Romanulu, septembrie 1868 (Anul 12)
1868-09-01
ROMANULUI SEPTEMBRE 1868748 venirea, mai ânteia pentru a protege Spania contra spedițiunei Francese, apoi pentru a salva Grecia de jugulă otomanii. D. Canning rupea astăferă, și a căstatu gloria sea, cu politică imorale și vătămătore a lordului Castelreagh. In timpulű căndă Francia, înlănțuită prin guvernulu șeii de carulu Sauteî-Alianțe, se respiia pîn’a aplica asupra celorölalte popore sortea pe care strǎinulu i-o impusese iei însășî, ministrulu liberale alii Engliterei relua, pentru onerea și influința națiunei séle, principiele deșertate de Francia; el adopta formulele marilorii adunări ale Revoluțiunii: în limba giulă diplomației, dicendu; c’unii popor îi este stăpenă pe sine însuși, că singurii are dreptul a se judece guvernulu seü, și se’lu facă și se’lu desfacă, și încă că, dacă e împilată de străină pînă la puntulü d’a nu se putea libera singură, celelalte națiuni îi datorescă ajutoriă și protecțiune. In numele acestoră masime d’ună adeveră de necontestată Canning condamnă pretențiunea ce avea guvernulü burbonianü în Francia, în 1823, ca instrumentă ală puterilor asolutistice, d’a restaura chiară prin arme asolutismulă în Spania; elă lise neintervenire; protestările lui nu isbutiră însă a opri trecerea Pyreneelorü; invasiunea se seversi cu gloria armelor nóstre, dară cu rușinea guvernului nostru! spedițiunea Trocadoriloră fu dhlamată de tribună, mai nainte d’a fi de istorie, și liberalismulă europeană nu repeți decătă cu mai multă putere adagială (principiu scurt, nediscutabile) seu, că nu trebue a interveni între ună poporă și guvernulü seu. Grecii luptau de mai mulți ani c’una eroismu de necomparată, cu tóte că n’aveau mitjloce d’a combate, contra armateloră turcesc numerose și fanatice; orașiele lor erau nimicite, cămpiele loră distruse, și măceluri fără nume se repetină pe lă ce di; nu era vorba d’a dobândi uă administrare mai liberale, ci d’a face se ’nceteze uă domnire străină. Grecii aretaseră prin vitejia, prin stăruința și prin unanimitatea loră, c’acésta era voința unei națiuni întrege, dară nu a căroră-va grupe numai și că, redicațî vă dată și constituiți într’ună cârpă de poporă, ei voru sei apărauă neatârnare pe care cu atăta energiă cătră a o recuceri. D. Canning luă ș’aci inițiativa, clădise: intervenire; și puterile ocidentale, cari se despărțiseră în cestiunea Spaniei, se untră în acea a Greciei; și Grecia, în parte celă pucină, fu sustrasă de suptă domnirea turcéscă. Rusia, pentru nesce cuvinte ale iei, și contra oricăroră principie, se unise cu Francia și cu Enghitera. Și acesta nu contribui pucina a încurca costiunsa prin întunecarea principielor. Czarula sprijinise intervenirea austriacă la Neapole in favarea regelui contra supușilor lui, pentru a năbuși mișcarea constituționale; elű trimitea armatele și flotele lui contra Turcilor, în favorea Greciloru, pentru a ajuta liberarea loru; apoi în locu d’a constitui puteri că pe Greci și d’aî lăsa singuri stepănî pe ei înșiî, se căută a micși ora regatulu loru, pentru ca, In slăbiciunea luî se aibă nevoie d’uă epitropie la care se ținea. Luptă cuvénturu d’a urma a protege pe Greci contra vechilor loră stepănî, se mestecau în afacerile loră din întru ș acesta se făcea întrună modă contradicetară și națiunea suferi din causa intrigiloru și rivalitățiloră coloră caiii veniseră s’o ajute proclamândă desinteresarea