Romanulu, octombrie 1868 (Anul 12)

1868-10-19

iii cuvântulu și arată marea propășire a so­cietăți în asia scurta timpii, propășire pe care d-sea o atribue semânței care din stră­moșii a remaso în națiunea română și care n’a avuta nevoie de cătă de rudele bine­­făcetore ale esemplului, — cu ată a mai pu­­tericü în efectele séle, cu cătă vine mai de susü, — pentru a se desvolta ș’a da râde. Spațiuia nu ne permite a face uă dare de sâmă mai întinsă asupra cuvintelorü d-luî Urechiă ; ș’apoî n’or­ii are uă prea mare cu­­tezare din parte-no, a ne ’ncerce se descriem acea­ a ce ne impresiona atâtu de multu, nn cătu, asorbitî cu totulu de frumuseția și bo­găția ideielor­, frasele prin care ele erau ex­­primate, ni se păreau­ ca uă musică fru­­mosă ale cărei sunete au nevoie a se re­peți de mai multe ori pentru a remânea în memorie. Tot­ ce putem­ spune, este că romănescele, patrioticele cuvinte ale d-lui l­rechiă fură aplaudate cu cea mai mare căldură. Se ’mpărțiră apoi premium­ie în fanfarele musicei. Premiumü de onore, oferita de M. S. Domnitorulu era unu minunata cornu de fór­te mare dimensiune, legata în arginta, c’uă artă și c’ună gustu rară și d’ună mare preția. Acesta preciosa premia­lu obținută de d-nu Maiore Cruțescu care fu proclamata regele Tirului pe mna­ană în salve de aplause și ’n strigătele repetite ale asistințiloră de „tră­iască Domnulă Romăniloră! “ Toți simțiau recunoscință în inimă pentru încuragiările cari în orî­ ce ocasiune nu lipsesce d’a da Domnulă Romănilor, instituțiunilor romanesc! și bine-facétóre. Serata se termină prin dania. DIMITRIE COLACOVICI E atâta de rara, atâtü de stra­­ordinarü ca omulu, mai cu semă cându este vorba de averea sea, se nu fiă egoistü, se nu se găndescă mai nainte de ori ce la elu, la cei ce’la atingű de aprópe, ineatü acei ce fac o escepțiune la acestă regulă, aprópe generale, merită nu numai recunoscința concetajianilorü sei ci și acea­a a posterității. Dimitrie Co­­sacovici este una din acele rare es­­cepțiuni. Finn­ala acelei părți din România mai uitată și mai isolată, în momentul­ supremă ela se găndi mai nainte de tóte la mama mea pa­­triă; ela înțelese că acela ce uită mama tuturora, patria, nesocotesce datoria cea mai sântă, a cetățianu­lui, și ori cătil ar pute lăsa din averea sea rudelor­ și amicilor­, lip­sa datoriei nu este justificată. Pu­­blicámu mai la vale atâtu uă scurtă biografie a lui D. Casacovici pe care d. Grandea a scris’o în Albina Pindului, câta și testamentulu a­­cestuî rarü cetățiant­. Destinulű unoră ómreni, aleși de cerü, este a nasce, a viețui și a muri pentru uă ideie mare. m­ulți dintre aceștia este și re­­pausatulu Dimitrie Gosacovici. Intrensula se personifică ideiea Românismului de la Pind. Elü a fostu propagatorulu și apărătorulă celu maî neadormită alű acestei idei. ’Și-a con­­sacratu viața întréga și, în anii bătrânețe), totu crezându că n’a facutu îndestulă pen­tru frații sei de la Pind, le-a lăsată, și a­­verea. Acesta apostolii alű Românismului s’a năs­cută la Minciu (Moțova). Tatalu seu anume Tascal Circu era preotü. In etate de 12 ani a venită la Pesta spre a-șî face cariera sub îngrijirea unchiului seu Colacovici. Acesta, încântată de fericitele disposițiunî ale nepo­tului pentru Invețătură, ’lă-a trămisă la scală. Pe atuncea în scólele din Pesta nu se în­­veța mare lucru, așa că după trei ani, co­­pilulü Pindului s­a crezută în stare d’a în­­veța singura și a nu mai fi sarcină unchiu­lui. Orele pe cari comercialii nu ’î­le ocupa, elă le consacra studiului, așa în­cătu la eta­tea de două­­ Jed­ani scia limba latină, greca vechie și nouă, turcă, francesă, italiană, ger­mană, ungară, bulgara, rusă și română. Una din ocupațiunile lui favorite era studiulă comparată ală limbelor­. Avea noțiuni exacte chiară și despre formația cuvinteloru din Sanscrita. ROMANULU 19 OCTOBRE 18­68 Spiritulu­scă, avidă de sciință, elű făcea se caute cunoscința celor­ învățați. Devenise bună amică cu Boiagi (autorul­ gramaticei macedone tipărită în Viena la 1813), Rosa, Gojdu, fratele Mitropolitului Șlaguna, cele­brități savante ale timpului. Luptele biseri­cesc­ din Pesta între Greci și Români, lupte la cari asista, desceptară intrensulű simți­­mentulu Românismului. Intracesta unchiul ă scă muri fără se’î lase nimică altă, de cătu numele. Pentru ju­nele nostru, care nu are altă avuție de cătă 26 ani, viața este nesuferită în Pesta, Un­guri, Germani, Slavi și Greci, toți se redică contra Româniloră, probă despre acésta este mulțimea de opuscule în contra lară, ce nă eșită In tempulu acela. Dorulă d’a respira unu aeru mai Romanescu élu muncea. Părintele fraților­ Opreni din Craiova, care cunoscea pe junele Goiacovici, venindă în Pesta, află despre mortea unicului, reisimü ală acestui june și suferințele Romănilor­, și el <jise : „Și noi în țara nóstra suferimă amară de Greci. Insă hai, flăcăule, la noi, că totu este mai bine de cătă aci.“ Și peste căte-va­­ sfie junele Colacovicî res­pira aendii Româneștii pe țermii Dâmbo­­viței. îndată după promulgarea Regulamen­tului organică, începândă formarea armatei române, elă intră în armată cu dreptură de nobilă. Străină, săracă, fără nici ună pro­­tectoră, numai prin zelulă și meritul ă s­ă, ajunse în rangulă de căpitanii lucru mare pe atuncea! Era iubită de toți boiarii, cari se aflau în armată: Bibescu, Câmpineni, Fili­­pescu, Mănescu. Am auzită pe mulți iescendă că era cela mai bravă și mai inteligentă o­­ficiară din armată. Principele Alesandru Ghica simpatisa forte multă cu densulă, încura­­giată de acestă simpatie, a presintată în se­cretă principelui ună memorie asupra Romă­­nilor­ de peste Dunăre. Acesta,î­n*80 se se înțelegă cu Mihail Ghica. Junele romănă au­­relian tresări de bucurie, creejându că uă radă de luvrare póte luci peste pământulă fraților ă sei. Se înceta mărinimosulă june , nu scia că dorulă lui este rada, era acei de la cari Începu se aspera enu m­orî. Vorbi multe și cu focă primului ministru, atuncea Mihail Ghica; dérü acesta In cele din urmă ei dise: „Nu este timpul, acuma se ne ocupămă de asemenea lucruri! Nu vedî că suntemă amenințațî chiară noi ?“ Principele Bibescu, înlocuindă în tronă pe Alesandru Ghica, voi se trimită în Rusia mai mulți dintre boierî militari pe lângă cari însemnase și pe Cosacovici, ca se studie arta militară. Fiul­ Pindului, căndă află de acesta favore princiară, eră care nu suferia nici cumă Moscovitismul­, strigă indignată : „Ce se caută în Rusia? Se învăță că pe Ruși? Nici vă dată!“ și refusă. Din acesta causă fuse sforțată se asă la pensiune. Din acesa timp, Cosacovicî se consacră apostolatului seă. Incepă a propaga cu ar­­dere Româniloră de la Carpațî dorulă Ro­­mâniloră de la Pindu, doză de viață și lu­mină . A invocată concursul ă mai multora din compatrioți sei, și nu află intrânșî de cătă amorțală și scepticismă. In cele din urmă a făcută ună apelă pu­blicată la gazeta Dâmbovița, după care dd. Goga frați, Zisu Sideri, Niculescu, Ticopolu, ’î aă promisă că dă voră susține și voră suferi împreună tóte periculele. Peste doui ani au reușită se formeze comitatul­ Mace­­dono-Română. Apoi după stăruințele