Romanulu, iunie 1868 (Anul 12)

1868-06-03

ROMAN­UL­U 4 IUNIU 1868 483 căci ar compromite toéra íntrega; — și a­­tunci este de datoria și a Senatului și a pu­terii esecutive află lua și adu trămite îna­intea justiției. De sigură, d-lorîi, că nici Ca­mera deputaților­, nici puterea esecutivă, ni­meni intrunit asemenea casa nu va putea veni se apere, se sustragă justiției pe unu ministru devenită călcătorii de lege, pe unui ministru care s’a făcută culpabile de trădare de delapidare de bani, și acela care a des­coperită anteiu aceste crime ale ministrului, acelai­a revine și onórea de a’lü trimite îna­intea justiției: — Dară ce are acumă a face acesta casă cu totulă escepționale, care se întâmplă la 30 ani uă dată în viata unei națiuni, — ce are de comună ciicu, una a­­semenea casă cu mecanismul­ constituționale de tote Zilele ală națiune!? Este pre situ­ațiunea ministeriului un­ lucru ce ar ave nevoie se fie determinată pe tată Ziua? — A’țî vorbită de drepturile acelea cari­eră din firea lucrurilor­, din natura regi­mului constituționale, căci onor. d. Vernescu a zisă: „unde este acestă principiă în con­­stituțiune că Senatulă și Camera n’afi acele­ași drepturi?“ și ve aduceți aminte că alții înaintea d-luî Ziseră: „unde estem­ constitu­­țiune dreptulă Senatului de a da ună votă de blamă?“ și că am rîsă, a­ud inchi pe acei domni vorbind ă astă-felă. Nu-mi voiă per­mite a rîde și în facia d-luî Vernescu; voiă zice numai că argum­entulă domniei-sale nu este nici mai tare nici mai seriosă. — Dacă, onorabile domnă Vernescu, acelă principiă nu este în adeveră scrisă — și nici că putea fi scrisă, — elă­ese insă din natura chiară a regimului constituționale. Dacă amândoue puterile statului, Senatul­ și Camera ar pute se restarne ună ministeriă numai prin ună simplu votă de neîncredere, regimele con­stituționale mai pură atunci se mai funcțio­neze. — Chiară în famili­a privată, domni­­toră, lucrurile nu se petrecă altă-mintrelea.— chiară bărbatulă cu femeia, care întrunesc are superioritatea iei, și care după dreptură naturale este și ea făcută după chipul ă și asemănarea nostră, — ei bine! dacă atribu­­țiunile in familie ar fi altă­ felă, dacă băr­batul­ ar avea tóte drepturile, înțelegeți, d-!oră că atunci familia n’ar mai fi posibile, mena­­giulă nu s’ar mai pute­a face, mar putea so­cii se trăiască nici doue minute împreună (ilaritate, aplause). Vă voce. Cine este bărbatulă? (aplause ilaritate). D. ministru de interne d-loră, va spusă d. Chițu că acestă principiă ese din natura regimelor constituționale, fiind și că astă­felă acestă regiune funcționăză în tóte părțile, in tóte țerile, — și mai alesă în țerile acelea unde elă a făcută mărirea și puterea națiu­ne!, in Englitera. — Ei! dară d-lui Vernescu nui este destulă că acestă principiă este în­scrisă in viață constituționale a atătoră state, domnia-sea voiesce se stă încă înscrisă în constituțiunea nostră. Ei bine! mare de­câtă se facă uă moțiune prin care se v­ă se pro­­pune modificări în constituțiune, fiindă că altă­ felă, deci onor. Sonată nu va­sei se facă parte Camerii deputaților­ — uă parte care ese din natura lucrurilor­, — și Sena­tul se se mărginescă în rolul ce ese din natura fi­nței sale, o­­lie și o die d-lor, cu inima mâh­nită că regimele nostru constituționale este compromisă (sensațiune), și vădată compro­misă, și că și Adunarea se renim­ă apoi se punem­ă umerii, — și se vie chiară și Se­natulă, — va