Romanulu, februarie 1869 (Anul 13)

1869-02-21

ANULU ALU TREISPREZECILEA VOIESCE ȘI VEI PUTEA. Leîn. Leîn. Pe anii.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe șase luni «« 24 « 29 Pe trei luni « « 12 « 15 Pe uă lună « « 5 « 6 Anű exemplari 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 10 val. aust. Articlele trimise și nepublicate se vor ti arde. — Redactorii respundetorO EUGENIU CARATA. ADMINISTRAȚIUNEA IN PASAGIULU ROMANO, No. 1. REDACȚIUNEA IN ’STRADA COLȚEA No. 42. SERVICIU TELEGRAFICU A 1.1/ KOU IM 1.1 1. PARIS, piariulö Francia invită pe Belgia a deschide negocierî in privința căieî ferate. Belgia n’a respunsQânnă. Immormêntarea lui Lamartin și Troplong se face cu cheltuiala Statului. BERLIN. Chrămarea lui Usedom din Florenza s’a făcutu dupe cererea sea. VIENA. Se deminte scriea despre uă întrevedere a Imperatorelii Austriei cu regele Italiei, ce se puăcea că se va face cu oensiunea călătoriei Imperatorului la Triest. (Serviți alii prtivatii alii MONITORULUI. PESTA, 1 Martid. — Curtea a respinsă cererea lui Karagherghevici de a fi liberalii pe cauțiune. CONSTANTINOPOLE, 1 Martin. — Alegaținea liarelorii, că Porta ar fi fi trimisu puteriloră uă circulară in privința conferinței este n întemeiată. Hobard-pașa s’a numită mare amirale. PASUS, 1 Martid. — Comisunea corpului legislativii, pentru contractarea orașului Paris cu credituld funciară, a propușit să sa autoriza orașului de a emite obligațiuni pentru 465 milione, rembursabile in 40 ani. Ziarul La France deschide subscripțiune pentru a se redica uă statuă lui Lamartine. —------— ------------ VINERI, 21 FEBRUARIE 1869. LUMINEZA TE ȘI VEÎ FI. Pentru abonamente, anunciurî și reclame a se adresa în Bucuresci, la administrațiunea pariului. In districte la corespondinții diariului și prin poștă. La Paris la D. Darras-Hallegrain rue de l’ancienne comedie No. 5. AISURIÎ9 IURT.T1 Linia de 30 litere................. 40 bani Inserțiunî și reclame, linia.. 2 lei nno. Buturoscl20 Făurari. 4 Mărțișorii. Comunicatulu domnului ministru ai justiției, in privința secretei sélii circulari, este atât d de avuții. In cât d Jile Întregi s’ar pute cheltui la analisarea lui. Nu vomu face acesta cheltuiéla, căci Românii vnțelegii, și suferințele trecute au fost destul d de mari, ca ele se dea fiăcăruia cunoscinții de ce trebuie se facă și puterea d’a face. Totuși însa se ne fiă permisii a mai spune câteva cuvinte numai pentru astăzi”. D. ministru ai justiției spune că „are tota sciința că acela d. Măldărescu este cu totulü incapabile și nu lipsă de cunoscințele cele mai elementare.“ Mai spune încă că Ministrulu „de simp’ă indulgință l’a renumitd judecătoru la tribunalurd comerciale, și că elă nu ’și-a datd demisiunea, de cătr Hindu c’a fostui transferată in acestă poștă.“ D. N. Măldărescu a spusă la epistolarea către Redacțiunea Românului (publicată la 16 Februarie) că renumitulă ordină l’a comunicată Magistraților. Capulu biuroului telegrafică la 10 Februarie și că domnia sea la 11 Februarie, pe căndu se ducea la poștă spre a speciui demisiunea sea, află că printruă telegramă era strămutată ca judecătorö la tribunalul comerciale. — Doru d-nn Ministru ală justiției n’o crede acésta. Cumă, disc dumnelui, ’și-ar pute da demisiunea un magistrată, pentru că mai voi se devie unu instrumentă de persecutări ilegale.!! Acesta este peste putință, și