Romanulu, iunie 1868 (Anul 12)
1868-06-03
ROMANULU 4 IUNIU 1868 483 căci ar compromite toéra íntrega; — și atunci este de datoria și a Senatului și a puterii esecutive află lua și adu trămite înaintea justiției. De sigură, d-lorîi, că nici Camera deputaților, nici puterea esecutivă, nimeni intrunit asemenea casa nu va putea veni se apere, se sustragă justiției pe unu ministru devenită călcătorii de lege, pe unui ministru care s’a făcută culpabile de trădare de delapidare de bani, și acela care a descoperită anteiu aceste crime ale ministrului, acelaia revine și onórea de a’lü trimite înaintea justiției: — Dară ce are acumă a face acesta casă cu totulă escepționale, care se întâmplă la 30 ani uă dată în viata unei națiuni, — ce are de comună ciicu, una asemenea casă cu mecanismul constituționale de tote Zilele ală națiune!? Este pre situațiunea ministeriului un lucru ce ar ave nevoie se fie determinată pe tată Ziua? — A’țî vorbită de drepturile acelea carieră din firea lucrurilor, din natura regimului constituționale, căci onor. d. Vernescu a zisă: „unde este acestă principiă în constituțiune că Senatulă și Camera n’afi aceleași drepturi?“ și ve aduceți aminte că alții înaintea d-luî Ziseră: „unde estem constituțiune dreptulă Senatului de a da ună votă de blamă?“ și că am rîsă, aud inchi pe acei domni vorbind ă astă-felă. Nu-mi voiă permite a rîde și în facia d-luî Vernescu; voiă zice numai că argumentulă domniei-sale nu este nici mai tare nici mai seriosă. — Dacă, onorabile domnă Vernescu, acelă principiă nu este în adeveră scrisă — și nici că putea fi scrisă, — elăese insă din natura chiară a regimului constituționale. Dacă amândoue puterile statului, Senatul și Camera ar pute se restarne ună ministeriă numai prin ună simplu votă de neîncredere, regimele constituționale mai pură atunci se mai funcționeze. — Chiară în familia privată, domnitoră, lucrurile nu se petrecă altă-mintrelea.— chiară bărbatulă cu femeia, care întrunesc are superioritatea iei, și care după dreptură naturale este și ea făcută după chipul ă și asemănarea nostră, — ei bine! dacă atribuțiunile in familie ar fi altă felă, dacă bărbatul ar avea tóte drepturile, înțelegeți, d-!oră că atunci familia n’ar mai fi posibile, menagiulă nu s’ar mai putea face, mar putea socii se trăiască nici doue minute împreună (ilaritate, aplause). Vă voce. Cine este bărbatulă? (aplause ilaritate). D. ministru de interne d-loră, va spusă d. Chițu că acestă principiă ese din natura regimelor constituționale, fiind și că astăfelă acestă regiune funcționăză în tóte părțile, in tóte țerile, — și mai alesă în țerile acelea unde elă a făcută mărirea și puterea națiune!, in Englitera. — Ei! dară d-lui Vernescu nui este destulă că acestă principiă este înscrisă in viață constituționale a atătoră state, domnia-sea voiesce se stă încă înscrisă în constituțiunea nostră. Ei bine! mare decâtă se facă uă moțiune prin care se vă se propune modificări în constituțiune, fiindă că altă felă, deci onor. Sonată nu vasei se facă parte Camerii deputaților — uă parte care ese din natura lucrurilor, — și Senatul se se mărginescă în rolul ce ese din natura finței sale, olie și o die d-lor, cu inima mâhnită că regimele nostru constituționale este compromisă (sensațiune), și vădată compromisă, și că și Adunarea se renimă apoi se punemă umerii, — și se vie chiară și Senatulă, — va fi prea