Romanulu, iulie 1869 (Anul 13)

1869-07-01

AROLIUL,E 14la-Str4- 1ZECILEA ADMINISTRAȚIUNEA IN PASAUfLULU ROMANO, No. IRELACȚIUNEA IN STRADA COLȚEA No. 42. VOIESCE ȘI VE PUTEA. Leii. Le­i pe anu.....p. capitală 48 p. distr. 58 pe §ése lun! « « 24 « 29 pe trei luni « « 12 * 15 pe uă lună « « 5 ‘ b­anii exemplarü 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust. Articlele trimise și nepublicate se vor­ arde. — Redactorii respundătore EUGENIU CARADA. SERVICIU TELEGRAFICA ALU VIENA 11, BUCURESCI 12 Iulie. Delegațiunea Cisleitania s’a deschis­. Pre­ședinte s-a alesă C. Ausberg, vice-președinte Hopf. D. de Beust a presintatu bugetulu­ s’a țiisu că ’n curéndu va presinta și Cartea­ Roșie. Delegațiunea ungară s’a deschisu­ aseme­­ne după amerji. Președinte Magiak­i, Vice­președinte Bittó , d. Orizy a presintatu bu­getulu­. Bucuresci, H £ £ £ Suntu mai multă de douî ani, de cându trâmbița calomnia că s’a fă­cută uă mare pagubă Statului, ba âncă că s’a făcută una abusă, uă hou­ă cu arendarea moșiei Coliba­­șii, luată la licitațiune de d. Me­­hedințanu. A mă dată atunci lă­muririle cuvenite și calomnia înce­tă. Mai în urmă însă ea se ’ncepu și c’uă fumiă cu atâtă mai mare, cu câtă calomniatorii credeau că lovescă în d. Ion Brătianu, uitândă că nu d-lui era atunci ministru de finance, ci onorabilele d. Văsescu, și încă că președinte al­ cabinetu­lui era venerabilele d. C. A. Cre­­țulescu. Acestă calomnie fiindu renouită în sesiunea Camerei trecute, de că­tre actualele ministru de finance, d. Ion Brătianu o redică, prin epis­tola­rea pe care o publicămă mai la vale, către d. ministru de finance și, după ce o spintecă și o analiseză, aruncă apoi cadavrul ă iei în facia calomniatorilorü, spre a se sătura cu stervuri, neputendă se mușee din carne vită. ț­iarulă francesă Le Siécle, în revista sea politică de la 6 iun­ă, aducendu-­și a­minte de noi, c­ îice: „Uă telegramă din Bucuresci a­­nunță, acumă câte­va zile, că Se­­natulă României era disolvată, „în interesul­ prestigiului acestui corp.“ Guvernul­ română a trebuită se aibă motive grave, pentru a ascun­de adevăratele motive ale disolve­­rii Senatului și pentru a nesocoti ridicolulă în care cădea, dicendu-ne că disolve Senatulă pentru a’i păs­tra prestigiul ă sex. In adevĕrü, co­respondințele naste din Bucurescu ne spună că miniștrilor, principe­­ue Carol, vrându-li-se d’a li se eli­ce pe fie­care momentă că violeză constituțiunea, își propună a supu­ne la uă revisiune acea necomodă constituțiune și, pentru o operațiune atâtă de delicată, găsită de cuviin­ță a-șî da­­ună jenată noă, asemă­nată camerei actuale a deputaților­, numiți, acumă două luni, prin ba­ionete.“ Cumă vedem­ă isbânda guvernu­lui în afară, de care se sălia pre­ședintele cabinetului actuale, mer­ge crescândă și suntemă securi că d’astă dată va fi trecută cu iubire și cu onore în Cartea­ Roșie a d-lui Beust, precurmi, pe di ce merge, îșî face de dragoste în întru și na­­iunea îl­ aședă în Cartea­ Roșie a ieî, în inima­ iei. Reproduce mă mai la vale, în a­­cestă privință, uă epistolă a d-lui G. Misailă către directorele diarului Traian, prin care s’aretă ducă ună faptă frumosă și forte însemnată ală guvernului Resbunării. Treî­ decî și douî de cetățeni din Slatina, din­tre cei mai onorabili, reclamă la miniștrii, contra abuzurilor, ce co­mitea administrațiunea în alegeri. Miniștrii tacă. Atunci cetățenii a­­ceștia reclamă la Dorină. Miniștrii că­decă Prefectură a făcută în adevără abuzurile contra cărora se reclamă ș’a raporta. Decă elă va găsi este­­ nilpeșin, se se denunțe pe ei și însu­și cătră Ministru; de va găsi că bine și legare­a lucrată, apoi se ceră în judecată pe reclamanți se se pedepsescă „hoții da păpu­și bași.“ Ș’asia s’a și făcută; căci, în a­­devĕru, nu Prefectură era adevăra­­tulă culpabile, ci miniștrii, carii aă poruncită ca șia se fiă ș’au stabilită pentru acesta și tainica armonia din­tre administrațiune și justiție și mandatele de arestare și, pe lâng’a­­ceste, și pe d’asupra acestora, ban­dele electorale, ai cărora membrii, în urma operațiunii, deveniră func­ționari publici, profani și bisericești, cărmuitori trupești și sufletesei ai națiunii Române, cari voră conduce-o la tărnă și mărire. Părinte și Proto­ Iereă Tache, bine-cuvinteză în a­cea puterniiă pe protograțiî tei miniștrii, déru nu uita și turma tea, ce la tine acumă năzuiesce! MARȚI, 1 IULIU 1869, LUMIHÉZA­RE ȘI VEI FI. Pentru abonamente, anunciurî și reclame a se adresa în Bucuresci, la administra­­țiunea diariului. In districte la corespond­in­tiî jianului și prin poștă. La Pans la D. Darras-Halle grain rue de l’ancienne comedie No. 5. ANUNȚIURILE Linia de 30 litere................ 40 bani Inserțiunî și reclame, linia.. 2 b­înou DOMNULUI A. G. GOLESCU minIstru de financie A PATRA EPISTOLA (A vedé nu merii de lai 11, 15 si 18 iuniu) Domnule ministru. Aceste epistole fiindu-­ți adre­sate prin publicitate, se înțelege că nu te­ama avută în vedere numai pe d-ta ci mai cu osebire pe ma­rele juriu, adică opiniunea publică. Erama dezn­otărîtă se sfârșescu îndată cu partea din acusările du­­mitale, privitóre la abuzuri, căci ce pote interesa pe publică nișce acusărî pe cari nu le credă de a­­devărate nici chiară acei cari le facă ? Este însă una din acusările dumitale pe care n’amă atinsu-o în epistolele preceding și pe care nu potă a o trece cu vederea, căci es­te singura ce-aî presintatu-o întrună modă mai precisă. Este ore ne­voie s’o numescă ? arenduirea Co­­libașiloră nu serve ore de douî ani ca temă tutoră acusăriloră, scă mai bine tutoră insulteloră, ce ne arun­că adversarii noștrii ? Penă a nu discuta însă faptulă în elă însu­’șî s’admitu pentr’ună minută cu d-vós­­­ră, carenduirea Colibașiloră s’a fă­cută în paguba Statului, s’admitu âncă că nu s’a făcută din erore ci cu complicitatea impiegațiloră. In acestă casă se constată, de d-vostră chiară, că la arenduirea a 711 mo­șii, ce s’a efectuată în timpulă ad­­ministrațiunii nóstre, s’a strecurată ună singură adusă, în facia spo­rului de mai bine de 6 milione lei vechi, ce s’a făcută pe totă anulă asupra arenduiriloră preceding, s’a făcută ș’uă pagubă, se ch­cemă cu acusătorii nostrii, de 60 mii lei vechi­ D’aci d-vostră conchideți c’acea ad­­ministrațiune a fostă din cele mai abusive și mai ruinatore pentru Stată, c’a fostă uă administrațiune cară a tratată corpulă viă ală Ro­mâniei cu mai multă cruzime, ci mai puțină