Romanulu, ianuarie 1869 (Anul 13)

1869-01-26

78 ROMÂNELE DIN CRIȘANA. I. Cdndu ou Crișulit printre deliul către Tisa în S­cobor, Ascultându cu mulțămire glasu­ î tainicu, mișcătorii, Cândă m­e suiți in <Ji de vară pe Bihoru ’ncărunțită Și mĕ uita... mĕ uita în lături, câtă e lume de­­ sărită. Ab, unft dori ferice scaldă Am­iniora mea ’ntristată. Cumă ași spune dorulă meă! Dor la spate-mi stă unu s meu. — Spuneți codrii și ruine Dorulă, care arde ’n mine! II. Când prin văi cu tenjli covore est în pace trec gândindă Spre dulci vecuri depărtate suvenirea mea țintindfi, Cândă ascultă în nopți serine glasul umbrelorü duiosu Ș’alu naturei liniștite dragă acordă misteriosă, Ah, d'uă falnică cântare AlÜ meu sufletu lină tresare, Spunere­a și cântarea mea! Dér dușmanu­l câtă colea! — Cântați fluerî și cavale, Cântați voi­a mea cântare !! III. Când resare mândrule spre, Ilu salută c’un sântă amoru, Ca p’una sală de mângâere de la frații mei de doră, stă salută și’n plânsă de jale ochii mei se ’năbușescă Și ’n tăcere mii suspine alü mea sufletă năvălescă. — Luați rîurî, rîurele Cu voi lacrimile mele! Duceți bori și vânturi line Ale mele lungi suspine Peste văi peste coline! Miron Pompiliu. ROMANULUI 26 IANUAMU 1869. EW* cu eroismu; constrînsă însă de su­perioritatea numeralul și redându-și retragerea despre munți tăiată, ea luă direcțiunea spre Dunăre cu scopu de a trece în România, unde spera a găsi unu­asin securii. In naptea de 6 Iuliu, acestă mică și ostenită trupă trece unai brașin­ alti Dunării și d’uă dată apare în in­sula Gâscă, situată între Zimnicea și Petroșani, aci șâde ascunsă 48 de ore. D’aci ea se silesce a intra în Ro­mânia. Țermurile însă ereau forte bine pălite și în formațiunile ce pu­tuseră lua le aretaseră și mai multă imposibilitatea trecerii; atunci, cons­trînsă de ferne, în desperare gân­­dindu-se la soții sei de arme, se strecură ierăși pe teritoriul­ otomană. Oștirea imperiale simte, se pune în gona sea, dar și cea­l­altă parte—­­susținută de amorul­ Patriei — în­fruntă cu bravură mortea și isbu­­tesce a se urca ierășî în Balcani. Din tote acestea se constată în modulă ce să mai evidinte că loculă unde s’aă formată aceste bande fostă munții Balcani și asia­deră, a­decă uă aculare se pote arunca a­­supra cui­va, ea nu pote căde de­­cătă asupra Turciei, care ma pu­tută împedeca pe propriulă seă teritoriu formarea acestoră teribile bande. A acusa deră pe România, este a căuta scuse pentru Turcia, a seă a masca evidenta slăbiciune guvernului otomană . A ceea ce a trasă administrațiunea mea pene la uimire, a fostă cândă amă veștedă că armele, patronele și cap­sele găsite la insurgenții căzuți în puterea oștirilor­ imperiale suntă tate ■producte ale industriei austr­ia­­ce, er capsele mai cu sema purta pe dânsele inițialele I­mperatorului Aus­triei F. I. I­ iü, acesta a remasă pentru mine încă uă enigmă și ’n adeveră, cine a procurată aceste munițiuni? prin ce mijlace? cumă au fostă depuse pe țermurii Du­nării și d’acolo cumă au fostă transportate în Balcani? In facia unei împrejurări arătă de agra­vante a incidintelui, îmi pare că guvernul­ otomană avea celă mai legală motivă d’a medita seriosă; căci, dacă nu va cunosce adeve­­ratele cause ale acestor­ turbu­­rări, ele