d acea a acelu Măldărescu nu spune adeverulă. In adeveră, domnule Ministre ală justiției, este u ființă ciudată acelă Măldărescu. In adeveră, este „cu totulă in lipsă de cunoșcințele cele mai elementare“ în cari domnia-tca este doctore și laureată de carro totă țara. E! și ce dovedi mai pubrice despre deplina neșciință a d-lui N. Măldărescu în acele cunoșcințe, da cătu faptulu că dü stăruiescu cu ’ncăpăținare în acestă neștiință încă de la 5 Maiu 1864! Dată de mare, nn adeverii, trebuie se fiă incapacitatea acestui omu, déca la 5 Maiu 1864 ș’a dată demisiunea recunoscendu elu ensușî că nu era In stare d’a pune justiția in serviliulă nejustiția! Ce dovădă mai publică de incapacitatea d’a învăța solința practicată a d-ui Ministru al justiției, de cătu a spune la 5 Maiu 1864, la 13 Maiu 1865 și la Î1 Februariă 1869 că „judecătorele „este chrămată a aplica legea nu după cumă „voră cere circonstanțe eventuale, ci după „nestrămutata logică a faptelor“,“ de că nu a stărui în aceste ciudate credințe ș’a susțină că „nu se pute abate de la aceste principie, făr a atrage blăstemă asupră-î, asupra funcțiunii ce ocupă, ș’asupra celui ce „i-a mcredințată acelă poștă!“ Ună omă care se nu se schimbe după vremi! Unu omă tarc’șî dă demisiunea din amaro pentru dr. plate! Unu omă, care se teme de blăstemele ce lumea aici arunca asupra lui ș’a magistraturei! Și se n’aibă dreptă d. Ministru ală justiția a spune că „acelăi Măldărescu — care a fostă încă și deputatăj la Constituantă —este cu totul incapabile „d’a se mai indrepta d’acumă’nainte“ și că e lipsă de cunoștințele cele mai elementare“ ale sistemei practicate de d. Boerescu! Da, Ministru 10 are dreptate, și nu ne mirămă de cătu de „indurgința“ ce avu, d’a-lă mai numi judecătoru la tribunalulă comerciale pentru „a mai face aă incercare cu limitata sea capacitate.“ Aresta incercare, negreși tu, rea pubilă proveni de casă din neputința in care se afli d. Ministru d’a crede că potü fi ómeni cai ii se stăruiascăm principiele loru și se nu se perinită d’acelu invețămêntu filosofică ală vechiului ciocoismö: „cine crede ’n cruce, ca ciucea se usucă.“ Ancă mă cuveniri și vomă sferși pentru astă-ijî cu acésta cestiune. D. Ministru alui justiției se silescu incomunicabilă seă a da unu altă interesă renumitei și secretei séle circulara. Ună lucru numai, și după noi Ibiric Însemnată, a scăpată din vederea d-lui Ministru. Amu pisă ieri: Ce voră elice magistrații și lumea rependă p’unu Ministru ce dă ordine d’acela ce nu cutbză elă ănsuși a lo pa In publică? Ce voră cile maî cu sémn veijendu că Ministrulă se ’nerode în capulă biurouriloră telegrafice dérü nu se ’ncrede in Magistrați pentru a le lăsa acelu ordină. Astă fi dicernă: Ce opiniune voru avea magistrații despre ministrulă justiției in parte și despre ceîlalțî In genere, cândă voră vedé esplicăriie, ce dă ministrulă in Moni*toni, despre ințelesulă acelui ordină? Și maî dhcamă: Cumă ei voră mai puté se’să esplice și se să aplice astă-felă cumă d. ministru a voită se fiă ințelesă ș’aplicatu cândă vedă că in facia publicului ministrulă nega și se lepedà elu bnsușî de cele ce a ordonată prefecțiioră și magistrațiloră a face? După triumfurile ce ministerial, Dumitru Chica începe acumă a dobindi in intru, avemă astă-i si a semnala triumfurile sale in afară, și in acesta privință recomandămu corespodtința nostră din