Romanulu, noiembrie 1868 (Anul 12)

1868-11-08

968 cătă municipie și districte ale Un­gariei, și în locă se combați pe ad­­vocatulü Deak și ai lui, a cărui stricită, sofistică și perniciosă po­litică arătă mî-o înjurai nu numai la 1863, dem și după acea­a, as­­tă­zi ne inviți de a lua în consi­derare proiectulu de naționalități ale acestui fatalii advocată, proiectă cu multă mai insolenții decătu chiară acelă ală lui Kerkapolyi-Horvath­! Nu cumă­ va vei dice și d-ta, ge­nerare, ca demnulü d-tale colegă Klapka, că împrejurările s’aă schim­bată, și cu acestea v’ațî prefăcută și d-v.­ Tempora mutantur et nos mut amur in illis. Aduți aminte, generare, de cea­ a ce’mi diceaî și’mi repetai adesea că advocații uniți cu baronii Ungariei ducă la peste namură ungurescă. Nici vădată n’așî fi cred­ută că aveamă se te­vadă vădată, generare, abjurăndu’ți cre­dințele și dăndă­mănă de ajutoră acestoră fatali advocați și baroni. Salutare, frățiă. A. Papiu Ilarianu. Bucurescî , Noembre s. v. 1868. TELEGRAMA. Ploiescî, Noembre 18. Redacțiunii jianului ROMANULU. Getă^ianiî Ploieștenî salută pe cetățianiî Bucurescenî pentru frumósa lora alegere mu­nicipale. Noi scrinți totü asta-sorü a protesta contra infamilor, bîrfitorî și ren­voitori al națiunii, represintată cu atăta demnitate de Alesulu Eî și de Ministerulu actuale. Afle și străinii manifestarea nóstru. Ivanciu Constantin, Marinciu Stanciu, loan Radovici, T. loan, G. Radovici, G. Ștefă­­nescu, C. S. Parepeanu, Nenciu Petrovici, Ștefan Irimiescu, P. Chirilescu, I. Mincu­­lescu, D. Sfetescu, V. Diamandi, C. Dimi­­triadi, St. Lăzărescu, Dragomir Lungeanu, B. D. Nicolau, loan Mincu, loan Nicolescu, Ivanciu Stoenescu, Hie Gheorgh­escu, loan Dinescu, Stan Nicolau, Duțu R. Panțu, C. loan, Stanciu, Manea, Duță P. Panț­u, Enache Sava, Teodor Nicolau, Petrache Stănescu, G. Ionescu, I. Panț­u. Cizimă în șirariură din Berlin Poștă: „Cee­a ce agraveza mulții dificultățile con­tra cărora­a vedem­ pe principele Carol lup­­tându-se cu consciință, este ca România face parte din acea categorie de țeri pe care, este convențții, a le numi interesante, adică în cari nici uă încăierare (échant fource) de satu se póte întămpla, fără ca dvndată ministe­rială vre­unei „puteri protectore,“ se nu­ie d’acolo ocasiunea d’a scrie uă Notă imposante, puîndă bine în evidență roluri considerabile ale cabinetului seu. Francia și’n particulară Austria facă minuni în acesta privință. „Care póte fi in acesta scopulă Austriei? ne-ar fi neplăcută a’să defini. „La Viena se admite ca ună adeveră ne­discutabile că menținerea păcii este pentru Austria să cestiune vitale, și este d’ajunsă în adeveră, pentru a se convinge de acesta, a arunca uă privire asupra stării de lucruri din Galiția, din Boemia, din Tyrol, din Trie­ste și din țerele slave de la Sudul­ monar­chiei Déca, pe de altă parte, se consideră activitatea clocotitare— dar­îndestul de’sterp’— a Austriei în relațîunile sale cu poporele de la fruntariele ei de la Vest, trebue negre­șită se mărturiină că omenii de Stată au­striac­, își facă uă ciudată ideie despre pace ,și despre situațiunile pacifice. ..1-amű ve­futa în Galiția forte aprópe d’a face uă demarșiă pe care Rusia ar fi con­­sideratu-o ca uă provocare, și déci acestă actă nepolitică nu s’a severșitu, Austria nu datorește acesta de cătu revendicărilor n­e­­sagerate ale Polonesiloru. „Abia se respăndi