Romanulu, ianuarie 1869 (Anul 13)
1869-01-26
78 ROMÂNELE DIN CRIȘANA. I. Cdndu ou Crișulit printre deliul către Tisa în Scobor, Ascultându cu mulțămire glasu î tainicu, mișcătorii, Cândă me suiți in <Ji de vară pe Bihoru ’ncărunțită Și mĕ uita... mĕ uita în lături, câtă e lume de sărită. Ab, unft dori ferice scaldă Aminiora mea ’ntristată. Cumă ași spune dorulă meă! Dor la spate-mi stă unu s meu. — Spuneți codrii și ruine Dorulă, care arde ’n mine! II. Când prin văi cu tenjli covore est în pace trec gândindă Spre dulci vecuri depărtate suvenirea mea țintindfi, Cândă ascultă în nopți serine glasul umbrelorü duiosu Ș’alu naturei liniștite dragă acordă misteriosă, Ah, d'uă falnică cântare AlÜ meu sufletu lină tresare, Spunerea și cântarea mea! Dér dușmanul câtă colea! — Cântați fluerî și cavale, Cântați voia mea cântare !! III. Când resare mândrule spre, Ilu salută c’un sântă amoru, Ca p’una sală de mângâere de la frații mei de doră, stă salută și’n plânsă de jale ochii mei se ’năbușescă Și ’n tăcere mii suspine alü mea sufletă năvălescă. — Luați rîurî, rîurele Cu voi lacrimile mele! Duceți bori și vânturi line Ale mele lungi suspine Peste văi peste coline! Miron Pompiliu. ROMANULUI 26 IANUAMU 1869. EW* cu eroismu; constrînsă însă de superioritatea numeralul și redându-și retragerea despre munți tăiată, ea luă direcțiunea spre Dunăre cu scopu de a trece în România, unde spera a găsi unuasin securii. In naptea de 6 Iuliu, acestă mică și ostenită trupă trece unai brașin alti Dunării și d’uă dată apare în insula Gâscă, situată între Zimnicea și Petroșani, aci șâde ascunsă 48 de ore. D’aci ea se silesce a intra în România. Țermurile însă ereau forte bine pălite și în formațiunile ce putuseră lua le aretaseră și mai multă imposibilitatea trecerii; atunci, constrînsă de ferne, în desperare gândindu-se la soții sei de arme, se strecură ierăși pe teritoriul otomană. Oștirea imperiale simte, se pune în gona sea, dar și cealaltă parte—susținută de amorul Patriei — înfruntă cu bravură mortea și isbutesce a se urca ierășî în Balcani. Din tote acestea se constată în modulă ce să mai evidinte că loculă unde s’aă formată aceste bande fostă munții Balcani și asiaderă, adecă uă aculare se pote arunca asupra cuiva, ea nu pote căde decătă asupra Turciei, care ma putută împedeca pe propriulă seă teritoriu formarea acestoră teribile bande. A acusa deră pe România, este a căuta scuse pentru Turcia, a seă a masca evidenta slăbiciune guvernului otomană . A ceea ce a trasă administrațiunea mea pene la uimire, a fostă cândă amă veștedă că armele, patronele și capsele găsite la insurgenții căzuți în puterea oștirilor imperiale suntă tate ■producte ale industriei austriace, er capsele mai cu sema purta pe dânsele inițialele Imperatorului Austriei F. I. I iü, acesta a remasă pentru mine încă uă enigmă și ’n adeveră, cine a procurată aceste munițiuni? prin ce mijlace? cumă au fostă depuse pe țermurii Dunării și d’acolo cumă au fostă transportate în Balcani? In facia unei împrejurări arătă de agravante a incidintelui, îmi pare că guvernul otomană avea celă mai legală motivă d’a medita seriosă; căci, dacă nu va cunosce adeveratele cause ale acestor turburări, ele potă produce încă aceleași funeste efecte. Trebuia deră se nu acuse pe România. A acusa fără judeca, este proba unei furióse pasiuni sau resultatulă unei intrige bine țesute. Arendă înaintea sea corpul delictului, de ce nu s’a întrebată de unde vină armele acestea? Și decă acesta nu ar fi servită ca ună faptă positivă, de sigură nu trebuia sei închidă drumul bănuielilor ilegale. Rațiunea ceră se póte întreba: nu este are acesta uă combinațiune obscură a unei politice conduse de interesele bine învelite? Este cunoscută că, singurele vase cari străbată Dunărea în tote laturile, cari aă avantagială d’a se bucura de deplina