fi prea tărijiu; regimele con­stituționale nu va mai fi­ (sensațiune, aplause). Tóta pricina este ca conflictul ă se fiă în­lăturată din vreme, eră se nu ne desceptămă tocmai după ce se va face reală. Gumă ? nu e destulă de frumosă destulă de mare rolulă Senatului României ! Dar suntă acolo onorabili demni cari vorbescă neconte­nită de camera Lordiloră, și nu se mulță­­mescă aceștî onorabili domni, cari ne place se presupune că că aă toți calitatea Lordiloră Englitereî — nu se mulțămescă se aibă și dom­­niele-loră acelașă rolă în societatea Română care’lă­să și Lordiî din Senatulă Engliteriî nu credă că se umilesce Senatulă cândă u­­uiî voescă se­ lă m­arginéscu la rolulă ce are elă în alte lore puternice și mari. — Dară Onor. d. Vernescu dice: „Senatul a dată mnă votă de neîncredere și ministerială mare de­­câtă se aviseze“. — Apoi, onorabile domnă Vernescu, dumneta care ai și altă profesiune, nu’țî implinesce ore și pe acea de deputată ? Ce, nu sciî dumneta cui­ă s’a ivită conflictu în senată? Nu sciî că aci nu este numai uă cestiune de încredere, dară m­ă conflictă Con­stituționale ? Onorabilele Senată pretinde că orî-ce votă orî-ce credită votată de Cameră trebue sa treca și prin Senată. Ei bine, acésta nu credinția Ministeriului, — și cumă a­disă d Chițu, nua fostă nici ună ministeriă de cândă s’a votată Constituțiunea care se satisfacă în acésta voința espresă acumă de Onorari. Se­nată, fiindă­că pe tóte dilele s’aă cerută cre­dite, și s’aă votă aseminea legi fără se se tră­­miță la Senată; i s’aă trămisă numai acelea cari înființiaă ună imposită; cândă se înfiin­ția ună venită noă, numai acela se trămitea fiindu­că așia dice Constituțiunea și este po­­sitivă că așa ară trebui se se urmeze chiară cândă mară fi scrisă în Constituțiune, fi­indă­că așa cere înțelepciunea unei societăți care dice că asemenea proiecte de legi tre­bue se mergá și la corpulă ponderatore. Miniștrii credă că citescă forte lămurită u­ă articlu sau­ Constituțiunea chiară, și o­­norabilele Senată o citește și elă dară o ex­­plică altă­ felă, și crede că o esplică mai bine de câtă toți Miniștrii, de câtă toți ceî-l-alțî omeni. Ei bine acumă cine are se otoréscu? Bă ca Ministru se clică are că Ministeriul se viă și se­ tac cu sabia dificultatea dscendă Senatului că asta este, și că prin urmare așa trebue sa fiă cumă înțelege elă? Nu dom­­­niseră. Miniștri nu pot si se facă așa, dară Senatulă ară trebui se facă m­ă proiect de lege, se­ să discute cu Miniștrii, apoi se vră acelă proiect și aci în Cameră, se se discute și astă­feră se se hotárescă acesta cectiune și în Senată și aci în Cameră. Onorabilele d. Vernescu îmi spune că se venimă c’ună asemenea proiectă de lege in­terpretativă. Celă puțină astă­ dată amă pu­tută și că se m­e găndescă la acestă espe­­ctitate și cândă S’a ivită acestă conflictă, amă disă onorabilului Senată. Ministerială­in to­tală a înțelesă asta, toți Miniștri cătî s’aă suc­cedată, aă înțelesă totă așa, și Camera a înțelesă totă ca și Miniștri, numai domniele­­vostre ați Înțelesă altă­ felă , apoi domniloră Senatori nu aveți dumnevostru inițiativa le­gilor ă? prin urmare nu aveți de câtă se faceți ună proiect de lege, care discutată aci se se înainteze Camerei, sed daca nu voiți așa a­­tunci numiți vă comisiune miestă, compusă din Senatorii și din Deputați și apoi se vă în­țelegeți pentru ca se se potă înțelege apei și ambele Adunări: așa credă că domniseră că facă