tărijiu; regimele constituționale nu va mai fi (sensațiune, aplause). Tóta pricina este ca conflictul ă se fiă înlăturată din vreme, eră se nu ne desceptămă tocmai după ce se va face reală. Gumă ? nu e destulă de frumosă destulă de mare rolulă Senatului României ! Dar suntă acolo onorabili demni cari vorbescă necontenită de camera Lordiloră, și nu se mulțămescă aceștî onorabili domni, cari ne place se presupune că că aă toți calitatea Lordiloră Englitereî — nu se mulțămescă se aibă și domniele-loră acelașă rolă în societatea Română care’lăsă și Lordiî din Senatulă Engliteriî nu credă că se umilesce Senatulă cândă uuiî voescă se lă marginéscu la rolulă ce are elă în alte lore puternice și mari. — Dară Onor. d. Vernescu dice: „Senatul a dată mnă votă de neîncredere și ministerială mare decâtă se aviseze“. — Apoi, onorabile domnă Vernescu, dumneta care ai și altă profesiune, nu’țî implinesce ore și pe acea de deputată ? Ce, nu sciî dumneta cuiă s’a ivită conflictu în senată? Nu sciî că aci nu este numai uă cestiune de încredere, dară mă conflictă Constituționale ? Onorabilele Senată pretinde că orî-ce votă orî-ce credită votată de Cameră trebue sa treca și prin Senată. Ei bine, acésta nu credinția Ministeriului, — și cumă adisă d Chițu, nua fostă nici ună ministeriă de cândă s’a votată Constituțiunea care se satisfacă în acésta voința espresă acumă de Onorari. Senată, fiindăcă pe tóte dilele s’aă cerută credite, și s’aă votă aseminea legi fără se se trămiță la Senată; i s’aă trămisă numai acelea cari înființiaă ună imposită; cândă se înființia ună venită noă, numai acela se trămitea fiinducă așia dice Constituțiunea și este positivă că așa ară trebui se se urmeze chiară cândă mară fi scrisă în Constituțiune, fiindăcă așa cere înțelepciunea unei societăți care dice că asemenea proiecte de legi trebue se mergá și la corpulă ponderatore. Miniștrii credă că citescă forte lămurită uă articlu sau Constituțiunea chiară, și onorabilele Senată o citește și elă dară o explică altă felă, și crede că o esplică mai bine de câtă toți Miniștrii, de câtă toți ceî-l-alțî omeni. Ei bine acumă cine are se otoréscu? Bă ca Ministru se clică are că Ministeriul se viă și se tac cu sabia dificultatea dscendă Senatului că asta este, și că prin urmare așa trebue sa fiă cumă înțelege elă? Nu domniseră. Miniștri nu pot si se facă așa, dară Senatulă ară trebui se facă mă proiect de lege, se să discute cu Miniștrii, apoi se vră acelă proiect și aci în Cameră, se se discute și astăferă se se hotárescă acesta cectiune și în Senată și aci în Cameră. Onorabilele d. Vernescu îmi spune că se venimă c’ună asemenea proiectă de lege interpretativă. Celă puțină astă dată amă putută și că se me găndescă la acestă espectitate și cândă S’a ivită acestă conflictă, amă disă onorabilului Senată. Ministerialăin totală a înțelesă asta, toți Miniștri cătî s’aă succedată, aă înțelesă totă așa, și Camera a înțelesă totă ca și Miniștri, numai domnielevostre ați Înțelesă altă felă , apoi domniloră Senatori nu aveți dumnevostru inițiativa legilor ă? prin urmare nu aveți de câtă se faceți ună proiect de lege, care discutată aci se se înainteze Camerei, sed daca nu voiți așa atunci numiți vă comisiune miestă, compusă din Senatorii și din Deputați și apoi se vă înțelegeți pentru ca se se potă înțelege apei și ambele Adunări: așa credă că domniseră că facă omenii de bună