este Terra, și că totădeuna amă credută și credemă că mă guvernă trebue se caute a avea mai anteră și mai cu semă națiunea sea pentru densulă. Aci a fostă și este osebirea între principiulă lorășală nostru și, mai repetimă, suntemă mândrii de principiulă nostru, și, mai repețimâncă, că cu densulamă născută și cu densulă vomă muri. „Orî acusările lui, dice Terra, suntă ne ’ntemeiate, orî pena nostră este atâtă de puteri că încâtă în șase luni a isbutită a ave pe Europa la disposițiunile iei ș’atunci este uă crimă d’a o combate.“ Și” la acesta respundemă: Nu este Europa la disposițiunea penei vostre, ci pena vostra la disposițiunea intereseloră unora din puterile străine, și prin urmare după noi crima ar fi d’a nu combate uă asemene penă. Suntă puteri — ș’acesta nu este uă taină pentru nimene — cari aă combătută cu tăină, cu stăruință și prin tóte miciilocele, unirea și consolidarea Statului român: „nu voiă primi nici uă dată, adică Austria, a mă vedea pusă între două Piemonturi. „ Nu este asemeneaă taină pentru nimene aspirațiunea Ungariei, și toți înțelegă c’acumă, cândă s’a făcută pace intre Unguri și imperială austriacă, aspirațiunea d’a domni pînă la marea Nagră, este multă mai puterică și forte activă. Nu este omă care se nu scie că Oriintele este în frământare și c’acestă cestiune ce preocupă cuclina dinsulă tóte puterile în genere, trebuindă se se deslege, fiecare din puterile cele mari lucreză ca deslegarea se se facă atunci numai cândă va conveni intereseloră sele. Este dară forte lesne unei pene, a-și atrage favorea unoraa din puterile Occidintale, scriindă și dândă tăriă scriseloră séle cu acasărî făcute chiară de pe tribuna Adunării, că guvernul ă actuale s’a aliază cu Rusia spre a provoca resbelulă Oriintelui ș’a dobândi Transilvania, Banatulă, Bucovina și restul ă din Besarabia; că armele vină necontenită din Rusia și trecă prin România în Bulgaria; că girașiele române de pe malurile Dunării sunt pline cu magazie de arme; că bande armate bulgare și serbe cutreieră România; că emisari de distincțiune Ruși, străbată România; ca soli ai Muntenegrului ș’al Serbiei au conferințe secrete cu miniștrii României; că d. Brătianu trimite depește principelui Gottschakoff, și acesta are îndată conferințe cu Imperatorele Rusiei și curierii pornescă cu grăbire în tote direcțiunile; că Polonii sunt isgoniți din România și Israeliții persecutați în modulă celă mai barbară și isgoniți cu miile, bancă și înecați în Dunăre. Aceste tote s’aă scrisă necontenită de pena de la Terra; aceste s’aă reprodusă neconteniții de către penele de la Nord- Est, Noua Presă liberă, și după aceste charie de către totă Presa străină ; aceste s’au crisă și susținută de către vocea diariului Terra chiară de pe tribuna Adunării, și aici chiară foile străine sunt pline cu corespondaițe din Iași și din Bucuresci cari susțină tote aceste, mai adăogândă că persecutarea Israeliților, de și a ’ncetată unu momentă în Bacău, ea se face, și âncă pe uă scară mare în Iași, în Vaslui, în Galatzî și nu mai ținemă minte unde âncă. AȘi chiară pena de la Terra susține că tóte aceste sunt adevăruri, pe cândă noi susținemă că simtă pe deplină neadevărate, și națiunea, în acesta privință, este cu noi, și ’n cunoscințiă de causă, pe cândă interesele străine, unele în cunoscințiă de causă ș’altele amăgite, suntă pentru pena de la Terra ce de șase luni le face aceste denundărî. Aci negreșită Terra are dreptate a dice că este uă crimă, remâne numai ca națiunea seotărască dacă crima este a penei de la Rognănulü, care debiare că tóte aceste suntă calomnie, séu a penei de la Terra care de șase luni face aceste calomnia torte denundări. Fiecare penă are pentru densa interesele ce servesce, și nu, acumă ci de la începută încă amă recunoscută că pena de la Terra, este și trebue se fiă tare susținută de interesele austro-magghiare, precum ca nostră a fostă totădeuna susținută de interesele române, numai de către aceste interese, și suntemă mândrii de acesta precurmi pena de la Terra este mândră de protecțiunea străiniloră. „Nu noi, dlcă cei de la Terra, ci guvernul actuale a adusă situațiunea în nefericitele complicări în care se află, și starea de lucruri ne pare cu atătă mai gravă cu cătă uu în tote dilele se găsesce uă Hercules ca se curețe grajdurile lui Augias.