omenii de bună simță, nu ca acei experimentați, înțelepți și bătrâni, despre cari ne­a vorbită d. Vernescu, dară ca niște o­­meni mai simpli . . . (aplause). Ei bine, are nu suntemă noi la rândul­ nostru în dreptă se ch­ernă și noi că nu era cestiunea aci, numai de uă susceptibilitate a Senatului pentru cutare împrejurare în pri­vința articolului cutare din Constituțiune? Credă dacă domniloră că este și altă­ceva, fiindă­că nu d-nii Senatori suntă așa de ne­­esperimentată în marșa Constituționale ca­re nu știe că onorabilele Senată vine se aducă ună conflictă de cea mai mare importanță, conflict Constituționale între puterea esecutive și între tote puterile Statului, încâtă se puia pe tapetă sau disolvarea Senatului sau a Ca­merei și, domniloră, sem­i permiteți a crede ca Senatulă, corpă de lire conservativ, com­pusă, cumă spună, de omenii cei mai con­servativi, când­ a făcută acestă conflictă, nu ’a iscată ca se se distrugă pe sine însuși, dară asemenea nu potă crede că nu S’a gân­dită la disolvarea Camerii. Vedeți dară dom­niloră câtă este de gravă acestă conflictă constituționale, adică acesta interpretațiune a Constituțiunei și a articululuî celui mai im­portate dintrînsa, căci acelă articole este re­ali­ză la punga țereî. Acestă articole domniloră este clară, elă a determinată definitivă mechanismulă nos­tru constituționale, este prin urmare fun­damentală în Constituțiunea nóstrá; și apoî, domnialoră, aducă uă disoluțiune sau a Se­natului seu a Camerei, fiindă­că și acesta nu amă trebuință S’o spună, toți scimă, simp­­timă că între majoritatea onorabilelui Senată și între aceia a onoratei Adunări este un mare deosebire de opiniuni, și de simptimante. Prin urmare, nu este ac­­hestiunea nu­mai, după cumă am spus’o mai adineori, că ochii mai seri ai colegilor­ mei, nu placă Senatului, cestiunea nu este aci de persóne, precum a dis’o onorabilele domnă Vernescu, căci dăcă ară fi chiară alți ómeni pe aceste ban­i, totă așa s’ar fi fi întâmplată și sem­i permită onorabilele d. Vernescu ar spune că Românii nu suntă tocmai asta du plină de escese de modestie, ca se credă că că acel omeni ară fi putută avea nu numai uă majo­ritate pentru dinșiî in acesta adunare, dară că ea i-ară fi adorată ară fi avută ună felă de fetișismă pentru dinșiî. Și chiară a­­tunci d’ară fi fost ast­felă nu credă că ma­joritatea Senatului ară fi avută tema de ma­joritatea Camerei precumă o are­d. Vernescă Așa este țara nostră, așa suntemă noi toți și crede că domnuță Vernescu o știe acesta prea bine, fiindă­că domnia-sea judecă lumea după sine. Așia dară castiunea nu este per­sonale, și îl a rogă pe d. Vernescu se credă că nici că nici colegii mei, nu pre suntemă setoșî se simă la putere, și se fiă încredin­țată onorabilele d. Vernescu că de câte ori amă fostă și voi fi la putere, nu amă fostă și nu voi fi de câtă facândü m­ă sacrificiă și acestă sacrificiă pe care­ să facă, îlă facă cu plăcere, fiindă­că e pentru tor­a mea. Domnisoră, cestiunea este că spiritulă ma­jorității Senatului are alte tendințe, principiile sale suntă cu totulu altele de­câtă ale ma­jorității Cameriî. D. Carp. Atunci disolvațî Senatulă. D. ministru de interne. Onorabilele D. Carp dice: „disolvațî Senatură,“ ei bine, dom­niseră ! că mam fostă în totă­deuna în a­­cordă nu numai cu adversarii mei, dar forte de multe ori am fostă chiară cu amicii mei politici cei mai strînșî; cu tote acestea am știută se facă sacrificie nu