Romanulu, aprilie 1869 (Anul 13)

1869-04-20

ANULU ALU TREISPRE IjECILEA ADMINISTRAȚIUNEA IN PASAGIULU ROMANO, No. I.— REDACȚIUNEA IN STRADA COLȚEA No. 42. VOIESCE ȘI VEI PUTEA: Levi. Levi. Pe anii.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe șese luni « « 24 « 29 Pe trei luni « « 12 « 15 Pe un lună « « 5 « 6 Anu exemplaru 24 bani. Pentru Paris,pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respunsătorii EUGENIU CARADA. Din causa sérbatorilor a inviării ș’a sântului Gheorghe, tipografia fiind închisă, d*a* rula va eși Vineri. DEPEȘI TELEGRAFICE. (Servițiul privata arii Monitorului). BERLIN. 29 Aprile. Congresul internaționalii a presintatai regelui adresa de mulțămire în limba francesă, primă deputațiune condusă de comitele Serrurier, ca președinte al comitatului parisian. Regele, respunjândü totu în limba franceză, a arătata importanța resoluțiuniloru luate de congresii și repetă că puternicile resoluțiuni nu se vor pute aplica decât o inli’uă epocă depărtată, dara că devinü chiară de acumă uă legătură internațională. BRUXELLES, 29 Aprile. In Sonații ministrule afacerilor străine a declarata (ca urmare la răspunsuli în privința interpelării asupra stării negocierilor si franco-belgiane) ci Fiére-Orban a fost trimisă la Paris pentru a cerca să restringă programa indicată pe larg prin notele comune in foile oficiale ale ambelor țeri și că primură resultată consistă in a întruni imediata uă comisiune mistă, ale căreia lucrări se voră mărgini, afară de modificațiunile nepreve jute, in proposițiunea belgiană, destinată a da satisfacțiune ambelorăreiî. MUNICH, 29 Aprile, Camerele sau Închișii asă(p. LONDRA 29 Aprile, IJarula Times publică oă telegramă de la Filadelfia, din 28 Aprile, prin care se face ca guvernulă este decisă a se mărgini numai intru a protege interesele Americanilor din Cuba, abțiindu-se de la orice amestecă, fiinducă este cunoscută că insurecțiunea nu se póte manținb fără ajutoră străină FLORENZA, 29 Aprile. Ziarele încredințiză că causa demonstrațiunilor din partea Italiei de lângă Elveția sună cele din urmă comploturi mazziniane. Mazzini va părăsi Lugano. MADRID, 27 Aprile. Ministrul de finance, interpelată fiind d in Cortese, a declarată că Imprumutur spaniolă a fost bine primită pe plăcele străine și că servițiul cupóbelorü de țuliă este asecurată. Unificarea datoriei publice se va face atunci, când sitățiunea financiară va fi mai bună. Ministrulu justiției a presintată proiectură pentru amnistiata insurgințîlorii din Andalusia îit ri— Bucurescî 7 SS. In septemâna patimiloră, biserica reamintesce suferințele mântuitorului! Conformă acesteî creștinescî prescrieri, publicămă și noi mal Iu vale uut scurtă și forte scurtă reamintire a unei părți numai din faptele guvernului în alegeri, din suferințele alegătorilor din filele în care poporulă fu chiămată a exerciti suveranitatea mea. Prin acesta noi ne împlinimă âncă și datoria nóstră de cronicară și sperămă că d-nil miniștrii, spărgândă ouele roșii — ca semnă ci astă-felă să spartă și sdrobită pe toți roșii — nu se voră supăra d’arésta mică amintire a unor fapte de cari, negreșitu, trebuie se fie mândru, de vreme ce le aă făcută. Și ti adeveră, pentru ce s’arü puté sujera? Miniștrii susțină că națiunea intrega s’a manifestată în mare unanimitate și in deplină libertate pentru drapelul ă seă, in contra sfindariului nostru Elă susține că noi, in cursă d’ună pătrară de seciu, amă adusă asupra acestei națiuni mă șiră necontenită de mari și felurite reieși calamități; că noi, din reă in reă și din nelegiuire, in nelegiuire, ajunserără péna