Romanulu, mai 1868 (Anul 12)

1868-05-30

í 56 ROMANULU 30 MAIU 1868 baia se contractese pentru mai multű decâtö avea in pungă; căci capitala dă totu-de-una e­­semple terei celeî-aîte; conchide că comuna Bucurescî se plătescă datoriile séle ca se se învețe minte se nu mai alega omeni ca aceia: se le luămii dare socotelele acelora membri șî se le vindemă totă pentru a se acoperi acea pagubă, și dacă nu s’o ajunge atunci se vie­téza se acopere nevoile capitalei. D. G. Ghica, incendii istoriculă acestei concesiuni, dice că primăria a și intentată procesă d-lui Godillot, dar cestiunea ajun­sese la punctul­ acela care desparte drep­­tulfi comună de dreptulă gințileră. Munici­palitatea care a venită mai în urmă, adică cea actuală, nu putea resolva acesta afacere prin mijlocirea unei transacțiuni. Opiniunea d-sele e ca inlăturândă cestiunea internațio­nale, guvernulă se plătescă acumă, și mu­nicipalitatea se întorcă acesta sumă in ter­meni mai mici și după puterile sale. D. Suciu tratând c­hestiunea din punc­­tul­ de vedere juridicii, e întreruptă și nu termină. D. Buescu respunde la cele crise de D. Cogălnicianu și dice că comuna nu primeșce ca nimeni se­ î pue alte facse de cătă ace­lea ce și le-a votată singură, iar nu care i le-a datö Camera. Ea a pusă în esecutare numai acele facse ce a cred­ută că potă fi potrivite pentru cetățeni, și intracesta a urmată conformă cu Constituțiunea care-î dă drep­tul­ de autonomie. Itechiematu de D. pre­ședinte al­ biuroului la cestiune,­­fice că co­muna are chieltueli cari privescă la interesele generale, că ea chieltuesce peste unu milionu numai cu poliția. Prin urmare în cea­a ce priveșce angajamentele comunei cu d. Go­dillot, Primărie trebue se respecte numai cee­a ce va fi legală și dreptă. Atunci căndă libertatea Presei și a n­orunirilor, nu exista, s­ a impusă comunei de regimul­ acela, și comuna nu putea nici protesta, nici respinge ordinele acelui regime, pe care lea suferită țara, și pentru că dbra­ba suferită, țera se plătască era nu comuna. S’a mai vorbită și de conflictă internaționale; acelă conflictă privescn pe țăra intréga, și de acea­a iotă țera se ia parte spre a­ lă inlătura, și se în­țelege că și comuna nóstra va avea asupră-i uă parte din chieltuielî. D. Fior­escu dice că în cestiunea Godillot, d. I. Ghica a declarată in cameră că a con­sultată pe d-ni. Boerescu, Bosianu, Gostaforu și Danuileanu, care aă declarată că e uă a­­facere legale. S’acuză fee d-sea, consiliulă comunale și guvernulă d’atunci că aă comisă uă ilegalitate, dăndu cheiulă, halele și aba­­toriulă, lucrurile cele msi neapărată tre­­buinciuse pentru noi, și care ar fi produsă ună mare venită municipalității. Apoi viindu se demonstre legalitatea acelei contractări,­­zice că municipalitatea anterioră celei ce a con­­tractată cu d. Godillot, a făcută și densa ună Împrumută de 12 m­ilióne, împrumută autorizată de d. Bosianu, care era ministru atunci, și ma seiută, fiice cu ironie, că era se se întemple 11 Fevruarie, ca se nu pue termenulă primului versamentu la 11 Aprilie 1866, căndă guvernulă d’atunci a găsită de cuviința a desființa convențiunea împrumutului. D. președinte d­lii biuroului se notă, că d. Fiorescu fără a fi atacată a pusă Cestiu­nea pe terămură acesta. D. Fior­escu apoi căutăndu a se disculpa de acesta, fie că suntă alții cari aă ata­cată trecutulă. Prin urmare conchide că Sta­­tulă trebue se vie in ajutorul­ municipali­tății însă numai cu