Romanulu, august 1869 (Anul 13)
1869-08-04
gIL— . - silvane romane constatezi că In urmare certeloru confiniare, erupte mai in urmă între locuitorii conflnieloru, sa trămise la confluie uă divisiunele milita romană. A vedé pe cei 400 de soldași români cu cele 12 tunuri ale lor, mergându câtre munți, desicurui acésta cășiună atâtl aia câtu și în Pestală impresiune de totu comică. Acésta afacere revocà un minte anecdota despre cei șapte Șvabi.“ Diabiulü Ellenőr de la 10 August: „E timpul, deja, se se aducă la resonsi glasațiunea română. Ellenor (controloriule) a dată destule semne de predilecțiune pentru politica păcii, dérü aspirațiunea nóstra nu merge totuși pene a recomenda guvernului nostru patienjia, ori călă uă putere ingănfată arci vecia péra nostra. „Noi simți că bună starea monarchiei austro-maghiare numai sșia se póte spera' déca se încungiură totu p: sulii ce ară puté s’o mestece in vre-una vesbele cu statele mari europene, nu putemö Insă suferi ca In urma iubirii nóstre de pace, Romănia se póte trăi In idelă fisă, că póte glumi nepedepsită cu acestu imperiu, necuredenda acesta nici a se misca, Ciudă că cine scie, déca óre nu stă la spate Rusulu și Prusulu. Imperiul, care, prin patiența sa oservată contra provocărilorQară produce consolidarea acestei credințe, acesu imperiu aru trăda impregiurarea că au ajunsu la neputința agoniei și nu și-ar pute scuti nici chiar ultimele sale mominte de veclațiunile care, tocmai prin nepedepsirea loră, s’ar incuragia spre a se ivi câtu mai adese ori. „Ergo, fiă după placulu guvernului bucurescen”. De-i plăcu lui calamitățile, și le póte câștiga". Despre unu lucru póte fi sigura înainte, că adică vă mii sprijini pe guvernulu din Viena pentru a aduce pe guvernulu romanii, la rațiune, ori și care, arii fi resultatulu.“ Diarculu Han de la 7 Augustă, după ce dăuă relațiune despre cele crise în camera delegațiloru de d. Orcza, face mai multe comentarie în privința oștirii, ce elice că guvernulu din bucuresci a trimisfi la fruntarie. După ce lü combate pentru acesta, cUce: „Asta se chiamă la noi și oriunde provocațiune. Se punema acuma in balandă înprejurările. Póte se are socoti cu mintea sănătasa ci misera Romăniă, cu câteva mii de soldați miserabilî aici, se potă purta undresbela ofensiv contra monarhiei austro-ungare? Desicurți nu. Se pare că cineva o încuragiază în ascunsă.“ Triumfuri sunt acestea? Adevĕru este că guvernulü a trimis la Chilia 12 tunuri? Adevĕru este că guvernul din Bucuresci este impinsü pe la spate de Prusia și de Rusia? Dovedî de amidă este din partea Austro-Maghiarilor a spune că Romănia „este miseră, soldații iei miserabilî,“ și că se degradă armata austro-maghiară „scuturândü ismenele Românilor ?“ Triumfă și dovedi d’amicie este, ca guvernului Maghiară se deamă desmințire oficială relatărilor făcute de guvernulu Romăniei despre faptul de la Chilia, ei tóte organele austro-maghiare se publice pe tdtă dina cele mai mari calomnie și insulte în privința Românilorü ? Triumfu se numeșce că ministerul maghiară spune în Cameră, oficiale, „ce va lua luptă scutulu șeii pe protestanții din Bucuresci și va restiga satisfacere lui Koosu? Déru déc’aceste suntu triumfuri și dovedi d’amidă, ce trebuie se facă Maghiarii, pentru ca guvernulü actuale se recunoscă ura și insulta? Cată despre noi, constatându cu durere și cu rușine unde póte ajunge unii guvernă, ce represintă idei a Popa-Tache, dhcemă din nooă Româniloru : Unire, armare și veghiare! Măria Sea luându dejunulü la Budes.