numai amiciloră mei politici dar chiară și adversariloră­inel, da, domniloră­ totă asta am făcută și facă și că cumă ațî făcută și domniele-vóstre în tóte împregiurările cele mari, precumă a fă­cută onorabilele D. Dimitrie Chica, D. Ma­­vrogheni și toți domnia­ vostru, și amiciloră și adversariloră domniei-vóstre politici căndă era vorba­ de ’salvarea intereselor ă țereî. Acumă întrebă și că cumă de a putută întreba onorabilele D. Vernescu într’ună modă manițiară, dacă guvernulă de astă­dî este în deplină armoniă cu tóte puterile europeane, dacă este acordulă celă mai cordială, celă mai afectuosă, daca în fine m­inisterulă. . . . D. P. Carp. Se simte tare afară și’n întru. D. ministru de interne. Asta, onorabi­lele D. Carp se intereseza așta de multă de posițiunea mea în­cătă ține minte mai bine de cătă mine și . . . (din causa aplauseloră nu se­ mai aude) și îi mulțămescă. Adeverată asia a­disă onor. D. Vernescu: Se simte mi­­nisterul, tare afară ? Se simte tare în năun­­tru ? Eă nu sc­ă elice d-lui, elă trebue se scie. Am disă că onor. D. Vernescu a­disă ună cuvântă malițiosă fiindă că nu este permisă unui Română,' unui deputată mai cu semn, se nu scie care este posițiunea țereî sele în faeia străiniloră; onor. B. Vernescu­­ este de­putată, este fostă ministru, a­­ avută sorta țereî în mână și o s’o aibă pate și înăne și prin urmare unui omu ca d-luî nul este permisă se clică că nu scie care este situa­­țiunea țereî în afară, ci încă numai în întru (aplause) și cu atătă mai multă soiă acesta onor, majoritate­a Senatului și trebuia sa o scie, fiindă­că posițiunea sea o face se scie, și altă­ felă n’ar fi Senatulă României; scia cătă este de tare posițiunea țereî afară ca și înăuntru, scia greutățile ce trebue se le porto­ală împreună cu guvernul­, și se caute a le­­șiura. Și tocmai fiindă­ că sc ia tóte aceste­a făcută ceea ce a făcută, credendă că . . . . . . eî d­loră! situațiunea Româ­niei va fi grea încă multă vreme; veți veni și d-v. la putere și nu credeți că în timpii d-v. va fi mai ușioră de cătă cumă este astă-dv, nu credeți că daca veți veni d-v. la putere, România va fi tare și puternică și riurile de miere și de lapte din paradisulă al coranului mahomedană va curge în Româ­nia. Nu ve faceți ilusiunî. Abia eșimă din­­trună tristă trecută, căci pînă ieri eiamă într’uă posițiune care nu era de natură nici d’a ne mări, nici d’a ne întări, nici d’a ne îmbogăți și nici d’a ne crea puteri în Eu­ropa ; d’abia am eșită din acele greutăți și cătă patriotismă ne trebue acumă ca se nu cademă eră intrînsulă!.. .sfârșitul fraseu nu se aude bine din causa aplauseloră). D. P. Carp. Schimbându-se ministerul, se va ușura. I­. ministru dn interne. Se va ușura? Se dea D­deă ca admin­istrațiunea d-lui Carp... (Voci. Se ne ferescu Dum­nedeă). Se fiă mai puținu părtenitare,­­se fiă mai liberale, se fiă mai cu semn cu dorință . . . cu dorință căldurosă pentru binele țereî! Și se credu onor. D. Carp că doresc și din totă sufletulă încă, că mî-așî da nevasta și copii,­­ași pune luptă cuțitură sacrificiului pe al­­tarul­ patriei, pentru a aduce momentulă acela căndă a-și spera că s’ar putea face în­frățirea între d­v. și intre noi (repetite a­­plause.) Voiți puterea? O daă cu fericire (întreruperi.) D. D. Sturza Aci tați discordia! D. ministru ele interne. Vedă cu mâh­nire că imputarea de discordie vine de acolo (aretă la d. D. Sturza), din inima aceia, că­reia credemă că’I amu