Romanulu, mai 1868 (Anul 12)

1868-05-26

ANULU ALU DOUE-SPRE­ DECILE VOIESCE ȘI VEI PUTE CAPIT. BIST­­OE­ANU ....................................LOT nodI 48 ----­ 58 PE 8ELE LUNI. . . . „ „24 ---­ 29 peteeTi dni...................... „ „ 12 — 15 PE­UA LUNA.............................. „ 5—6 ANU EXEMPLARU 24 BANI PENTRU PARIS PE TRIMESTRU PR. 20. pENTRU AUSTRIA. .... FIOR. 10 VAL. AUST. SERVITIU TESLECR AFECA 4 M' N­OUAVM a. VIENA, 5 Iuniă. Principele Napoleone a sosită astă sera. A fostă primită de amba­­sadorele francesc și Italiană. CONSTANTINOPO1.K, 5 Iuniă, 41 de lățiî cu aruac provenindă prin Rusia au fost­ con­fiscate de vama de la Treb­zunda. FLORENZA, 5 iunie. Camera urmeza a discuta budgetură venicuriloră. Ministrul f­­ m­­­and­elară propune a­sculi de impozte titlu­rile nominale ale vastelor­ străine. ADMINISTRATIUNEA PASAGIULU ROMANU No. 1.— REDACTI­ONE A STRADA COLȚIA NO. 42. DUMINICA, 26 MAIU 1868. LUMINISA-TE ȘI vei fI PENTRU ABONAMENTE, ANON«?IUBI ț­ RECLAME SE ADRESA ÎN BUCURESCI, LA ADMINISTRATÎUNE ZIARULUI IN DISTRICTE LA CORESPONDINȚII DIARIULUI ȘI PRIN POSTA. - LA PARIS LA D. DARBA8-BALLE(J«J.I* RÜE DE l’anCIBNNE COMEDIE NO. 5. ANUNțlURILE LINIA DE 30 LITERE..........................40 BANI 1NSERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOU, București u. 25 Floraru 6 Cireșianul priemü și repetimă că situațiunea este forte încurcată și forte seriosă și de acea­ a rugămă pe cititorii noștril a citi cu luare aminte cele ce scrie isiah­ulă Terrei, căci nu pentru plă­cerea d’a scrie, élű scrie asta­felu și nu pentru plăcerea d’a combate acela ijiam­ă, respundemă ș’analisămă cuvintele lui. Ii rugama ancă din m­oü a citi mai cu luare aminte, căci nici Terra nici noi, f­ă­care din osebite cause, nu putem­ vorbi mai deslușită, nu putem­ spune lu­crurile mai lămurită. In revista sea de adi Terra <­lice: „A nostră este vina dacă gu­­vernul ă a falsificată la noi sistemulă constituțională, nă crimă cu atătă mai gravă cu cătă asemene atentate sunt­ mai periclose la începutulă unui noă regimă, căndă încă noile instituțiuni n’au prinsă acele puter­nici rădăcini ce timpul ă numai des­­velesce? A nostră este vina dacă d. Brătianu, fagi­a cu puterile garante a pa­strata, tot a acea impertinenta a­titudine ce face semnulă distinctivă ală relațiunilor­ sele cu oposițiunea din Cameră, imităndă astă­felă pe Contele Bismark și amintindu-ne pe acei poeți ai decadintei care au tate defectele și nici una din calitățile ce distingă pe modelurile cele mari ale literaturei? A nostră este vina dacă consecințele fatale unei asemene or­biri începă a se manifesta și silescă pe d. Brătianu a părăsi­tă posițiune pentru care nu era făcută? Nu, de sigură nu, și totă cursul­ ministe­­riului de astă­zi nu face decătă a proba vădată mai multă adănculă adeverit ală proverbului. Re alii ce’șî face omulțt singurii, nu i­-li pote face nimeni. Ș’apoi nu făcută Românulu nici vădată urmatorea reflesiune. Etă * nișpe omeni care dispună de Ca­binetele Europei, de presa lumii ci­­vilisate, într’ună cuvântă de tote a­­cele forțe ce singure potă ușura României înfăptuirea visuriloră sele de aură, și noi amă fi în contra­fară, noi t-amu opri a pune atâta putere