î, unde proprietarulu moșiei, D. Ion Manu, și D. ministru de resbele așteptau sosirea M. S., a pornita la orele 2 și jumătate, sosind în Oltenița la orele 4 s’a iebarcatu pe vaporulö Stefanu cele mare. Vaporulu Romănia a luatu suita Măriei Sele, locuitorii din tóte comunele din prejuru au salutatu cu entusiasmu sosirea Măriei Sele, la orele 5 și jumătate vaporele sau pusă in marș D. -----1 .......— Citimu în buletinulu Monitorului de la 3 Augustă. Gazetta de Triest dice că cai și retnturnării vice-regelui in Egipt, a fostă mai alesă descoperirea unei conspirațiuni, ce se uneltia la Kair și în care ară fi fostă implicați mai mulți Pași, înalți funcționari și mai multe persone din giurula vice-regelui. Scopul acestui complotă ar fi fostă de a declara căderea Khedivului și de a poclama In locul seu pe fratele seu, Mustafa-Phasul Pașa, ca vice-rege. Nu simți péné la ce punctă acesta aseriune este adevărată; daja corespunde destulă de bine cu schimbările făcute de Ismail Pașa in personalulă guvernului și cu numirea mai alesă a fiului sau celă mai mare la ministerul de interne. (Monitorului ------- ROMANULUI AUGUST« 1869 ElöpRtac, I8ß9 Iuliü 22. D-luî redactare alu (Ziarului ROMANULU. Domnule redactare. De iarnă timpurie e, uă tendință nenorocită împinge pe uă parte de ómeni pe uă cale, care, după mine, nu ne va conduce de câtă la foc. Espresiuni umflate, denaturate de fapte, cu altecărî injuriase, violenii nedemne suntă armele de cari unii se servă fără nici una scrupulă. îndată ce cineva ișî împlinesce uă datorie, face uă denundare, dă uă relațiune despre ună faptă, interesații nu se mărginescî, a combate, ci insultă, îndată ce nu ești de opiniunile lor, tóte titlurile rele, trâmbițiză contră’țî. Lupte au fostă și suntu mai in tóte țările, insă maî nu cunoscă să se vedi undeva cea ce se vede la noi Trecerile de la uă ideiă la alta, de la uă credință la alta, suntă așa de lesne. In câtă se potü vedea pe tota minutulă, și in acestă privință amu putea avea uă mulțime de exemple. Amu acuză aceste replesiuni, impinsă fără voia mea, cândă, de și afară din țară, amă citita în Românul de la 14 Iuliu una respinsă ală d-lni Al. Vericonu, la relațiunea mea, publicată in Românulu de la Iuliu, atingetóre de sustragerea unor condițiunî de antreprisă din cancelaria primăriei comunei nóstre Brăila și de procesulu, cea mijlocita la tribunalulu locală, intre comună și antreprenorul ei, d. P. Alesandrescu, in afacerea antreprisei două jumătate la sută. Eramă îndreptă să așteptă de la d. Al. Vericonu cuviința, déru, ierte’mă decepțiunea, vedă că nvamă amăgită; căci espresiunile, cu cari se servă in respunsulă seu, suntă din cele mai injurióse și alegațiunile séle din cele mai neadevérate, în câtă respunsulă să provoca imediată uă întimpinare din parte’mî. Fandu acésta Intimpinare însă, deși suntă unele ocasiunî ca cele procurate de d. Vericénu, cari revoltă pe oricine, voiă păstra cuviința și demnitatea , mă voiă mărgini în a demonstra neadeverulă alegațiuniloră ce face; căci nici deprinderea ’mi, nici respectulă, ce datorezu publicității, nu ’mî permită a urmări pe d. Vericénu pe terâmură nedemnă ală injuriitoru, pe cari s’a pusă in respunsură d-sele, și chiaru acésta intîmpinare n’așî fi făcut’o, de n’amu fi reclamat’o ună interesă comună a iu ujbei nóstre, lovită prin sustragerea actului in cestiune. Etă, domnule redactare, in ce constă acusările d-lui și intimpinările ce facă . Mĕ acuși :r că eu, prin relațiunea mea, acasă tribunalulă de Brăila că n’a suspendată procesulă, după cererea și alegațiunea primăriei, să s’ară fi furata actulă în cestiune, și că prin acésta acusare probezu că nici ama citită, nici ame ințelesă testulă positivă ală legei, pe care s’a basată tribunaluu. Lipsa de argumente, în respunsul ă seu, asforțată, cumă se