loră. D’aceaa s’a putută întreba cineva cu seriositate dacă n’ar fi fostă mai bine pentru Grecia nu fi ajutați decâtă a fi astafelű, fiinducă pe d’uă parte ei n’au fostă ajutați decătă cu condițiunea că voră localiea lupta și pe de altă parte ei nu fură recunoscuți de independenți de cătă luândă măsure contra unor măriri viitore. Reulita venită din acea a că puterile, cari adoptaseră acelu așă drapelă și semnaseră aceleașî protocole, nu înțeleseseră formulele politice în acelaași mod, căci nu urmareau acelaașă supă. Fiecare putere servindu-se de cuvintele intervenire și neintervenire, își păstra dreptul, d’a restringe sau d’a întindu aplicarea loră, după măsura intereselor sale. S’acesta nu fu numai în priinte. In Occidinte, Francia nu fu împedicată d’a interveni in Belgia, numai se lase pe Austria a interveni în Italia. Nimeni nu interveni contra revoluțiunei din 29 Iuliu in Francia, dară nimeni nu interveni asemene pentru a ’mpiedeca sfărimarea resculărei din 29 Noembre în Polonia. Nici uă dată nu se făcură mai desa întrebuințare a cuvintelor, a formulelor, intervenire și neintervenire; afacerile se regulaă nu după principie fuse, ci după nesce convenințe ce se schimbau în fiecare di. După 1848, ca și după 1830,aceleașî abusurî de formule ș’aceleașî violări de principie, cea a ce făcuse cadă într’un c arc care dis. rodită nesce cuvinte de ordine cari ară fi trebuită se remaic pasa poporeloră. Cu tóte aste consciința publică s’a desvoltată. Dacă acte rele sunt ă încă preadese făcute în politică, ele sunt acelă pucină judecate cu asprime. Astăfelă consciința publică a osendita intervenirea în Mecsică contra națiune, cu aceaașî energie cu care aprobase intervenirea în Italia contra străinului; și mâneca s’ar rosti asemene contra oricărei încercări ce S’ar face pentru a 'mpiedeca formarea Germaniei uns și nedespărțită, după cum ar aplauda sprijinulă ce s’ar da națiuniloră subjugate și cari nu potu se se elibereze numai cu miijlocele loră înseșe. Principiulu internaționale s’a luminată din ce în ce mai multă în inteligințî. Fiă c.re simple că este uă datoriă strictă d’a nu interveni pentru a opri pe ună poporă d’a se guverna după cumă înțelege; și că datoria cere ca se ajutămă câtă putem mai bine pe celelalte naționalități a se libera, dacă cerü acesta sprijină și so le ajutămă în modulă care le póte servi mai bine și nu pentru a ne servi pe noi mnșine. Gestiunea fiind pusă astăfelă, dacă vomă cerceta care este politica cea mai înțeleptă și cea mai eficacie ce s’ar putea adopta în facă cu poporațiunile orientale, supuse acumă încă autorităței turcesci, vomă ajunge la considerările următore. Pe do uă parte ministrulă actuale ale afacerilor străine ale Marei Britanic, lord Stanley dicea nu de multu : „Nu potu se ’mi explica alta-felu decâtă prin domnirea vechilor tradițiuni diplomatice otărirea betrâniloră noștriî ómen! de Stată d’a susținea pe Turci de vară avea sau de nu voră avea dreptate. Ne facemű inemice nesce rase cari peste pucina voră domni în Oriinte. Gredă că astă feră noi oprimă progresulă unoră țere ale căroră îmbunătățiri ne-ar aduce folosă, nouă carii suntemă comercianții cei mari ai lumei, mai multă decâtă oricare alte țere. Mi-este cu neputință a vedea avantagială actuale sau viitoră că amă putea trage din purtarea vosträ.