scrupulă de­câtă chi­­rurgulă din tabloulu lui Rambran, cuteza se trateze ună cadavru. A­­ceste suntă chiară cuvintele virtuo­sului și scrupulosului amică și moș­­tenitoră ală dumitale, d. Manolache Costachi. Acusările, declamațiu­nile d-lui E­­mienu și ale tutoră moraliștilor, im­­pro visați din Cameră, mi-aă adusă aminte cuvintele lui J. J. Rousseau, în privința semeniloră acestora din rancia, luptă Ludovic ală XV. Ei pună virtutea, dicea Rousseau, așa de susă în­câtă nimeni se nu potă a o ajunge, ca astă felă se se­acă toți uă apă“. Domnule ministru ! Ca se faci m­ă raportă către Domnă și s’aducî Gesti­unea înaintea Camerei, întrună modă astă­felă în­câtă s’aruncî de consi­­derarea asupra unei administrațiuni, în care principalii factori, în cesti­­unea de faciă, erau d. A. Vărăscu d. C. A. Crețulescu, trebuia mai ânte să se fi sleită tote investigările, de cari nu póte se se scutescă unu omă, in­dică scrupulosă, deră care voiesce se păstreze puțină aparință de buna cuviință. De ce deră, d-le ministru, nu te-ai informată mai anteră in ce stare ministerală de la 1 Martie a găsită administrațiunea domeniiioră ? D’ar fi făcută uă mică cercetare în acastă privință, ai fi aflată că nu numai garanțiele nu erau înregistrate și a­­securate, —i și este vorba de ga­ranție de decizii de milione, — nu numai nu erau tablouri de remă­­șițele arendași­lor ă, oferă nici tablo­uri de proprietățile Statului cu în­semnare de ce trupuri se compună și cu osebitele loră denumiri. Și ce dică! Chiară proprietăți Întregi d’ale Statului s’aă găsită în posesiunea particularilor, fără ca administra­­țiunea se aibă vreuă cunoscință. Au­­ aflată încă că administrațiunea domeniiloră a fostă reorganisată pâ­­ină înaintea arendărilor­, conformă­egii votate de corpurile legiuitore și că noua organisare impunea ună adaosă de personală care era stre­ină lucrărilor­ acelei administrațiuni. Cumă veni, d-le ministru, în ase­meni condițiuni, ori­câtă stăruință și inteligință a pututü pune d. Vă­sescu ca se aducă lumină și ordine în acestl caplu, lăsată de trecută, îi era­ fensă peste putință se înlăture ori ce erére; vorbescă d-le ministru de erore eră nu de adasă, și re­petă: erore eră nu adusă. Aceste vi­se, orî cine va înțelege că s’a putută, în tabloulă publicată în Monitorii, se lipsescă numele u­­nuia din trupurile ce compunea­­uă proprietate. Insă, toți mușterii, mai cu osebire sploatatorii de păcură, cunoșteaă forte bine că Colibașiî facă parte din acea pleiadă de tru­puri ce s’au arendată în totă­ d’a­­una împreună. Este ceva și mai multă. La licitațiune s’a strigată tóte trupurile și anume Colibașiî. Déc’ar­ fi fostă intențiune d’a se face fraudă, întreba pe consiliarii du­mitale cumă se facea operațiunea în ministerul­ culteloră, și-ți vor­ spune că, nu numai în tabloul ă publicată se suprimaă mai multe trupuri ce compuneaă uă singură proprietate, déja chiară la licita­­tațiune se pădia d’a se striga acele trupuri, și numai în urmă, la fa­cerea contractului, ele se specificaă. Caută în arhive și vei găsi că chiară la 1863, cutare arendașiă a recla­­ată nu u­ă trupă ci mai multe, scendu că ele așia se arenduiaă de cutare episcopă, și ministerulă­i i-a încuviințată