Romanulu, martie 1869 (Anul 13)

1869-03-28

ANULU ALU TREI­SPRE­ZECILEA VOIESCE ȘI VEI PUTEA. Lei­n. Lei­n. Pe anii.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe șase luni « « 24 » 29 Pe trei luni « « 12 " 15 pe­uă lună « și 5­­' . ȚJnü esemplarü 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 10 val. aust. Articlele trimise și nepublicate se vor­ arde­. Redactorii respundători EUGENIU CARADA. ADMINISTRAȚIUNEA IN PASAGIULU ROMANU, No. 1.­ REDACȚIUNEA IN STRADA COLȚEA No. 42. VINERI 28 MARTE 1869. LUMINEZA-TE ȘI VEÎ FI. Pentru abonamente, anunciuri și reclame a se adresa in Bucuresci, la "administra­­țiunea­­ pariului. In districte la corespondintiî pariului și prin poștă. La Paris la D/Darras-Halle­­grain rue de l’ancienne comedie No. 5. •AlVlJ 2S19X U­it­ X.E Linia de 30 litere................ 40 bani Inserțiuni și reclame, linia.. 2 lei noi COMITATULÜ ELECTORALE Candidatulu pentru Colegiul IV. RADU GRECEANU Staroste de Pescari. PRIMARULU COMUNEI BUC­URES­CI. Se face cunoscuții, spre soiința tutorii dom­­nilorO alegători din capitală. Înscriși In lis­tele definitive ale anului 1­869 pentru adu­nare, că in­fidele însemnate mai josu de la ora 10 de dimineță înainte, aui se se adune spre a procede la alegerea deputați­­lor­ în aceste localii și anume: Delegații colegiului IV, atât­ cei din capitală, cât­ și cei din comunele rurale ale acestui județj si, aleși in ciirele de 15, 16 și 17 Marte curentü, se voru întruni in fu­va de 28 Marte in localulu Primăriei (din piația Ghica) ca se alegă pe deputatulu (p­­sului colegiu, celulu de art. 63 din consti­­tuțiune. p. Primaru, E. Carada. SERVICIU TELEGRAFICI] Alii] UUIMATVIJliUI. FLORENZA 7 Aprile. Generarlulu Sonna adjutante ale Regelui este insercinata a pre­­sinta imperatuluî Austriei Colierulu ordinu­lui Anunciadei și pleca mâne insocita de douî oficiărî de ordonand­ă ai regelui. PARIS, 7 Aprile. Zliarele desmintit încor­darea raporturilor­ între Francia și Prusia. Alegerile­ sunt a­fișate la 30 Main. In cor­­pulü legislativa Garnier Pagues predică de­­sarmarea. VIENA, 7 Aprile. Ijlam­ulü Presse dice că d. Pepoli destinate a fi ambasadore la Lon­dra a obținută puterea de a remânea la Viena. Altă depeșe a ROMANULUI. MADRID, 7 Aprile. Fernando a refusat­ definitiva și oficiale Tronulu Spaniei. PARIS. In urma retușului lui Fernando este probabile ca Serano și Topete se demisioneze din Ministerul, se dicta că s’ar pregăti in Madrid numirea unui directoratü. BERLIN. Stabilirea unei tabere prusiane pe Rlcin este demințită. BucuresciSf. Cronica zilei este scurtă, deru tota atâta de elocinte și nutrită de fapte pe câtii este și durerosă. Lasämü­derű cuvântulu­celora carii strigă cu lacrămi către dreptate, ilu­lă­ g1.11——* sărau ăncă și membrilorii comunei Capitalei și, fiindu că sun­temu în dilele de rugăciuni, adresamii și noi cerului p’a nostra, care nu este alta de câtu se facă, — căci elü numai póte face uă asemene minu­ne — că poporul­, care totu­deauna în diua mântuirii imită faptele ce­lora carii dau guvernații, se uite, cândü va veni acea zii, tristele, du­­reresele și forte periculosele lețiuni ce ei îi dau astă­zi. Încă una faptű, care șiretă inte­­ligința și lealitatea miniștrilorű. Membrii comunei au o­oritü de ieri a-și da demisiunea, a scrisu-o