încredere a Turciei, arendă întrega libertate d’a ancora oriunde le place fără nici ună controlă, suntă ale Austriei și cându se scre acesta, nu este ore naturale a se presupune—bănuială pentru banuiala— că guvernului austriacă i ar fi venită bine se facă o mică încăierare pe marginea Dunării spre Bulgaria și România, ocupândă astfel forțele Imperiului otoman, pentru a lăsa în voia Husarilor Bosnia și Brțegovina? Temându-me de a nu fi tasată de bănuitori, nici nu mai adaugă mica împregiurare că singura putere, care arată alarma despre formațiunea bandelor, încea din Februarie 1868, a fostă Austria. Acesta a fostă adeverată, dinorință însă este că în formațiunile politicei sale avea ă uă deosebită îngrijire a pune loculă nașterii bandelor, chiară în România, atunci cândă guvernulă Română a făcută atâtă de mari sacrificie pentru stricta pază a țărmuriloru, lu câtă bandele, după cum ă se vede, au fostă puse în imposibilitate d’a apăra retragerea loră în țară. Oricumă ar fi, suntă convinsă că guvernulă otomană ș’ar face ună mare serviciă sieși și justiției, examinândă cu seriositate tóte împregiurările acelei agitațiuni. Astă-felă va pute avea mă fără ce’i va face calea mai luminosă în viitoră. Daă-camă-dată mă mărginescă în aceste informațiunî ce amă putută lua din diferitele acte. In cea ce s’atinge de procesul ă așa numițiloră complici, nu voi vorbi nimică, căci elă se trateze înaintea justiției române, ne fiindă încă hotărîrile definitive din causa facerii apelului și nu voiescă a da publicității să afacere pendinte, pentru a nu atinge susceptibilitatea magistraturei române prin influința ce ar pute decurge dintru o causă cunoscută mai dinainte. Ghiculescu. Neavândü locu în No. de ieri, rezumatulu ședinței Camerei deputațiloru ’lű dublicama adi omitendu dechlararea d-lui prim-ministru, pe care am publicatu-o ieri în estenso. ADUNAREA DEPUTAȚILORU ^Ședința de Vineri, 24 Ianuarie 1869, Sub președinta d-lui C. A. Posetti. Dupe aprobațiunea samariului, se împartă pe la secțiuni domnii deputați din nou aleși. Ședința se suspinde pentru 5 minute și la redeschidere, procedându-se la alegerea a 5 do. membrii spre a se complecta comisiunea de pensiuni, se alegă do. geicaru, Anton I. Arion, P. Gernătescu, Brăescu și Polișu. După comunicări, d.P. Gradistenu zice că profită de ziua de 24 Ianuarie, care este o sărbătore naționale, spre a lua pentru prima ora cuvântul și a aminti,—precum a făcută ună altă deputată, acumă Senatore, —că acesta cji este din cele mai mari pentru România și crede ca toți doi deputați se voră asocia in a striga: Traiescu România, Trăiesc M. Lea Gardăl! (Adunarea primesce cu îndelungi aplause și -n strigări de traiescu!) D. Gheorghiu dice că in ședința de ieri d. Ion Brătianu a citată și numele unorii profesori, intre care p’ală d-lui T. L. Maiorescu căruia i s’a atribuită o administrare rea, ca directore la scóla normale din Iași și d-se afirca că, protestiîndă în contra acestuî atacă făcută d-lui Maiorescu, cere de la guvernă a da deslușire decă în adeveră Maiorescu a făcută ceva n administrarea d-sele. D. Ministru respunde că nu pute da aplicări în astă privință, nefiindă o interpelațiune și netiindü încă preparată a respunde îndată. D. Ministru de Interne declară că d-seama auzită pe d. Brătianu Jicénd) ceva despre d. Maiorescu. D. Gheorghiu admite că nu trebue se se atace tinerii, de ce ensă admite că se póte isnulta bătrânii și încă forte des) ? Câtă despre cele <zise de d. Brătianu, d-luî— căndăa fostă ministru—a putută aprecia și e’ndreptulă seă se își esprime acele aprecieri în privința administrării d-luî Maiorescu. D. Maiorescu este un omă onestă, ună bună profesore și -n tóte căușele naționale alături cu cei ce le voră apera ca m 1857. D. Ion Brătianu declară că una venită în Cameră se șî facă amici, ci se se ocupe de