titlulu de împrumută. D. D. Ghica luăndă cuventulu, face is­­­toriculu cestiunei aceștia după 1­1 Fevrua­­rie, și ț­ice că dumnialui, ministrulu, a con­sultată cmcii competinți ca domnu: Bo­sianu și alți legiști, și aceștia au găsită că suntă ruinătore, dară că trebuescă plătite a­­cele angajamente. Grădina St. George acos­tată 4000 galbeni și grădina episcopii care e mai mică costă peste 21 mii plusu ma­te­­rialulă bisericei. Desfidă, dire d-sa, pe D. generală Florescu a esecuta acelă contractu în fata poporului română fără a fi sfișiatu trebue óre se ne comparămu noi cu Pari­sul care ar« Îndoit« venită cată România totă? Dară cestiunea e clară: o se platimu trebue se platimu, cată se plătimă, dară cum­ă? dară ce felii? iată întrebarea! Veni-va statulű la ajutorul« comunei sau nu? Noi prin voturile nóstre, am­ij pus« în «urm­ele comunei întreite îndatoriri în termenă de cinci ani, prin urmare adunarea trebue se dea tot concursul­ comunei, să-­ fie în ajutoră cu suma totală, din care a treia parte se fiă pe sema Statului iaiă cele alte două treimi se fiă ca împrumută pe care comuna să-l­ plătăscă în fiece ani. Prin urmare d-sa cre­de că guvernul c­ară face bine a­veri la Ca­meră cu ună asemenea proiectă. D. Cogălniceanu­ cjice că autoritatea re­­mâne, și numai personele se schimbă, și pentru acestă cuventu­­ră autoritate cară se porte Îndatoririle ce privescă acea autoritate. Primăria trecută a­cred­ută a face uă îm­bunătățire și prin urmare chiară daca ea a greșită, nu trebue se plătescă țarra ci ora­­șul, pentru care s’a făcută acele cheltuieli. Orașul, care a dată m­ă guvernă josă, pu­tea pune frîă unei municipalități, și dacă una făcută acesta, atunci se platesca, se facă o­­nore angajamentelor­ sale ca se potă servi de modelă celel­alte teriî și pentru morali­tate și pentru inteligință. Se închide discuțiunea și se pune la votă luarea in considerațiune, iară resultatul­ vo­tului e primirea cu 53 voturi contra 15 din numerală de 68 votanți. D. Ministru de finanțe depune ună mesagră pentru șăse pensionari. Ședința se ridică anunțându-se cea viitóre pentru mine 30 curente. INSTRUCȚIUNE-EDUCAȚIUNE. GESTIUNEA CLASEI A IV- PRIMARII Domnule Redactore: leii libertatea de a me adresa cătră domni vóstru și cătră diab­ulu în capulu cerui­a aflați, ca diariulű ce este espresiunea mai intățea actualei Adunări Legislative, pentru solicita susținerea în senului acestei aduni a unei mesurî de uă gravă importanță pe­tru marele interese ale Instrucțiunii public­ata de ce este vorba: Acumü trei ani, căndii actuala lege Instrucțiunii, re nu prevede decât a trei ci­ primare în comunele urbane, fart. 45) promulgată, Ministrulu Instrucțiunii supun­ a patra clasă primară in tote orașele din­­ o Mare emoțiune in lumea scolastică, n­n­rase reclamări și protestațiuni din tote părți Consiliului generale alu Instrucțiunii ;­blice luă atunci in seriosa cercetare acé­hestiune și era conclusiunile la cari­ajul precumü și principalele considerante pe c și-a basa ta aceste conclusiunî. Credemü e utila a le aduce la cunoscința d-stre, d­Redactare, precumü și a deputaților­ ce vi avea, nu ne indoaima, a se ocupa peste­­ cina de acésta cestiune: „Considerăndu că suntu circumstanțe , reclamă imperiosu ca uă lege se se pue aplicațiune treptatu­, și cu prudință, fări resturna vntrunü modu precipitatü și i prevedere cea­a ce esiste; „Considerându că dești­in­­area clasei primară constituă un causă de perturbați