și a ’nregistratu-o, și aici au depusu-o în măna ministrului. După depunerea demisiunii, una oră în urmă ministrulu a trimisu primarului demisionată una ordină, prin care spune că consiliulu co­munale este disolvată prin inaltulu decretu, énsé no. decretului lipsesce. Dup’acesta, numindu comisiunea interimară suprimă pe d. C. Pa­­naiotti, care a fostu întrunită 412 voturi, adică mai multe de cât­ toți cei­l­alți. Constatămil ș’acestă unică în felul ă iei ilegalitate, și mulțămimjă miniștri­loru c’aretă asta­ felu­ enșii, și fără sfielă, câtu suntu de slabi, de ilegali și chiaru glumeți în actele cele mai seriöse. Pitescu. . . M­irte, 1869 MĂRIEI SELE DOMNITORULUI ROMANILORU Plângerile bărbatului meu, adresate Mă­riei Télé. In contra autoritățiloru, au avutu unu echou mare. Elu este altfel arestatű. Doliulu au acoperitu Pilesci­. Bărbați cei mai onești din ju­dețu suntu târîi,î ca horjiî în pușcărie. Măria Tea, gândeșce bine ! ve rugămă a­­dâncii. Nu faceți ca mamele de familii. S’a­­dăpa cu cupa urci în contra Măriei Telé pe fii lor­. Faceți, Măria Tea, dreptate celora ce o ceru de la M. Tea, nu ve uitați în miculű cercu mi­nisteriale , ci nu suntu țâra, nici adevărații fii ai instituțiunilor­ ei. AdăstămO dreptate. Să trăiesc! Măria Tea! Ecaterina Dimancea T­LEGRAME transmise Măriei Sele Domni­tor­ului Pitesc). . . Marte 1868, 10 ore sera MARIEI SELE DOMNITORESTI Astădi, 7. ore după amotp fratele meu N. Grigorescu, uniculu sprjinii alü familiei séle fu dusü la tribunală și de aci la pușcărie, acusatü ca turburătorii ai­ ordinei publice. , Aceste calomnii infame, pornite de pa­timi personale, le depunu­ la cunoscința Mă­riei Télé, ca doră... doră plângerile Dóstre se mișce nobila animă a Măriei Télé! Ceremui dreptate. Săftica Grigorescu. Pitescu, 25 Marte, 10 ore sera. MĂRIEI SELE DOMNITORULUI Sociului mea a fostű astățji smulsu din sínulű fameliei séle, din brațele copiilor­ sei. Sbirii administrației l’au aruncată în temniță ca pe tâlhari și ucigași. Durerea și desperarea coverșes cu ori­ce simtimentu în inimele nóstre. Amu trecutu timpuri grele, Măria Tea, timpuri de invasiune, ș’asemenea cruzimi mamă suferi­mu. Nu mai suntț legi, nu mai este dreptate nu mai este milă suptu domnia Măriei Télé? La cine să Indreptamți plângerile nóstre ? Cine va audi suspinele nóstre ? N’ați auijita glasula cetățenilor­, protes­­tându contra fațä-de-legiloru administrațiu­­nii! Sta­veți nemișcată și la țipetele de du­rere ale unei mame de familie, a patru co­pii nevinovați, cari îmî ceru pe tatalu lorü? Pronunță, Măria Tea, vă vorbă și speranța va renasce în inimele nóstre, și iubirea și devotamentul­ nu vor­ fi de totu stinse în sufletele nóstre. Este ultimulă strigătu de durere, pe care uă mamă in doliu n­u face se vie pene la piciorele Tronului. După acesta nu voma mai căuta de câtu în noi mântuirea nostră D-­jeu să te lumineze Măria Tea ! Polina M. Negulescu. fi­li­ Direptore alic (jiariul) ROMANULU. Domnule Direptore, Mergendu ieri, 26 curinte, la 9 ore dimi­­néta, se’mî­estreau dreptulu de alegetoră In colegiulu alü treile alu capitalei, colorea de Verde, după deschiderea colegiului de dele­­gaturu primăriei, fiindă faciă la bătaia teri­bile ce a suferitu d. Moroiu, am fostu și ea apucată de cota înarmată cu ciomșge