vede, pe d. Vericénu ca să recurgă la interpretări nedrepte, ca să nu se numescu cumă merită, și la întortochiarea fraseloră din relațiunea mea. N’amă adusă tribunalului acuzarea pretinsă de d. Vericénu; amü făcuta pură și simplu istoriculă procedereî, cumă advocaturui primăriei a ceruta, prin redicarea unei escepțiuni, suspendarea procesului, până se va constata faptulu de sustragere și cumü tribunalulu, aflându nefondată escepțiunea, intrată ln examinarea fondului procesului, fară a se aratedeca tribunalulu a foculu bine sau nu. Acesta o póte vedea oricine In relațiunea mea. Așa dérü imputarea, că amu acuzatu tribunalulu, este uă învinuire și interpretație de rea credință, dată cuvinteloru mele. Câtu pentru necitirea și neînțelegerea ce -mi atribuie asupra testului de lege, citată de d-lum, respunde că acestea pot fi obiecte de înaltă filosofie numai pentru ómenii presumțioșî ca d. Vericénu. 2. D. Vericénu continue a denatura faptele și sensul fraselor mele, prin a spune că ea am afirmată în relațiunea mea că fratele d-sele a fostă advocată ală d-luî Alesandrescu, antreprenorulă. Deflcitt pe d. Vericeanu se gasescá Intren la acesta afirmațiune. Din frasele, ce se raportă la acestă punctă, nu resultă altă sensa, de câtu acela că cualitatea de consiliarü comunală, impedecândă pe fratele d-sele de a pleda procesulă d-lui antreprenorii în contra comunei, ce a avută satisfacțiunea de a’să pleda, fratele scă, adică d. Al. Vericeanu, venită înadinsă din capitală ca procuratore ală adversarului primăriei. Acésta satisfacere s’a vedută de auditoră prin asistința dlui C. Vericeanu la înfățișarea înaintea tribunalului, cu acela interesă, ce unesce pe frați in afaceri comune. 3. D. Vericeanu, neavéndu midlóce pentru nimicirea adevărului aserțiunilor mele, și, credende a da forță argumentelor sale prin insulte și atacuri personale, a alergată adice că tocmai fostulă consiliu comunală formeza specia acestui procesă și că multe se ificu iu sarcina sea in acésta privință. A trebuită că d. Vericeanu să recurgă la fântâca acelei scoli speciale, — unde se adapă astățiîuă specie de ómeni și unde, perelende simțimentulu pudurii, inaintéza a» legațiunî ce se potu ’ntorce contra lorö, — spre a lovi în fostulă consiliu comunală , pe cândă, cele ce înțelege d-lum că se dică în sarcina fostului consiliă, suntă însușiri, ce se potă atribui numai actualului consiliă, luptă a cărui parintesca Îngrijire s’a comis adulă în cestiune și pre care d. Vericeanu are predilecțiunea de adu apăra, fiindă că are întrensură frate și amici. Constatarea făcută deja pe drumul ă judiciară, dă cea mai flagrantă desmințire a legațiunilor d-luî Vericenu, și cetățeniî Brâilenî cunoscu acésta afacere așa de bine, in câtu n’aă nici uă nevoie de esplicațiunile d-sele, care, ca străină de comună, nici cunosce interesele ei, nici pate fi un posițiune d’a afla prin sine împrejurării locale, deși a fostă și este represintantele districtului Brăila. Acestea die,rafiune bine constatată ca eă, prin relațiunea mea, mamă făcută nici uă critică, nici ună comentariu, ci—mișcată de interesul unei cause, cea provocată comunei nóstre uă perdere anuală considerabilă,— m’ama mărginită In a face numai uă esaptă espunere de fapte și împrejurări, pe cari le amu lăsata la apreciarea publică. De ași fi făcutu vrouă critică, ași fi avută între altele a observa cumă d. Al. Vericeanu a lipsita de lauă datorie de consciință, primindă a se consitui, și Întrunii procesă atâtă de scandalosc. In adversarulu intereselor unei comune, pe care este obligat, celă puțină moralminte, a le apăra ca deputată alu districtului și cumă fratele d-sele, C. Vericonu, ca