dd. Ne­gri, Bolintinenu și V. A. Urechiă, colonii lui Aurelian versură pentru ântâia oră deschi­­d­ându-se în văile lor, patru scóle unde se învață cartea romanesca, ori în Bucuresci se înființă internatura Macedono-română. Din locuința lui retrasă pe Delulu Spirei, patriotulu de la Pind­regh­ia ca uă bătrână sentinelă mișcarea și progresul­ Românismu­lui între frații săi. Casa lui era loculă de întâlnire ală acestora, și fie­care Aurelian n­ou venită în țară afla intrensula ună sin­ceră mentolă. Décá bătrănulă nostru se indigna une­ori de ce­va, era căndă ziarele romăne, din ne­­dibăcie sau ignoranță, scăpau cuvinte cari a­­tingeau demnitatea Romănilor­ de la Pind. Déru fiți siguri că nu scăpa nici unul­ din diarele cari pecătuiau, fără ună respinsă publică din partea lui Colacovici. Guvernală, numindu-lă în anulă trecută între membri Societăței Academice, elă âșî dete de misiunea , căci de cătă­ va tempu éi perise vederea. Căndă viața era mai dulce a bătrânului Co­sacovicî, căci insulă de aură ală­ănimeî séle începuse a se împlini, morțea cumplită și curmă cjilele întrună modă tragică. Ce mână omucidă a smulsă din miijloculă nos­tru sufletulă verde ală acestui bătrână apos­tolii ? Sau fatala întâmplare ? Dară credemă că justiția umană, inaintea justiției devine, va resbuna sânta lui cenușie ! Gr. H. Grandea. TESTAMENTU. Necunoscânda ora morții mele, până când o suntă sănetosă și cu mintea întrega, decidă că, după încetarea me din viață, averea ma m­ișcătoare și ne­mișcătoare, care costa în? a) . Una obligațiune de galbeni 300 (trei sute) austriace, legalisată de onorabilul­ tribunale II- fară secția III cu No. 3­96 ală condicei și 1622 din 1865 ală dosarului. b) . Una obligațiune de lei 13,000 (trei­sprezece mii) legalisată totă de acelă tri­bunal cu No. 400 ală condicei și 1339 din 1­864 ală dosarului. c) . Una obligație de napoleoni 1500 (una mită cinci sute) legalisată totă de acelă ono­rabilă tribunală cu No. 1189 ală dosarului. d) . Una obligație de galbeni austriac­ 168 (una sută șase-f­eci și optu) nelegalisată, cari amă se­­ î­ină de la d. Mihhăiță Bibescu din Craiova de la anul­ 1861, cu procentală soră legală și bin­ e) . Casele mele, ce le posedă în Delu­ Spi­­rea calea Spirea No. 54 și strada Cocăresci No. 2 care se se vândă, și banii se se adauge în suma totală de mai susü. Acésta avere dice se se împărțască in mo­dulă următoră: § I-a). Se se duc sorii mele Maria de a Min­ciu sau urmașilor a ei 150 (una sută cinci­­zeci) galbeni austriacî. bj. Se se duc sorii mele Elenii de a Min­ciu 150 (una sută cinci-zeci) galbeni aus­triacî saă urmașilor( et. c) . Se se due nepotei Lemonida din Ro­mânia 100 (una sută) galbeni austriacî. d) . Se se duc nepotului meu Gostache Chir­­culescu din România 500 (cinci sute) lei. e) . Se se duc cumetrii mele Lucșița, soția legătorului de cărți Iordache, 100 (una sută) galbeni austriacî. f) . Se se duc la fie­care servitoră s­ă ser­­vitóre, care se voră afla în serviciu la marțea ma, afară de simbria soră, câte 6 (șase) galbeni austriacî. g) . Se se împărțască la văduve și săraci din suburbia Spirea-Veche 1­5 (cinci­sprezece) galbeni austriacî. § II. Eră totu câ­t­ altă avere se remână pen­tru eternitate — Zi cu eternitate pentru că do­­rescă că România se esiste câtă lumea — Statului Românii că din venitulă acestui ca­pitală se se înființeze și se se susțină că scala domnescă în Macedonia, Epiru sau Tesalia unde va fi mai mare necesitate, care scala va purta numele de scóla Ro­mână. In acea scóla se se predac gratis în limba