Pesta, pe care o publicămumai la vale. Se ne ftă permisă însă s'atragemă atențiunea cititorilor noștrii asupra unoră puncte. Semnalămu mai antéie că presa austromaghiară din Viena și din Pista stăruiescc in a combate pe morte pe d. Brătianu și partita din care elă face parte. Pentru ce acesta stăruință? și de unde vine identitatea in atacuri și calomnii, ce este necontenită intre presa acea a și acea-a care ne combate. In țară? Se semnalămu că acolo, ca ș’acî, ca cei din Austro-Ungaria, ca și d. ministru tie Financié spună că d. Brătianu a furată atâția bani, in câtă s’a înavuțită și elă și partita sea! Maî deună di chiaru nu se spuse bre că d. Ion Brătianu a și trămisă in Transilvania 25 de mii de galbeni, cu cari a cumpărată uă moșiă ?! Ba âncă se spuse și numele moșiei ș’acesta atunci, cândă elă vându mai deunâ dîuă moșie spre a solda datoriele ce a făcută în acești din urmă trei ani. Se semnalămu că presa din Viena și cea din Pesta laudă animă pe ministeriul, ap.rușile doru mu 'nceteza d’a vorbi de „împătrita aliandă: Rosetti—Brătianu,—Esmark — Gottschakoff. “ Laudă acuma pe actualii miniștrii, doru nu ’nc.edeză d’a spune că „bandele bulgare vinii mergă și se concentrază pentru a trece Dunărea.“ Laudă acumă pe miniștrii actuali, déru spună că vină curiri de la Berlin, carii anunță consprațiuni și că capulă aceloră conspirațiuni este d. Ion Brătianu. Felicitămu pe d. Dumitru Ghica de idntitati a ce este acuma între celo disc de domnia-sea și presa austro-maghiară; îlă felicităm« de triumfală seă în Austro-maghiaria, déru îi urămă se nu vie acea di, în care se se căilescă cu amara, déru se stă pré târziiă și pentru domnia-sea și pentru noi. CORESPONDINTA PARTICULARA A «ROMANULUI» l’esta, 25 Februarie n. 1869. Brătianu nu mai este la putere, nu mai este la președința Camerei și Camera cea servila nu mai este acum o uăpedică pentru nimeni. Pentru ce dérii contrarii se temuotuși de triumfarea „roșiloru,“ de învingerile lui Brătianu? Prin tema acesta ei constată că națiunea este și vre se română cu acești din urmă. Se vedeam de ce și cumă se semit contrarii? Corespondintele bucurescenți ale lui Századiik, după ce-șî esprime în No. 41 din 20 Februarie deplinarea recunoscință și satisfacere către d. Cogălnicenu pentru destituirea prefecților ă, se întorce apoi cătră Românulii și dice: „Ce viclenii e Românulii acela! Cumă se lingușesce de perfidă cătră alegători! Cu bine că aceștia suntă maturi și scă pe cine se trămită ’n Cameră.“ Ore cumă se intemplă că „poporulă cela mai barbară, mai necultă mai sălbatecă“ devine dintr’uădată matură, cultă și luminată în ochii austro-maghiariloră ? „Românulii, continuă corespondintele maghiară, nu se reține a spune înainte resultatul alegeriloră și observă că că Camera roșie ar servi spre cea mai mare bucurie Domnitorului.— (Pe lângă minciuni vine și falsificarea cuvintelor, căci Roma,nulă nu pune nici vădată în luptele politice numele Domnitorelui constituționale). „Se mai revină vădată la nervus rerum. Roșii sub guvernul lui Brătianu făcură pre bune treburi, pentru a se mai uita acumă la bagatela de câteva mii galbeni. Asta dura curagiă! Dați grasă la bani emisarilor voștrii, pe cari cugetați a’i trimite prin ținuturi, și causa cea dreptă a vostră va triumfa. Lumea vă va admira câta sunteți de solidari, câtă sunteți de tari. Europa nu va fi tarii la a deblara uă resbelă universală pentru plăcerea vostră; austro-maghiarii vomă fi bătuți și nimiciți cu totul; Traiană va d’nvita pentru cinci minute și va eschima în bucuria mea. Trăiescă înpătrita alianță! trăiescă Rosetti-Brătianu - Bismarko - Gottschakoff!! Atunci, pentru glorificarea marei serbări naționale, se vor ă decapita cu solemnitate toți corespondenții (austro-maghiari) de la Bucuresci pe cămpulă libetății, ori pe dealul Spirei.