“ Căndă guvernul ă actuale a venită la putere scră toți cătă era de mare lucrarea străiniloră în privința definirii; nu dară guvernulă aptuale a făcută ca interesele austromagghiare se ceră ca Statul romănă se fiă necontenită smăcinată spre a nu se putea consolida; nu guvernulă aptuale a pusă în serviciul intereseloră anti-romăne avuțiile Israeliților din totă Europa; nu guvernul ă actuale a făcutu ca Rusia se fiă în mare rivalitate cu Austria, ca Oriintele se se frământe și se se nască între Prusia, Rusia și Francia disimțiminte ce pară a deveni din ce în ce mai mari; nu guvernulă romănă in sfîrșită, ci pena și vocea de la Terra, adică necontenită că se lucreză aci pentru interesele rusesc și prusiane, în contra intereselor francese, și prin urmare nu guvernul actuale, ci interesele austro-magghiare și cei de la Terra au umplută cu băligară grajdurile lui Rugias. Ș’acum cel de la Terra crfeă că nu se găsesce în tote ciclele mă Hercules spre a le curăți, adică că nu noi vomă avea inteligința lui Hercules spre a abate mărîă, Dâmbovița cumnă amăriree, ș’ar da drumură prin grajdă, precumă a făcută eroulă antică. Dară are cei de la Terra că între dînșii mă Hercules? Dară are avii tu l-aă vruă dată? Curățit-aă vr’uă dată acesta fară de intrigile și de înrîurirea străiniloră ? Se ne fiă permisă a crede că nu și se ne erte se le spunemă că după noi a fostă este și va fi una adeverată Herculesă națiunea romănă. In ea am crezut, îii dânsa credem și vom crede și d’aceaa, în viitoră ca și păr aci, cu dânsa vomă merge, cu dânsa vomă cădea sau ne vomă sui. DISCUȚIUNEA GENERALE A CONCESIUNILORU DRUMULUI DE EERU. v. Vomă trece, fără a ne opri, peste discursurile celorălalți douî campioni ai Fracțiunei, anume d-nii G. Brătianu și A. Hulban. In privința celui d’ântâiă tăcerea nostră se va explica prin miraculosa facilitate a domniei sale de a vorbi despre tóte cestiunile, deși acestă furibundă elocință n’a fost nici vădită în stare de a lumina măcară una singură. Jurisprudință, artă militară, economiă politică, istoriă, filologie, doctrinele teologice ale tuturor sectelor, de pe suprafaa pământului, filosofiă, calculă infinitesimalü, în ?51?V "t Ín fine nimică nu este străină d-lui G. Brătianu, ale căruia discursuri formeză totodeuna ună cursă pestriță de enciclopedia teoretică și practică pentru usură nimenui. Cătă se atinge de D. Holban, apoi partea esențială a cuvîntării d-sale, adică naționalitatea geometriei și estenătatea drumului ferată în Svenia, noi amă analizat’o deja mai susă cu ocasiunea d-lui Codrescu, iar restul ă se mărginesce în plănsulă lui Ieremia pe rîul Babilonului. 8’a disö deja adesea ori, că D. Carp și-a alesă bine-voitorea misiune de a represinta România în străinătate suptă nișce culori mai posomorite și mai negre, de cumă suntă dracii, ce se potă vedea zugrăviți pe părete la intrarea unuiră biserice de prin sate, pentru ca se sperie imaginațiunea biețiloră creștini; ei bine, D. Huiban a luată asupră o șî uă sarcină damă analogă, cu acea numai deosebire, că cuvintele d-sele nu resună prin fire electrice la Paris și la Londra, unde D. Carp se pare a fi acaparată cu redicata totă popolaritatea în acestă tristă carieră. Eă anulă, căndă privescă pe acestă june represintante ală lașului tunândă de pe tribună, numindă vîndetori pe toți acei ce nu au fericirea de a împărtăși vederile cele strimte ale Fracțiunei, proorocindă cu învierșunare peirea României, grămădindă fulgere peste fulgere și trăsnete peste trăsnete, nu ine pociț stăpâni de a nu’mi aduce aminte figura tinerei Casandre pe musula Pionului, pe care misticulă poetă Licofron ne-o arata, cumă „săgetază „vorbe nesfârșite și neînțelese și din „gură”, ce rumegă lrmeja de da„fină, isbucnesce uă voce profețită, „ca altădată a sumbrului Sfinxă:“ „iXV ao7rsxov yínaa 7uajj.jxtyyj ßr^v, „5acp';Y]^*Yov țpo(paCsv b. Xotfufiv Una Ceea ce ne măngăe în respectul ă d-in Holbav, este speranța de a’să vedea in anulă viitoră, după uă mai matură cugetare. recunoscendü dumnelui însuși suprema utilitate a rețelei metalice, cu care parlamentul nostru actuală înzestrază România. In adeveră, mai ană D. Hulban combătea tóte căile ferate în genere, fără milă, fără escepțiune; acuma dumnelui se mărginesce de a iubi numai pe acelea, ce nu întrunescă condițiunile de estenătate ale drumului sverșiană; mai lăsați se maî frecă încă vr’uă done trei bine, ș’o se agijimă pe junele profetă primindu de la Olimp uă nouă inspirațiune, maî pucină poetică, dar multă maî seriosă.... VI. Lăsândă pe D. Cogălnicianu pentru finalul articolului nostru, căci ținemă prea multă la regula ultimului efectă, vomă aborda astă dată, în pucine cuvinte, opiniunea saa, mai bine cjscendă, discursul d-lui generaliă Florescu. Dumnelui este unionistă nec plus ultra. Unire, Unire, unire, și nimica mai multă. Diametralmente opusă în acestă privință Fracțiunea. D. general să stăruesce, ca drumulă de terți se se conducă de la Iași pînă la Bucuresci și se ne oprimă aci, nici mai multă, nici mai puțină, luu și curată și simplu, fără a preduiele pină la fruntaria, fără