vitetulu c’uă bandă bul­gară s’a formată în România și uite Cabi­­netul­ austriacă trimise la Bucuresci notă peste notă, amenințare peste amenințare, in loc­ d’a favora restabilirea ordinii, acesta po­litică face se se urmeze tulburarea și agi­tațiunea în principate. Porta, în adeveră, una voită se remăne în urma Austriei și adresă la rândulii seu scrisori Principelui Româ­niei, pentru a­ lă face respund­ătoră de nesu­punerea supușilor­ Sultanului. Austria nu va reeși de locu a înlătura prin asemene mițjloce influința rusă din Prin­cipate. Acesta atitudine banuitare, iritată, os­tile, nu pate din contra decătu a oțărî pe guvernulă română se caute sprijină și pro­­tecțiune intr’uă altă putere mare. „Spre lauda guvernului română trebue se ch­emă că, pusă astă-felă între două mari State gelose, ele luptă cu curagiu contra dificultăților­ interiore și estem­ore ale situa­­țiunii; elă construiesce drumuri pentru a veni întru ajutorul­ mișcării comerciale, elă re­­organisă puterea armată a țerii și caută după cară îi permită mijl­oce de a respândi civili­­sațiunea printre poporă. Natura ch­iară a lu­­crurilor­ face a se ’nțelege că aceste re­forme se sevărșescă, cu încetulă, nu se póte repara în cățî­va ani negligința mai multoră secte. „Ense adversarii României trebue se cu­gete că hărțuindu-o cu cereri imperiose de 1868 Noembre 5. Domnule Redactare, Bine-voițî, domnulu meu, a regula publi­carea alăturatei demisiuni în unulă din cele d’ântâiă numere ale Islariului Românulu. Primiți, d-le Redactare, încredințarea pré distinsei mele considerațiunî. GR. ARGHIROPULU. Domnule Primară, Aflăndu astă­ țiî resultatulă alegeriloră mu­nicipale, veriă că și că facă parte din con­silierii comunii capitalei. Că asemenea ale­gere în adeveră este forte magulitare pen­tru mine, și suntă datoră a arăta profunda mea recunoscință d-loră alegători, cari nraă onorată cu sufragiile d-loră. Cu tote acestea într’ună cercă electorale unde figureza mai multe mii de alegători, alegerea mea că o cred­ă că nu póte fi valabile de óre ce nu s’aă întrunită în favorea mea decătu ca la șase sute voturi. De acea­a vă rogă, d-le primară, sa bine­voiți a primi dem­isiunea mea din funcțiu­nea de consilieră ală comunii capitalei. Cu acestă ocasiune vă rogă, d-le primară, a primi încredințarea pre­distinsei mele con­siderațiuni. ROMANULU­I NOEMBRE 1868 de la orî­ce cutezare în politica mea străină, eî esercită asupra guvernului româno­uă a­­pĕsare pe care anevoie o póte privi ca uă mărturire de bună-voință, și care trubue se aibă de resultatu numai d’a nngagia din ce în ce România în acele tulburărî orientali de care unii pretindu că voiescu s:o apere... LUMINA, LUMINA. DOMNILORU STAROSTI AI MESERIAȘILOR!] ROMANI. Pentru ce Dumnez t­u a datu minte tutuloru, atât și celora a­­vuți, câtă și celorü se facî ? Pen­tru ce, daca nu pentru ca fiă­care se se silescă a trage felose din­­tr’ensa ? Perdonnet. Cine póte cunosce lipseL de cari suferă meseriașii nostril, cine pate sei mai bine trebuințele ce ei simtă, deca nu d-vostră, domni Starosti, d-vóstră, cari sunteți aleșii soră, cari aveți însărcinarea din parte-le d’a le apăra drepturile și a îngriji de păsurile loră? Eu bine spuneți, spuneți adeve­­rulă. Nu e asta că meseriile nóstre nu înflorescă? Nu e așa că nume­­rasă loră în locă se sporescă, scade pe fie­care ană, și una câte una ele­meră, se stiigă de neputință? Cele