simță, nu ca acei experimentați, înțelepți și bătrâni, despre cari nea vorbită d. Vernescu, dară ca niște omeni mai simpli . . . (aplause). Ei bine, are nu suntemă noi la rândul nostru în dreptă se chernă și noi că nu era cestiunea aci, numai de uă susceptibilitate a Senatului pentru cutare împrejurare în privința articolului cutare din Constituțiune? Credă dacă domniloră că este și altăceva, fiindăcă nu d-nii Senatori suntă așa de neesperimentată în marșa Constituționale care nu știe că onorabilele Senată vine se aducă ună conflictă de cea mai mare importanță, conflict Constituționale între puterea esecutive și între tote puterile Statului, încâtă se puia pe tapetă sau disolvarea Senatului sau a Camerei și, domniloră, semi permiteți a crede ca Senatulă, corpă de lire conservativ, compusă, cumă spună, de omenii cei mai conservativi, când a făcută acestă conflictă, nu ’a iscată ca se se distrugă pe sine însuși, dară asemenea nu potă crede că nu S’a gândită la disolvarea Camerii. Vedeți dară domniloră câtă este de gravă acestă conflictă constituționale, adică acesta interpretațiune a Constituțiunei și a articululuî celui mai importate dintrînsa, căci acelă articole este realiză la punga țereî. Acestă articole domniloră este clară, elă a determinată definitivă mechanismulă nostru constituționale, este prin urmare fundamentală în Constituțiunea nóstrá; și apoî, domnialoră, aducă uă disoluțiune sau a Senatului seu a Camerei, fiindăcă și acesta nu amă trebuință S’o spună, toți scimă, simptimă că între majoritatea onorabilelui Senată și între aceia a onoratei Adunări este un mare deosebire de opiniuni, și de simptimante. Prin urmare, nu este achestiunea numai, după cumă am spus’o mai adineori, că ochii mai seri ai colegilor mei, nu placă Senatului, cestiunea nu este aci de persóne, precum a dis’o onorabilele domnă Vernescu, căci dăcă ară fi chiară alți ómeni pe aceste bani, totă așa s’ar fi fi întâmplată și semi permită onorabilele d. Vernescu ar spune că Românii nu suntă tocmai asta du plină de escese de modestie, ca se credă că că acel omeni ară fi putută avea nu numai uă majoritate pentru dinșiî in acesta adunare, dară că ea i-ară fi adorată ară fi avută ună felă de fetișismă pentru dinșiî. Și chiară atunci d’ară fi fost astfelă nu credă că majoritatea Senatului ară fi avută tema de majoritatea Camerei precumă o ared. Vernescă Așa este țara nostră, așa suntemă noi toți și crede că domnuță Vernescu o știe acesta prea bine, fiindăcă domnia-sea judecă lumea după sine. Așia dară castiunea nu este personale, și îl a rogă pe d. Vernescu se credă că nici că nici colegii mei, nu pre suntemă setoșî se simă la putere, și se fiă încredințată onorabilele d. Vernescu că de câte ori amă fostă și voi fi la putere, nu amă fostă și nu voi fi de câtă facândü mă sacrificiă și acestă sacrificiă pe care să facă, îlă facă cu plăcere, fiindăcă e pentru tora mea. Domnisoră, cestiunea este că spiritulă majorității Senatului are alte tendințe, principiile sale suntă cu totulu altele decâtă ale majorității Cameriî. D. Carp. Atunci disolvațî Senatulă. D. ministru de interne. Onorabilele D. Carp dice: „disolvațî Senatură,“ ei bine, domniseră ! că mam fostă în totădeuna în acordă nu numai cu adversarii mei, dar forte de multe ori am fostă chiară cu amicii mei politici cei mai strînșî; cu tote acestea am știută se facă sacrificie nu numai