potă produce încă ace­leași funeste efecte. Trebuia deră se nu acuse pe România. A acu­­sa făr­ă judeca, este proba unei fu­­rióse pasiuni sau resultatulă unei intrige bine țesute. Arendă înain­tea sea corpul­ delictului, de ce nu s’a întrebată de unde vină ar­mele acestea? Și decă acesta nu­­ ar fi servită ca ună faptă positivă, de sigură nu trebuia sei închidă drumul­ bănuielilor i­legale. Rațiu­nea ceră se póte întreba: nu este are acesta uă combinațiune obscură a unei politice conduse de intere­sele bine învelite? Este cunoscută că, singurele vase cari străbată Du­nărea în tote laturile, cari aă avan­­tagială d’a se bucura de deplina încredere a Turciei, arendă între­­ga libertate d’a ancora ori­unde le place fără nici ună controlă, suntă ale Austriei și cându se scre ace­sta, nu este ore naturale a se pre­supune—­bănuială pentru banuiala— că guvernului austriacă­­ i ar fi ve­nită bine se facă o­ mică încă­ierare pe marginea Dunării spre Bulgaria și România, ocupâ­ndă ast­­fel­ forțele Imperiului otoman, pen­tru a lăsa în voia Husarilor­ Bos­nia și Brțegovina? Temându-me de a nu fi tasată de bănuitori, nici nu mai adaugă mica împregiurare că singura putere, care a­rată alarma despre formațiunea bandelor, în­­cea din Februarie 1868, a fostă A­­ustria. Acesta a fostă adeverată, di­­norință însă este că în formațiunile politicei sale avea ă uă deosebită în­grijire a pune loculă nașterii ban­­delor, chiară în România, atunci cândă guvernulă Română a făcută atâtă de mari sacrificie pentru stric­ta pază a țărmuriloru, lu câtă ban­dele, după cum ă se vede, au fostă puse în imposibilitate d’a apăra re­tragerea loră în țară. Ori­cumă ar fi, suntă convinsă că guvernulă otomană ș’ar face ună mare servi­­ciă sieși și justiției, examinândă cu seriositate tóte împregiurările acelei agitațiuni. Astă-felă va pute avea m­ă fără ce’i va face calea mai lu­­minosă în viitoră. Daă-camă-dată mă mărginescă în aceste informațiunî ce amă pu­tută lua din diferitele acte. In cea ce s’atinge de procesul ă așa numi­­țiloră complici, nu voi­ vorbi ni­­mică, căci elă se trateze înaintea justiției române, ne fiindă încă ho­­tărîrile definitive din causa facerii apelului și nu voiescă a da publi­cității să afacere pendinte, pentru a nu atinge susceptibilitatea magis­­traturei române prin influința ce ar pute decurge dintru o causă cu­noscută mai dinainte. Ghiculescu. Neavândü locu în No. de ieri, re­­zumatulu ședinței Camerei deputa­­țiloru ’lű dublicama adi omitendu dechlararea d-lui prim-ministru, pe care am­ publicatu-o ieri în estenso. ADUNAREA DEPUTAȚILORU ^Ședința de Vineri, 24 Ianuarie 1869, Sub președinta d-lui C. A. Posetti. Dupe aprobațiunea samariului, se împartă pe la secțiuni domnii deputați din nou aleși. Ședința se suspinde pentru 5 minute și la redeschidere, procedându-se la alegerea a 5 do. membrii spre a se complecta­ comisiunea de pensiuni, se alegă do. geicaru, Anton I. Arion, P. Gernătescu, Brăescu și Polișu. Du­pă comunicări, d.P. Gradistenu zice că profită de z­iua de 2­4 Ianuarie, care este o sărbătore naționale, spre a lua pentru prima ora cuvântul­ și a aminti,—precum a făcută ună altă deputată, acumă Senatore, —că a­­cesta cji este din cele mai mari pentru Ro­mânia și