și cu­țite, comandată de popa Tache, alegétorii în colegiulu alți patrule din Delulu Spirei. Dacă mamă fostă și cu sdrobitü, este că­ popa Tache, nucunoscându-me, a chiamatu tótu fu­ria cetei séle asupra nenorocitului Moroiu.4 După acesta, voindu se votezu biuroulu provisoriu și neavându nici una singură a­­micii la sală, naci toți fuseseră goniți cu maltratări, am fostü iéra apucată de una necunoscută care, scuturându-me, îmi spuse „se mé depărtezu căci mé curăță După ce ieșim afară, întrebai cine este acela in­dividă ce me amenințase, și mi se spuse că este unu măcelaru din Oboru, prin urmare din altă colóre. Astă­ții, m­ergăndu se votezu pe deputați,1 ’mi eși înainte acelă­așî individu, ce me a­­menințase ieri și, întrebăndu-me decă îm­i cunoscu­, se răpedi asupră’m­’ cu céta de ieri. Fiindu singura, orî-ce împotrivire, era uă nebunia; me depărtam déru cu răperjiciune fara­dice nici unu cuventu. Rugându-ve se treceți și acestu nemsem­ Datu faptu, pe lângă cele ce ț­ilnicu publi­cați, primiți ve­rogü, domnule directore, a­­sigurarea devotamentului și respectului meu. Emiliu Costinescu. Bucuresci, 2­7 Marie, 1869. PROTESTARE. D-lui Redactare alu­ricariuluî ROMANULU. Ca alegétoru la colegiulu­i alu 3-lea din capitală, amu mersu astu­­ ji pe la ora 3 la secțiunea din colorea de albastru (unde mĕ aflu cu domiciliului ca se’mî esercitezu drep­tul). Cându amu voită se scriu pe hârtia dată de d. Președinte numele deputaților, pe cari’î voiama eu, Incepéndu cu numele I. Brătianu, m­ama vecjutu íncongiuratu de óre­cari persóne ce se aflaă acolo și ânsu­și d. Președinte alu biurouluĭ a venită lingă mine. Eu ama reclamată se mi se respecte liber­tatea opiniuniî mele .In pne„ după ce amu scrisu în biletu numele d-loru­­ deputați, pe carii amu voi­tu eu, voindu ca se­ dau bile­­tu­ a d-loru scrutători ca­ sodű până în urnă, mi-l’a luatu de d. Președinte și Va pusă pe masă. Unu d. căpitan,a de gardă, ce se alia acolo, ima luatu de brață și m’a condusă apei pene , la pofta localului; apoi, după ce m’a lăsată singura, facéudu cățî-va pași nainte, mamă pomenită d’­uă­ dau­ trânzita josă și lovita de mai mulți inși pe carii nu’i­­ cu­­noscu. In u­rmă m­am­a veduta incongiurata de d comisarii de albastru împreună cu sub­comisarulu și epistatii, apoi mi s’ai datu un epistatii spre a me conduce péne Intrunu locu mai întinsa t și mi s’a­i sisti totu 'de acésta ea jie, nu facă vro propagantă pentru d-nu Brătianu.- . 5 Numele d-lui Președinte al­ biuroului este d-nu Dumitru Eliade din suburbia santa E­­caterina. -.­ . ’"­­ ; Pi­simiți, Domnule Redactare, încredințarea pre osebitei m­ele considera­țiuni. f. . ! ” " " miculae Ilie. , 1869, Marie 26. ' . y-y-tr iw-w.. -----f. Bucur'eseT, '. V . Marte, 1869. D-hii Redactare al diariuhii ROMANUL. Domnule redactare, .