Romanulu, martie 1869 (Anul 13)
1869-03-28
ANULU ALU TREISPREZECILEA VOIESCE ȘI VEI PUTEA. Lein. Lein. Pe anii.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe șase luni « « 24 » 29 Pe trei luni « « 12 " 15 peuă lună « și 5' . ȚJnü esemplarü 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 10 val. aust. Articlele trimise și nepublicate se vor arde. Redactorii respundători EUGENIU CARADA. ADMINISTRAȚIUNEA IN PASAGIULU ROMANU, No. 1. REDACȚIUNEA IN STRADA COLȚEA No. 42. VINERI 28 MARTE 1869. LUMINEZA-TE ȘI VEÎ FI. Pentru abonamente, anunciuri și reclame a se adresa in Bucuresci, la "administrațiunea pariului. In districte la corespondintiî pariului și prin poștă. La Paris la D/Darras-Hallegrain rue de l’ancienne comedie No. 5. •AlVlJ 2S19X Uit X.E Linia de 30 litere................ 40 bani Inserțiuni și reclame, linia.. 2 lei noi COMITATULÜ ELECTORALE Candidatulu pentru Colegiul IV. RADU GRECEANU Staroste de Pescari. PRIMARULU COMUNEI BUCURESCI. Se face cunoscuții, spre soiința tutorii domnilorO alegători din capitală. Înscriși In listele definitive ale anului 1869 pentru adunare, că infidele însemnate mai josu de la ora 10 de dimineță înainte, aui se se adune spre a procede la alegerea deputaților în aceste localii și anume: Delegații colegiului IV, atât cei din capitală, cât și cei din comunele rurale ale acestui județj si, aleși in ciirele de 15, 16 și 17 Marte curentü, se voru întruni in fuva de 28 Marte in localulu Primăriei (din piația Ghica) ca se alegă pe deputatulu (psului colegiu, celulu de art. 63 din constituțiune. p. Primaru, E. Carada. SERVICIU TELEGRAFICI] Alii] UUIMATVIJliUI. FLORENZA 7 Aprile. Generarlulu Sonna adjutante ale Regelui este insercinata a presinta imperatuluî Austriei Colierulu ordinului Anunciadei și pleca mâne insocita de douî oficiărî de ordonandă ai regelui. PARIS, 7 Aprile. Zliarele desmintit încordarea raporturilor între Francia și Prusia. Alegerile sunt afișate la 30 Main. In corpulü legislativa Garnier Pagues predică desarmarea. VIENA, 7 Aprile. Ijlamulü Presse dice că d. Pepoli destinate a fi ambasadore la Londra a obținută puterea de a remânea la Viena. Altă depeșe a ROMANULUI. MADRID, 7 Aprile. Fernando a refusat definitiva și oficiale Tronulu Spaniei. PARIS. In urma retușului lui Fernando este probabile ca Serano și Topete se demisioneze din Ministerul, se dicta că s’ar pregăti in Madrid numirea unui directoratü. BERLIN. Stabilirea unei tabere prusiane pe Rlcin este demințită. BucuresciSf. Cronica zilei este scurtă, deru tota atâta de elocinte și nutrită de fapte pe câtii este și durerosă. Lasämüderű cuvântulucelora carii strigă cu lacrămi către dreptate, ilulă g1.11——* sărau ăncă și membrilorii comunei Capitalei și, fiindu că suntemu în dilele de rugăciuni, adresamii și noi cerului p’a nostra, care nu este alta de câtu se facă, — căci elü numai póte face uă asemene minune — că poporul, care totudeauna în diua mântuirii imită faptele celora carii dau guvernații, se uite, cândü va veni acea zii, tristele, dureresele și forte periculosele lețiuni ce ei îi dau astăzi. Încă una faptű, care șiretă inteligința și lealitatea miniștrilorű. Membrii comunei au ooritü de ieri a-și da demisiunea, a scrisu-o