jefui și fura și națiunea și Statuii) și că, îndoliați de mari avuții, lăsjurămu leșinați cu lipitórea și nu mai române acumiu decâtă a arunca prestondi ună pumnă de prafu , spre a reda avuțiile ce se supserămă, smpreună și cu sufletulă. Căndădere națiunea este acuma pe deplină luminată, criticele nóstre — calomniele vastre» cumü dice guvernală ș’aderbiții sei — nu pot ave altă efectă, decâtă a ridica și mai multă asupră ne ura și dispreții'ă generale Gestiunea acesta merită a fi pe deplină lămurită și sfîrșitâ, și ziua cea mai priinciosă este nagreșită cea de ațtî, cânde Dațmnea, pusă de noi pe cruce, remineza prin vechiulă și nestrămutatură liberalismulu ală lui Beizadea Dumitrache și prin moralitatea d-u. Cogălnicanu. Națiunea este ea acuma pe deplină convinsă de tóte relele ce noi reversarămă asupra iei? Națiunea pronunțatu-s’aș’acum0 în deplină libertate și’n mare unanimitate în contra partitei ală căreia organă este acestă ijiamă, și în parte în contra lui Bratianu și Roselli ? Da, strigă miniștrii; da strigă organele lorii din țară; da, vom strigă mine 150 de deputați. In aceștii casă doru de ce mai dă a se teme doi, miniștrii și toți cățî, vorbindă scă lăudă, aderă la totu ce s’a făcută ? De nimicul Este peste putință ca uă națiune, care s’a pronunțată cu atâta unanimitate contra Dosiră, ș’Mila după ce De-a vedută la lucru in timpă de 25 de ani, se mai pot reveni la vechia amăgire și rătăcire. Pentru ce déru guvernală nu dă ordine se înceteze loviturile și persecutările ? Ore noi la 1848, căndă națiunea se pronunță pentru ideiele nóstre, lovituria și persecutarămă pe cineva? Nu- și desfidemă scri s’arelună singură cnnă persecutată. Potă dice totă astălelă și cei carii au triumfată la 13 Septembre 1848 s’au guvernată penă la 24 Ianuariă 185%? Nu. Oro noL persecutatu-amă ș’arestatu-amă uă singură omă măcară la 24 ianuariă 1859, atunci c ându națiunea sa pronunță pertru ideiele nostre în contra coloră ce domniseră pen’aci? Nu. Ore persecutaramă noi pe lostu nostrii persecutatorî, la 11 Februarie 1633? Nu. Decaderu guvernulă este secura că națiunea este cu densulă, de ce sa mai teme? Ocră, riscă foile guvernului, pentru ce voi nu curmați lupta vosträ contra guvernului, prin urmare contra națiunii. Dacă s’ar pute admite că noi amu lupta contra națiunii, că asemene luptă n’ar merita altă, decâtă disprețulu și derîderea generale. Déca ni se va imputa numai că combatemă și calemnismă guvernală, vomă respunde. Combatemă guvernală în facia străinului și nu umire cu străinulu ? Nu. Ce-i posâdere de combaterile și chiară de calomniele nóstre, scrise în limba română și pentru cestiunî ce privescu pe Români și numai pe Români? Națiunea ne cunosce și pe unii și p’alțîi și s’a pronunțată in deplină libertate și cu cea mai neaudită unanimitate pentru guvernă și ’n contra nóstra. Genposa dérii națiunii și chiară guvernului de combaterile nóstre? Nimica, pe deplină nimică. Dérü,dică organele guvernului, pentru ce Românuiu nu se inclină ’naintea suveranității naționale și nu curmă crilicele sale contra guvernului? Amu deblaratu că in aceaa ce privesce personale pe direptorele acestui ^liariu, el primește că capitala s-a pronunțată în contra sex. In adeveră guvernulă a focului căce a permisii a nu se trimite la secțiunea centrale resultatulă voluriloră coloră alte patru secțiuni. A făcută reă, căci prin acesta s’a violată uă prescriere a legii. A făcută reă, căci apelul ă nominale, lista care arela anume cine și unde a votată, nefiindă controlată ,de secțiunea centrale, bănuiela este mare și ligitimă. Acestă bănuielă este cu atâtă