ce mai românu abia o ducă de acli pene măne, ținute mai multă de o­­biceiă de­câtă de câștigă, căci meș­terii noștrii la sfârșitul­ unei dile de muncă nu strîngă capitală nici câtă cei din urmă ucenici din meseriile străine. Care se f­ă pricina acestei căderi? Meseriașii, cari aă suferită de a­­­cestă reă, aă trebuită se întrebe și amăgită; i-aă făcută se credă că suntă strigoi cari sugă puterea și­­ vieța muncitorului romănă și n­u­ să lasă se se redice. Li s’a­disă că străinii suntă cei ce aducă pesrea­soră, ei aă copleșită tóte meseriile, aă pusă mâna pe tote câștigurile, s’aă aședată la mesa mare și n’aă lăsată de cătă firimituri pentru pă­mânteni. Acestea ensfe suntă numai nisce cuvinte deșerte, cari nici nu ușu­­reză nici nu vindecă boia, din po­trivă ele nu facă de cătă s’o au­țe mai multă, se scândeze buba, se mărescă rana. Și ’n adeveră, déca se scie de toți că meseriile cele mai aducătore de câștigă suntă în mă­­nele străinilor, și că acești din ur­mă facă treburi mai bune în țara nostră de cătă pământenii, nu este mai puțină adevărată că lucrurile suntă astă­felă, numai pentru că străinii sunt­ mai dibaci, mai ageri, mai întreprindetori, mai uniți, pe când­ ai noștri­ se daă lenii, suntă mai desbinațî și mai nemțeleșî în­treba țoră. Nu suntema slabi din pricina străiniloră, ci numai nevrednicia nos­tra a făcută pe străini se viă în țara nostră spre a se bucura eî de bunurile de cari nu scimu noî se ’ ne folosimă. Acesta este o urmare firescă a lucrurilor­, căci e lăsată­­ de Dumnedeă ca „cu sudarea frun­­tei nóstre se câștig­amil pâinea de tóte dilele și așa, cei ce așteptă i se pice para ca s’o mănînce, totă deuna vară vede pe alții mai vred­nici smulgănd’o din cracă și mân­­căndu-o. Reală dură de care su­feră meseriașii noștrii își are răde­­cinile împlântate în inimile și min­țile losă, și d’acolo câtă se­ lă smul­­gemă. In­ănimî se sădimă semânța dra­­gostii, cuvântulă lui Dumnezeu care dice: „se ne iubimîi și se ne aju­­tămi­ unii pe alții “; — și mintea s’o luminămă pentru ca se potă înțelege meseriașii români că numai urmândă acésta poruncă dumne­­d­ească potă se scape de strîmtora­­rea în care se află astă­zi, căci iu­­bindu-se între dânșii voră ține a se vede mai desă, a se aduna pentru a vorbi de păsurile loră și atunci, cunoscândă ce greutăți aă, voră căuta a îmulți silințele loră pentru a le înlătura; îșî voră aduce aminte de cuvintele Mîntuitorului nostru ca­re a­disă: „unde veți fi ducii, cu voi voiu fi“ și se voră uni între dânșii, voră intra în tovărășie, cumă se dice, avândă credință că astă­­felă numai le va ajuta Dumnedeă se dobóre tóte pedicile ce vom în­tâlni pe calea ce duce la trai bună, la avuție. Așa aă lucrată munci­torii din alte țeri și d’aceea din ni­­mică aă ajunsă se fiă totulă, din robi s’aă făcută domni. Că astă­­feră de parte frumosă trebue s’o pizmuiască și muncitorii noștriî și suntă datori se ’și dea tóte silințele spre a o dobândi, daca țină se nu perda și ce mai au, căci nu este destulă se fiă scrisă în legi liber­tate și drepturi de­o potrivă pentru toți; pentru casele putemă păstra trebue se ne facemă vrednici de ele. Vrednicia stă în a fi noî­a tată puternici în comerciă și în me­serii, căci acestea suntă sufletulă unei țeri și fără dânsele că națiu­ne nu póte viețui, ori cătă de în­­­­tinse drepturi ară ave cetățianiî, și : ori cătă de mare ar fi libertatea