“ Pe d’altă parte, Francia, care s’a făcută purtătorea drapelului causei naționalitățiloră, ma ’ncetată d’a fi adincă simpatică suferințeloră poporațiuniloră orientalî și duritare a ajuta desvoltarea loră naționale. Insă Francia ca și Englitera, când la ună grad mai mică, și cănd la un grad înalt, se teme ca derîmarea imperiului otoman se nu folosesea Rusiei, și purtarea acestoră țere fadă cu poporațiunile apăsate ale acestui imperiu, se reguléza după temerile loră. D’aci vine însă, c’aceste poporațiunî, neputendă avea încredere intr’uă politică șiovăitore, și intr’uă sprijină problematică, întorcă ochii și asculta sfaturile aceleiașî putere care acită spaimele Occidintelui; și prin urmare, aceste spaime crescândă, puterile occidintali se aruncă cu atătă mai multă in partea Turciei, ceea ce sporesce neîncrederea poporațiuniloră și măresc influința ce se dorea a fi combătută. Dară unde mergă puterile occidintale cu acesta politică care se pleă căndă Intruă parte căndă intraria, cu acesta politică orientale urmată dreptă intre împilători și împilați? Se stinge simpatia poporațiunilor, pe cari le aruncă în bradele Rusiei, și cu tóte aceste ni se parvine celă pucină a pune poprele vechiului edificiu Otomană. Trebue a avea cutezarea d’a ieși din acestă impasă politică și d’a lua hotărîre. Sau dacă puterile n’au sumeția d’a se face liberătorele națiunilor abătute de sclaviă, dară a căroră animă treialtă la vederea aurorei libertăței care se ivesce pe orisonte, atunci remăie neutre aste puteri. Dacă nu sciți, nu puteți sau nu voiți se salvați pe aceste popore, lăsați-le celă pucină se se salveze ele insele. Ve temeți de amestecul Rusiei: ei bine declarați principiul neintervenirii. Niceți că nu ve mai mestecați in luptă dintre Turci și creștini, dacă guvernul otomană n’are nici genială nici înțelepciunea d’a găsi de a aplica mijlocele împăcăture menite a preveni lupta. Puneți condițiunea asolută că Rusia nu Va interveni și nu se va mesteca mai multă decătă voi în aceste afaceri. Adăugați că in casulă căndă Rusia, luptă vreună protestă de care s’ar depărta de cuventură dată, atuni ea va avea de ’ndată contra’i coalițiunea occidentale, ca în 1854. Ați putea chiară, pentru mă scapă mare și formulată netedă, se fiți și curi d’a găsi ună concursă mai mare decătă celă ce bați avută căndă cu resboință Orivntelui. Căci interesulă Europei este vedită, și neutralitatea cerută cresnicia sa. Trei obiecțiuni se presintă. E că cea d’ânteie. Putea-voră poporațiunile se lupte și se învingă singure? Ele credă că voră putea. Este adeverată că și Italiana credeau și jicenă înainte de 1859 că n’aveau nevoie de cătă de neintervenire pentru a isgoni pe Austriac. S’averjuză însă că cei 150,000 de Frances! n’a fostă pre multă pentru a invinge la Magenta și Solferino. Insă este dreptă a se aminti că in 1848 Italionî, fără arme, siliseră pe Austriac a evacua Milanulă. Dacă poporațiunile ară fi fostă lăsate stepăne pe ele insele, făr a fi legate de amenințări sau făgăduielc d ale diplomației ele ară sei căuta întru o acțiune comună uă putere necunoscută și a găsi victoria în desperare chiară. A doua obiecțiune este acesta: însăși Rusia a propusă astă neintervenire, așta dară neintervenirea este în favorea iei. Respundemă : Dacă a propusă neintervenirea se teme de dînsa. Nu pentru ânteia dată Rusia, pentru a ne servi d’uă spresiunea vulgară dară cu înțelesă, scuipă în bucate pentru a opri pe alții d’a mănca. Nu ve opriți la apariție. Mergeți în fundură lucruriloră și faceți ce