generale in tota învețământului publicii, pendü și facéndű se dispară unü inelü lanțulu care începe cu clasa I primară se continuă cu clasele invețământului sec­olaru și superiorii. „Considerând­u că in urma acestei su ■­mări se grămădescu in clasele I de gimn­­ atâtü școlarii clasei suprimate, câtți și a­­­cari au terminații clasa III, aflăndu-se a­felii într’uă singură clasă școlari cu uă f ■ cu totu­l inegală, cee­a ce va aduce c­­ sine uă amestecare neexplicabile în espi­­­rile profesorului. „Considerăndu că profesorii din gimnas­i se plânge încă de multü că școlarii ce minți regulații clasa IV primară nu le­­ in destul­ de preparați pentru a urma e profiți! cursurile ce predau, și consider,­­ prin urmare că cu atâta mai multü­i I. vom­ face cu utilitate cursurile înaintea a u școlari ce din clasa III s’au pomenitü Ü­tădată in clasa I gimnasială, facêndu - a s­­feri unu salta in contra rațiunii; „Considerându că in tóte capitalele j Ü folorii, in care imensa majoritate a cet­i nilor, nu au mijóce de a trimite pe i în gimnasiele Capitaleloru celorű mari, primarea clasei IV iubesce cele mai ni­rase clase ale societății Intrunü mare j­e­resti, interesulu instrucțiunii­ ,1 Clasele II, III, IV voră continua a e­sista, funcționăndu după programele anului trecutu și cu institutori și institutii cele loru respectivi în tóte scólele urbane de băieți* si și fete. „II. Institutorii și institutiicele clasei I actuali vom începe oă noue clasă primariă care va fi socotită ca funcționăndu în virtu­tea nouei legi, și conformu art. 3­2 care prevede nuoe obiecte de studiu neprevedute s de legea cea vechia. ” „Acesta clasă va fi treptat, urmată în anii viitori de clasele subsequente în cari se­­ vom­ adopta programe elaborate după tote­­ cerințele legei celei noue. (art. 20, art. 32.) 1 III. In anii viitori se va desființa treptat căte ^­uă clasă inferiora din cele ce funcționau­ după­­ programa vechiă, suplinindu-se printruă clasă ’ superiorá ce ar funcționa după uă programă 1 elaborată conforma nouei legi; asta­felü în 1 cätü ĭntr’unu numerü de trei ani programa vechiă va dispărea cu totulü din scalele pri­mare urbane spre a lăsa loc­ celei noue intru tate complectată.“ Aceste conclusiunî, cari menageau cerin­­­­țele nouei legi pe de­uă parte, éra pe de alta nu arunca perturbațiune in învețămîn­ i­tulu publicu, desființăndu cu precipitare cele esistinte fură aduse la cunoscința ministeriu­­­­lui instrucțiunei publice. După uă luptă destul­ de vie între con­­siliulii generale și consiliului permanente ce represinta ministeriulu, după numeróse dis­­cuțiuni ce fură transportate și în presă mi­litantă a­­ Jilei, ministeriul) cedă, conclusiu­nile consiliului generale fură adoptate, clasa IV primară fu reînființată. Nici una însă din disposițiunile necesarii preved­ute de consiliuli generale pentru a­­­­plicarea treptată a noue legi și posibilității desființării peste trei ani de la lucrările con­­­­siliului generale din sesiunea 1865, (adică ,­ anulu acesta,) nu au fostu și nu suntu luate de ministeriu, asta­fel. Incatu daca cu înce­­­­perea anului scolaru 1868—69 se va pune în aplicare art. 45 din lege (care cere 3 de clase primare) ne vomü afla în anulu scolaru d­­ e 1868—69 în acea­așî perturbațiune și în presința acelora­așî grave inconveniinte ca în­­ anulu 1865—66. 