de ■ care eî s’ară bucura. Ca se ajungemă la acésta țintă ! trebue ca cu toții, după putințele­­ și cunoscințele nóstre, se ne silimă ! a face pe meseriași se părăsescă că­rările vechi și întunecase ca se a­­puce calea bătută de încercările de­■ soră mai pricepuți de câtă noî; cu­­ alte cuvinte se’î luminămă, se’î în­reforme,­și intorcendu-o c’unü tonă aspru Ide seacă, și doctori încelătorî i-aă’vătămă carte, căci cartea a ajutată muncitorilor­ străini se lucreze acele minunate mărfuri ce se desfacă în târgurile nóstre. In țerile luminate, în adevără meseriașii în locă se’șî petracă serile și duminicile în acele locuri, unde îșî cheltuască și punga și sănătatea, se ducii de ascultă în­vățăturile ce se dau în sculele des­chise în folosulă soră; — și școli de aceste suntă multe ținute [atâtu cu cheltuiala guvernului și a comunei, câtă și de cetățianiî, cari voră bi­nele muncitoriloră;— de multe orî ele suntă plătite chiară de mese­riași, atâtă de multă se simte pe acolo trebuința de învățătură pen­tru poporă. Din norocire­a începută se se în­­țelagă și la noi de câtă folosă suntă asemene scule; căci e făcută ca bi­nele, curândă sau mai târzi să se pă­trundă pretutindeni. — Câți­va cetă­­țiani, mișcați de relele urmări ce are pentru țară nesciința poporului, se adunară, chiptuiră între dânșii a­­supra mijlocelor­ de întrebuințată pentru stârpirea ei, se legară a res­­pândi învățătura în poporă și astă­­zi elű se întocmi societatea pentru în­vățătura poporului Română. Mulțămită ei, se ridicară mai multe școli poporare și în Bucurescî maî alesă, s’a înființată oă scolă de a­­dulțî a cărei ușiă e deschisă în tóte Duminicele coloră ce suntă se­­toșî de învățătură. Biruința luminei ânse asupra în­tunericului totă nu este asepurată. Pentru ca isbănda se ftă deplină, pentru ca negura se­veră de pre­tutindeni, trebue se se aprindă facle mai multe și prin tóte unghiurile țeriî. Cu cătă voră fi mai nume­roși acei ce să se deschid­ă cartea înaintea poporului, cu atăta va fi mai mare și numerulu acelora­a cari o voră inveța. Acesta e credința mea și ea ura făcută, domni sta­rosti, se i­a curagiulu a deschide și că meseriașiloră nostrii cartea aceia, care ne învăță cumă putemă lucra mai bine și mai eftină și cu ce miciu­­lace muncitoriulu póte se fiă învin­­gâtoră în acea luptă a schimbului, luptă ce se face în tote dilele, în totă lumea și chiar d in târgurile țe­­riloră celora mai înapoiate. Acea carte se numesce economia industriale, adică suma legilor dumnedeești după cari trebue se margă meseriile pen­tru ca se ne dea îndestularea tre­­buințelor­ nóstre omenescî și se ne­înlesnescu dobândirea avuției. Duminicile la amedi, voia merge a Academie­i­ spre a tălmăci acele egi, ce suntă menite a aduce înflorirea meseriașiloră, cari le voră urma. Dară veni-voră se mă asculte ? Etă ce nu cuteză se nădăjduescă, fiind­că nu le suntă cunoscută. N’amă făcută încă nimică pentru dânșii ca se­amă dreptulă a crede că chiă­­marea mea o se aibă lină resunetă în animite loră și a se plece aud­ulă la spusele mele. La d-vostră, domni starosti, mî-este totă nădejdea; nu­mai glasură d-vostră pate se-i a­­ducă împrejurură meă; căci eî, cari v’ați încredințată îngrijirea păsuri­­loră loră, vă voră crede cândă le veți spune că în folosulă loră voiă se le vorbescă, și pentru binele loră suntă descoperite legile ce voră se le tălmăcescă. Cred­ă că o