amiciloră mei politici dar chiară și adversarilorăinel, da, domniloră totă asta am făcută și facă și că cumă ațî făcută și domniele-vóstre în tóte împregiurările cele mari, precumă a făcută onorabilele D. Dimitrie Chica, D. Mavrogheni și toți domnia vostru, și amiciloră și adversariloră domniei-vóstre politici căndă era vorba de ’salvarea intereselor ă țereî. Acumă întrebă și că cumă de a putută întreba onorabilele D. Vernescu într’ună modă manițiară, dacă guvernulă de astădî este în deplină armoniă cu tóte puterile europeane, dacă este acordulă celă mai cordială, celă mai afectuosă, daca în fine ministerulă. . . . D. P. Carp. Se simte tare afară și’n întru. D. ministru de interne. Asta, onorabilele D. Carp se intereseza așta de multă de posițiunea mea încătă ține minte mai bine de cătă mine și . . . (din causa aplauseloră nu se mai aude) și îi mulțămescă. Adeverată asia adisă onor. D. Vernescu: Se simte ministerul, tare afară ? Se simte tare în năuntru ? Eă nu scă elice d-lui, elă trebue se scie. Am disă că onor. D. Vernescu adisă ună cuvântă malițiosă fiindă că nu este permisă unui Română,' unui deputată mai cu semn, se nu scie care este posițiunea țereî sele în faeia străiniloră; onor. B. Vernescu este deputată, este fostă ministru, a avută sorta țereî în mână și o s’o aibă pate și înăne și prin urmare unui omu ca d-luî nul este permisă se clică că nu scie care este situațiunea țereî în afară, ci încă numai în întru (aplause) și cu atătă mai multă soiă acesta onor, majoritatea Senatului și trebuia sa o scie, fiindăcă posițiunea sea o face se scie, și altă felă n’ar fi Senatulă României; scia cătă este de tare posițiunea țereî afară ca și înăuntru, scia greutățile ce trebue se le portoală împreună cu guvernul, și se caute a leșiura. Și tocmai fiindă că sc ia tóte acestea făcută ceea ce a făcută, credendă că . . . . . . eî dloră! situațiunea României va fi grea încă multă vreme; veți veni și d-v. la putere și nu credeți că în timpii d-v. va fi mai ușioră de cătă cumă este astă-dv, nu credeți că daca veți veni d-v. la putere, România va fi tare și puternică și riurile de miere și de lapte din paradisulă al coranului mahomedană va curge în România. Nu ve faceți ilusiunî. Abia eșimă dintrună tristă trecută, căci pînă ieri eiamă într’uă posițiune care nu era de natură nici d’a ne mări, nici d’a ne întări, nici d’a ne îmbogăți și nici d’a ne crea puteri în Europa ; d’abia am eșită din acele greutăți și cătă patriotismă ne trebue acumă ca se nu cademă eră intrînsulă!.. .sfârșitul fraseu nu se aude bine din causa aplauseloră). D. P. Carp. Schimbându-se ministerul, se va ușura. I. ministru dn interne. Se va ușura? Se dea Ddeă ca administrațiunea d-lui Carp... (Voci. Se ne ferescu Dumnedeă). Se fiă mai puținu părtenitare,se fiă mai liberale, se fiă mai cu semn cu dorință . . . cu dorință căldurosă pentru binele țereî! Și se credu onor. D. Carp că doresc și din totă sufletulă încă, că mî-așî da nevasta și copii,ași pune luptă cuțitură sacrificiului pe altarul patriei, pentru a aduce momentulă acela căndă a-și spera că s’ar putea face înfrățirea între dv. și intre noi (repetite aplause.) Voiți puterea? O daă cu fericire (întreruperi.) D. D. Sturza Aci tați discordia! D. ministru ele interne. Vedă cu mâhnire că imputarea de discordie vine de acolo (aretă la d. D. Sturza), din inima aceia, căreia credemă că’I amu dată dovedi