dată dovedi că mamă spiritulă de discordie, ’i­amă dată dovedi in faptă, cărora­a altora póte cari aă mai mul­tă încredere în mine, mamă avută ocasiunea se le daă. Se dea D­ ț­că, Zică, că dacă ministerială actuală ma avută norocirea, ma fostă la înăl­țimea misiunei sale, dacă a fostă stiigad­ă, dacă a fostă pucină dibactă pentru a putea se aducă concordie între toți acei omeni, s’o facă ministerială d-vostră acésta, se unescă nu numai pe aceia cari suntă de bună cre­dință, de cătă și pe aceia cari suntă orbiți de pasiuni și de interese, fiindă­că pe aceia după mine nimeni, nimică nu pute sei îm­pace . Hristos a venită pe pământă și cu totă Dumnezeirea lui ma putută se împace pe totă lumea (aplause). Dacă este vorba de concordie d-loră, apoi re daă puterea și încă ve diaă și concursulă meă așa cum­ă haină dată totă deuna, și de sfidă pe ori cine se tăgăduiască, că ori­cândă amă eșită din ministeriă mamă dată concursulă meă pen­tru formarea cabinetului următoriă. Totă a­­sia voiă da concursul meă și astă­ziî, se vie d. N. Ionescu, d. Grigore Balșă, d. P. Carp și se se pun pe aceste bănci și se fiă în­credințați d-loră, că in minutulă cândă voră dovedi națiunii că au mai multă inteligință și că potă se aducă concordie și prosperi­tate și se facă tăria națiunii române. S’o ridice în năuntru și afară, se facă doro­­banțură d-loră, (aplause). Și nu este curentă mare din partea mea, trebue se fiă crezută, fiindă­că omulă care a­sclută se intre și în pușcărie și se se ducă și la piciorele eșafodului, pentru inte­­resulă patriei lui, scie pate se facă și ase­mene mici sacrificii. Ei bine d-foră. Senatulă scia și scia bine care este posițiunea ferei în străinătate; pen­tru ce dată tocmai în acelă minută provocă ună asemenea conflictă. Onor. d. Vernescu dice că, „ce este? la dată u­ă votă, e­ bine dacă ’I­a totă ună votă, mare ministerială de câtă se’șî pipăe posițiunea sea și dacă crede că nu e puter­nică se se ducă, sau dacă crede că este cu elă țara, se remâie și se disolve Senatul.“ Ei d-lor, asta ar fi dacă ar fi împrejurările în starea loră ordinariă, dacă ar fi Europa totă în cea mai mare linișce și siguranț­ă cumă urca pe timpurile după santa alianță, cândă toți re­gii se desfătaă alergăndă dintruă reședință întralia și’șî dedaă scrutărî de frăție, atunci santa alianță și poporele se desfătaă împreu­nă în fericiri. Astă-dî nu este însă asta, o sciți d-v., toți, și prin urmare și Senatulă o scia mai bine de­câtă toți, fiindă­că în se­­nilă scă suntă tóte acele eminințe întrunite. (D. Vernescu îl­ întreține încetă). Mai cu semn d-loră cumă îmi aduce aminte onor. d. Vernescu, că Senatulă a avută pe masă’î corespondință cu puterile străine și cuno­­scea totă, prin urmare cu atâtă mai multă scia cândă a adusă conflictulă, cari să se fiă consecințele lui. .... Vă voce. Disolvațî Senatulă. D. Ministru de interne. Eî d­foră, apoi noi singuri, miniștrii de la noi înșine, se ve­nimă se dfărîmă de sórta țereî în facia ace­stora greutăți?' Atunci ați avea dreptate se ziceți cumă mi S’a­disă în Senată: „Cumă d-ta cred­ că escî capabile se ții singură sór­ta țereî?