“ Asia vorbesce cu ioală Ungurulă și că nu mai sară ce bucuriă potă avea acei Români de la dv. și acele diarie, cari— spre rușinea națiunii întregi — lucreză și vorbescă puă cordă cu elă. Destulă că, până una altă, presa austromaghiară se angajeză a fi sprijinitorea guvernului d-voistre de adî. Acesta se mai pate vede și din următorea corespondință a Nouei prese libere din 20 Februarie: „Roșii vreă câtă mai curendă a pune în scenă uă încercare, căreia fricoșii îi clică revoluțiune. Una curieră, sosită de la Berlin în 15 Februarie, aduse cu sine dovedi înscrisă că s’ar țese ună completă, spre a detrona pe principe și a proclama republica. Brătianu a promisă totă ajutorul ă seă pentru resturnarea sistemei și schimbarea formei de Stază și este tare compromisă în complotură proiectată. Mai este vorba și d’uă agitațiune a principelui Bibescu, care crede că ar fi sosită momentul ă de a lua principelui de Hohenzollern corona și. a ’șî-o pune pe capulă sex. „Cei mai mulți din foștii deputați au părăsită capitala, mergendă în cercurile lor, ca sa influințeze alegerile; însă nu voră reuși, pentru că guvernulă va sti fără til oi alci saplice in contra agitatorilor, tóte mijlocele concese și legale.“ Presa vechiă din 23 Februarie are asemenea uă corespondință de la Bucuresci, în care se până înainte unele ca acestea: „De mă timpu íncece se redă în principate simptome revoluționare în partea despre Bulgaria, deru âncă nu se pote sei decâ aceste aparințe suntă efectulă unoră machinatiuni de ma î nainte pentru cașuri presupuse (d. e. pentru isbucnirea resboiului greco-turcă) ori sunt presemnele unui viforă nucă, care s’apropiâ! Și din partea cetăților dunărene ale Moldovei ne vină scrii despre concentrări nouă de bande bulgare pentru a trece Dunărea.“ „Atâta este secură, că guvernul de a dî nu sprijinește încercările bulgare, din contra esteotărâtă a le sugruma.“ „Consululă generală franceză, d. Meilinet, atrasă pe d. ministrupreședinte la respundere pentru epistola pe care acesta ar fi aretat’o d-lui Ion Brătianu și 114 care s’ar dice că guvernul francesă are de cugetă se impune principateloră ună regiue nuoă în persona unui principe indigenă (s 3 crede principele Nicolae Bibescu.) D. Mellinet privește în acestă faptă uă acusațiune și prin urmare uă insultă făcută guvernului seu, „ca și cum ar conspira contra principelui Carol I.“ Scusa lui Dim. Ghica este că epistola nu vine de la agintele română din Paris, ci de la uă personă privată; acestă scusă n’a satisfăcută pe d. Melinet, pentru aceea eră a raportată d-lui La Valette.“ Din tote acestea se pote vede acea a că în apa tulburată de unii la d-vostră se ïncerca a pescui străinii. In ori-ce împrejurări, adeveratulă scută ală României póte fi numai solidaritatea română. Noutatea cea mai însemnată este aici convocarea dietei maghiare pe la 20 Aprile la Pesta. Generaliul Klapka, în darea de sumă către alegătorii sei din Temișora, a accentuată cu deosebire că „MISIUNEA MAGHIARILORÜ ESTE IN OFINTE.