interesele pentru care a fostă trimisă. s’a discutată despre Profesori și anume despre cei din Iași și s’atisă că profesorii de facultăți negligă datoriele loră și chiiară d. ministru de interne a denundată acestă faptă. Atunci d-sea a spusă că a visitată, între tóte cele alte școli, și pe cea diresă de d. Maiorescu și ca găsiră-o în fórte prosta stare ș a mai irisă că pote d-luî Maiorescu nui place societatea juniloră țeranî, căci a făcută ânsușî d-sea (d. Brătianu) cestiunî s’a constatată că școlarii nu sciau nimicű. D. Gheorghiă a făcută o critică aspră dicendru că d-sea a atacată pe d. Maiorescu, pe câtă timpă n’adjusă de cătă că, decă se bucură de boală și de alte avantaje, trebue se’șî facă și datoria. Decă d-sea ar fi făcută către d. Maiorescu ceea ce amicii d-lui Gheorghiu au făcută, aceaa ar fi fostă calomnie, era du declararea francă că scula Basile Lupuma găsită-o in bună stare; căci a veni, cumă d. Gheorgiu, a face și pentru acésta imputări, ea nuî place ameliorarea instrucțiuni publice. Dupe ’nchiderea discuțiunei, d. Tăcu revine asupra celor ucise în ședința de ieri de către d. Ministru de interne, pe căndă d-sea crea procurore generale la Iașî în ceea ce privesce alegerile d’atuncî; d-sea dă explicărî cumă că acea depeștă de care a vorbit ieri d. ministru de interne nu cuprindea de cătă cerere de lămuriri despre nisce întruniri cari amenințaă ordinea publică la Vaslui. D. Ministru de Interne recunosce că d. Tăcu totă deuna a fostă onorabile și căndă a vorbită despre casuîă ce n espusă a voită se arate că puterea aluneca și că d. Tăcu ar fi trebuită se fie mai indulginte către cei ce s’au aflată ln ooasiuni multă mai grele. D-sea a vețiutu depesia d-luî Tăcu și face apelă la d. Cârpă se spue ce scie despre acesta. D. Carpu declară că ace depeștă esistă și că, dupe declarările d-luî Tăcu, crede că ea pare se nu fi fostă provocată de cătă de scrupulositate sau de cei superiori parchetului. D. A. Arion, ca fostă ministru de justiție, ruga pe d. Tăcu se declare de că a avută vrună ordină de la ministeru, orő de unde nu, cuvintele d-lui Cârpă suntă nesce insinuări reavoitare. D. Tăcu declară că n’a esistată nici una ordină de la ministeră în astă cestiune. D. Holbanii, In cestiune personale, dice că d. Ministru de interne s’anncelată, căndă adisă în ședința de ieri că d-sea (d. Holbanii) a sub-scrisă contra unirii, pe căndă d-sea era chiar afară din țără, cum scie d.Buescu. d. Boerescu dupe venire, in țfiră nua scris nimicuio contra unireî, ci s’a pronunciată în (jamură Viitorulu contra Unirii și principelui streină cu privire la altă ceva decâtă la cestiunile politice ale acelui ^iaru In privirea funcțiunii cea ocupată la Monitor, d. Ministru a z zis că a cerut acea funcțiunea , pe cândă d-luî a fostă chrămat ére n’a cerută-o, dupe cumă ma cerută nici nădată vruă fucțiune, cu tóte că funcțiunile nu suntă proprietatea ministrului. D-sea dă apoi diferite relațiunî privitore la modulă cumă și-a împlinită funcțiunea pe căndă era redactore la Monitoru. D. Ministru de Interne declară că la venirea d-loră la acestă ministeriu, care s-a compusă din omeni diferiți în opiniunî, aă avută de scopu a stinge discordia din întru ca națiunea se fiă tare. D-sea, ca ministru de interne a luată măsurile cuviinciose unde le-a găsită; asta spre exemplu ministrulă de interne, sacrificândă pe Prefectură de Bacăă, a perdută ună amică lui Cogalnicenu, prefectură i-a cerută destituirea unoră funcțonari ln blocă d-sea i-a refusatö și prefectură mai în urmă a fostă dată josă și a fost numită bn locul ună bărbată renumită prin independința și onestitatea sa. La Iași primăria, prin escesă de zelă, recusase sala luptelor electorale d-soră din fracțiunea liberă și independinte, d-luî énsa a ivitată prin depeșă pe primăria se deschidă sala. D. Prim-Ministru apoi, cândăa