la disposițiunea patriei nostre. A proceda astă­felă n’ar fi pre a sacrifica interesele cele mai grave pe altarulă uimi egoismă meschină? Supmnemă deci la meditațiunea Ro­mămd­ui următorul­ dilema: Ori a­­casările lui sunt­ neîntemeiate și a­­tunci nu scimă ce calificare pate se le dea uă inimă onestă, orî pana noistră e arătă de puternică în cătă în șese luni­a isbutită a avea pe Europa la disposițiunea iei și atunci este uă crimă de a o combate. „Din doar l una, orî Romănidă ca­­lomnieză, orî nu e decătă ună e­­goistă meschină și periculosă. Cătă pentru noi, ne pronunciămă pentru ântâia parte a dilemului, căci o mai repetămă, nu noi ci guvernulă a adusă situațiunea în nefericitele com­­plicațiuni în care se află, și starea de lucruri ne pare cu atătă mai gravă cu cătă nu în tote dilele se găsesce m­ă Hercules­ca se curețe grajdurile lui Augias.“ Maî nainte d’a desbate cu Terra, se punemu aci, ca lămurire, căte-va linie din revista politică a diartului romănă din Viena, Albina de la 21 Mai­: „Dualisticele încetară tote de uă­­dată atacurile loră în contra Româ­niei pentru că suntă silite a-șî duce atențiunea în Boemia, unde popo­rală celtică — unul­ din numeroșii inimici ai dualismului —­­și redică capul­ de apă a protesta contra veri­cărei egi­menii peste națiunea sea. „Singură Debatte (organulă nem­­țescă ală conservativilor) unguresc! trecută de curendü în castrele de akis­­tiloră) găsesc o tim­pă d’a se ocupa, pe lângă Cehi, și de România, pu­­blicănd­ ună ciclu de articli datați din Iași. Conținutul­ acestoră articli este că Principatele Romăne erau ferice, străinii acolo erau bine ve­­­ltițî, dară­nainta de unire, și relele tóte se datază de la unire. Justiție, administrațiune, instrucțiune și edu­­cațiune, industriă, agricultură, mi­­liție, la tate s-au învățată pe Romănî virtuțile străinilor­, cari erau admi­rate de indigeni deși nu imitate etc. Pentru Romăni e de prisasă a res­­punde la aceste bârfele, romănii ’și cunoscă situațiunea, dară daca con­servativii unguri și denkistii con­­simpțescă cu nou­ă articlu ținti­tor in­ a desface uniunea și ar dori se scie care este părerea nostră în astă pri­vință, noi le vomă respunde: Pu­ne­ți-ve pofta în cuiul“ Patriotismulă Românilor” de din­colo de Carpați este atâtă de mare, în­câtă îi face a privi cu dispreț­ă uneltirile inimicilor­ națiunii române. Avemă însă și noi are acelă pa­­triotismă ca­re le respundemă cu dânșii și cu dânșii „pune­ți-ve pofta ’n­em­ü“ ? Punem numai întrebarea și revenimii la­­ fiab­ulă Terra. Nu vomă respunde la acuzarea ce face guvernului actuale c’a „fal­sificații regimele constituționale și că are cu puterile garanți uă atitudine impertinente ce face semnulu dis­tinctivă ală relațiunilor­ sale cu o­­posițiunea din Cameră,“ constatămă numai că după cel de la Terra, este uă crimă a nu se umili în facia străiniloră, a păstra demnitatea na­țiunii în facia ori­cui și trecemă nainte. Cei de la Terra spună că dacă cabinetele străine suntă pentru dân­șii și ’a contra nostră, patriotismul­ impune ministeriului datoria d’a se retrage ș’a se da guvernulu. Și la acesta, acumă ca totă deuna, le respundemă că totă deuna puterile străine, și mai cu semă unele din ele, aă