și a ’nregistratu-o, și aici au depusu-o în măna ministrului. După depunerea demisiunii, una oră în urmă ministrulu a trimisu primarului demisionată una ordină, prin care spune că consiliulu comunale este disolvată prin inaltulu decretu, énsé no. decretului lipsesce. Dup’acesta, numindu comisiunea interimară suprimă pe d. C. Panaiotti, care a fostu întrunită 412 voturi, adică mai multe de cât toți ceilalți. Constatămil ș’acestă unică în felul ă iei ilegalitate, și mulțămimjă miniștriloru c’aretă asta felu enșii, și fără sfielă, câtu suntu de slabi, de ilegali și chiaru glumeți în actele cele mai seriöse. Pitescu. . . Mirte, 1869 MĂRIEI SELE DOMNITORULUI ROMANILORU Plângerile bărbatului meu, adresate Măriei Télé. In contra autoritățiloru, au avutu unu echou mare. Elu este altfel arestatű. Doliulu au acoperitu Pilesci. Bărbați cei mai onești din județu suntu târîi,î ca horjiî în pușcărie. Măria Tea, gândeșce bine ! ve rugămă adâncii. Nu faceți ca mamele de familii. S’adăpa cu cupa urci în contra Măriei Telé pe fii lor. Faceți, Măria Tea, dreptate celora ce o ceru de la M. Tea, nu ve uitați în miculű cercu ministeriale , ci nu suntu țâra, nici adevărații fii ai instituțiunilor ei. AdăstămO dreptate. Să trăiesc! Măria Tea! Ecaterina Dimancea TLEGRAME transmise Măriei Sele Domnitorului Pitesc). . . Marte 1868, 10 ore sera MARIEI SELE DOMNITORESTI Astădi, 7. ore după amotp fratele meu N. Grigorescu, uniculu sprjinii alü familiei séle fu dusü la tribunală și de aci la pușcărie, acusatü ca turburătorii ai ordinei publice. , Aceste calomnii infame, pornite de patimi personale, le depunu la cunoscința Măriei Télé, ca doră... doră plângerile Dóstre se mișce nobila animă a Măriei Télé! Ceremui dreptate. Săftica Grigorescu. Pitescu, 25 Marte, 10 ore sera. MĂRIEI SELE DOMNITORULUI Sociului mea a fostű astățji smulsu din sínulű fameliei séle, din brațele copiilor sei. Sbirii administrației l’au aruncată în temniță ca pe tâlhari și ucigași. Durerea și desperarea coverșes cu orice simtimentu în inimele nóstre. Amu trecutu timpuri grele, Măria Tea, timpuri de invasiune, ș’asemenea cruzimi mamă suferimu. Nu mai suntț legi, nu mai este dreptate nu mai este milă suptu domnia Măriei Télé? La cine să Indreptamți plângerile nóstre ? Cine va audi suspinele nóstre ? N’ați auijita glasula cetățenilor, protestându contra fațä-de-legiloru administrațiunii! Staveți nemișcată și la țipetele de durere ale unei mame de familie, a patru copii nevinovați, cari îmî ceru pe tatalu lorü? Pronunță, Măria Tea, vă vorbă și speranța va renasce în inimele nóstre, și iubirea și devotamentul nu vor fi de totu stinse în sufletele nóstre. Este ultimulă strigătu de durere, pe care uă mamă in doliu nu face se vie pene la piciorele Tronului. După acesta nu voma mai căuta de câtu în noi mântuirea nostră D-jeu să te lumineze Măria Tea ! Polina M. Negulescu. fili Direptore alic (jiariul) ROMANULU. Domnule Direptore, Mergendu ieri, 26 curinte, la 9 ore diminéta, se’mîestreau dreptulu de alegetoră In colegiulu alü treile alu capitalei, colorea de Verde, după deschiderea colegiului de delegaturu primăriei, fiindă faciă la bătaia teribile ce a suferitu d. Moroiu, am fostu și ea apucată de cota înarmată