auzită că se zice ceva despre o șosea, luată in întreprindere de către unulă din fracțiune, o ținută lucrură destul de modestă și acestea tóte sunt dovedi de tentativă de ’mpăcare. Care a fostă însa purtarea a doua din membrii fracțiunii către Ministerul țiile’ntregî a fostă Înjurată și acuzată că este continuarea ministerlului trecută. D. Holbană de 2 luni insultă pa omul de la 2 Mai”, ca se dă facă a ajunge la „Divide et impera necontenită a acusată, a atacată pe Cogalnicenu de la 2 Masă și d-sea necontenită a amânată respunsulu, căci avem capă la ministeră pe ună omă care a resturnată pe 2 Masă. Vie se ne atace un om cu titluri de esiii, de sacrificii mari și impute acela pe 2 Masă ministrului Cogâlnicénu .... déru cine vine se’să atace? D. Hulban.... care pene la 1853 avea pe băncile universității! Péne la 1860 n’a mai fostă nici esiliurî, nici persecuții, nici atacă de libertate ... de ce déru se plânge d. Holbană? De ce atacă pe cei care au lucrară, pe cei ce aă luptată în situațiuni grele? D. Holbană, inginerulă agronomă eren amică a d-lui Istrati, a scrisă în Viitorulu, primită se servesca m bună poștă și, deórece ministrul atuncî ca și acumă represinteza uă ideiă politică, d-sea (d. ministru) ș’a erestată la dreptă a î cere comunitate de idei. D. Haiban a maĭ spusă nesce nume dor acele nume, acei bărbați, D. Aslană și d. Gatargiu, nu represintă de locü ideiele fracțiune libere și independinte;—ma fostă depărtată d. Haiban din funcțiune de câtă atuncî, cându s’a depărtată de la datoria sea. D. Holbană trebue se fiă maî indulginte se nu suscite greșelele celoru betrânî. .. . Însă causa acesteî inimiciții este alta___ este că Cogalnicénu e aljî ministru și cu Cogalnicénu, care cunosce partea slabă și tare a Moldovei, nu e dejucată. Nu cunosce d-loră pe d-sea, déra și d-sea ’î cunosce pe d-loră și scie din ce oă să eșită. Alegerile nu se va influența ministrulă Gogălmeianu și fondurile estraordinare in alegeri nu se intrebuinteza și daca vr’uădată s’a ’ntrebuințată a fostă pentru d-loră, și acesta se nu se crede că e procesulă ministerului trecută ci vreaă se constate numai că aleșii orașiului Iașî sunt inimicii ideieloră mari, aă mersă pe strade și aămăgulită pasiunile și din astă pantă de vedere a declarată că d. Holbană și ații nu se voră mai alege. D. Carpui, în cestiune personale, declară că n’a pomenită numele d-lui fostă ministru Arion, și nu nțelege de ce se supără d-nu Arion care ca ministru, a lovită chiară pe amicul d-sele. D. Brătianu— Nica d. Carpu,— a aruncată insulte unui profesore și d-sea declară că d. Maiorescu nu e o mingie, nu e ună omă care e ale d-sele, ci d-sea e alü d-lui. D. Brătianu a țisă in ședința trecută că pe tenerulu Maiorescu dă lasă d-loră (fracțiunii) și d-ssa, décá a intreruptă, a avută intențiune de a respunde precumă a respunsă d. Rucher în Camera francesă căci ori de câte ori vorbesce d. Brătianu, discuțiunea se deccide și nu mai pate nimeni se facă obiecțiunile sale. D. Buescu anuncă d-lui ministru de resbelă uă interpelare relative, de generalul Macedonsky, care fiindă la pensiune, s’a re chiămată în activitate. D. Prim Ministru declară că jurnalul consiliului Miniștriloru relativă la acestă cestiune se va publica ca adunarea se cunoscă cestiunea. D. G. Brătianu, desvoltându interpelarea sea privitore la rechimarea misiunei francese, arăta că a vezuză că misiunea francesă venită aci pentru instrucțiunea armatei s’a retrasă. Acesta n’o crede d-sea ca o bunăvoință a împeratoruilui Franciei ci ca provocată de noi. Decă d. Ministru va declara că armata nostră nu maĭ are necesitate de uă frecare instrucțiune, atât mai bine,ânsă sunt unii cari strigă, ca d. Florescu, că armata nóstra Vasa âncă ceva de dorită, fiindă că există diferite regulamente cere aă adusă confusiune prin introducerea lor. După