elice Rusia. Spuneți: Neintervenirea în C rinte. Dară aveți ochii deschiși și țineți tare ca acesta neintervenire se fiă ună adeveră. Ș’aci se presinte a treia obiecțiune: Dacă vă dacă lupta începută, Rusia s’ar folosi de cea d’ânleie ocasiune pentru a începe resbelul, ea este mai aprope și acțiunea iei ar putea fi pre răpede pentru a putea fi prevenită cu folosă. — B«rü dacă «(Jî singura temere ce are Rusia d’a ve vedea intervenindă o reține in proiectele sale asupra Constantinopoleî, n’ar fi ea are multă mai tare reținută d’uă dechlarare colectivă a marilor puteri ale Europei? In fine n’are ea are nici uă parte lesne de rănită pe unde Occidintele ar putea-o ținea pe locă la nevoie. Ș’apoi, nu este vorba a se merede ș’a desarma, va trebui din contra a ținea măna pe măneriulă spadei, ș’a avea o chiulă spre orivite gata a se răpedi cu răperjiciunea fulgerului în casă de uă violare a principiului convenită. Astă felă dară cestiunea Orientelui S’ar afla descurcată de cele mai mari anevoințe ale iei: ea s’ar resolve, pentru arice astă felă, de la sine pentru celă mai mare bine ală Națiunilor și pentru veselia omenireî. (L’Etoile d’Orient, 3 Sept.) mulți negocianțîn acesta naționalitate și că’n fiecare ană mii de țăranî bulgari trecă în Valachia în timpul lucrărilor agricole pentru a lucra. Nu trebue dară a se mira dacă agitarea bulgară găsesce unăorocare resunetă în Valachia și’n Moldova. „Pe d’altă parte autoritățile române înlelnesc b anevoințe nu numai în supraveghiarea fruntariei Dunărei, care e forte lungă, dară încă a urma cu asprime contra fapturiloră acestoră turburărî carii suntă toți străini și pe cari îi protege juridicțiunea consulară. „Puterncî prin acésta protegere, acești agitatori înfruntă autoritățile romăne și uneltescă în voie desordine de cari România sufere mai antenű. Și autoritățile romăne nu po să se atingă pe culpabili fiecari însă autoritatea publică și arăta tutulară, decătă numai atunci căndă faptulă e severșită și are probe nerecusabile. „Ar fi nedreptă d’a nu ținea sema guvernului de tote aceste anevoințe, și pe cătă limpă fapte precise, netăgăduite nu vor a proba participarea sea In uneltirile Bulgare, neamă crede în dreptă a cere se se dea creitare dechlarăriloră atătă de netede ale guvernului nostru. „Pentru estradă, A. Jourcier“. -— ------------------------------------------------------------------------------——— ---------C. «---------D-thî Redactore adu diariulm ROMANULU. Domnule Redactore! Te rogă, bine voiesce a face locă în colónele stimabilului d-tale diamă următorelor linii: Reproducem următorele linii din L’Etendard de la 30 Augustu: „Ni se scrie de la Bucuresci: „Nilele astea era aă mai circulată zgomote c’uă altă mișcare bulgară se pregătea pe țermuri Dunărei cu complicitatea autorităților române. „Nimică n’a venită pîn’acum ă se confirme acestă zgomotă care ar fi în contrazicere directă cu asigurările cele mai formale ale cabinetului de la Bucuresci. Intriă notă dată de curăndă la Paris, guvernulü romănă declară, în adeveră, în termeni cătă se póte mai categorică, că cu tóte ancvoiotele ce i le crează mișcarea bulgară, elă promite că :Pri orice nelinisce pe fruntaria turcescă din partea Romăniei. „Ve’ți recunosce speră, că evenimentele nu ve autoriseza a pune în suspiciune acesta de chlarare de mai multe ori repetită a cabinetului nostru. „Dacă este adeverată că agitarea bulgară are are cari ramificări