Romanulu, noiembrie 1868 (Anul 12)
1868-11-08
968 cătă municipie și districte ale Ungariei, și în locă se combați pe advocatulü Deak și ai lui, a cărui stricită, sofistică și perniciosă politică arătă mî-o înjurai nu numai la 1863, dem și după aceaa, astăzi ne inviți de a lua în considerare proiectulu de naționalități ale acestui fatalii advocată, proiectă cu multă mai insolenții decătu chiară acelă ală lui Kerkapolyi-Horvath! Nu cumă va vei dice și d-ta, generare, ca demnulü d-tale colegă Klapka, că împrejurările s’aă schimbată, și cu acestea v’ațî prefăcută și d-v. Tempora mutantur et nos mut amur in illis. Aduți aminte, generare, de cea a ce’mi diceaî și’mi repetai adesea că advocații uniți cu baronii Ungariei ducă la peste namură ungurescă. Nici vădată n’așî fi credută că aveamă se tevadă vădată, generare, abjurăndu’ți credințele și dăndămănă de ajutoră acestoră fatali advocați și baroni. Salutare, frățiă. A. Papiu Ilarianu. Bucurescî , Noembre s. v. 1868. TELEGRAMA. Ploiescî, Noembre 18. Redacțiunii jianului ROMANULU. Getă^ianiî Ploieștenî salută pe cetățianiî Bucurescenî pentru frumósa lora alegere municipale. Noi scrinți totü asta-sorü a protesta contra infamilor, bîrfitorî și renvoitori al națiunii, represintată cu atăta demnitate de Alesulu Eî și de Ministerulu actuale. Afle și străinii manifestarea nóstru. Ivanciu Constantin, Marinciu Stanciu, loan Radovici, T. loan, G. Radovici, G. Ștefănescu, C. S. Parepeanu, Nenciu Petrovici, Ștefan Irimiescu, P. Chirilescu, I. Minculescu, D. Sfetescu, V. Diamandi, C. Dimitriadi, St. Lăzărescu, Dragomir Lungeanu, B. D. Nicolau, loan Mincu, loan Nicolescu, Ivanciu Stoenescu, Hie Gheorghescu, loan Dinescu, Stan Nicolau, Duțu R. Panțu, C. loan, Stanciu, Manea, Duță P. Panțu, Enache Sava, Teodor Nicolau, Petrache Stănescu, G. Ionescu, I. Panțu. Cizimă în șirariură din Berlin Poștă: „Ceea ce agraveza mulții dificultățile contra căroraa vedem pe principele Carol luptându-se cu consciință, este ca România face parte din acea categorie de țeri pe care, este convențții, a le numi interesante, adică în cari nici uă încăierare (échant fource) de satu se póte întămpla, fără ca dvndată ministerială vreunei „puteri protectore,“ se nuie d’acolo ocasiunea d’a scrie uă Notă imposante, puîndă bine în evidență roluri considerabile ale cabinetului seu. Francia și’n particulară Austria facă minuni în acesta privință. „Care póte fi in acesta scopulă Austriei? ne-ar fi neplăcută a’să defini. „La Viena se admite ca ună adeveră nediscutabile că menținerea păcii este pentru Austria să cestiune vitale, și este d’ajunsă în adeveră, pentru a se convinge de acesta, a arunca uă privire asupra stării de lucruri din Galiția, din Boemia, din Tyrol, din Trieste și din țerele slave de la Sudul monarchiei Déca, pe de altă parte, se consideră activitatea clocotitare— darîndestul de’sterp’— a Austriei în relațîunile sale cu poporele de la fruntariele ei de la Vest, trebue negreșită se mărturiină că omenii de Stată austriac, își facă uă ciudată ideie despre pace ,și despre situațiunile pacifice. ..1-amű vefuta în Galiția forte aprópe d’a face uă demarșiă pe care Rusia ar fi consideratu-o ca uă provocare, și déci acestă actă nepolitică nu s’a severșitu, Austria nu datorește acesta de cătu revendicărilor nesagerate ale Polonesiloru. „Abia se respăndi vitetulu c’uă bandă bulgară s’a formată în România și uite Cabinetul austriacă trimise la Bucuresci notă peste notă, amenințare peste amenințare, in loc d’a favora restabilirea ordinii, acesta politică face se se urmeze tulburarea și agitațiunea în principate. Porta, în adeveră, una voită se remăne în urma Austriei și adresă la rândulii seu scrisori Principelui României, pentru a lă face respundătoră de nesupunerea supușilor Sultanului. Austria nu va reeși de locu a înlătura prin asemene mițjloce influința rusă din Principate. Acesta atitudine banuitare, iritată, ostile, nu pate din contra decătu a oțărî pe guvernulă română se caute sprijină și protecțiune intr’uă altă putere mare. „Spre lauda guvernului română trebue se chemă că, pusă astă-felă între două mari State gelose, ele luptă cu curagiu contra dificultăților