1 ia. Pentru a le evita, menținândd clasa IV primară, ministeriul­ va fi silită se calce з. leSea­l. Asia daru­sc o gravă perturbațiune in in­­strucțiunea publică și lumea scolastică, cee­a e ce va ocasiona numeróse și puternice nemul­­țu­țămiri și protestațiuni, sau călcare de lege, -asta posițiunea în care se va afla ministeriulu­i instrucțiunei publice în luna lui Septembre viitoru cândü începe anulu școlarii 1868—69. Ce este de făcu­tu? Suntem­ convinși, d-le Redactare, că inén­ál ținerea clasei a IV primară este un necesi­­vi­tate simplită de toți Romănii bine-cugetă­­tori: ea va fortifica invețământul și primarii de­r­ care tóte instituțiunile nóstre sociale și po­litice au arăta trebuință, ea va contribui o răspăndi­tă instrucțiune mai întinsă și mă senătosă în masa națiunii, care nu este chia­r­­mată a se bucura de bine­facerile învățămim sja­tului secundarü și superiorii, ea va contribu­­i prin urmare a consolida adevăratele principi­ine democratice și liberale. Suntemü încă convinși că consiliulü ge­ne­nerale ala instrucțiunii publice, încă din anul 1865, cândü s’a ocupatü de acesta cestiune , de i-ar fi fostu cu putință, ar fi modificat aici noua lege și ar fi reînființată prin lege clasa I primară, fără a alerga la interpretarea ce ,pe focurama mai susü cunoscută, pentru a scă­de­­pa In timpii de trei ani acesta clasă. Și credemu că, dacă ministeriulu na luat nrj nici uă disposițiune, ca se facă posibile de; er_ ființarea clasei IV, este că s’a convinsü­i jD­r menținerea acestei clase este uă necesitat cu Gonchidemü darü, domnule Redactore, acig ceremű ca islariulu domniei-vóstre se susț­in și înaintea Adunării legiuitore pină nu se­­ or­ j închide sesiunea, modificarea art. 45 din l­­ig gea instrucțiunii publice, în sensulü­ermi­tgă­torii: „Scala primară a unei comune urbai se va împărți în patru clase, fie-care de că­tre­ unii anü-“ ția- Primiți, d-le Redactare, incredințarea pr­ipii deosebite? mele stime și considerațiuni. su- C. E­sar cu. ne* Bucuresci, 29 Maiu 1868. Rimnicula Vâlcea, 1868 Maiu un D-lui Stamate Budurescu, deputatu. Tr . . . . . lui Depeșea urmatóre presintați-o d-lui min- _­stru de interne, dându copiă și jariului Ro­ . , su manulu, și Sentinela spre publicare. " ' pr Domnule ministru­ tu Ședința Senatului de la 4 curentu, cändv ^ sub președința d-lui Costaforu mai mulți o­ratorî au redicatu atacuri contra Ministerului, au mișcatu fórte multu animele nóstre, și fă­ ca uă desaprobare a unoru asemenea pre­. ... „„ „ 1 U­ meditate incidinte fara esemplu, protestămu d-le Ministru ca alegători aî represintanților si Puteriloru legislative, și ca unii ce suntema­i convinși, ca d­v. sunteți aparatorulu princi­­piilor­ naționale, pentru cari majoritatea Ca­u SI­ierii în mai multe răndurî v’au manifestatusl încredarea națiunii.n Vă rugămu, domnule Ministru, stați ne­­clintiți în posițiunea d-v. și cu totu în­­crederea la concursulu nostru, conduceți in­­teresele României la demnitatea lorü tradițio­­nale, căci Romănii vor­ fi cu d-vóstra. , Se trăitî d-le Ministrul ■­­ c (Urmezi 64 supsemnături.) , 3 •—^NARA/VV­APArvv-w^---- Pc ,și 31 ________ i t­ UĂ VOCE DIN TRANSILVANIA. * I Uă­dinioră Confuce, ca se scape de uă revoluțiune, ce isbucnise în patria sa, plecă se­­ mergá la­ Yie, una statu micuțfi dara auto­­nomű. Pe cale întâlnesce uă femeia ce plin­­gea amărîtă și care de uă dată i mișcă com­pătimirea. Confuce o întrebă de causa ne­­liniscirea ei, ără ea’i respunde: în loculu a­­cesta nu de multa unu tigru sacrifică pe­­ socru-meu și pe barbatu-meu și acuma totu