cu ciomșge și cuțite, comandată de popa Tache, alegétorii în colegiulu alți patrule din Delulu Spirei. Dacă mamă fostă și cu sdrobitü, este că popa Tache, nucunoscându-me, a chiamatu tótu furia cetei séle asupra nenorocitului Moroiu.4 După acesta, voindu se votezu biuroulu provisoriu și neavându nici una singură amicii la sală, naci toți fuseseră goniți cu maltratări, am fostü iéra apucată de una necunoscută care, scuturându-me, îmi spuse „se mé depărtezu căci mé curăță După ce ieșim afară, întrebai cine este acela individă ce me amenințase, și mi se spuse că este unu măcelaru din Oboru, prin urmare din altă colóre. Astății, mergăndu se votezu pe deputați,1 ’mi eși înainte acelăașî individu, ce me amenințase ieri și, întrebăndu-me decă îmi cunoscu, se răpedi asupră’m’ cu céta de ieri. Fiindu singura, orî-ce împotrivire, era uă nebunia; me depărtam déru cu răperjiciune faradice nici unu cuventu. Rugându-ve se treceți și acestu nemsem Datu faptu, pe lângă cele ce țilnicu publicați, primiți verogü, domnule directore, asigurarea devotamentului și respectului meu. Emiliu Costinescu. Bucuresci, 27 Marie, 1869. PROTESTARE. D-lui Redactare aluricariuluî ROMANULU. Ca alegétoru la colegiului alu 3-lea din capitală, amu mersu astu ji pe la ora 3 la secțiunea din colorea de albastru (unde mĕ aflu cu domiciliului ca se’mî esercitezu dreptul). Cându amu voită se scriu pe hârtia dată de d. Președinte numele deputaților, pe cari’î voiama eu, Incepéndu cu numele I. Brătianu, mama vecjutu íncongiuratu de órecari persóne ce se aflaă acolo și ânsuși d. Președinte alu biurouluĭ a venită lingă mine. Eu ama reclamată se mi se respecte libertatea opiniuniî mele .In pne„ după ce amu scrisu în biletu numele d-loru deputați, pe carii amu voitu eu, voindu ca se dau biletu a d-loru scrutători ca sodű până în urnă, mi-l’a luatu de d. Președinte și Va pusă pe masă. Unu d. căpitan,a de gardă, ce se alia acolo, ima luatu de brață și m’a condusă apei pene , la pofta localului; apoi, după ce m’a lăsată singura, facéudu cățî-va pași nainte, mamă pomenită d’uă dau trânzita josă și lovita de mai mulți inși pe carii nu’i cunoscu. In urmă mama veduta incongiurata de d comisarii de albastru împreună cu subcomisarulu și epistatii, apoi mi s’ai datu un epistatii spre a me conduce péne Intrunu locu mai întinsa t și mi s’ai sisti totu 'de acésta ea jie, nu facă vro propagantă pentru d-nu Brătianu.- . 5 Numele d-lui Președinte al biuroului este d-nu Dumitru Eliade din suburbia santa Ecaterina. -. . ’" ; Pisimiți, Domnule Redactare, încredințarea pre osebitei mele considerațiuni. f. . ! ” " " miculae Ilie. , 1869, Marie 26. ' . y-y-tr iw-w.. -----f. Bucur'eseT, '. V . Marte, 1869. D-hii Redactare al diariuhii ROMANUL. Domnule redactare, . . . Suptu scrisulă a ‘ séra, pe cându me ducému din térgu ostenită, ca să mé odihnescu acasă, pe suptu monastirea Radulu-Voda, •m’amu pomenitu d’uă dată cu Ștefană Dragonu și Niță Țiganu că mĕ chiamă pe nume. Amu statu ln locu, fără a maî țfice’nimicu ; dérui ei au începută *a mĕ bate, pentru ce, nu potu se sciti. Se afla cu ei mai mulți, pe cari nu’î cunoscu și, după ce abia amu putută scăpa, au trasă și cu unii revolveru după mine, dérii n’au pututu să me