că mamă spiritulă de discordie, ’iamă dată dovedi in faptă, căroraa altora póte cari aă mai multă încredere în mine, mamă avută ocasiunea se le daă. Se dea D țcă, Zică, că dacă ministerială actuală ma avută norocirea, ma fostă la înălțimea misiunei sale, dacă a fostă stiigadă, dacă a fostă pucină dibactă pentru a putea se aducă concordie între toți acei omeni, s’o facă ministerială d-vostră acésta, se unescă nu numai pe aceia cari suntă de bună credință, de cătă și pe aceia cari suntă orbiți de pasiuni și de interese, fiindăcă pe aceia după mine nimeni, nimică nu pute sei împace . Hristos a venită pe pământă și cu totă Dumnezeirea lui ma putută se împace pe totă lumea (aplause). Dacă este vorba de concordie d-loră, apoi re daă puterea și încă ve diaă și concursulă meă așa cumă haină dată totă deuna, și de sfidă pe ori cine se tăgăduiască, că oricândă amă eșită din ministeriă mamă dată concursulă meă pentru formarea cabinetului următoriă. Totă asia voiă da concursul meă și astăziî, se vie d. N. Ionescu, d. Grigore Balșă, d. P. Carp și se se pun pe aceste bănci și se fiă încredințați d-loră, că in minutulă cândă voră dovedi națiunii că au mai multă inteligință și că potă se aducă concordie și prosperitate și se facă tăria națiunii române. S’o ridice în năuntru și afară, se facă dorobanțură d-loră, (aplause). Și nu este curentă mare din partea mea, trebue se fiă crezută, fiindăcă omulă care asclută se intre și în pușcărie și se se ducă și la piciorele eșafodului, pentru interesulă patriei lui, scie pate se facă și asemene mici sacrificii. Ei bine d-foră. Senatulă scia și scia bine care este posițiunea ferei în străinătate; pentru ce dată tocmai în acelă minută provocă ună asemenea conflictă. Onor. d. Vernescu dice că, „ce este? la dată uă votă, e bine dacă ’Ia totă ună votă, mare ministerială de câtă se’șî pipăe posițiunea sea și dacă crede că nu e puternică se se ducă, sau dacă crede că este cu elă țara, se remâie și se disolve Senatul.“ Ei d-lor, asta ar fi dacă ar fi împrejurările în starea loră ordinariă, dacă ar fi Europa totă în cea mai mare linișce și siguranță cumă urca pe timpurile după santa alianță, cândă toți regii se desfătaă alergăndă dintruă reședință întralia și’șî dedaă scrutărî de frăție, atunci santa alianță și poporele se desfătaă împreună în fericiri. Astă-dî nu este însă asta, o sciți d-v., toți, și prin urmare și Senatulă o scia mai bine decâtă toți, fiindăcă în senilă scă suntă tóte acele eminințe întrunite. (D. Vernescu îl întreține încetă). Mai cu semn d-loră cumă îmi aduce aminte onor. d. Vernescu, că Senatulă a avută pe masă’î corespondință cu puterile străine și cunoscea totă, prin urmare cu atâtă mai multă scia cândă a adusă conflictulă, cari să se fiă consecințele lui. .... Vă voce. Disolvațî Senatulă. D. Ministru de interne. Eî dforă, apoi noi singuri, miniștrii de la noi înșine, se venimă se dfărîmă de sórta țereî în facia acestora greutăți?' Atunci ați avea dreptate se ziceți cumă mi S’adisă în Senată: „Cumă d-ta cred că escî capabile se ții singură sórta țereî?