consiliara comunala, ’șî arü fi împlinit ară datorie din cele maî mari, deia d-luî ară fi preferată a apăra Înaintea justiției interesele comunei în procesulă deschisă contrarî de susa ciisulă antreprinorii in locă de a căuta să se satisfacă cu asistența d-sele la pledarea procesului de către fratele d-sele, In contra unei comuni, către care amândouă, unulă ca deputată, celalaltă ca consilierii, du datorii de împlinită. Terminândă acesta Intimpinare cu nătrasă din responsură Injuriosă ală d-luî Vericeanu, frasă, prin care dice că—„ceî cerne cunoscă și cunoscu și pe d-luî voru da adevĕrata valóre ifiseloru fiecăruia și vord sei a deosebi pe adevĕratulu calomnietoră. Ve rogü, d-le redactare, bine-voitî a publica acésta Intempinare Instimabilulu d-vóstră diara, în interesulu adevărului și ale dreptului de a apărare. Ii S. Campiniu. La Scola Politecnică. Ce se petrecean timpul acesta la scala politechnică . Elevii au fosta insciințați, câtre meijiul ă țjileî, de câtre unuia dintre coscolarii lor, esclusü din causă de politică, că poporațiunea parisiană este forte multe mișcată și că se apropie, pote, uă mare mișcare popolară. Unii dintre elevii gradați eșiră, după facultatea ce au d’a eși de doue ori pe di. și află f’uă năvălire de cavalerie fusese esecutată de câtre geandarmi. In strada Luxembourg. Acesta scomotu ajunge la denșiî cu uă ore care exagerare și eî tiu spunu. Intorîndu-se la scala astefel, după cumă lie audiseră. Se vorbesce d’upe numeru mare de morți și de răniți. Capetele se ’ncăldescQ. Sa facă propunerile cele mai indrăsnețe: ceî mai ardințî vorü ca se pute a li se deschide Îndată porțile sculei și se scoberc ’n stradă in ajutorulu poporului, pe care-lu sugrumă............... In fondu, acesta era intradevere părerea tuturora, dére mai trebuie ancă se sc scie Intrune modu ceva [mai si cumi care este starea lucrurilor. Se propune déjii ca să deputațiune de patru elevi se esa îndată, ca se merga la d-nii Lafayette, Laffitte și Casimir Périer și se le declare că scala se pune la disposițiunea lor. Cei patru deputați suntă indută aleși. Pentru ca să osa, cî infringă regula, cea ce nu se face fără scomptu. Pltca ti sfârșiți și se ’ndrepteza către casa conscolarului gonită, care ii înșciințase despre ferberea maselor. Acestă consolară era Charlas, acea simpatică și onestă personalitate, care și-a sacrificata viața pentru causa libertății. Eî se grăbescă d’a ’șî lepăda uniformele și d’a lua costumulă civilă, apoi alerga la ospciulă lui Laffitte . . . Stăpânulă casei dormia i liniște. Nici uă stăruință nu putu hotărî pe ómenii soi sc ’să descepte. «• *•» In timpul acesta, őre eine esprima temeri ducesei de Berry. — Lasă -n pace! respunde acesta, nu te neliniști! Suntă nesce copiii mari. Se Ii so dea cu bietulă ceva maî tare! In aceași oră, Svițchî se ’ncercaă a așca la mă tună In colțulă stradeî Rohan. Tunulă e luată de poporă. Dătătura de focă din strada Piramideloră. Amu spus’ouă bătătură te rece pornise duirea din strada Piramideloră și dedese semnalulă luptei. Cine luase ore acésta inițiativă atăcătore ? Istoricii, doarnele, suntă mute, dérü adevĕrulu sfersescc totűdeuna prin a se dala lumină. Io 29 d. Mazas s’afla la uă consiliara de la curtea de casațiune, care locuia ’n strada Cassette. Tină Anglese era lângă densula și se felicita m gura mare că acești miserabilî de Francesî se sugrumau pe ulițe. Urmară protestări indignate din partea d-lui Mazas. Anglosulă — numită Fowlkes — se lăudă atunci că eră atrasă acea descărcaturi de focă din 27, cu scapă, oice, d’a ’ncepe lupta. Acesta faptă e relatată in memoriile d-lui Mazas. Și ce influință asupra evenimenteloru