cererea, provocândă astă­felă indignațiunea celoră ce con­curaseră. Licitațiunea proprietății din care Colibașiî facă parte, s’a făcută in cunoscință de cea­a ce se arendeză; concurința a fostă seriosa, și numai in urmă, unulă din concurinții în­vinși de d. Mehedințenu, s’a acău­tă d’ace­a omitere din publicațiune, ca se-șî resbune în contra învingăto­rului. Cu tote acestea d. Văsescu a supusă consiliului de miniștrii ca­­sută resilierii contractului, căci atunci, ca și acumă suptă ministerulă du­mitale, d. Mehedințenu nu s’a a­­rătată rebelă resilierii acelui con­tactă. Atunci ca și acumă, domnia sea a­prih­uită resiliarea. Cea tăcută atunci acelă consiliă, pe care l’a’ m FO8TI ROMÂNULUI. aventura LUI L­ADISLAS BOLSKI“­ XI. A doua­ zi, la ora gustării mele, factorulu Imî dete treî epistole. Din trei m­eia n’avu­ trebuință se’i citescu nici adresa, ca se sciü de unde ’mi venea. Am pusu-o nainte-mî, o păstrămii pentru pofta cea bună și aruncaiu ochii p’a doua; scriptura nu’mî era necunoscută și inima-mî bătu. Mĕ scu­­laiu de la mesă și, In prodre în unghiulu feresteî, cetii ce urmezu: „Trebue se­ facă, domnule, uă confe­siune ce mĕ costă. De capriciu și de voia mea, am lăsa tu ieri se-mî cadă apărătorea, unula din amicii mei și care nu m­e cruță mi-a­­ Ji&it că suntu dile în care suntu fe­roce. In acesta casa suntu c’acele animale, carii au oróre de sânge și carii, vădată ce fură silite d’a gusta, nu mai vorü alta ceva. Descrierea periclelor­ prin care trecuse șî pe­ntru n’mî da un flare, nie făcuse se simtâ uă mare mișcare. Póte cam voitu se in­doaiescu dósa. Póte că nu me găndiamil de câtfi a te desfide. Feroce scu nu, inima mea nu scie totu­deuna nici ce face, nici ce vo­iesce. Alege-­î­nsplicarea ce vei voi, ai drep­­tulu; dérii vriji că este periculosa se mai cauți amicia mea. In locu-țî mi-așî fiica, nu voiu mai vede p’acesta femeia, va fi póte­ră resbunare.“ Deschisemü ală treilea plic. Nu conținea de cătu aceste cuvinte, scrise d’uă mană ne­cunoscută : „De vtî dobêndi cea-a ce dorescî, vei fi Cela maî nenorocită dintre ómeni.“ Déru cine-mi trimitea acesta avertismentu ? Am banuitu unula dup’altulü pe Livade, La Tour, pe ensu șî Richardet, care a pututu se-șî schimbe scriptura. Ha oservaia cu co­da ochiului, aerulü sca­de deplină nevino­văția îmi rsipi bănuiala. — Ori­cine va fi vestitorele meu, îmi­­ Jiseiu, are una interesă a me speria. — Am ruptu în bucăți biletulu anonimă și am aruncatu bucățile în lacu. Despecetluii apoi prima epistolă, acea­a a mamei, și citii cea-a ce urmeza: „Scumpula mea copilă, citeama mai deu­­nă­<h istoria unei serroane călugărițe, ce fă­­... ,, ,0 ,, cea parte din d­’uă monastire, unde lata avea 17, 18, 16, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 27, 28 și 29 luniu. rea era comună. Ea dase totu, afară de gră­diniță ce și-o reservase și pe care o iubea. In­­truă nópte grația o atinse și diminăța dete stariței chiaia grădinei: — Era, cumu de ce istoriculu, chiria inimea séle. — Aveam o eu uă grădină ș’uă inimă­ și, după ce pro­­testară, consumam sacrificiulr. Dumnedeala crucificată caută se fiă mulțămită de mine nimica nu mi-a mai remasa. „Revino la Paris, copilulu mea. Iți re­dau parola