­­ . . Suptu­ scrisulă a ‘ séra, pe cându me du­­cém­u din térgu ostenită, ca să mé odihnescu a­casă, pe suptu monastirea Radulu-Voda, •m’amu pomenitu d’uă dată cu Ștefană Dra­­gonu și Niță Țiganu că mĕ chiamă pe nu­me. Amu statu ln locu, fără a maî țfice’ni­­micu ; dérui ei au începută *a mĕ bate,­ pen­tru ce, nu potu se sciti. Se afla cu ei mai mulți, pe cari nu­’î cunoscu și, după ce a­­bia amu putută scăpa, au trasă și cu unii revolveru după mine, dérii n’au pututu să me lovéscu, pentru cama intrată într’uă cur­te.. Mi-au luată căciula, legătura cu demân­­care și punga din sîni, care conținea în ea vr’uă sută ș­i­(]ecî lei vechi, afară din mă­­runțișă ce mai avémü. Acestea fiindu cele suferite de mine, vé rogu bine-voitî d’a le publica. Alü d-vóstrá etc. Iancu Rădulescu FOITA ROMANULUI. CUMU SE IUBESCE. ( Bergeronetta 2). Sosita la cornițele de Tivuarlon, cu care fusesemü­­n relațiune la Paris și pe care doriamu se-la vedü în trecerea mea, dedei pe Paulii și Virginia, micului Rober­tu care, în parentesti, era celu mai frumoși bă­­ieții din lume: fisionomie veselă și impre­sionabile, trăseturî necorecte, dorű gratióse, ochii viu și negru, aerii sburdalnicü și toto două dată frageta, animă deja simțitóre, năl­­țată, profundă. Intrunü cuventa Roberta avea In sine germenii unei bogate și bune naturi, care putea da fructele cele mai generose, daca lumea nu isbutea a le strica încă din imbobocela lorü. — Nu cumv­va ea este bolnavă? îmi cilise ela cu emoțiune. — Bergeronetta ? Nu, este forte bine. — De ce dóru ma venita ieri se se face cu mine? Asta 'mi promisese. — Pentru că iatălă seü a ținut’o ca seri drega mrejele. — Ai adeveratü? — Astă­ db cândü am intélnit’o, te aștepta înaintea parcului. Lacrămile Ii împlură ochii. 1) A vedea numerulü de la 27 Marte. 2) Berg­eroneta este oă pasere mică, care se n­u­­mesce pe românesce codobatură pentru că mișcă mereu­ din coadă. — Eramu sieurü­­dise elü c’unu aceata în care se strevedea mânia. Atunci eramü la de­­juna cu tata, la unu castelu vecinu. Cu tote acestea Dumnedeu scie că nu-mi place de­locu acela castelu! Unu castelu nesuferitü, în care i se urasce cuiva, pe cand o petrece atâta de bine pe fermin de la Loc-Tudi! Surisciü , supărarea copilaresca a lui Ro­bertü ’mi descoperi celu mai dulce, celu unu amorai nevinovata, mai poetica și totu d’ua dată celü mai adeveratü. Unü amorți june, fără orgoliu, fără respectü pentru con­­ventințe, intre unu seniora mare, cu lusa investmêntata, ș’uă biată fetiță din poporu cu piciorele góle. „Déea ai avea cinci ani mai „multu, ai ascunde astă pasiune,“ mĕ gân­dit, uitându me la Roberto, care d’uă dată sbură către partea parcului ce’î desemna­­se miT, negreșitu spre a se încredința decă Bergeronella nu era totu ge termfi. A doua-iji desu de diminuță me dusesemű­se­me preumblu pe formO. Era Duminică. Timpulu era frumosu și căldicelu, marea sub­țietóre, cerulu argintiu, vă adiare plă­cută venia de pe mare și se perdea în mij­­locuri ierbei roșiatice. Era vă dimineța în­­cântătore ale carii delicie le aspirama. Cându ajunsei în vârful­ colinei, de unde se vede insula Tudi, prin vă luntre cu pînp, care venea către mine, și îndată mé încredințai că era condusă de Bergeroneta. Eramu gata a’î face unu semnu cu mâna, dera d’uă dată auțjii unu scomotu din partea parcului de Ti­uarlen și prii pe Roberts care alerga strigându de bucurie. Mé­pitulai după unii tufiști de verduță, atâtu pentru a nu tur­bura acésta întâlnire copilarésca, câtu și pentru a spiona cu curioși­tate cea­ a ce s’arü fi pututu petrece între Bergeroneta și Ro­berta. Eramu asta­felu așeptu, în câtu pu­­teamu vedea și audi totu ce s’arü fi pe­trecută. Bergeroneta se apropiă de țerma și în­tinse mâna lui Roberto, care o strinse cu căldură. Pe urmă ea strinse pînp, sări pe țernm și priponi luntrea. De astă dată era cochetă îmbrăcată, avea un pălărioră de paie careu venia de minune, uă rochie de bum­­baca albă, care’î făcea­uă talie deliciosă, și nișce papuci de lemnü lustruiți, cari cu tóte aceste nu erau mai mari de câtu pan­tofii chinezesci. Acesta însă n’o făcea mai mândră, déra părea forte fericită că vede în fine pe Robertü. Roberta o atrase tocmai către partea unde mă aflamü cü.