in România, acesta este ună faptă care se explică lesne, fără ca se trebuiască a se conchide de aci că autoritățile române sunt responsabile. „Nu trebue a se uita căm România suntă orașe întrege poporate de Bulgari, că comercială celă mare și celă mică numeră Belgrad, 1 Septembre. „Pare netăgăduită că Rusia a comandată pentru anulă acesta uă nouă resculare in Bulgaria. Martori oculari asigură că armele munițiunile de resbelă și chiară provisiunile au fostă aduse în mari cantități din Rusia. D. Brătianu le dă lăsată se trécu. „Fiindu că cele d’ânteie încercări n’aă isbutită, mulțămită influinței nepăsărea poporațiunilor bulgare, emisari ruși aă percursă din noă satele de pe Dunărea, ș’aă parvenită a câștiga In favorea causei loră pe locuitorii din prejinelelcr Graboveț. „Satele Kadikeny, Izvena-Vodă, Razgrad, Nicopolie, Zeleske și Tirnavodu armată pe toți omenii foră în stare d’a purta armele și i-au îndreptată spre Balkani, unde suntă acuma aprópe 2.400 ómeni gata a combate și a căroră întreținere în munți costă forte scumpă. „Se zice că capii acestor bande își propună a se cobori din munți și a se intruni cu bandele din Macedonia, unde sunt forte puține trupe turcesci. Dacă acesta operațiune va reeși, mișcare din Tesalia și Epiră, care e mărginită în districtură de Perveza, va deveni generale. Planul nu creă: este vorba de a sei numai dacă stagiunea va permite a’să împlini, munții de Agrafia devenindă nepraticabil. Incependa de la Otobre.“ (Corespondința de Nord~Est) Se scrie de la Kamennietz-Podolski, cu dala 23 Augustă Gazeteî-Narodowa de la Lamberg și se reproduce în corespondința de Nord-Est: „Este uă lună, de cândă guvernarele Podoliei a fost înșciințată în taină de la Sant- Petersburg că „pentru interesele imperiului.“ Se va speciui in România uă numeră considerabile de arme pe care va trebui se le trecá câtă mai curăndă posibile, și iu cea mai mare taină, la fruntaria Moldovei, de unde care romănescî le va lua la sosire. „Guvernorele, ascultândă de acésta ordine, și doritoră d’a ținea afacerea cu totulă tainică, se apțnu d’a preveni, nu numai pe impiegații sei cei mai daprope, dară chiară poliția locale; și tocmeî de acésta stîncă s’a sfărimată barca condusă cu dibăcia pri’atunci. „Poliția locale a aflată despre acésta afacere, și nebănuindă despre ce era vorba, ea a văzută acisă ocasiune frumosâ d’a face ca zelulu s să se fiă lăudată și resplătită. Ea s-a grăbită dară d’a opri convoiulă în districtul Kamienietz și Proskirow. Erau trei-tzeci și șapte de care pline cu arme. „Sigiliurile, carierau ale guvernului, fură lupte și conductorele convoiului fu condusă în triumfă dreptă dinaintea guvernorului. Vedeți de aci desperarea locotenentelui Czarului, aflândă de celă mai bună resultată ală zelului poliției sale. Elă își smulgea perulă, înjura, impărția palme împiegaților, luî și ’î amenința cu Siberia și cu spíinjura tótea. Dară fu silită a confisca, celă pucină provisorră aceste famese arme pe cari carele române le aștepta ș’acumă.