mai mare cu câtă guvernulă tiiso c’aă luată parte la votu aprópe 4,000 de alegetorî, cândă se scie că nici chiară după revoluțiunea de la 11 Februarie n’am votată mai multă de 1800 din cei înscrișî. Acésta banuiela este cu alâta mai seriosă, cu câtă la colorea de roșiu au votată numai 578, toți prin apelă nominale, și se constată că d. Ion Brătianu avu 527 voturi din 578 esprese. Cu tote aceste, discrămă și repetimă că, în ceaa ce s’alinge personale de d. C. A. Rosetti, domnia sea primesce dechlararea guvernului ș’a d-loru Niță Ilamalu, Badea Geambașu și compania, că capilalea s’a pronunțată în contra domniei sale și că este judecată, osândită și pe vieță esecutată. E că încă vădc chiar are, care sperame că va satisface pe toți hamalii și geamlașii guvernului. Se fiă însă și guvernulă dreptă și se recunoscă că jiamiulă Homănuhi totă mai are ore care cuventu d’a esiste ș’a urma caleașea. Are dreptă, căci nu se va nega că elă este organulă celă puțină ală colorii de roșiu, unde drapelul ă scă întruni 527 de voturi din 578 de votanți și unde, mai repetită, se află listă de toți anume câți au votato. Are dreptă, că î principiele ală cărora Romănulu a fostă și este organulă, au fostă susținute printr’uă petițiune către Domnă, subscrisă de 441 de comercianți, între cari figureza mai toți cei cunoscuți și ale cărora nume suntă tóte publicate. ÎI, MARȚI 20, 21, 22 APRILE, 1869. LUMINEZA-TE ȘI VEI FI. Pentru abonamente, anunțuri și reclame a se adresa în Bucuresci, la administrațiunea Jianului. In districte la corespondinții Jianului și prin poștă. La Paris la D. Darras-Hallegrain rue de l’ancienne comedie No. 5, ■A.NUN9IUBILE Linia de 30 litere................ 40 bani Inserțiunî și reclame, linia.. 2 lei nu are dreptă, căci aceste principie au triumfată la Craiova, un Piorescu și chiară In Pitesc!, căci se nu se uite că este uă petițiune către Cameră, subscrisă de majoritatea alegetoriloru înscriși, înscriși — mai repetimu — care deciclară eriniile comise și aréla cari au fostă candidații soră. Décádérii R românulu nu mai este organulă majorității națiunii, totă nu se va pute nega ca este organulă unei minorități și are prin urmare dreptul d’a esiste ș’a vorbi cu numele acelei minorități, pene ce și densa va urma după dorința și voința guvernului, drapelulă d-loră Cogâlnicenu, Macedonski, Niță Hamalu, Boica Geambașu și tovărășia. Acestua este singurul dreptö pe care lă invocămă, carele nu ni se pote nega, pe care avemă datoriă să-lă mănținemă, și care nu pote supera în nimică bine-face marea acțiune a guvernului, carieră va fi pentru dânsula ceaa ce este pentru Oceană să pluia cu sare. Acesta spovedania făcută și sfârșită. se ne permită guvernulă a-’î oferi — pene ce se va suprime printrună decretă ș’acestă obiceiă — a-î oferi mă oă roșiu, și, invitându-le la ciocnire, se înhemă : „Christosă a înviată ! “ -----------—p ^S^IC 5 ; ----------D. Constantin Caramanliu ,provocată d’ună articlu din matulă Presa, ne a trimisu astă dî une respunsu, vă întîmpinare, ș,amă putea dice uă profesiune de credință politică. Ceremă ertare d-lui Caramanliu că spaciulă ne lipsesce spre a publica astăzi patriotica dumisale intîmpinare, vomă împlini însă dreapta dumnealui cerere în noi viitori. Proieect, 17 Aprile 1869. UA NOUA ACUSARE. La 15 Aprile douî arestanțî s’aă bătută în temniță, împinși, de fumură vinului sau de vre o altă circumstanță. Noulț directoru, căci celă veciiă a fostă destituită, a raportat procurorelui despre a ceeta. D. procuroră, vividă la facia locului și cercetându cessiunea, a găsită că bătaia ce s’a iscată între aceste individe, nu este o bătaie ca tóte bătăiele, ea e o incercare de revoluțiune ală cărei instigatore este d. Candiano și acâsta pe temeinica propunere că ună omnă ca d-uî nu se putea preumbla din cânda în cândă prin curtea unde stau ceîlalți arestați, fără a nu provoca pe pacinicii locuitori aî temniței la o rescula contra guvernului. D. procuroră, pentru a evita orice pic FOITA ROMANULUI. 