interiore și estemore ale situațiunii; elă construiesce drumuri pentru a veni întru ajutorul mișcării comerciale, elă reorganisă puterea armată a țerii și caută după cară îi permită mijloce de a respândi civilisațiunea printre poporă. Natura chiară a lucrurilor face a se ’nțelege că aceste reforme se sevărșescă, cu încetulă, nu se póte repara în cățîva ani negligința mai multoră secte. „Ense adversarii României trebue se cugete că hărțuindu-o cu cereri imperiose de 1868 Noembre 5. Domnule Redactare, Bine-voițî, domnulu meu, a regula publicarea alăturatei demisiuni în unulă din cele d’ântâiă numere ale Islariului Românulu. Primiți, d-le Redactare, încredințarea pré distinsei mele considerațiunî. GR. ARGHIROPULU. Domnule Primară, Aflăndu astă țiî resultatulă alegeriloră municipale, veriă că și că facă parte din consilierii comunii capitalei. Că asemenea alegere în adeveră este forte magulitare pentru mine, și suntă datoră a arăta profunda mea recunoscință d-loră alegători, cari nraă onorată cu sufragiile d-loră. Cu tote acestea într’ună cercă electorale unde figureza mai multe mii de alegători, alegerea mea că o credă că nu póte fi valabile de óre ce nu s’aă întrunită în favorea mea decătu ca la șase sute voturi. De aceaa vă rogă, d-le primară, sa binevoiți a primi demisiunea mea din funcțiunea de consilieră ală comunii capitalei. Cu acestă ocasiune vă rogă, d-le primară, a primi încredințarea predistinsei mele considerațiuni. ROMANULUI NOEMBRE 1868 de la orîce cutezare în politica mea străină, eî esercită asupra guvernului românouă apĕsare pe care anevoie o póte privi ca uă mărturire de bună-voință, și care trubue se aibă de resultatu numai d’a nngagia din ce în ce România în acele tulburărî orientali de care unii pretindu că voiescu s:o apere... LUMINA, LUMINA. DOMNILORU STAROSTI AI MESERIAȘILOR!] ROMANI. Pentru ce Dumnez tu a datu minte tutuloru, atât și celora avuți, câtă și celorü se facî ? Pentru ce, daca nu pentru ca fiăcare se se silescă a trage felose dintr’ensa ? Perdonnet. Cine póte cunosce lipseL de cari suferă meseriașii nostril, cine pate sei mai bine trebuințele ce ei simtă, deca nu d-vostră, domni Starosti, d-vóstră, cari sunteți aleșii soră, cari aveți însărcinarea din parte-le d’a le apăra drepturile și a îngriji de păsurile loră? Eu bine spuneți, spuneți adeverulă. Nu e asta că meseriile nóstre nu înflorescă? Nu e așa că numerasă loră în locă se sporescă, scade pe fiecare ană, și una câte una elemeră, se stiigă de neputință? Cele ce mai românu abia o ducă de acli pene măne, ținute mai multă de obiceiă decâtă de câștigă, căci meșterii noștrii la sfârșitul unei dile de muncă nu strîngă capitală nici câtă cei din urmă ucenici din meseriile străine. Care se fă pricina acestei căderi? Meseriașii, cari aă suferită de acestă reă, aă trebuită se întrebe și amăgită; i-aă făcută se credă că suntă strigoi cari sugă puterea și vieța muncitorului romănă și nu să lasă se se redice. Li s’adisă că străinii suntă cei ce aducă pesreasoră, ei aă copleșită tóte meseriile, aă pusă mâna pe tote câștigurile, s’aă aședată la mesa mare și n’aă lăsată de cătă firimituri pentru pământeni. Acestea ensfe suntă numai nisce cuvinte deșerte, cari nici nu ușureză nici nu vindecă boia, din potrivă ele nu facă de cătă s’o auțe mai multă, se scândeze buba, se mărescă rana. Și ’n adeveră, déca se scie de toți că meseriile cele mai aducătore de câștigă suntă în mănele străinilor, și că acești din urmă facă treburi mai bune în țara nostră de cătă pământenii, nu este mai puțină adevărată că lucrurile suntă astăfelă, numai pentru că străinii sunt mai dibaci, mai ageri, mai întreprindetori, mai uniți, pe când ai noștri se daă lenii, suntă mai desbinațî și mai nemțeleșî întreba țoră. Nu suntema slabi din pricina străiniloră, ci numai nevrednicia nostra a făcută pe străini se viă în țara nostră spre a se bucura eî de bunurile de cari nu scimu noî se ’ ne folosimă. Acesta este o urmare firescă a lucrurilor, căci e lăsată de Dumnedeă ca „cu sudarea fruntei nóstre se câștigamil pâinea de tóte dilele și așa, cei ce așteptă i se pice para ca s’o mănînce, totă deuna vară vede pe alții mai