“ DAREA LA SEMNU. Instituțiunea tragerii la țintă, este la noiuă instituțiune antică, ea își are ună locă însemnată în tradițiunile poporului Romănă. Istoria stă de factă și reslctele cele multe, ne probă pînă la evidință ca luptă gloriasele domnii ale lui Mircea, Ștefan celă Mare, Țepeș și Michail Bravulă, totă Romănulă era ostenit și una din instituțiunile cele mai vitali menită a da educațiunea poporului, atuncî, era mânuirea armelor și tragerea la țintă. Acesta instituțiune , fără legi obligatorie și programe era ună obiectă, uă necesitate, în fine să disposițiune naturale a Romănilor. Mânuirea armelor, în țara nostră, pe lângă necesitate era chiară obiectulă de ambițiune alăturoră claselor societății, astăferă că toți așteptau momentul ca se se distingă prin curagiă și patriotisms. Mai multe evenimente ce s’au sucedată în România, domniele fanariote, invasiunile străine și ambițiunile despotice ale trecutului, aă contribuită multă a paralisa în România simțulă civică, incătă ajunsesemă cu toții a crede, că armele pentru noi suntă periculose. Cu tote acestea însă, religiunea Statului nostru a conservată pentru generațiune principială datoriei fiecăruia cătră patria sea, și necontenită scólele nóstre, aă învățată pe copii cără datorii cătră țera loră. Acesta săntă învățătură astăzi a începută a se simți mai de toți Românii, căci instituțiunea tragerii la semnă ne amintesce, că avemă uă era, și cândă suntemă cu arma în mănă pentru ca se ne esercitămă, seimă că avemă drepturi și datorii. Astăzi putemă cu măndriă se spunemă că instituțiunea dării la semnă este uă necesitate simțită de toți din mai multe puncte de vedere. Vomă facemă mică dare de semn despre solemnitatea tragerii la ținta județiana a districtului Brăila în ziua de 15 Augustă curentă, spre a ne convinge cu toții de importanța acestei instituțiuni bine-făcătóre. Acesta di fără îndouială a fost ă vă di frumosă, ci de veselie pentru toți Romanii. Tirulă avea uă formă triangulară situată pe șesulă de la monumentă aprope de bariera orașiului, ună umbrară de verdăță decorată cu colorile naționale și stindarde, formată pe una din basele triangulare ale tirului, aranjată cu multă gustă, și în ordinea cea mai perfectă astăfelă că publicul, spectatore și juriulă se potă vedea pe concurenți; la o distanță de 200 metri, în palele unei movile pe care erau arborate stindardele naționale, era aședată ținta. La șase ore de dimineță, serbarea fu anunciată de președintele juriului care era compusă de d-m. Alecsandru Vârnavă Liteanu Președinte, Triandafil Giuvara, primarele urbei Brăila, d. Horedana președintele tribunalului colonelă Opran, d. Stamatopolu șefulă stații telegrafice, colonelă Petresu, căpitană Scriban și d. Niță Vasilescu, ca membrii, asistați de tote autoritățile civile și militare de mai mulți1 din vice-consulî, notabilitățile orașului Brăila, și ună numerosă publică, Șaptezeci și cinci concurențî din cari cea mai mare parte țeranî aședațî în ordine, la drepta juriului cu musica militară și armele pentru tragere. Serbarea s’a deschisă printrună Te deumă cântată de părintele protopopă și alți preoți. D-niu Alexandru Vârnav Litenu președintele solemnității și ală juriului, printru o alocuțiune fórte simțitore, a făcută istoriculă acesteî instituțiunî, a pusă pe fiecare din cei de faciă în posițiune de a simți utilitatea iei și a desceptată în concurenți emulațiunea cea mai vină; cuvintele din urmă ale d-luî Vârnav Liteiu se raportau mai cu semn la augustele încuragiărî ce primescu tóte instituțiunile menite a face educațiunea popului Roman; aceste cuvinte au fost acoperite de aclamări frenetice, Se trăiască România, Trăiască Carol I bunulă nostru Domnitoră, Trăiască guvernuri actuale. In totă timpul ă tragerii, emulațiunea dintre concurențî și entusiasmul ă ce domina a