­decina tufișului. Se așeară amândoui la­ră­ Acolo elű îi puse pe ge­­nuchi fructe și prăjituri,­­jicîmdu’î c’uă deli­cateță rară. — Etă partea dragei mele Bergeronnete, trebue se se gândescá cine­va la acea*a pe care o iubesee. Nu este așa Ninetta ? Bergeronetta nu respunse îndată, era emo­ționată. — Ce bună esd! 4ise Ga ÎQ fire» nicînă dată nu me uiți. Nici ea nu te uită, dara ama atâta de puține lucruri se­ țî aduca, a­­bia căte-va floricele ce amu culesu de pe pruntu. Etă-le! Ea luă din corsagiulü sea una bucheli de garofițe și ciu dete lui Robertis, care su­rise de bucuriă și du mirosi cu plăcere. — O! Ce bine m­irosü florile acestea ’, dise elü, și cätü de fresce suntu! ca și tine Ninota. Bergeronetta roși puțină. * — Eî bine nu mănânci! adause elü. Nu-lî placă fructele și prăjiturile? — Ba da, ba da, fórte multű. Déru. . . — Déru ce ? Spune, Nineto ! — Déru ... ași vrea se le păstrezu. . multă . . . — Ce ideie! . . Pentru ce? — Pentru că ’mi le-ai dată d-ta ! Robert zise cu hohotii și veselă serul pe Bergeronetta pe frunte. — Dérü acésta nu se póte,Nineto! S’aiű strica, doua le-ai păstra! Aidî, aidî... mănân­că-le îndată­ Bine ț­ici! adause Bergeronneta con­­fusă. Nu eram gândită la acesta. Și ’ncepu a mânca. — Singură? numai ea? ... O! nici ui dată, reluă ea, dându lui Roberto cea mai frumosă prăjitură. — Amendoui? bine Nineti, daca acé ta ’ți face plăcere. Mâncarea țină multă, căci intre flă­care îmbucătură ceî douî copii puneau vesele a­­propositurî și sburdalnice iisete. Erau incăn­­tătorî asta­felu, și ’I admiramu din totă ani­ma. In f’ne ’m­î ’ lisai ascuns elorea și mă apropiai de ei. — Salutare Paul și Virginia! strigaiu,du­­cându-me la dânșii. Venindu-me, eî se sculară și mă împovă­rară de mângâieri. Făcui și eu asemenea. Apoi câte trei în înțelegere ne otäriramü a face uă preumblare pe mare în luntrea cu pândă a Bergeronettei. Preumblarea fu incantatóre, Bergerom­eta ne conduse de minune. Era mândră și glo­­riasa că face singură onorurile bastimentului ei și ale­ oconului. La intorcere, și cândü erama gata a pă­răsi pe frumosa nostră marinară, pentru ca se ne intorceaa la castelu, Roberta se a­­propie răpede de ea și sărutând’o pe frunte îi­­ fisc cu iubire. — Adio, Virgino î — Adio, domnule Paulű, .respunse cu síiélá Bergeronneta. — Domnule! a! adause Robert c’unű aerü de imputare. Nici uă dată Virginia n’a disü lui Paula domnule ! Bergeronetta redică capulu . —. Vec­i că Virginia nu era un biată ,țe­­răncuță din insula Tuci. Bergeronneta, nă­duși vitrm­a suspină. Biata Bergeronneta! Ea mesura deja dis­tanța care o despărția de Rob­ert, și pare că deja și suferia. Vai! într’uă ^i trebuia se sufere și mai cruda. Pe când­ ea se întorcea la insula ei, căn­­tândă după obiceiu, Robert și cu mine ne­­întorserămă de mai multe ori casș’I­­ Jicema

Next