fostă cu cei ală cărora or­­gană este Terra, și că totă­deuna amă cred­ut­ă și credemă că m­ă guvernă trebue se caute a avea mai anteră și mai cu semă națiunea sea pentru densulă. Aci a fostă și este osebirea între principiulă loră­șală nostru și, mai repetimă, suntemă mândrii de principiulă nostru, și, mai repețim­âncă, că cu densul­amă născută și cu densulă vomă muri. „Orî acusările lui, dice Terra, suntă ne ’ntemeiate, orî pena nostră este atâtă de puteri că în­câtă în șase luni a isbutită a ave pe Eu­ropa la disposițiunile iei ș’atunci este uă crimă d’a o combate.“ Și” la acesta respundemă: Nu este Europa la disposițiunea penei vostre, ci pena vostra la dis­­posițiunea intereseloră unora din pu­terile străine, și prin urmare după noi crima ar fi d’a nu combate uă asemene penă. Suntă puteri — ș’acesta nu este uă taină pentru nimene — cari aă combătută cu tăină, cu stăruință și prin tóte miciilocele, unirea și con­solidarea Statului român: „nu voiă primi nici uă dată, a­dică Austria, a mă vedea pusă între două Pie­monturi. „ Nu este asemene­aă taină pentru nimene aspirațiunea Unga­riei, și toți înțelegă c’acumă, cândă s’a făcută pace intre Unguri și im­perială austriacă, aspirațiunea d’a domni pînă la marea Nagră, este multă mai puterică și forte activă. Nu este omă care se nu scie că Oriintele este în frământare și c’a­­cestă cestiune ce preocupă cu­­cli­­n­a dinsulă tóte puterile în genere, trebui­ndă se se deslege, fie­care din puterile cele mari lucreză ca deslegarea se se facă atunci numai cândă va conveni intereseloră sele. Este dară forte lesne unei pene, a-și atrage favorea unora­a din pu­terile Occidintale, scriindă și dândă tăriă scriseloră séle cu acasărî fă­cute ch­iară de pe tribuna Adunării, că guvernul ă actuale s’a aliază cu Rusia spre a provoca resbelulă Oriin­­telui ș’a dobândi Transilvania, Ba­­natulă, Bucovina și restul ă din Be­­sarabia; că armele vină necontenită din Rusia și trecă prin România în Bulgaria; că girași­ele române de pe malurile Dunării sunt­ pline cu magazie de arme; că bande armate bulgare și serbe cutreieră România; că emisari de distincțiune Ruși, stră­bată România; ca soli ai Muntene­­grului ș’al Serbiei au conferințe se­crete cu miniștrii României; că d. Brătianu trimite depește principelui Gottschakoff, și acesta are îndată con­ferințe cu Imperatorele Rusiei și cu­rierii pornescă cu grăbire în tote direcțiunile; că Polonii sunt­ isgo­­niți din România și Israeliții perse­cutați în modulă celă mai barbară și isgoniți cu miile, ba­­ncă și îne­cați în Dunăre. Aceste tote s’aă scrisă necontenită de pena de­ la Terra; aceste s’aă reprodusă ne­conteniții de către penele de la Nord- Es­t, Noua Presă liberă, și după a­­ceste ch­arie de către totă Presa străi­nă ; aceste s’au crisă și susținută de către vocea diariului Terra ch­iară de pe tribuna Adunării, și aici ch­iară foile străine sunt­ pline cu cores­pondai­țe din Iași și din Bucuresci cari susțină tote aceste, mai adăo­­gândă că persecutarea Israeliților, de și a ’ncetată unu momentă în Bacău, ea se face, și âncă pe uă sca­ră mare în Iași, în Vaslui, în Ga­­latzî și nu mai ținemă minte unde âncă. AȘi chiară pena de la Terra susține că tóte aceste