“ Ei d-loră, cumă ațî crede d-v. ca noi se luămă cestiunea cea mare singuri asupră-ne și se determinămă cari suntă drepturile Senatului, și cari suntă acelea ale Camerii deputaților. și se dfărîmă dacă trebue se provocămă astă-două criză electorale. D. Carp Illce: „disolvă Senatulă“. Ei! onorabile d-le Carp dacă ambii d-tele din Senilă ar fi sciutu că puterea esecutivă se află întruă posițiune asia de ușioră, n’ar fi dată rolului de blamă. (aplause.) Ară fi fostă prudințî cumă aă fostă și altă dată, cu tote că am avută iotă aceleași sentiminte. Eî, d-loră! daca muar fi de cătă uă singură greutate, aceaa este drumulă de seră. Drumul de seră este votată de Cameră și este acceptată cu nerăbdare de țara întregai (aprobări). Elă trebue a fi votată și de Senată, care insă refusă de a lucra cu ministerial actuale; în fada acestei situațiuni, bine ar fi dacă noia mă merge și a mă da consiliu tronului se disolve Senatulă, fiindăcă misiunea d’a disolve Camera negreșită ă ’șî-o reservă alții ére nu noi ? (ilaritate) D. Carp și d. Vernescu rliceaă trimiteți-ne înaintea alegetoriloru. • D. Vernescu. Mumai pe mine. D. Ministru de Interne. D. Vernescu vorbesce totădeuna malițiosă, fiindăcă nu pociă se’să trimită numai pe d-lum, ci împreună cu colegii d-sele. Cumă o se trimiță că Senatulă acasă pînă nu va vota drumurile de seră, și Senatulă dice: „nu voiescă se mai lucreză cu d-vóstra!“ Acésta carpela de situațiune este cumă iuiie Francesulă: „cusută cu firă albă,“ se vede cusătura cale de doue poști..... D. Carp. Retrageți-ve! D. Ministru de Interne. D. Carp duce: „retrageți-ve!“ Apoi acesta amă făcutu-o și noi. Senatură adisă se ne ducemă, și noi ne-amă dusă, dară suntă ómeni carii credă că nu suntemă numai noi și cu d. Panait Radu care a făcută moțiunea în țara Romănescu, ci mai suntă și alții..... Vă voce. Numai tronulă. D. Ministru de interne. Tronulă, Domniloră? Se fiți încredințați că tronulă nu va merge nici uă dată de câtă cutera și acolo unde va fi inima țere( va fi și tronulă fapla use prelungite și intusiaste), D. Candiano. D. Cârpă va merge cu bandele; Da, așa. I. Ministru de interne. Nu voiă se ridică cuvîntulă care dă adică d. Vernescu. D-lui a zisă: „ați făcută gunoie pe aceia cari suntă după constituțiune legislatorii noștriî, și voiți se neînjosiți și pe noi, și pe acea instituțiunea naționale;“ ba încă, a.zis și mai multă, a zisă că și pe minoritatea din Cameră o tratați totă ca pe Senată. Eă, d-loră, ași fi vrută ca d. Vernescu se -și legitimeze afirmațiunele domniei-sale, se zică ca domnii stenografi se aducă acel frase ale d-lui Chițu, fiindă că dacă d. Carp are memorie pentru mine, amă și că pentru onori d. Chițu în acestă momentă. Opor. d. Chițu a vorbită numai de acei cari aă esprimată acelașî idei prin jurnale afară chiară aci la tribună, dară n’a vorbită de minoritatea acestei Camere. Ei, d-soră! apoi dacă d. Vernescu n’are memorie, are d. Cârpă și -șî aduce aminte c’a fostă de multe ori desavuată de toți aceia cari se dă alături cu domnia-sea. Cândă a atacată în unele cazuri, într’ună modă fórte tare, minoritatea în demnitatea iei, n’a voită se se asocieze ru d-sea. Insă onor. d. Vernescu nu sa mărginită a da numai niște povețe, ci a făcută și niște amenințări, a zisă „nu aruncați pete de sînge pe frunțile unora, fiți prudințî că póte alții ve voră îneca în sânge. “ D. Vernescu. N’amă zisă așa. D. Ministru de interne. Nu -mî aducă aminte binecuvîntă cu cuvîntu, de câtă ideia a fostă acesta și pe urmă ațî zisă: „băgați de somn, fiți prudințî căci aceia pe cari ’i atacați suntă spălați, suntă achitați; érü voi sunteți încă espușî d’a fi trași pe băncile de acusare. Eă știă de multă, domnule Vernescu, că mulți ară voi se