crede ca toți doi deputați se voră asocia in a striga: Traiescu România, Tră­­ies­c M. Lea Gard­ăl! (Adunarea primesce cu îndelungi aplause și -n strigări de traiescu!) D. Gheorghiu dice că in ședin­ța de ieri d. Ion Brătianu a citată și numele unorii profesori, intre care p’ală d-lui T. L. Maio­rescu cărui­a i s’a atribuită o administrare rea, ca directore la scóla normale din Iași și d-se a­fir­ca că, protestiîndă în contra a­­cestuî atacă făcută d-lui Maiorescu, cere de la guvernă a da deslușire decă în adeveră Maiorescu a făcută ceva n administrarea d-sele. D. Ministru respunde că nu pute da apli­cări în astă privință, nefiindă o interpelațiu­­ne și ne­tiindü încă preparată a respun­de îndată. D. Ministru de Interne declară că d-sea­ma auzită pe d. Brătianu­­ Jicénd) ce­va despre d. Maiorescu. D. Gheorghiu admite că nu trebue se se atace tinerii, de ce ensă admite că se póte isnulta bătrânii și încă forte des) ? Câtă despre cele <zise de d. Bră­tianu, d-luî— căndăa fostă ministru—a pu­tută aprecia și e’ndreptulă seă se își esprime acele aprecieri în privința administrării d-luî Maiorescu. D. Maiorescu este un omă onestă, ună bună profesore și -n tóte căușele națio­nale alături cu cei ce le voră apera ca m 1­857. D. Ion Brătianu declară că una venită în Cameră se­ șî facă amici, ci se se ocupe de interesele pentru care a fostă trimisă. s’a discutată despre Profesori și anume des­pre cei din Iași și s’a­­tisă că profesorii de facultăți negligă datoriele loră și chiiară d. ministru de interne a denund­ată acestă faptă. Atunci d-sea a spusă că a visitată, între tóte cele alte școli, și pe cea diresă de d. Maio­rescu și ca găsiră-o în fórte prosta stare ș a mai irisă că pote d-luî Maiorescu nui place societatea juniloră țeranî, căci a făcută ânsușî d-sea (d. Brătianu) cestiunî s’a con­statată că școlarii nu sciau nimicű. D. Gheor­­ghiă a făcută o critică aspră dicendru că d-sea a atacată pe d. Maiorescu, pe câtă timpă n’a­djusă de cătă că, decă se bucură de b­oală și de alte avantaje, trebue se’șî facă și datoria. Decă d-sea ar fi făcută către d. Maiorescu ceea ce amicii d-lui Gheorghiu au făcută, acea­a ar fi fostă calomnie, era du declararea francă că scula Basile Lupu­ma găsită-o in bună stare; căci a veni, cumă d. Gheorgiu, a face și pentru acésta impu­tări, ea nuî place ameliorarea instrucțiuni publice. Dupe ’nchiderea discuțiunei, d. Tăcu re­vine asupra celor u­cise în ședința de ieri de către d. Ministru de interne, pe căndă d-sea crea procurore generale la Iașî în ceea ce privesce alegerile d’atuncî; d-sea dă explicărî cumă că acea depeștă de care a vorbit ieri d. ministru de interne nu cuprindea de cătă cerere de lămuriri despre nisce întruniri cari amenințaă ordinea publică la Vaslui. D. Ministru de Interne recunosce că d. Tăcu totă deuna a fostă onorabile și căndă a vorbită despre casuîă ce n espusă a voită se arate că puterea aluneca și că d. Tăcu ar fi trebuită se fie mai indulginte către cei ce s’au aflată ln ooasiuni multă mai grele. D-sea a vețiutu depesia d-luî Tă­cu și face apelă la d. Cârpă se spue ce scie despre acesta. D. Carpu­ declară că ace depeștă esistă și că, dupe declarările d-luî Tăcu, crede că ea pare se nu fi fostă provocată de cătă de scrupulositate