română. Gramatica, aritmetica, istoria română, geografia elementară și comptabilitatea. Fiind o ânsă mică venitură anuală ală a­­cestui capitală, rogă pe d. profesore, care va fi la ace scóla, se se mulțămască cu un­ a­­partament anual de lei românesc­ actuali 8000 (opiu­mii) din care se se plătască și localulă scólei; ora cu restul­ venitului se se între­țină pe totă anulă elevi săraci români la acâ scala. D. profesore va fi obligată a trimite pe totă anulă la ministerială instrucțiunei publice din România registru legalisată de comună, unde se va afla scala scala, despre numerală discipoliloră și studiile ce au fă­cută în limba română. Rogă umilmente pe toți d-nii profesori Români precum­ și cei de ginta Latină, a­­flațî in capitala României, de a supraveghia se se esecute adliteram paragrafulă acesta și, dorindă ca scala acesta se devină uă scala demnă de națiunea română, facă m­ă apelă ferbinte la tote animele adeverată române se vină ’n ajutorul­ ei ca se prospere după do­rința fie­cărui Români. Acestă paragrafă se se publice pe totă a­­nulă într’anulă din diarele cele mai însem­nate din capitala României, plătindu-se și cos­­tulă tiparului. § III. Venitulă din anulă d’ântâie ală acestui capitală, destinată pentru scala, se se între­buințeze pentru imprimarea cărților­ didac­tice trebuincióse la ace scala in dialectală din România liberă, ca din ce în ce se se formeze uă limbă cultă pentru toți Românii. § IV. înmormântarea ma se se facă câtă de sim­plă la adormitoriulă Mateiu Basarab séu B­e­l­u , a căria spese se nu trâcă mai multă de 10 (dece) galbeni austriacî și pe patra mâ mormêntalä se se scuipe: „Aci repausa remanentele unui Română Aurelian.“ § V. Rogă umilmente pe d-niî generali­! Chris­­tianu Tel, Ion Brătianu, Vasiliu Alesă­ndrescu Urechiă, J­iso Sideri și Iordache Goga se bine-voiască a esecuta acestă ală meu testa­mentă. Bucuresci 1867, Mață 27. Dimitrie Casacovicî. ROMANIA. Tribunalul civilă Ilfov secția III. D-luî Dimitrie Casacovicî, prin suplica înregistrată la No. 82­74 anulă curentă, a cerută legalisarea acestui testamentă. După care s’a și presintată testatore în personă în pretoriul­ acestei secțiuni și după ce i s’a citită din cuvântă în cuvântă tes­tamentulu, conformă art. 861 din codulă ci­vilă, numitulă a declarată totă­ d’uă-dată ca tóte acele scrise suntă dictate de d-luî și nesilită de nimeni, făcută din libera sa buna voința și cu a sea mulțămire, cumă și ca signatura este propria a sea. Tribunalulă pe aceste base și in confor­mitate cu disposițiunele art. 862 din susa citatulă codice, legalisază acestă testamentă pentru care s’a trecută și în codica după regulă. (^ g ) Semnată Președinte, A. Io­­­_’_U­nescu, Conescu. P, gr . Aeră T. Petrescu. No. 117 ală condiceî 1867, Iuniă 3. Dosaru 878 din 1867. Termenul­ pentru depunerea ofertelor­ este deschisă de a­zi pănă în Ziua de 18 Noembrie viitorii Condițiunele vorbite mai susu­ se potă ve­dea de d-niî doritori în ori ce di și oră de lucrare în cancelaria Primării secția adminis­trativă biurculă I-iă. Primar­i, Panaiot. No. 8,564 Septembre, 18. PARTEA COMUNALA. PRIMARULU COMUNEI BUCURESCI. Venitulă din accise și din tacșa viteloră arătă celă ce a fostă dată cu contractă pînă acumă cătă și celă ce se caută în regie de Primărie S’a decisă a se vinde prin antre­priză pe termenii de trei ani cu începută de la 1 Ianuarie- viitorii 1869 Înainte după condițiunile deja formate de primărie și cari se vor­ publica mai în urmă după ce ele se voră vota de consiliulă comunală și se voră aproba de guvernă. Pentru vînd­area viselor, venituri