d-sea, acesta nu pate fi de câtă orecire din partene cu Francia. Misiunea se retrage și legea ne permite a avea altă misiune de câtă fancesă, căci cu ace națiune suntemnă ln legături și de sânge și de recunoscințe. Francia trebue se fie supărată de politica urmată de noi contrară intereselor occidentului și cartea galbenă ne o dovedesce. Că urmămă o politică septentrionale ne o dovedesce și retragerea misiunei francese, fapt care încuragiază propagarea politicei panslaviste, după cum ă s’a aretată și ’n senată. D. Prim ministru declară că ’n Senată nu ’i s'a făcută o atare interpelare. D-sea citesce ună actă prin care se face cunoscută guvernului retragerea misiunei. Ministerul a invitată pe agintele de la Paris a da relațiuni și d-sea a respunsă că acesta nu este o cestiune de ostilitate. Convorbirea ce a avută aginte cu d. Marchisă de Lavallette este asemenea celei d’ânteiă că măsura luată n’are nici unu caracteră de ostilitate în privința României și ministerială regretă că ar fi fortd mâhnită déca rechiămarea misiune, ară fi interpelată ca o lipsă de bună voință către România. D. Ministru, adauge apoi că se laudă de concursul ce au dată ambasadorii puterilor, atâtă la Constantinopole câtă și la Paris și că d-sea este secttă de buna voința Franței către România. D. Holban propune moțiunea: „Camera, regretândă rechimarea misiunei francese, trece la ordinea Camera în unire cu ministeriulă o primeșce. — D. Prim ministru luândă cuvântulü, face declararea deja publică ieri relativă la demisiunea ministeriului. Ședința se suspende pentru 5 minute și la redeschidere d. C. Grădișteanu arăta că nu ’nțelege pe d. ministru Președinte, care a venită se declare ună faptă neîmplinită uă de misiune ne datâ și apoi adaoge că nu crede că nesce interpelări ca ’li s’a adresat s-a putută decide se se retragă atunci cândă nu li s’au dată nici ună votă de ne’ncredere; d-sea ’n róga se nu se retragă și se lase țara ’ntraă posițiune fórte grea. D. ministru de Justiție declara că d. Prim Ministru s’a dusă se anuncie retragerea și Senatului și demisiunea trebuie considerată ca dată fiindă deja anunciată de seri M. selecâtă despre motivele retragerii, ele se voră vede de deputați mai la urmă li se voră citi de către nouii Miniștrii, ce voră veni. — D. Florescu opina a se dealara de către cameră daca a avută sau nu încredere în cabinetulă ce se retrage. D. Holbărn opina ca adunarea se trece la ordinea (Jileî. Adunarea încuvințază și trece la votarea bugetului Ministcriului Instrucțiunii publice. Ședința de Sâmbătă 25 Ianuarii 1869« Dându-se citire comunicatel oră (Jîleî, de Suciu cere a se numi de îndată comisiunea anchetă parlamentară pentru facultatea din Iași, numire primită de adunare.— D. Hăjdeu observă că numirea acelei anchete numai pentru profesorii Universități din Iași, cr nu și pentru cea din Bucuresci pare a fi uă parțialitate.— D. Donici arata că camera a votată numirea anchetei, și deca d. Hăjdeu voiesce a se generalisa misiunea acelei comisiuni, care de cătă se facă uă propunere* Adunarea încuviințeză, la urma unei scurte discuțiuni, a începe votarea bugetului. D. Prim-ministru declară că M. Sea a insistată pe lângă cabinetă se’șî retragă demisiunea și să facă ună noă apelă la patriotismulu camenilor’. D-sea dezarogămn numele cabinetului pe adunare a le da ună votă de ’ncredere seă de nemeredere, a le declara déca se voră sustine sau nu actele d-loru, acte care suntă forte grele. Adunarea suspinde ședința spre a se consulta la redeschidere d. Chițu ijice că in urma declarațiuniî d-lui ministru, d-sea crede că e organulu nu numai ale majorității, ci ală Întregii adunari, căndă constată că concursulă adunări n’a lipsită nici uă dată acestuî ministeriu; camera totă deuna a votat bugetele scrupulosii, era nu ’n blocă și apoî și în tóte cele alte privințe camera a