sau de cei superiori parchetului. D. A. Arion, ca fostă ministru de jus­tiție, ruga pe d. Tăcu se declare de că a a­­vută vrună ordină de la m­inisteru, orő de unde nu, cuvintele d-lui Cârpă suntă nesce insinuări rea­voitare. D. Tăcu declară că n’a esistată nici una ordină de la ministeră în astă cestiune. D. Holbanii, In cestiune personale, dice că d. Ministru de interne s’anncelată, căndă a­disă în ședința de ieri că d-sea (d. Hol­­banii) a sub-scrisă contra unirii, pe căndă d-sea era chiar afară din țără, cum scie d.Bue­scu. d. Boerescu dupe venire, in țfiră nua scris nimicu­io contra unireî, ci s’a pronunciată în (jam­ură Viitorulu contra Unirii și prin­cipelui streină cu privire la altă ceva de­câtă la cestiunile politice ale acelui ^iaru In privirea funcțiunii ce­a ocupată la Mo­­nitor, d. Ministru a z zis că a cerut acea func­țiunea , pe cândă d-luî a fostă chrămat ére n’a cerută-o, dupe cumă ma cerută nici nădată vruă fucțiune, cu tóte că func­țiunile nu suntă proprietatea ministrului. D-sea dă apoi diferite relațiunî privitore la modulă cumă și-a împlinită funcțiunea pe căndă era redactore la Monitoru­. D. Ministru de Interne declară că la venirea d-loră la acestă ministeriu, care s-a compusă din omeni diferiți în opiniunî, aă avută de scopu a stinge discordia din întru ca națiunea se fiă tare. D-sea, ca ministru de interne a luată măsurile cuviinciose unde le-a găsită; asta spre exemplu ministrulă de interne, sacrificândă pe Prefectură de Bacăă, a perdută ună amică lui Cogalnicenu, pre­­fectură i-a cerută destituirea unoră func­­țonari ln blocă d-sea i-a refusatö și pre­fectură mai în urmă a fostă dată josă și a fost­ numită bn locul ună bărbată renumită prin independința și onestitatea s­a. La Iași primăria, prin escesă de zelă, recusase sala luptelor­ electorale d-soră din fracțiunea li­beră și independinte, d-luî énsa a ivitată prin depeșă pe primăria se deschidă sala. D. Prim-Ministru apoi, cândă­a auzită că se zice ceva despre o șosea, luată in întreprin­dere de către unulă din fracțiune, o ținută lucrură destul­ de modestă și acestea tóte sunt­ doved­i de tentativă de ’mpăcare. Care a fostă însa purtarea a doua din membrii fracțiunii către Ministerul țiile’ntregî a fostă Înjurată și acuzată că este continuarea mi­­nisterlului trecută. D. Holbană de 2 luni in­sultă pa omul­ de la 2 Mai”, ca se dă facă a ajunge la „Divide et impera necon­tenită a acusată, a atacată pe Cogalnicenu de la 2 Masă și d-sea necontenită a amânată respunsulu, căci ave­m capă la ministeră pe ună omă care a resturnată pe 2 Masă. Vie se ne atace un om cu titluri de esiii, de sa­crificii mari și impute acela pe 2 Masă mi­nistrului Cogâlnicénu .... déru cine vine se’să atace? D. Hulban.... care pene la 1853 avea pe băncile universității! Péne la 1860 n’a mai fostă nici esiliurî, nici­­ persecuții, nici atacă de libertate ... de ce déru se plânge d. Holbană? De ce atacă pe cei care au lu­crară, pe cei ce aă luptată în situațiuni grele? D. Holbană, inginerulă agronomă eren amică a­­ d-lui Istrati, a scrisă în Viitorulu, primită se servesca m b­ună poștă și, de­óre­ce ministrul­ atuncî ca și acumă represinteza uă ideiă politică, d-sea (d. ministru) ș’a ere­stată la dreptă a­ î cere