“ Cui se in vină în minte la citirea astoră vorbe, cuvintele d-lui Brătianu dintr’uă ședință a camerei trecute că, după ce Transilvania s’a prefăcută acumă într’uă Ungariă, la celă dântelă pasă ce va mai face maghiarismul înainte, are se dea peste România? Nu suntă glume aceste vorbe și, dacă România nu se va consolida câtă mai curendă, va fi desecatră călcată. Actele și desbinările personale ar trebui se dispară în fumă, faciă cu periciulă celă mare, faciă cu interesul ă tßrei. Faptul că d. Klapka nu spune o glumă, nici exprimă numai că părerea sa individuală, se dovedesce prin împregiurarea că bilele acestea a apărută aici la Maurițiă Rathuă broșiură politică intitulata: „ A maghiar nemzet jelene és jövője. “ (Presintele și viitorul poporului maghiară) a cărui esință este, că viitorulă maghiariloră este în oriinte. Recomandă acastă broșură bărbaților Români de Stată, ca se védă și mai bine ce li se pregătesce împregiură. De la ultima mea epistolă din 21 Februarie, mai înregistrămă următórele atrocități: In 22 Februarie la orașul Bartflfeld făcendu-se bătălia în formă între cele două partite, ună cetățână are masă maortă și mai mulți căzură acoperiți de răni grele. Ună batalionă din regimentul 57 alergă la loculă sângelui, spre a restaura liniștea. In 18 Februarie la orașul Ungară, în asemenea bătălie căciură iarășî câțiva morți și răniți. In aceași dile la orașul Liptó-Szt. Miklós partita lui Deak, comandată de parohilă catolică, ținu bătăliă cu partita lui Tisza, comandată de protestanții catolici, care fură bătuți și respinși. In bătaia din comuna Szöllös se omorâră în 20 Februarie trei alegători, anume Horvath, Melitton și Batta. (Tóte după P. Napló.) X. D-luî Redactori ale diariului ROMANULU. Domnule Redactare, Bino voiți ve rogă, a da publicități atâtu scrisórea ce am adresată d-lui prim-ministru, câtă și raportută pe lângă care am înaintată demisiunea mea din armată, care raportă fu respinsă de d-lă ministru, luptă curentă că n’are timpă a se ocupa cu sorta oficiăriloră. Sermaniî mcî , camarazi, pe ce mână’î lasă! Eă nu țjică ca apostolulă Thoma. — Blasfemată se dă acela ce nu crede in Biblie,— și prin urmare, nevoindă a crede in cele ijise do d-tea, că d-niî miniștrii au asurdită și că numai la 29 Martie ii se vor ă destupa urechile, am reclamată; déru in zadară am reclamații, și acumă trebuie se recunoscă că miniștrii suntă In adeveră surdî și muț, cându este vorba d'a face dreptate. Primiți etc. Radu Mihaiu. Domnului președinte al consiliului de miniștrii. Domnule președinte, Gundu comunicatură ce lau dată în Monitorii, prin care difețî două aserțiune din diarulă Romanulă, ca guvernulă nu o va refuza, decâtă prin faptele sale, aceste clise „mi’aă dată curagiulă se mă adreseză la d-tea, plângendu-mă în contra colegului cl-teb de la resbelă. Ieri Mercuri 12 Februarie, mramă dată demisiunea din armată. Art. 13 din regulamentul inspecțiunilor generale formează demisiunea oficiărilor; acelă art. dă dreptă celui ce demisioneză a areta motivele ce’să silescă a’șî părăsi meseria. Suntă în neactivitate și trebuia neapărată a areta prin raportă causa ce mă face a demisiona. Mare mi’a fostă mirarea, Domne!, cândă am vedută pe d-nu ministru primindu'mi numai demisiunea, și refusândă raportul prin care arezumă causa demisiunii, nu’amulisă