“ Ei d-loră, cumă ațî crede d-v. ca noi se luămă cestiunea cea mare singuri asupră-ne și se determinămă cari suntă drep­turile Senatului, și cari suntă acelea ale Camerii deputaților­. și se dfărîmă dacă tre­bue se provocămă astă-do­uă criză electorale. D. Carp Illce: „disolvă Senatulă“. Ei! o­­norabile d-le Carp dacă amb­ii d-tele din Se­­nilă ar fi sciutu că puterea esecutivă se află întruă posițiune asia de ușioră, n’ar fi dată rolului de blamă. (aplause.) Ară fi fostă prudințî cumă aă fostă și altă dată, cu tote că am avu­tă iotă aceleași sentiminte. Eî, d-loră! daca muar fi de cătă uă singură greutate, acea­a este drumulă de seră. Drumul­ de seră este votată de Ca­meră și este acceptată cu nerăbdare de țara întregai (aprobări). Elă trebue a fi votată și de Senată, care insă refusă de a lucra cu mi­nisterial­ actuale; în fada acestei situațiuni, bine ar fi dacă noi­a mă merge și a mă da consiliu tronului se disolve Senatulă, fiindă­că misiunea d’a disolve Camera negreșită ă ’șî-o reservă alții ére nu noi ? (ilaritate) D. Carp și d. Vernescu rliceaă trimiteți-ne înaintea alegetoriloru. • D. Vernescu. Mumai pe mine. D. Ministru de Interne. D. Vernescu vorbesce totă­deuna malițiosă, fiindă­că nu pociă se’să trim­ită numai pe d-lum, ci îm­preună cu colegii d-sele. Cumă o se trim­iță că Senatulă acasă pînă nu va vota drumu­rile de seră, și Senatulă dice: „nu voiescă se mai lucreză cu d-vóstra!“ Acésta carpela de situațiune este cumă iuiie Francesulă: „cusută cu firă albă,“ se vede cusătura cale de doue poști..... D. Carp. Retrageți-ve! D. Ministru de Interne. D. Carp duce: „retrageți-ve!“ Apoi acesta amă făcutu-o și noi. Senatură a­disă se ne ducemă, și noi ne-amă dusă, dară suntă ómeni carii credă că nu suntemă numai noi și cu d. Panait Radu care a făcută moțiunea în țara Romă­nescu, ci mai suntă și alții..... Vă voce. Numai tronulă. D. Ministru de interne. Tronulă, Dom­niloră? Se fiți încredințați că tronulă nu va merge nici uă dată de câtă cu­t­era și acolo unde va fi inima țere( va fi și tronulă fa­­pla use prelungite și intusiaste), D. Candiano. D. Cârpă va merge cu bandele; Da, așa. I­. Ministru de interne. Nu voiă se ridică cuvîntulă care dă a­dică d. Vernescu. D-lui a zisă: „ați făcută gunoie pe aceia cari suntă după constituțiune legislatorii noștriî, și voiți se ne­înjosiți și pe noi, și pe acea instituțiunea naționale;“ ba­ încă, a.zis și mai multă, a zisă că și pe minoritatea din Ca­meră o tratați totă ca pe Senată. Eă, d-loră, ași fi vrută ca d. Vernescu se -și legitimeze afirmațiunele domniei-sale, se zică ca domnii stenografi se aducă acel frase a­le d-lui Chițu, fiindă că dacă d. Carp are memorie pentru mine, amă și că pentru onori d. Chițu în acestă momentă. Opor. d. Chițu a vorbită numai de acei cari aă es­primată acelașî idei prin jurnale afară chiară aci la tribună, dară n’a vorbită de minoritatea acestei Camere. Ei, d-soră! a­­poi dacă d. Vernescu n’are memorie, are d. Cârpă și -șî aduce aminte c’a fostă de multe ori desavuată de toți aceia cari se dă alături cu domnia-sea. Cândă a atacată în unele cazuri, într’ună modă fórte tare, minoritatea în demnitatea iei, n’a voită se se asocieze ru d-sea. Insă onor. d. Vernescu nu sa mărginită a da numai niște povețe, ci a făcută și niște amenințări, a zisă „nu aruncați pete de sîn­­ge pe frunțile unora, fiți prudințî că póte alții ve voră îneca în sânge. “ D. Vernescu. N’amă zisă așa. D. Ministru de interne. Nu -mî aducă aminte bine­cuvîntă cu cuvîntu, de câtă i­­deia a fostă acesta și pe urmă ațî zisă: „băgați de somn, fiți prudințî căci aceia pe cari ’i atacați suntă spălați, suntă achitați; érü voi sunteți încă espușî d’a fi trași pe băncile de acusare. Eă știă de multă, dom­nule Vernescu, că mulți ară voi se ne tragă