ta. Amiculu nostru este­m ne­răbdare d’a te vedea, și nu numai ele, déri și alți amici la care te va presinta. Elu le respunde de tine. Suntu ordine instrucțiuni și consilie de dată. Nu este totu d’a cală­tori, trebue a călători cu folosu ș’a face ser­vicie casei ce vei representa. „Pleca îndată. Ori­câtă de sinceră este darea ăn mei, totu ne mai reservămă căte ceva; îmi reservă și eu optă țjile din viața ta. In timpii de opta dile veî fi alü mea de la uă Duminică la altă Duminică, te ve cóse de rochia mea, te voiu privi, me vei privi și m­e vei lăsa a crede că ochii tei suntu ai mei, că mĕ vedü pe mine numai că pe mine numai me iubescî, că ești avu­ța mea, camora și speranța mea. . . . Eu ânsă-mî apoi îți voiu dice : — „Te chiamă dute!“ și te voiu săruta pe frunte. Ace sărutări suntu m6ște sânte. Cele-lalte sunt­ fórte amagitore.“ Puseiü nainte-mî ambele epistole. Imî pă­­rea că me priviau și se cercetau pe calarea mea. Eramu în privința bunului și zeului meu geniu ? Fără me gândi, comparamu ambele scripturi; una férte fină, d’uă ele­g;mță rară, dérü care avea ce­va ce era cautata, facuta cu precugetare; cea­l­altă largă, curgetóre, inegale, lăsată In voie’i care nu căuta nimica, scriptura unei anîme Imbelșiugate, care reversa ce este pré plina Lipii de busele mele epistola cea bună, a mamei, ș’o sarutaiu. Ascunsemu pe cei­l­altă în sertaru, m­ai ușii, me coborii la malulu apei, închi­nă luntre, și tragénda cu lopata, o de> deiu in largulu apei; apoi, laséndu lopățile me culcaiu pe spate, rezjimatu de cărmă, ne mai vedéndu asta­ felu de cătu cerulu și din cândü la cându unu ochiu de apă ce se verifa pe d’asupra mea, bătută de valuri și de cugetările mele și, ’ncăpățânându-me ține, ca se­­ricu asia, închisă voința mea péne ce-mî va spune ce­lu după urmă cu veniü ala iei. N’am pututu dobêndi de cătu jumătățî de respunsurî; vorbia pe sărite făcea fraie și me perdeama in Incoroirile cu care s’ascundea necertitudinile iei. Abia spre seră reveniți acasă și scriseru mamei: „Ești cea mai bună, cea m­ai săntă fe­meia. Vei avea optu ^ile, și vtî vedea de te iubescu. Iți mulțăm­escă un genuchî de epistola­r­î care, iți marturisescu, m’a sur­prinsă. Credeama că am trei luni nainte-mî ș’am luatu óre carii îngagu­mente de cari nu me potu deslega in momentă. Peste 1­5 zile voiu fi liberu și voiu pleca. La reve­dere.“ Respunsem­ apoi d-nei de Lievitz, prin a­­ceste cuvinte: „Seiama, déru, décá-mi va permite, vom­ revedea p’acea femeii.“ N’am primită respunsu. D. de Lievitz consacra diminețile séle consultorilor­, după amedi veniau visitele la săraci; déru obici­nuită serele ’i erau libere: acelea erau momen­­tele reservate lui Lîvade și musicei. In optu zile m’am dusi de patru ori la Maxilly pe la 9 ore, și de patru ori am găsită porta închisă ; aci d-na de Lievitz lipsea, aci avea trébu. Intr’vă scri sosiți p’o mare plaie. Elena, camerista, me primi — Damna d­­e la plimbare, îmi dise ea. — Cumü se póte, strigai, se se plimbe, l’acésta oră și p’ună asemene timpu ? Acea Lituaniană, care copia aerulu stăpânei séle și părea că scie multe, imi respunse c’unu surisa der­ijétoru.— Este totu déuna ora ce-i place, și totu deuna timpulu ce­ i J conține,

Next