lovéscu, pentru cama intrată într’uă curte.. Mi-au luată căciula, legătura cu demâncare și punga din sîni, care conținea în ea vr’uă sută și(]ecî lei vechi, afară din mărunțișă ce mai avémü. Acestea fiindu cele suferite de mine, vé rogu bine-voitî d’a le publica. Alü d-vóstrá etc. Iancu Rădulescu FOITA ROMANULUI. CUMU SE IUBESCE. ( Bergeronetta 2). Sosita la cornițele de Tivuarlon, cu care fusesemün relațiune la Paris și pe care doriamu se-la vedü în trecerea mea, dedei pe Paulii și Virginia, micului Robertu care, în parentesti, era celu mai frumoși băieții din lume: fisionomie veselă și impresionabile, trăseturî necorecte, dorű gratióse, ochii viu și negru, aerii sburdalnicü și toto două dată frageta, animă deja simțitóre, nălțată, profundă. Intrunü cuventa Roberta avea In sine germenii unei bogate și bune naturi, care putea da fructele cele mai generose, daca lumea nu isbutea a le strica încă din imbobocela lorü. — Nu cumvva ea este bolnavă? îmi cilise ela cu emoțiune. — Bergeronetta ? Nu, este forte bine. — De ce dóru ma venita ieri se se face cu mine? Asta 'mi promisese. — Pentru că iatălă seü a ținut’o ca seri drega mrejele. — Ai adeveratü? — Astă db cândü am intélnit’o, te aștepta înaintea parcului. Lacrămile Ii împlură ochii. 1) A vedea numerulü de la 27 Marte. 2) Bergeroneta este oă pasere mică, care se numesce pe românesce codobatură pentru că mișcă mereu din coadă. — Eramu sieurüdise elü c’unu aceata în care se strevedea mânia. Atunci eramü la dejuna cu tata, la unu castelu vecinu. Cu tote acestea Dumnedeu scie că nu-mi place delocu acela castelu! Unu castelu nesuferitü, în care i se urasce cuiva, pe cand o petrece atâta de bine pe fermin de la Loc-Tudi! Surisciü , supărarea copilaresca a lui Robertü ’mi descoperi celu mai dulce, celu unu amorai nevinovata, mai poetica și totu d’ua dată celü mai adeveratü. Unü amorți june, fără orgoliu, fără respectü pentru conventințe, intre unu seniora mare, cu lusa investmêntata, ș’uă biată fetiță din poporu cu piciorele góle. „Déea ai avea cinci ani mai „multu, ai ascunde astă pasiune,“ mĕ gândit, uitându me la Roberto, care d’uă dată sbură către partea parcului ce’î desemnase miT, negreșitu spre a se încredința decă Bergeronella nu era totu ge termfi. A doua-iji desu de diminuță me duseseműseme preumblu pe formO. Era Duminică. Timpulu era frumosu și căldicelu, marea subțietóre, cerulu argintiu, vă adiare plăcută venia de pe mare și se perdea în mijlocuri ierbei roșiatice. Era vă dimineța încântătore ale carii delicie le aspirama. Cându ajunsei în vârful colinei, de unde se vede insula Tudi, prin vă luntre cu pînp, care venea către mine, și îndată mé încredințai că era condusă de Bergeroneta. Eramu gata a’î face unu semnu cu mâna, dera d’uă dată auțjii unu scomotu din partea parcului de Tiuarlen și prii pe Roberts care alerga strigându de bucurie. Mépitulai după unii tufiști de verduță, atâtu pentru a nu turbura acésta întâlnire copilarésca, câtu și pentru a spiona cu curioșitate cea a ce s’arü fi pututu petrece între Bergeroneta și Roberta. Eramu astafelu așeptu, în câtu puteamu vedea și audi totu ce s’arü fi petrecută. Bergeroneta se apropiă de țerma și întinse mâna lui Roberto, care o strinse cu