se le­di­ce­ți acestea, fiindă că d-vostră a trebuită se cău­tați de multă isvorulă zeului de care suferă meseriașii români, și ațî gă­sită, suntă secură, ca și mine că cee­a ce face ca munca lui se nu dea rude puternice este lipsa de în­­vățătură. E solută în adeveră că, precumă florile se pălescă și se u­­sucă, căndă suntă lipsite de vatjele căldurose ale sorelui, totă astă-selă slăbesce și se micșorâza puterea mun­t) Intr’una din sălile de Dreptu d’asupra Bi­­bliotecei, citorului a cărui minte e înveluită în întunereculă nesclințeî, îndem­nați dorit, vă rogă, pe meseriași se nu pregete, se smulgă m­ă ceasă din diua de odihnă și se­ să între­buințeze în folosulă minții. Dumi­nicele, după eșirea din biserică, unde audă cuvântul­ mîntuitorului: „a­­jută-te și cerulă te va ajuta,“ se mârgă la scală se afle cătă putere­a dată Dumnedei omului ca se se ajute și se învingă nevoile ce în­­tălnesce în calea spinosă a vieții. Cea d’ântâiă convorbire asupra economiei industriale o voiă face Dumineca viitóre, 10 Noembre. Gr. Vultur­escu. TELEGRAMA. D-lui Președinte al­ comitatului armărei. Slatina (17) 4 Noembre 1868. In ședința de la 4 Noembre, comitatulă a votată 10,000 lei vechi pentru arme, adică 4600 din eserciț­ială 1­868, și 5400 din esercijiială 1869. Președintele comitatului județului Oltu, No. 2416. M. Tonescu. SUBSCRIERE PENTRU ARME. LISTA DE LA REDACȚIUNEA ROMANULUI.­ Din partea serviciului vamale din ca­pitală. Total: 17 5 Lei nuoî. 1 Nicolae I. Rojnilji . . . . 20 2 Tăcu Demetrescu .... 10 3 Ion Constantinescu .... 50 4 George Demetrescu . . . . 2­0 5 Climent Enghiurliu .... 4 6 Const. Demetrescu .... 5 7 Ion Hristescu ..............................10 8 Petre Simon.....................................20 9 George Petrino...............................10 10 Ion Bacaloglu.................................5 11 Dimitrie Enghiurliu .... 5 12 Anton Nicolaide................................2 13 Nicolae Iliescu.................................5 1­4 Marin Ionescu................................2 15 George Ionescu................................1 16 George Constantinescu ... 1 17 Ionică Nicolae..................................1 18 Ioniță Alesandru.................................1 19 Pandele Zamfirescu .... 1 20 Ionică Popescu..................................1 21 Ghiț­ă Marin.......................................1 LISTE TRIMISE REDACȚIUNII DE COMI­­TATULU CENTRALU. Lei vechi. 1 C. Cernovodeni............................108 2 Jean Minaxem..................................162 3 Nedescifrabilă . . . . . .270 4 Costică D. Parianosu . . . .108 5 Anton Malanotte............................108 6 Ni­ă Nicolau....................................27­7 Nedescifrabilă..................................108­8 Grigorie Balenu . .... 1080 Totală 1971 Din districtulu Teleorman. 1 M. G. Mănciulescu 2 Tache Michălescu 3 M. Steriu 4 G. Dumitrescu . 5 M. Plopenu 6 loan Dimitrescu 7 I. Ignatescu 8 Andrea Milona . 108 18 27 27 108 27 54 168 Totală 477 SOCIETATEA DE ARME, etc. Comitatul­ societății de arme și gimnastică,­otărândă a da la 16 Noembre venitoră­ră serată musicale și dansantă în folosulă sub­scriere­ pentru cumpărarea de arme, anunță acesta spre sclința d-soră membrii și a per­­sonelor­ străine, doritore a lua parte la a­­cesta splendidă serbare. Bilete de vănrsare la comitatul­ societățeî și la comitatul ă de domni și domne cs

Next