ne tragă nu numai pe băncile de acusare, dară érd în fundulă temnițiloră, însă mai curagială fiindă-că aă consciința care le strigă că nu suntemă vinovați și că țara nu ’î va urma, de aceia nu ne tragă pe băncile de acusare D-loră, nu suntem în totulă pentru moțiunea d-lui Chițu. D. Vernescu. Me asceptamă» I. Ministru din Intru. Negreșită fiindă că d. Vernescu știe că celă puțină suntă modestă. Domniloră, eă vedă situațiunea mai gravă de cătă o vede d. Chițu. Nu este delocu cestiunea de a remănea noi astăzi la putere și nu noi personalmente, ci represintanții majorității oricării ar fi. Noi putemă eși mâne póte, și era și asemenea póte veni măneci. Vernescu ca ministru, fiindăcă în principie suntemă de acordă, numai cestiunea de partită ne despărțesce (ilaritate, aplause). Nu este cestiunea daca noî c] se stămă la putere să se ne ducemă; este cestiunea domniloră, cestiunea însemnată se reparămă, se scotemă carulă constituțională din nomolulă în care îlătrase erî moțiunea d-lui Panait Radu și la care s’a asociată 32 Senatori. Acéstá situațiune mi-aduce aminte d-lor, că este uă piesă de teatru unde femeia este forte necojiciosä și nu pate bărbatulă se trăască cu dînsa, și n’a putută se traéscá cu unulă cu douî; a venită însă ună ală 3-lea și s-a găsită leaculă, vindecarea; s’a făcută că este mai necojiciosu de cătă femeia și a începută se strige, se spargă, și se strice totă din casă, femeia S’a speriată șî s’a făcută bună. Noi se facem din contra corpului matură, corpului prudinte, corpului ponderatore, corpului moderatore pe care Tam atrasă unii ca se ia rolul nostru, se ia măsurî camă aventurose, cam revoluționare. Asta dar se propune onor. Senată Camerei deputaților, se se înțelegă asupra interpretări acelei articolă controversată din Constituțiune, și căndă veți găsi împreuna cu domnii Senatori soluțiunea lui, atuncî se tratați și alte cestiuni; astăfelă pate că simtimintele d-vaslic de partite și ale d-loră se revic la simptiminte liniscite și se seamănd oposițiunea pentru altă ocasiune, în care mară putea se facă reă țereî, se revină asupra aceloră cea făcută, se urmeze ora pe terămui constituționale și se să faceți se înțelegă că altă dată căndă va avea dorința se facă uă schimbare de ministeri, se facă mai anter onare ,și Camerei deputaților, a se înțelege cu dînsulă și apoi se vină se facă schimbarea, ca nici uă dată se nu aducă ună conflictă constituțională, și ună conflictă care se pură Constituțiunea nóstrá întruă situațiune ca cea de faclă. Ședința de la 3 iuniu 1868. Luptă președința domnului C. A. Rosetti. Se facă mai multe comunicări, între cari demisiunea d-lui D. Ghica din comisiunea socotelată. D. Președinte alu consiliului, comunică că demisiunea ministeriului a fost refuzată de Măria Sea Domnitorulă și că Senatulă a fostă prin urmare disolvată. D. Al. Lahovari, asupra comunicării d-lui președinte ală consiliului, recunosce că disolverea este legale și e gata a pleca capulă totă deuna înaintea unoră asemeni soluțiuni legali, însă se redică uă cestiune constituționale,, aceea dacă mai pate adunarea lucra fără Senată ? D. Lahovari crede că Adunarea nu mai pate lucra în lipsa Senatului, care este parte din puterea legiuitoriă și acesta credință o bașeza d-lum pe ceea ce pretinde că se face aiurea. Camera nu mai este acum bună legiuitoră, căci mandatul ă scă este jumătățită și nu mai póte lucra