căldură. Pe urmă ea strinse pînp, sări pe țernm și priponi luntrea. De astă dată era cochetă îmbrăcată, avea un pălărioră de paie careu venia de minune, uă rochie de bumbaca albă, care’î făceauă talie deliciosă, și nișce papuci de lemnü lustruiți, cari cu tóte aceste nu erau mai mari de câtu pantofii chinezesci. Acesta însă n’o făcea mai mândră, déra părea forte fericită că vede în fine pe Robertü. Roberta o atrase tocmai către partea unde mă aflamü cü.decina tufișului. Se așeară amândoui lară Acolo elű îi puse pe genuchi fructe și prăjituri,jicîmdu’î c’uă delicateță rară. — Etă partea dragei mele Bergeronnete, trebue se se gândescá cineva la acea*a pe care o iubesee. Nu este așa Ninetta ? Bergeronetta nu respunse îndată, era emoționată. — Ce bună esd! 4ise Ga ÎQ fire» nicînă dată nu me uiți. Nici ea nu te uită, dara ama atâta de puține lucruri se țî aduca, abia căte-va floricele ce amu culesu de pe pruntu. Etă-le! Ea luă din corsagiulü sea una bucheli de garofițe și ciu dete lui Robertis, care surise de bucuriă și du mirosi cu plăcere. — O! Ce bine mirosü florile acestea ’, dise elü, și cätü de fresce suntu! ca și tine Ninota. Bergeronetta roși puțină. * — Eî bine nu mănânci! adause elü. Nu-lî placă fructele și prăjiturile? — Ba da, ba da, fórte multű. Déru. . . — Déru ce ? Spune, Nineto ! — Déru ... ași vrea se le păstrezu. . multă . . . — Ce ideie! . . Pentru ce? — Pentru că ’mi le-ai dată d-ta ! Robert zise cu hohotii și veselă serul pe Bergeronetta pe frunte. — Dérü acésta nu se póte,Nineto! S’aiű strica, doua le-ai păstra! Aidî, aidî... mănâncă-le îndată Bine țici! adause Bergeronneta confusă. Nu eram gândită la acesta. Și ’ncepu a mânca. — Singură? numai ea? ... O! nici ui dată, reluă ea, dându lui Roberto cea mai frumosă prăjitură. — Amendoui? bine Nineti, daca acé ta ’ți face plăcere. Mâncarea țină multă, căci intre flăcare îmbucătură ceî douî copii puneau vesele apropositurî și sburdalnice iisete. Erau incăntătorî astafelu, și ’I admiramu din totă anima. In f’ne ’mî ’ lisai ascuns elorea și mă apropiai de ei. — Salutare Paul și Virginia! strigaiu,ducându-me la dânșii. Venindu-me, eî se sculară și mă împovărară de mângâieri. Făcui și eu asemenea. Apoi câte trei în înțelegere ne otäriramü a face uă preumblare pe mare în luntrea cu pândă a Bergeronettei. Preumblarea fu incantatóre, Bergerometa ne conduse de minune. Era mândră și gloriasa că face singură onorurile bastimentului ei și ale oconului. La intorcere, și cândü erama gata a părăsi pe frumosa nostră marinară, pentru ca se ne intorceaa la castelu, Roberta se apropie răpede de ea și sărutând’o pe frunte îi fisc cu iubire. — Adio, Virgino î — Adio, domnule Paulű, .respunse cu síiélá Bergeronneta. — Domnule! a! adause Robert c’unű aerü de imputare. Nici uă dată Virginia n’a disü lui Paula domnule ! Bergeronetta redică capulu . —. Veci că Virginia nu era un biată ,țerăncuță din insula Tuci. Bergeronneta, năduși vitrma suspină. Biata Bergeronneta! Ea mesura deja distanța care o despărția de Robert, și pare că deja și suferia. Vai! într’uă ^i trebuia se sufere și mai cruda. Pe când ea se întorcea la insula ei, căntândă după obiceiu, Robert și cu mine neîntorserămă de mai multe ori casș’I Jicema