1 'YI ' . . . 1 . 1. .' '' JURAMENTULU EDWIGEI. .0 MVII. (A vedea ao do la 12, 15 și 16 Aprile). In acea d' Edviga primi să scrisore prin care Stefan o anunța că era silită se plece vndată pentru uă afacere urgentă. Nu te neliniști,ficea eră sfârșindă, daca lipsa-mî se va prelungi mai multă d’uă lună, te voă la8oiința. După ce ea percurse acesta scrisere care Stefan mu că nu și da ostenela se asincundă adeverulă, mânele Edingeîl cădură pe genuchi, — Va reveni elă celă puțină? își dise ea. Nu mai avea multă ilusiune pentru viitorulă care i se promise; déru acesta fugă grăbită, prin care ea ghicia căci e luată de cineva, întrecea încă temerile ei. N’amu se-i impută nimică, își dă 3« ea âncă, me prevenise, Ah! cu ce crudime își ține cuvântulti. . . Ea luă din noă epistola și’î cântări tóte vorbele. — Da, tocmai acesta e, reîncepu cu mâhnire, acesta afacere arginte, este ea . . Pleca împreună. . . Me va îi scurța déca lipsa i se va prelungi mai multă două lună. Vă lună, două luni. . . Câte vor trece înainte d’a lă mai vedea? Ea aiuji pasulă tatălui scă în sala vecină și cu grăbire ascunse scrisótea lui Ștefană intrită cutie. — Ești singură? disc cornițele. — Da. — Ce aî? Esti palidă? — Ștefană a trebuit se plece îndată. Era adineaura aci. . . Vă scrisóre sosesce. . . unula din amicii lui ílu reclamă, unul din cei mai buni. E ceva gravö. Îmî spune Ștefan, n’amu dreptul, d’a mai sta la índoiélá, iértá-mé. Elă m’a serulată ș’a plecată. — Se duce departe? — Da, credă. . . în Germania séa in Italia . . . nu-mî aducă aminte, eramü așa de turburată! . . acésta e ânteia nóstra despărțire. Edvnga ’șî rechimă capulă pe umerulă tatălui seu; animai prea plină se reversa și se puse se plângă. Cornițele iî netedia pe rulă. Animă bravă, dic ° a elă gândindu se la Ștefană, elă nu mi-a luat-o, șî a ținută cuvântulă. . . — Nu trebue se se superi pe elu, reîncepu tatălă cu o voce mai tare; bărbații au nișce obligațiuni sacre dinaintea cărora nu le este permisă a sa retrage. — Oh! du mă supără pe elă .... mî-a spusă că ’mi va scrie. ... te întristezu plângândă, acesta e ceva mai tare chiar și de câtă mine. — Biată sminpa mea copilă! și elu treibue se fie forte nenorocită. . . Edviga remase mai multe bile fără noutăți, sfărșindu-șî lacrimile, înabușindu-sî mâhnirea. Ea făcu aceașî narațiune comitelui Cloșca care-i cerea scriî despre fiul ă seă. — Și d-tea nu scii numele acestui amică ? dise elă — Ah! da. . . d-tele pot se ți’să spună: este Habor Eckelsy, déru mî-a recomandată forte se țiu secretă. Edviga unu montu după aceea seriia lui Gaboră, prevestindu-lă că a trebuită se se servesca de numele lui pentru ca se explice o călătorie a micului seă Ștefană, obligată se plece îndată cu nisce împregiurări cari cereau celă mai mare misteră. Gabor Eckessy îi respunse că numele și persona se afrau la ordinele lui Ștefană și la ale sele. Prima epistolă ce Edviga primi de la Stefan purta data de la Florența. Elă nu-i vorbia despre Intorcerea sea; cândă desfăcu coperta, care coprindea acesta laconică scrisóre, mă profumă ușioră eși dîntrensa. — Ah!jlse ea sfășiindă hârtia, ea a vrută ca nimică se nu mî fiă necunoscută. Că lună trecu, apoi uă alta, Ștefană nu se mai