trebuie in realitate se atribuimü acestei împușcături ? Ea nu ore causa decisivă a ’neăieriri’ și prin urmare a revoluțiunii ? Credemü tare că, décá d. Fowlkes nu ar fi tras-o, ea totă ar fi plecatu din altă parte. Suntu unele ore ’n care focurile de pușcă pornescu și singure. Căndu fructulu libertății o copta, trebuie se cadă. Puțină pasă orucui de unde vine seara D-luî Redactare alu fiariului ROMANULU. Domnule redactare. In interesulu obștescă, verogii se publicau în stimabilul a d-vóstru cliarin urmatórele: In ziua de 27 curentă, la comuna Boziemi, județul Neamță, adunarea alegotoriloră fu convocată a alege primară și consiliari, căci primarulă actuală și consiliara demisionară , celă dantelă—de spaimă—vedéndu-su amenințată totă cu dare suptă judecată, fie și este celă mai onorabile omu, și că consilierii amăgiți ca copii că n’a salariă și li se va face în urmă — Causa mai a fostă altă ceva, decât numai că d-lui Grigore Balșă, proprietarulu unei mici bacalele de moșie, onorată aeumă cu funcțiunea de deputată, neplăându’î consiliulă comunală, pentru că nu da privită după voința sea, a regulată noile alegeri, sforțândă destulă și pe ajutorele de primară, care este sub-scrisulă, a’mî da demisiunea; însa că mam voită a demisiona. Cu tóte aste atunci, și chiară și pené atunci, d. Balșă se lăuda mereu că oricare va fi alesă contra voinței sale se va pune la arestă, pricamă de dovadit este ună onorabile priofă betrănă, care, rugândă pe d. Balșă se nu puie de primare pe clientelă seű Alesandru Vasiliu, ci pe ună altulă cu fria lui Dumnedeă,a fostă a-i se da mai și palme de i. Balșă, și póte i s’ară fi și în JUNOAPTEA. Omeni, femei, copii, toți lucreza la marea operă de libertate: paragială e scosă, unii facü baricade cu carele țeraniforă, alții descarcă petic și bolovani, care apoi sunt sfărîmate și transportate pe perlamântului Denis și pe casele vecine, spre a se apăra ’n concentra impușcăturiloră. In același timp, începe uă acordă admirabilă de mesurî du apărare, eseculate fără vr’uă ’nțelegere prealabile și ca printr’unu felă de instinctă generosă. Intruă clipire de ochi stradele Saint-Honoré, Monnaie și Montmartre suntă fără felinare. Se așădă d’a curmețji și ulă ulițiloră nesen enorme bârne, destinate a opri alergatură cailoră. Cetățenii mergă la armurieri, cari le dau armele lor. Și le »mparta iarbá și cartușe. Și astrfelii« ordinea cu care se executară tóte aceste pregătiri, încâtu nici unu adu apăsătorii nu fu severșilii !). Séra trupele intră ’n Paris, mulțimea împre stradele, soldații și burgesiî séra suntă amici. Maî mulți guardî regalî protestă și jură că cî nu voru trage Înfrății soră, chiar d’ar trebui se fiă ’mpușcațî. „Bă, dice autorul unei broșiene, fusel !) Relațiune oficială despre tóte evenimentele din Iuliu 1830, Paris 1831: martură la un scenă, care mișcă sufletul și desperesa spiritulă. Uni oficiăză din alu 3-lea r. de guardă, care s’afla întărită lângă ospețulă esecrabilului Polignac, ordină soldațiloră d’a face pe poporă se se retragi; soldații refusă dicându : Nu, aceștia ne suntu frați!“ Noua somațiune, același refusă; infuriindu-se atunci, elă chiamă pe sorgintele majore, întrebându-lă despre numele acestoru canalie de militari, și, după respunsuri sergintului-maiore, schiară : Ami, aicii, Îmi voi aduce aminte. „— Și că asemenea, reluă mulți distrânși, mai multă îmi place se moră d’uă milă de ori, de cătu sa tragă in voi, amicii mei!“ Aceste din urmă cuvinte fură repetite de către ună mare numeră de soldați. * •* Și Carol X dorine la Saint-Cloud. Pentru mine lupta decisivă. Soldații libertății se vor afla la postură lore. (Va urma) Henri Illarsiey.