vrednici smulgănd’o din cracă și mâncăndu-o. Reală dură de care suferă meseriașii noștrii își are rădecinile împlântate în inimile și mințile losă, și d’acolo câtă se lă smulgemă. Inănimî se sădimă semânța dragostii, cuvântulă lui Dumnezeu care dice: „se ne iubimîi și se ne ajutămi unii pe alții “; — și mintea s’o luminămă pentru ca se potă înțelege meseriașii români că numai urmândă acésta poruncă dumnedească potă se scape de strîmtorarea în care se află astăzi, căci iubindu-se între dânșii voră ține a se vede mai desă, a se aduna pentru a vorbi de păsurile loră și atunci, cunoscândă ce greutăți aă, voră căuta a îmulți silințele loră pentru a le înlătura; îșî voră aduce aminte de cuvintele Mîntuitorului nostru care adisă: „unde veți fi ducii, cu voi voiu fi“ și se voră uni între dânșii, voră intra în tovărășie, cumă se dice, avândă credință că astăfelă numai le va ajuta Dumnedeă se dobóre tóte pedicile ce vom întâlni pe calea ce duce la trai bună, la avuție. Așa aă lucrată muncitorii din alte țeri și d’aceea din nimică aă ajunsă se fiă totulă, din robi s’aă făcută domni. Că astăferă de parte frumosă trebue s’o pizmuiască și muncitorii noștriî și suntă datori se ’și dea tóte silințele spre a o dobândi, daca țină se nu perda și ce mai au, căci nu este destulă se fiă scrisă în legi libertate și drepturi deo potrivă pentru toți; pentru casele putemă păstra trebue se ne facemă vrednici de ele. Vrednicia stă în a fi noîa tată puternici în comerciă și în meserii, căci acestea suntă sufletulă unei țeri și fără dânsele că națiune nu póte viețui, ori cătă de întinse drepturi ară ave cetățianiî, și : ori cătă de mare ar fi libertatea de ■ care eî s’ară bucura. Ca se ajungemă la acésta țintă ! trebue ca cu toții, după putințele și cunoscințele nóstre, se ne silimă ! a face pe meseriași se părăsescă cărările vechi și întunecase ca se apuce calea bătută de încercările de■ soră mai pricepuți de câtă noî; cu alte cuvinte se’î luminămă, se’î înreforme,și intorcendu-o c’unü tonă aspru Ide seacă, și doctori încelătorî i-aă’vătămă carte, căci cartea a ajutată muncitorilor străini se lucreze acele minunate mărfuri ce se desfacă în târgurile nóstre. In țerile luminate, în adevără meseriașii în locă se’șî petracă serile și duminicile în acele locuri, unde îșî cheltuască și punga și sănătatea, se ducii de ascultă învățăturile ce se dau în sculele deschise în folosulă soră; — și școli de aceste suntă multe ținute [atâtu cu cheltuiala guvernului și a comunei, câtă și de cetățianiî, cari voră binele muncitoriloră;— de multe orî ele suntă plătite chiară de meseriași, atâtă de multă se simte pe acolo trebuința de învățătură pentru poporă. Din norocirea începută se se înțelagă și la noi de câtă folosă suntă asemene scule; căci e făcută ca binele, curândă sau mai târzi să se pătrundă pretutindeni. — Câțiva cetățiani, mișcați de relele urmări ce are pentru țară nesciința poporului, se adunară, chiptuiră între dânșii asupra mijlocelor de întrebuințată pentru stârpirea ei, se legară a respândi învățătura în poporă și astăzi elű se întocmi societatea pentru învățătura poporului Română. Mulțămită ei, se ridicară mai multe școli poporare și în Bucurescî maî alesă, s’a înființată oă scolă de adulțî a cărei ușiă e deschisă în tóte Duminicele coloră ce suntă setoșî de învățătură. Biruința luminei ânse asupra întunericului totă nu este asepurată. Pentru ca isbănda se ftă deplină, pentru ca negura severă de pretutindeni, trebue se se aprindă facle mai multe și prin tóte unghiurile țeriî. Cu cătă voră fi mai numeroși acei ce să se deschidă cartea înaintea poporului, cu atăta va fi mai mare și numerulu aceloraa cari o voră inveța. Acesta e credința mea și ea ura făcută, domni starosti, se ia curagiulu a deschide și că meseriașiloră nostrii cartea aceia, care ne învăță cumă putemă lucra mai bine și mai eftină și cu ce miciulace muncitoriulu póte se fiă învingâtoră în acea luptă a schimbului, luptă ce se face în tote dilele, în totă lumea și chiar d in târgurile țeriloră celora mai înapoiate. Acea carte se numesce economia industriale, adică suma legilor dumnedeești după cari trebue se margă meseriile pentru