sunt­ adevă­ruri, pe cândă noi susținemă că simtă pe deplină neadevărate, și națiunea, în acesta privinț­ă, este cu noi, și ’n cunoscințiă de causă, pe cândă interesele străine, unele în cunoscințiă de causă ș’altele amă­gite, suntă pentru pena de la Terra ce de șase luni le face aceste denun­­d­ărî. Aci negreșită Terra are drep­tate a dice că este uă crimă­, remâ­­ne numai ca națiunea se­otărască dacă crima este a penei de la Rognă­­nulü, care deb­iare că tóte aceste suntă calomnie, séu a penei de la Terra care de șase luni face aceste calomnia torte denund­ări. Fie­care­ penă are pentru densa interesele ce servesce, și nu, acumă ci de la în­cepută încă amă recunoscută că pena de la Terra, este și trebue se fiă tare susținută de interesele aus­­tro-magghiare, precum ca nostră a fostă totă­deuna susținută de inte­resele române, numai de către a­­ceste interese, și suntemă mândrii de acesta precurmi pena de la Terra este mândră de protecțiunea străi­niloră. „Nu noi, dl­că cei de la Terra, ci guvernul­ actuale a adusă si­­tuațiunea în nefericitele complicări în care se află, și starea de lucruri ne pare cu atătă mai gravă cu cătă uu în tote dilele se găsesce u­ă Hercules ca se curețe grajdurile lui Augias.“ Căndă guvernul ă actuale a ve­nită la putere scră toți cătă era de mare lucrarea străiniloră în privința definirii; nu dară guvernulă ap­­tuale a făcută ca interesele austro­­magghiare se ceră ca Statul romănă se fiă necontenită smăcinată spre a nu se putea consolida; nu guver­­nulă aptuale a pusă în serviciul­ intereseloră anti-romăne avuțiile Is­raeliților­ din totă Europa; nu gu­vernul ă actuale a făcutu ca Rusia se fiă în mare rivalitate cu Austria, ca Oriintele se se frământe și se se nască între Prusia, Rusia și Fran­cia disimțiminte ce pară a deveni din ce în ce mai mari; nu guver­nulă romănă in sfîrșită, ci pena și vocea de la­­ Terra, a­dică necon­tenită că se lucreză aci pentru in­teresele rusesc­ și prusiane, în con­tra intereselor­ francese, și prin ur­mare nu­­ guvernul­ actuale, ci in­teresele austro-magghiare și cei de la Terra au umplută cu băligară grajdurile lui Rugias. Ș’acum cel de la Terra crfeă că nu se găsesce în tote ciclele m­ă Hercules spre a le curăți, adică că nu noi vomă avea inteligința lui Hercules spre a aba­te m­ă­rîă, Dâmbovița cumnă amă­riree, ș’ar da drumură prin grajdă, precumă a făcută eroulă antică. Dară are cei de la Terra că între dînșii m­ă Hercules? Dară are a­­v­ii tu l-a­ă vruă dată? Curățit-aă vr’uă dată acesta fară de intrigile și de înrîurirea străiniloră ? Se ne fiă per­misă a crede că nu și se ne erte se le spunemă că după noi a fostă este și va fi una adeverată Her­­culesă națiunea romănă. In ea am crezut, îi­i dânsa credem și vom crede și d’acea­a, în viitoră ca și păr aci, cu dânsa vomă merge, cu dânsa vomă cădea sau ne vomă sui. DISCUȚIUNEA GENERALE A CONCESIUNILORU DRUMULUI DE EERU. v. Vomă trece, fără a ne opri, peste discursurile celoră­l­alți douî cam­pioni ai Fracțiunei, anume d-nii G. Brătianu și A. Hulban. In privința celui d’ântâiă tăcerea nostră se va explica prin miracu­­losa facilitate a domniei­ sale de a vorbi despre tóte cestiunile, deși a­­cestă furibundă elocință n’a