aceea­șî sortă ajunse și pe feciorulu meu. ■ Elu o întrebă mai departe, că de ce nu-șî strămută locuința, era femeia îi respunde, că mai bucurosu i place se română aci fiind că ocărmuirea nu apăsă pe supuși. Atunci ma­­­­rele reformatoru se Intorse către invățățeii , sei­scându-le: nu uitați nici uă dată cuvin­­­­tele aceste: tirania guverneloru e mai rea ca unu tigru. Trecându de la uă parabolă vechiă, la­­ viața practică a sfaturiloru, ne vine în min­­te totu de una sorta poporului românü chiar­ și în timpulu de aj­ala libertățiloru poli­tice. Dreptul­ și constituțiunea, legea și în­tocmirea ei, daca nu suntu create pentru 3 poparele statului, suntü totu de una mai a­mare și mai nesuferibilî ca unu tigru. Tótu si instituțiunile unui statu, numeseu-se acele liberali, democratice, daca prin ele se impe­i­dică vocea ^porului, i se lega mănile și piciorele și i se impuna sarcina peste sarci­ne, vom­ remanea totu de una­nesce cresce , de absolutismu și de asuprire. Liberalismul, ce nu cunosce poporulu, ca factorulu­pre care e basatu statulu, remâne totu­deauna b­uă batjocura pe principiele de drepta și de dreptate, unu liberalisms pentru păreți era nu pentru poporu și slabi. •. Ma e greu astă­țji In Europa ca se gă­­seci statulu, care mai ia totă țjiua își scote­ai afară altă tablă de cărciumăritu, vă dată a­­,e Ai inspisü „aici constituțiă bună“ și de altă dată „adlî pe bani, mâne tóte fără bani“, și e. In urmă tóte le afli scumpe și nemiri bunu. lg Pe cându trompetarii Austriei buciumără pi­ 10) nă răgușiescă liberalismulu ei, stiindu-se se tű dea ce­ TM spoiala statului din afară, nu se tu­sîța nimene la starea internă a poporelor ș­i că mai potu urma asia trase Împinse dupe carele domniloru ce ajungu la putere. Ir daru vei totu striga: aici me dóre aici int tü kg3; nimeni nu te ascultă, tu trebue se tac !S. Și se suferi. Ore, voi filistriloru, de unde că vine puterea și consolidarea statului? de 1. te. troniPetarii voștri plătiți, scu de la poporuli și ce’la sfbrcețî chiaru și atunci cându elu vt­i se striga: destulu că nu mai pociü, ore de aco­­va 1 ° că veți orbi lumea esternă ce nu se vn le­­teresa de voi și veți face de minciună pi iă­ poporulu ce ve strigă în totă țjiua: dați-nt­ine dreptu -i libertate, liberalismulu vostru ea ăte suprirea. Daru de ce nisce lamentări atâtü de cu rea noscute, că in biata nóstra Austria nu afi mulțămire, cândü evenimintele de totă­­ fiu ’țî aréta, că nedreptatea apuca fascele in mâ­nă și că absolutismulu îmbrăca talarulu li­bertățiî, suntu multe di acestea, și bietuli scriitoriu sau jurnaliștii, nu mai scie d le se le Incépa și unde se le gate. -buc se se și téma, că spunéndu ministri­­u noștri ce felu de liberalismu au d­lorit dandu josű masca cu cari privescu dén­­la poporu, i se acață după capii unu scesti, că rescula poporulu și desbina sta­­lii. Nu faceți d-loru crimă din vocea po­rului, ea este săntă, provenită din nisce use naturali și cărora nu se póte imputa. Și cele­l­alte tere și-au drepturile cu con­­tuțiunea si autonomia loru. ^inclama ere­­zi de la părinții noștri uă țară autonomă,­­ țară a imperiului austriacu, ce încă ’și e votulu cândü se desbate despre salutea consolidarea Statului. Nu s’a inauguratü­ualismulu őre cu condițiunea ca tóte po­,­frele imperiului se fiă egalü îndreptățite, a nu s’au garantatu prin rescriptele Maic­­ățiî Sale imperatuluî libertățile și autono­­mele terelor și de nenumerate ori, și dacă­­ te așia, de ce întrebuințați arme rușin0se­­re a sufoca vocea poporului, și de ce ven­­ițî pe ranele lui • venimü, unde ar trebui se incețî balsamii? Asta-feliű astă-i cu atâtea­bertățî politice, cu atâtea guverne liberale, a că casei gura că lupți pentru drepturile aticei și a­le Statului, ca se lucri­a mesu­­ita problemei lui Iosifü­dI-le „dreptate pen­­ru toți“, comiți crimă peste crimă. Adîcn­­escu poporele Austriei, cunosce Europa in­­rega, ca și guvernulu vienesti zidi staturi ie nisipi și că ministeriulu ungurescu vrea e facă din popórele nemagiare nisce trimitó­­ie fără mâni, fără piciure. E adeveratu că tremura silistiî Vienei,­­ándu vecji ai imperiulu intregii nemulță­­nitu; uni pasa âncă și voi veți plânge Ma­­țiarilor si apoi, că ați trecutu Rubiconulu ;elü sántu alü părințiloru noștri. Au ajunsu érá impulu servilismului celui grețiosu, alü ar­­titriuluĭ politicu, alü inchisoriloru, cándu fiă ,are cuventu, fiă care lucrare, fiă care su­­netu de independință erau crime scrise pe pa­­tticululu jleî. Cre așia de tare, s’au coruptu istă-i spiritele cátu apăsate de miliardele datorieloru, de absolutismulu guverneloru ster­­se și împilate cându pentru resbóie necalcu­late cându pentru pensionări netrebnice, ele se nu’șî ridice vocea loru. Ve place d-loru, a ve numi liberali, în­tru adevera cuventi frumósü pentru toți a­­ceia ce mau umblatu pe ruinele Austriei. Liberalismul­ însă presupune oă constituțiu­­ne ce garanteza libertățile și drepturile po­porelor­, a fi liberalii Insemneza a da drep­turi era nn a lua, a asculta vocea națiuni­­lor, éra nn a o sufoca, a lucra In intere­sulu loru, erá nu a le împedeca desvoltarea. Unde ați datu d-vóstrá drepturi ca a­­ se ve numiți liberali unde este codicele Statului în puterea căruia d-vóstrá se pretindețî de la omi și care ca se ve numescá liberali cu tote că atacați și drepturile cele mai sânte, Au nu sciți ore, că popórele caracteriséza guvernele numai cu doue cuvinte, numai in doue moduri sau absolutisticü sau liberalü. Și dacă ele suptn unii guvernu nu simplu plin de libertate, au totu dreptulü de a’lu numi absolutistica, uă urmare logică, tare naturală e că unde nu e libertate domnesce absolutismulu. După ce popórele Austriei In 20 de ani râtecira intru unu circula vițiosu la care fu monarchia nóstra, va avea oraulu totu drep­tulu a pretinde, că macara acumu se avemu uă constituțiune adeveratu represintativa și se ne bucuramu de unu guverna adeveratu li­beralü. Insă durere, timpulu acesta ma sositu pentru tóte poporele și Romănii Austriei mai puținu de câtu toți s’au bucuratu de vre­uă libertate politică, mai puținu de câtu toți au fostu întrebați despre reformele ce s’au focutt, și despre sarcinele ce s’au impusa. Până cându se mai țină acesta, pina cându liberalismulu nuoü se­ șî mai bată jocu de noi. In cestiunile cele mai vitali a­le mo­­narhiei nóstre, pe Romani nimeni nu i-a în­­trebatu neci uă dată, ca pe unii factori alű statului, ca pe unii popora ce are legate de corona și de sortea statului interese era nu numai datorie. Lăsăm și că aceea a fost­ vina guverneloru absolutistice. Ar­e insă libera­lismulü constituționalu, de­cedată nu între­bați pe Romani în privința uniunei Transil­­i­vaniei, de ce amânați cestiunea naționalități­­­­loru, de ce nu redați vădată Bisericeî ro­­­­măne veduvite dreptulu de a-șî alege pre­­ pastorulu seű­­are nu suntu aceste totu a­ 3 tătea acte de absolutismü ladă cu Romănii.

Next