nu numai pe băncile de acusare, dară érd în fundulă temnițiloră, însă mai curagială fiindă-că aă consciința care le strigă că nu suntemă vinovați și că țara nu ’î va urma, de aceia nu ne tragă pe băncile de acusare D-loră, nu suntem în totulă pentru moțiu­nea d-lui Chițu. D. Vernescu. Me asceptamă» I­. Ministru din Intru. Negreșită fiindă că d. Vernescu știe că celă puțină suntă modestă. Domniloră, eă vedă situațiunea mai gravă de cătă o vede d. Chițu. Nu este de­locu cestiunea de a remănea noi astă­zi la putere și nu noi personalmente, ci represintanții ma­jorității ori­cării ar fi. Noi putemă eși mâ­ne póte, și era­ și asemenea póte veni măne­ci. Vernescu ca ministru, fiindă­că în prin­cipie suntemă de acordă, numai cestiunea de partită ne despărțesce (ilaritate, aplause). Nu este cestiunea daca noî c] se stămă la putere s­ă se ne ducemă; este cestiunea domniloră, cestiunea însemnată se reparămă, se scotemă carulă constituțională din nomo­­lulă în care îlă­trase erî moțiunea d-lui Panait Radu și la­­ care s’a asociată 32 Se­natori. Acéstá situațiune mi-a­duce aminte d-lor, că este uă piesă de teatru unde femeia este forte necojiciosä și nu pate bărbatulă se tră­­ască cu dînsa, și n’a putută se traéscá cu unulă cu douî; a venită însă ună ală 3-lea și s-a găsită leaculă, vindecarea; s’a făcută că este mai necojiciosu de cătă femeia și a începută se strige, se spargă, și se strice totă din casă, femeia S’­a speriată șî s’a fă­cută bună. Noi se facem din contra corpului matură, corpului prudinte, corpului ponderatore, cor­pului moderatore pe care Tam atrasă unii ca se ia rolul nostru, se ia măsurî camă aventurose, cam revoluționare. Asta dar se propune onor. Se­nată Camerei deputaților, se se înțelegă a­­supra interpretări acelei articolă controver­sată din Constituțiune, și căndă veți găsi îm­preuna cu domnii Sena­tori so­l­uți­u­nea lui, a­­tuncî se­ tratați și alte cestiuni; astă­felă pate că simtimintele d-vaslic de partite și ale d-loră se revic la simptiminte liniscite și se se­a­­mănd oposițiunea pentru altă ocasiune, în care mară putea se facă reă țereî, se revi­nă asupra aceloră ce­a făcută, se urmeze ora pe terămui constituționale și se­ să faceți se înțelegă că altă dată căndă va avea do­rința se facă uă schimbare­ de ministeri, se facă mai anter­ onare ,și Camerei deputaților, a se înțelege cu dînsulă și apoi se vină se facă schimbarea, ca nici uă dată se nu adu­că ună conflictă constituțională, și ună con­flictă care se pură Constituțiunea nóstrá în­­truă situațiune ca cea de faclă. Ședința de la 3 iuniu 1868. Luptă președința domnului C. A. Rosetti. Se facă mai multe comunicări, între cari demisiunea d-lui D. Ghica din comisiunea so­­cotelată. D. Președinte alu consiliului, comunică că demisiunea ministeriului a fost­ refuzată de Măria Sea Domnitorulă și că Senatulă a fostă prin urmare disolvată. D. Al. Lahovari, asupra comunicării d-lui președinte ală consiliului, recunosce că disolverea este legale și e gata a pleca ca­­pulă totă deuna înaintea unoră asemeni so­­luțiuni legali, însă se redică uă cestiune constituționale,, aceea dacă mai pate aduna­rea lucra fără Senată ? D. Lahovari crede că Adunarea nu mai pate lucra în lipsa Sena­tului, care este parte din puterea legiuitoriă și acesta credință o bașeza d-lum pe ceea ce pretinde că se face aiurea. Camera nu mai este acum b­ună legiuitoră, căci mandatul ă scă este jumătățită și nu mai póte lucra

Next