se va ține licitație în sala ședințeloră consiliului comunală prin oferte sigilate in glipa de 18 Noembre viitorii, adică peste două luni de an­, conformă art. 50 din legea comptabili­­tății generale a statului. Doritorii de a concura pentru luarea în în­treprindere a­­ jăsosară venituri sufită invitați a veni la Primărie In­­im aretată mai susü la amiadă spre constatarea resultatului ofer­­telor). Aceste oferte nu vor­ fi pr­imite daca nu vor­ fi însoțite și de garanții recunoscute de valabili. Garanțiile se pot­ produce în bonuri de tesaurü, în obligațiuni comunale și alte ase­menea titluri recunoscute și acceptate în de­­bitul­ caselor­­­ publice. Valorea acestoră ga­ranții provisorii va fi de minimumă 80,000 lei noui in bani sau în bonuri de tesaurü și comunale. Aceste garanții provisorii vor­ servi pen­tru asigurarea comunei în casuță căndă a­­matorulă ce ară oferi prețulă celă mai a­­vantagiosă n’ară depune in termenii de 8 fiile de la data adjudecării cauțiunea defini­tivă prevăzută la art. 25 din condițiunî și în care cază­r*sa cauțiune provisorie de 80.000 lei nuoî va fi perdută de concurență. Adjudecațiunea nu se póte socoti definitvă de cătă după aprobarea ei de guvernă. Declarațiunile de căsătorie făcute la ord­ărulu de state civile din cir­­conscripțiunea a III de la 1—8 Octobre 1868. 1­. Decin Jelea, ort. vaduva, a­­gricultorii, din subur. Ghencea, cu d-na Gherghina Nedelciu, din a­­ceiași suburbie. D. Preda Marinescu, cond­uctorii de deligențe din subur. Spirea-Ve­­chiă, cu d-ra Mariț­a Ioan, din a­­ceiași suburbie. D. Dumitrache Xantopolo, bucă­tarii, din subur. Sf. Constantin, cu d-ra Ecaterina Savu din aceiași su­burbie. D. Petre Stănescu, seminaristii, din suburbia Ghiencea, cu d-ra Pa­­rascheva Dincă Christea din aceași suburbie. D. Alecsandru Pavlescu, divor­­țiatii, funcționarii, din sub. L-ții Voe­­vozji, cu d-ra Chiriachița Păunescu, din suburbia D-na Bălașia. D. Athanasiu Ene, cântărețu­l, din suburbia Ghenciu, cu d-ra Vasili­­chia Poppescu, din suburbia Bise­­rica-Albă. D. Thănase Petrescu, pantofarii, din suburbia Biserica-Albă, cu d-ra Vasilichia Ionescu, din aceiași su­burbie. D. Constantin Iosefu, divorțată, comerciante, din suburbia Schitu- Măgureni, cu d-ra Antena Demetriu, din suburbia Dobrotesa. Idem din circumscripțiuniea V, cu­­lorea Negra, de la 1—I Octobre curentü. D. Ivan Dragan, cârciumari,june, din suburbea Iancului, cu d-ra Iona Matei, jună, muncitóre, din aceași suburbe." D. Anton Ion, cismaru, june, din suburbea Iancului, cu d-ra Dumi­tra Ivan, jună, muncitore, din a­­ceași suburbe. D. Sava Nicolae, moraru, june, din sub. Isvoru-n Ion, cu d-ra Ne­­delea Dumitru, jună, muncitore, din aceași suburbe. D. Răducanu Ion, comerciante, văduvii, din suburbia St. George vechi și, cu d-ra Sofia Teodor Ion, jună, menajeră din suburbia Olarii. D. Eftimie Costescu, comerciante, văduvii, din suburbia Oboru-vechiu, cu d-ra Frusina Constantin, jună, menageră, din aceași suburbe. D. Radu Stanciu, june, cojocara, din suburbia Popa-Nanu, cu d-ra Florea Nicolae Ion, jună, muncitore, din aceiași suburbie. 7. D. Ștefan Petre, june, câr­­ciumari, din suburbia Ceuș-Radu, cu d-ra Anica George, jună mena­geră din suburbia Delea-Nouă. D. George Apostol, june, croitorii, din suburbia Ceuș-Radu, cu d-ra Ilinca Pantele, menageră, jună, din suburbia Delea-Nouă. TEATRU. ITALIAN. Vineri, 18 Octobre 1868. TRAVIATA Operă in 4 acte, poésie de F. M. Piave. Musica de G. Verdi. INCEPUTULU LA 8 ORE SERA. Duminică 20 Octobre 1868 (Abonamentulă suspendată) c­uirim $i comic

Next