întorcea;uă mâhnire négru sfășia pe Edviga. Atunci soseau și primele zile ale lui Nocmbre. Cornițele Ion slăbea, déru rezista, ca și nu arbore putericii pe care isbirile vântului Pan despicată, dérü care se ține încă în pămenlă prin tarele lui rădăcini. Iubirea pentru Edviga devenise mai profundă și mai comunicătore, In câtă-va maternă. După plecarea lui Stefan mai cu deosebire, o vedea in tote dilele, adesea de câte doue ori pei; prândia la dânsa, scu ta prândia la elă. . . D’altmintrele elă nu ’șî schimbase nimică din obiceiuri, eșia la acesta-și ore să-și facă preumblare-i călare la câmpii Elissiî. Cu tóte aste Edviga, care ’să esamina Iată deuna c’uă solicitudine estraordinară, ii găsea ceva ciudată in espresiunea privirii. Scrisul nu mai era acelașî; ea n’ar fi putută spune aceea ce o neliniștea, și cu tote acestea era nelinișcită; vede bîne că cornițele Cloșca avea totădauna aceaași preocupațiune. Ștefană cu tote acestea, reintrândă în vila Forli, se uită se sine însușî acolo; petrecea ora în care se întreba daca întradevera era însurată. Ce datoria elă in adeveră femeiei care purta numele seu și care >lu accepta? Cândă o luase de sodă, nu scia óre ea că nu mai’ e alü el? Remânând lângă comitesa Lobogovici, elă se supunea unei legi superiore tutoră legilor umane, vocii animeî sale, pe care acesta o primise bucurosă, precumă și-o oferise pe acea tota atâtă de bucurosă. Comitesa era coprinsă de uă simțire de fericire imensă; vedea bine că Stefan n’o ioșelase, că era cu totulu ală ei. Pe lângă acesta e saltațiune a amorului său, care era atunci in totă desvoltarea sa, se adăugea simțimântulă triumfului repurtată. Câtă despre Edviga, ea ’ncepea se sfârșaseă protestele prin cari justifica lipsa lui Ștefană. Ea ’î scrisese spre a’i comunica cele ce făcuse în privința lui Gabor Eckessy și se sculase c’a făcută acesta fără consimțimântulu seă. D’altmintrelea nici uă imputare în scrisorile sale, nimică care se para face a se presupune că ea ghicea ceaa ce dă ținea așa de departe. Stefan nu se putea opri d’a’î da dreptate. El admira acesta tăria de caractere, acesta fermă abnegațiune, acestă simțimântă aspru ală datorieî, acesta demnitate; derè câte uă dată mai că se supăra. Revoltată, ea ară fi fostă la uă densula, elű se simțea maî mai nivelă cu deslegatu. Inalterabila’ răbdare, resignațiunea î, virtutea’î filială puneau numai unu spinű în fericirea lui. In mijloculă acestoră întâmplări, intr’uă di, aședându-se lângă fiică-sea, comnițele Zeleski d’uă dată deveni palidă, se’mpletici și căciu. Medicula n’ascunse Edingeî gravitatea periclului; se rceși prin mediulă unoră reactivi violențî se redea comitelui simțurile séle; déra puterile vitale erau desecate, Zeleski era amenințată chiară ln profunzimea esistenței sele. Ele scia acesta; cândă zări pe fiică-sa la piciorele sele, îi Întinse brațele, cu ochii plini de lacrime. — De multă sunt gata, — ’I d*se elű, trebuie se ne d'cema adio. Mă ducă mai puțină tristă, fiindu ca se lasă In mânele lui Stefan. Edvnga speciiă vă depeșă bărbatului scă.— Tată-meă mare, îi anunțță ea, grăbesce-te, déca vrei sc’la vede — Depeșia surprinse pe Ștefană in cea mai deplină desfătare; déra după două ore elăerea pe drumă spre Paris. Puiu se șî iea adio de la Zeleski, care nu mai trăia de câtă ca printr’uă urmă de voință. Sfârșitu’î fu pe atâtă de liniștită, pe câtă viața’î fusese de agitată. — Etă deja mai multe dile de cândă amă luată concediu de la acesta pomentu, dicea ela fiicei séle, căutândă s’o mângâie. Dumindcă a permisă ca se fiu înșciințată... Martea, care se apropie, nu me va surprinde,