comunitate de idei. D. Haiban a maĭ spusă nesce nume dor acele nume, acei bărbați, D. Aslană și d. Gatargiu, nu represintă de locü ideiele fracțiune­ li­bere și independinte;—ma fostă depărtată d. Haiban din funcțiune de câtă atuncî, cându s’a depărtată de la datoria sea. D. Holbană trebue se fiă maî indulginte se nu sus­cite greșelele celoru betrânî. .. . Însă causa a­cesteî inimiciții este alta___ este că Co­galnicénu e aljî ministru și cu Cogalnicénu, care cunosce partea slabă și tare a Moldovei, nu e de­jucată. N­u cunosce d-loră pe d-sea, déra și d-sea ’î cunosce pe d-loră și scie din ce oă să eșită. Alegerile nu se va in­fluența ministrulă Gogălmeianu și fondurile estraordinare in alegeri nu se intrebuinteza și daca vr’uădată s’a ’ntrebuințată a fostă pentru d-loră, și acesta se nu se crede că e procesulă ministerului trecută ci vreaă se constate numai că aleșii orașiului Iașî sunt ini­micii ideieloră mari, aă mersă pe strade și aă­măgulită pasiunile și din astă pantă de vedere a declarată că d. Holbană și ații nu se voră mai alege. D. Carpui, în cestiune personale, declară că n’a pomenită numele d-lui fostă ministru Arion, și nu nțelege de ce se supără d-nu Arion care ca ministru, a lovită chiară pe amicul d-sele. D. Brătianu— N­ica d. Carpu­,— a aruncată insulte unui profesore și d-sea declară că d. Maiorescu nu e o mingie, nu e ună omă care e ale d-sele, ci d-sea e alü d-lui. D. Brătianu a ț­isă in ședința trecută că pe tenerulu Maiorescu dă lasă d-loră (fracțiunii) și d-ssa, décá a intreruptă, a avută intențiune de a respunde precumă a respunsă d. Rucher în Camera francesă căci ori de câte ori vorbesce d. Brătianu, discu­țiunea se deccide și nu mai pate nimeni se facă obiecțiunile sale. D. Buescu anunc­ă d-lui ministru de res­­belă uă interpelare relative, de generalul­ Macedonsky, care fiindă la pensiune, s’a re chiămată în activitate. D. Prim Ministru declară că jurnalul­ consiliului Miniștriloru relativă la acestă ces­tiune se va publica ca adunarea se cunoscă cestiunea. D. G. Brătianu, desvoltându­ interpelarea sea privitore la rechi­marea misiunei fran­­cese, arăta că a vezuză că misiunea francesă venită aci pentru instrucțiunea armatei s’a retrasă. Acesta n’o crede d-sea ca o bună­voință a împeratoruilui Franciei ci ca provo­cată de noi. Decă d. Ministru va declara că armata nostră nu maĭ are necesitate de uă fre­care instrucțiune, atât mai bine,­ânsă sunt unii cari strigă, ca d. Florescu, că armata nóstra Vasa âncă ceva de dorită, fiindă că există diferite regulamente cere aă adusă confusiu­­ne prin introducerea lor­. După d-sea, acesta nu pate fi de câtă o­recire din partene cu Francia. Misiunea se retrage și legea ne permite a avea altă misiune de câtă f­an­­cesă, căci cu ace națiune suntemnă ln legă­turi și de sânge și de recunoscințe. Francia trebue se fie supărată de politica urmată de noi contrară intereselor­ occidentului și car­tea galbenă ne o dovedesce. Că urmămă o politică septentrionale ne o dovedesce și retra­­gerea misiunei francese, fapt care încuragiază propagarea politicei panslaviste, după cum ă s’a aretată și ’n senată. D. Prim ministru declară că ’n Senată nu ’i s'a făcută o atare interpelare. D-sea citesce ună actă prin care se face cunoscută