fost­ nici vă­d­ită în stare de a lumina măcară una singură. Jurisprudință, artă militară, eco­­nomiă politică, istoriă, filologie, doc­trinele teologice ale tuturor­ secte­­lor, de pe suprafa­­a pământului, filosofiă, calculă infinitesimalü, în ?51?V "t Í­n fine nimică nu este străină d-lui G. Brătianu, ale căruia discursuri formeză toto­deuna ună cursă pes­triță de enciclopedia teoretică și prac­tică pentru usură nimenui. Cătă se atinge de D. Holban, apoi partea esențială a cuvîntării d-sale, adică naționalitatea geome­triei și estenătatea drumului ferată în Sven­ia, noi amă analizat’o deja mai susă cu ocasiunea d-lui Co­­drescu, iar restul ă se mărginesce în plănsulă lui Ieremia pe rîul­ Ba­­bilonului. 8’a disö deja adesea­ ori, că D. Carp și-a alesă bine-voitorea mi­siune de a represinta România în străinătate suptă nișce culori mai posomorite și mai negre, de cumă suntă dracii, ce se potă vedea zu­grăviți pe părete la intrarea unuiră biserice de prin sate, pentru ca se sperie imaginațiunea biețiloră creș­tini; ei bine, D. Huiban a luată asupră o șî uă sarcină damă analogă, cu acea numai deosebire, că cu­vintele d-sele nu resună prin fire electrice la Paris și la Londra, unde D. Carp se pare a fi acaparată cu redicata totă popolaritatea în acestă tristă carieră. Eă anulă, căndă privescă pe a­­cestă june represintante ală lașului tunândă de pe tribună, numindă vîndetori pe toți acei ce nu au fe­ricirea de a împărtăși vederile cele strimte ale Fracțiunei, proorocindă cu învierșunare peirea României, grămădindă fulgere peste fulgere și trăsnete peste trăsnete, nu ine pociț stăpâni de a nu’mi aduce aminte figura tinerei Casandre pe m­usula Pionului, pe care misticulă poetă Li­­cofron ne-o arata, cumă „săgetază „vorbe nesfârșite și neînțelese și din „gură”, ce rumegă lrm­eja de da­­„fină, isbucnesce uă voce profețit­ă, „ca altă­dată a sumbrului Sfin­xă:“ „iXV ao7rsxov yínaa 7uajj.jxtyyj ßr^v, „5acp';Y]^*Yov țpo(paCsv b. Xotfufiv Una Ceea ce ne măngăe în respec­tul ă d-in­ Holbav, este speranța de a’să vedea in anulă viitoră, după uă mai matură cugetare. recunos­­cendü dumnelui însuși suprema u­­tilitate a rețelei metalice, cu care par­­lamentul­ nostru actuală înzestrază România. In adeveră, mai ană D. Hulban combătea tóte căile ferate în genere, fără milă, fără escepțiune; acuma dumnelui se mărginesce de a iubi numai pe acelea, ce nu în­­trunescă condițiunile de estenătate ale drumului sverșiană; mai lăsați se maî frecă încă vr’uă done trei bine, ș’o se agijimă pe junele pro­­fetă primindu de la Olimp uă nouă inspirațiune, maî pucină poetică, dar multă maî seriosă.... VI. Lăsândă pe D. Cogălnicianu pen­tru finalul­ articolului nostru, căci ținemă prea multă la regula ulti­mului efectă, vomă aborda astă dată, în pucine cuvinte, opiniunea saa, mai bine cjscendă, discursul­ d-lui generaliă Florescu. Dumnelui este unionistă nec plus ultra. Unire, Unire, unire, și ni­mica mai multă. Diametralmente opusă în acestă privință Fracțiunea. D. general să stăruesce, ca drumulă de terți se se conducă de la Iași pînă la Bucuresci și se ne oprimă aci, nici mai multă, nici mai pu­țină, luu și curată și simplu, fără a pre­­duiele pină la fruntaria, fără

Next