ca se ne dea îndestularea trebuințelor nóstre omenescî și se neînlesnescu dobândirea avuției. Duminicile la amedi, voia merge a Academiei spre a tălmăci acele egi, ce suntă menite a aduce înflorirea meseriașiloră, cari le voră urma. Dară veni-voră se mă asculte ? Etă ce nu cuteză se nădăjduescă, fiindcă nu le suntă cunoscută. N’amă făcută încă nimică pentru dânșii ca seamă dreptulă a crede că chiămarea mea o se aibă lină resunetă în animite loră și a se plece audulă la spusele mele. La d-vostră, domni starosti, mî-este totă nădejdea; numai glasură d-vostră pate se-i aducă împrejurură meă; căci eî, cari v’ați încredințată îngrijirea păsuriloră loră, vă voră crede cândă le veți spune că în folosulă loră voiă se le vorbescă, și pentru binele loră suntă descoperite legile ce voră se le tălmăcescă. Credă că o se lediceți acestea, fiindă că d-vostră a trebuită se căutați de multă isvorulă zeului de care suferă meseriașii români, și ațî găsită, suntă secură, ca și mine că ceea ce face ca munca lui se nu dea rude puternice este lipsa de învățătură. E solută în adeveră că, precumă florile se pălescă și se usucă, căndă suntă lipsite de vatjele căldurose ale sorelui, totă astă-selă slăbesce și se micșorâza puterea munt) Intr’una din sălile de Dreptu d’asupra Bibliotecei, citorului a cărui minte e înveluită în întunereculă nesclințeî, îndemnați dorit, vă rogă, pe meseriași se nu pregete, se smulgă mă ceasă din diua de odihnă și se să întrebuințeze în folosulă minții. Duminicele, după eșirea din biserică, unde audă cuvântul mîntuitorului: „ajută-te și cerulă te va ajuta,“ se mârgă la scală se afle cătă puterea dată Dumnedei omului ca se se ajute și se învingă nevoile ce întălnesce în calea spinosă a vieții. Cea d’ântâiă convorbire asupra economiei industriale o voiă face Dumineca viitóre, 10 Noembre. Gr. Vulturescu. TELEGRAMA. D-lui Președinte al comitatului armărei. Slatina (17) 4 Noembre 1868. In ședința de la 4 Noembre, comitatulă a votată 10,000 lei vechi pentru arme, adică 4600 din esercițială 1868, și 5400 din esercijiială 1869. Președintele comitatului județului Oltu, No. 2416. M. Tonescu. SUBSCRIERE PENTRU ARME. LISTA DE LA REDACȚIUNEA ROMANULUI. Din partea serviciului vamale din capitală. Total: 17 5 Lei nuoî. 1 Nicolae I. Rojnilji . . . . 20 2 Tăcu Demetrescu .... 10 3 Ion Constantinescu .... 50 4 George Demetrescu . . . . 20 5 Climent Enghiurliu .... 4 6 Const. Demetrescu .... 5 7 Ion Hristescu ..............................10 8 Petre Simon.....................................20 9 George Petrino...............................10 10 Ion Bacaloglu.................................5 11 Dimitrie Enghiurliu .... 5 12 Anton Nicolaide................................2 13 Nicolae Iliescu.................................5 14 Marin Ionescu................................2 15 George Ionescu................................1 16 George Constantinescu ... 1 17 Ionică Nicolae..................................1 18 Ioniță Alesandru.................................1 19 Pandele Zamfirescu .... 1 20 Ionică Popescu..................................1 21 Ghiță Marin.......................................1 LISTE TRIMISE REDACȚIUNII DE COMITATULU CENTRALU. Lei vechi. 1 C. Cernovodeni............................108 2 Jean Minaxem..................................162 3 Nedescifrabilă . . . . . .270 4 Costică D. Parianosu . . . .108 5 Anton Malanotte............................108 6 Niă Nicolau....................................277 Nedescifrabilă..................................1088 Grigorie Balenu . .... 1080 Totală 1971 Din districtulu Teleorman. 1 M. G. Mănciulescu 2 Tache Michălescu 3 M. Steriu 4 G. Dumitrescu . 5 M. Plopenu 6 loan Dimitrescu 7 I. Ignatescu 8 Andrea Milona . 108 18 27 27 108 27 54 168 Totală 477 SOCIETATEA DE ARME, etc. Comitatul societății de arme și gimnastică,otărândă a da la 16 Noembre venitorără serată musicale și dansantă în folosulă subscriere pentru cumpărarea de arme, anunță acesta spre sclința d-soră membrii și a personelor străine, doritore a lua parte la acesta splendidă serbare. Bilete de vănrsare la comitatul societățeî și la comitatul ă de domni și domne cs