guvernului retragerea misiunei. Ministerul­ a invitată pe agintele de la Paris a da re­­lațiuni și d-sea a respunsă că acesta nu este o cestiune de ostilitate. Convorbirea ce a a­­vută aginte cu d. Marchisă de Lavallette este asemenea celei d’ânteiă că măsura luată n’are nici unu caracteră de ostilitate în pri­vința României și ministerială regretă că ar­ fi fortd mâh­nită déca rechiămarea mi­siune, ară fi interpelată ca o lipsă de bună voință către România. D. Ministru, adauge apoi că se laudă de concursul ce au dată am­­basadorii puterilor, atâtă la Constantinopole câtă și la Paris și că d-sea este secttă de buna voința Franței către România. D. Holban propune moțiunea: „Camera, regretândă rechi­marea misiunei francese, trece la ordinea Camera în unire cu ministeriulă o primeșce. — D. Prim minis­tru luândă cuvântulü, face declararea deja publică ieri relativă la demisiunea ministe­­riului. Ședința se suspende pentru 5 minute și la redeschidere d. C. Grădișteanu arăta că nu ’nțelege pe d. ministru Președinte, care a venită se declare ună faptă ne­împlinită uă de misiune ne datâ și apoi adaoge că nu crede că nesce interpelări ca ’li s’a adresat s-a pu­tută decide se se retragă atunci cândă nu li­ s’au dată nici ună votă de ne’ncredere; d-sea ’n róga se nu se retragă și se lase țara ’ntraă posițiune fórte grea. D. ministru de Justiție declara că d. Prim Ministru s’a dusă se anuncie retragerea și Senatului și demisiunea trebuie conside­rată ca dată fiindă deja anunciată de seri M. sele­­câtă despre motivele retragerii, ele se voră vede de deputați mai la urmă li se voră citi de către nouii Miniștrii, ce voră veni. — D. Flor­escu opina a se dealara de către cameră daca a avută sau nu încredere în cabinetulă ce se retrage. D. Holbărn opina ca adunarea se trece la ordinea (Jileî. Adunarea încuvințază și trece la votarea bu­­getului Ministcriului Instrucțiunii publice. Ședința de Sâmbătă 25 Ianuarii­ 1869« Dându-se citire comuni­ca­tel oră (Jîleî, de Suciu cere a se numi de îndată comisiunea anchetă parlamentară pentru facultatea din Iași, numire primită de adunare.— D. Hăjdeu observă că numirea acelei anchete numai pentru profesorii Universități din Iași, cr nu și pentru cea din Bucuresci pare a fi uă par­țialitate.— D. Donici arata că camera a vo­tată numirea anchetei, și deca d. Hăjdeu voiesce a se generalisa misiunea acelei co­­misiuni, care de cătă se facă uă propunere* Adunarea încuviințeză, la urma unei scurte discuțiuni, a începe votarea bugetului. D. Prim-ministru declară că M. Sea a insistată pe lângă cabinetă se’șî retragă de­­misiunea și să facă ună noă apelă la patrio­­tismulu camenilor’. D-sea deza­rogă­mn nu­mele cabinetului pe adunare a le da ună votă de ’ncredere seă de nemeredere, a le declara déca se voră sustine sau nu actele d-loru, acte care suntă forte grele. Adunarea suspinde ședința spre a se con­sulta­ la redeschidere d. Chițu ijice că in urma declarațiuniî d-lui ministru, d-sea crede că e organulu nu numai ale majorității, ci ală Întregii adunari, căndă constată că con­­cursulă adunări n’a lipsită nici uă dată a­­cestuî ministeriu; camera totă deuna a votat bugetele scrupulosii, era nu ’n blocă și a­­poî și în tóte cele­­ alte privințe camera a

Next