Romanulu, august 1869 (Anul 13)
1869-08-02
AftTISti ALITREI-SPRE pfifiELLA APMTNT STRATTUNEA TNI PASAGIULU ROMÂNO No. 1. «* APBACUCNPA IN STRAPA COtTCA No. 42. V VOIESCt ȘI VEI PUTEA. Lel n. Len Pe anu......p. capitală 48 p. distr. 58 Pe ș ése luni « • « « pe trei luni • • *2 *5 pe uă lună « • 5 * 0 Unfl escmplarü 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20, pentru Austria « fior. ? val. aust. GdRVICIU TEILEORAFICU ALTi ROMAIHSTJI. VIENA, 11 Augusta, Bucuresci 12, la 11 ore «ora. LONDON, 11 Augusta. Parlamentul s-a prorogatűi dscursulu tronului esprirae satisfacere In privința asecutarilor amicale ale puterilor. s’adauge că se ’ntăresce Încrederea In dăinuirea pă'eî pentru anulü acesta. LISBONA, si Augusto. Sa respănditO acomotulu că căderea ministerului este imiointe. PARIS, 12 Augusto, Bucuresci 13 Augusto. S’asigură ci Imperatorele va proviuncia une discurso la tabăra de la Chalons, In ziua de 15 Auguste. Imperatorele este puțin indipuse. Starea mareșalului Niel este disperată. Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respundStorii EUTfENIU CARADA. sambata, 2 Acciri 19 69. LUMINEZa ii și vEl Fl. Pentru abonamente, anunciuri si reclame are adresa în Bucuresci, la administratiunea pariului In districte la coresponlnții pariului §J prin poștă. La Pans ia D. barras-Halle grain rue de fancienne comedie No. 5. A.W un șirtîn c xjb Linia de 30 litere................ 40 banî Inserțiuni si reclame, linia.. . Iei noul Bucurescu, iî Augustii. Mulțămimă d-lul de Beust și organelo ră séle că, prin necurmatele persecutări în contra Romăniloră și prin necontenitele calomnii în contra națiunii române și ’n contra Domnului Romăniloră, ne a deschisă calea, ne a silită, putemăn ie, se vorbimă și noi de Austro-Ungaria. Mulțămimă dlui Popa Tache și organeloră d-sele, că ne a deschisă calea d’a vorbi, prin căldurósa apărare ce facă Austro-Maghiariloră, pe cândă ei calomniază în tótá Europa națiunea română și pe Domnul ăiei, că ne a impusă datoria d-a spune cea a ce este, cjicândă și publicândă că trebuie se complămă pe ambia Austro-Ungariei, fiindă că......................miniștrii din Viena și din Pesta aă dechiarată „că n’am intențiunea d’a cotropi România“. Ca se rî$ă de noi miniștrii austro-maghiari, prin asemene dechiarări, este naturale, dervește în contra nature! ca miniștrii d-lui Popa Tache se ordine <si arieloră loră se se baseze p’asemene dechiarări și, întrunindu-se cu presa austro-maghiară, se ne ’njure pe noi, carii $semă Româniloră: nuve’n- Oredeți în cuvinte, ci numai în fapte, armați-vă și veghiațî! Liberi dorű acumă, prin purtarea și publicările Austro-Maghiariloră, liber! și prin căldurosa apărare, ce le facă organele guvernului din Bucuresci, vomă arăta și noi, precum făcurămă și ieri, ceea ce seamă despre Austro- Ungaria, remâindă apoi ca Românii, audindă ambele părți, se judice, s-a prețuiescă și se lucreze precumă vară crede că este mai bine. Suntă sau nu adevărate cele ce fli seră mă ieri? E că întrebarea categorică, ce facemă organeleră d-foră de Beust și Andrasy. Este adevărată sea nu că la 1848 Ungurii au retușată trecerea armelor pentru Principate? Că guvernul din Viena a luptată din tóte puterile sale, pentru a opri deplina unire a acestoră doue Principate de dincoce de Carpați? G’a luptată, prin tote mijlócele și cu cea mai mare sete, d’a opri suirea pe tronul României, a oricărui domnă străină în gnere și ’n partea principelui Carol? Este adevărată sau nu că de la suirea sea pe tronulă României n’a remasă nici uă calomniă și niuă injultă nescrisă și nepublicată de foile austro-maghiare în contra principelui Carol? Este adevărată sea nu caă scrisă oficiale că România este uuă arsenale, că se urmeză de către dânsa nu numai bande bulgare, deră chiară Bulgaria întréga, că ea face propagantă de resculare în Transilvania și chiară în Ungaria, și că le face tote acestea în unire cu Prusia și cu Rusia? Nu potă nega foile austro-maghiare casi a aă scrisă, și așia au vorbită miniștrii austro-maghiarî, nu potă nega, căciaci este colepțiunea triarieloră, și faciă este și Cartea Roșie, spre a afirma: Decăderii Austro-Maghiarii ar fi voită în adeveră a fi în ambră cu Romănul și cu Serbii, acesta are ar fi fostă calea pe care ar fi ales-o spre a ne face amici și aliați? Dacă Austro-Maghiarii n’ar fi cugetată la peirea României, ar fi combătută pre unirea deplină a Principatelor și voința Românilor, d’a alege ună domnă dintr’una din familiele domnitore în Occidinte ? pre sacrilegii, aduce resisting unora Malé, Lanjuinais, Broglie, Barante. Déru pedepsa cu mórte t ste manținută !q lege, cu lóie silintele lui Roger-Collard. Primula aluatu seriosu de uri și de desfacere. Apoi indemnisarea miliardului, data era igraviloru, votatü cu 259 voturi contra 124. După ce rănise consciințele, regalitatea atacă interesele. Imprudință. Biletele de mărturisire completeza opera. Atunci se Intolrnesce proiectulu de lege din 1827, numită legea de justitie și de iubire. Se redă la lumină tota arsenalul politiei și ara penalității. Vilièle declară ca noua sistemă va face ca tóte gârlele din Paris se cadă unulö câte unul. Daru ca« raera pairilor», prin atitudinea sea, silesce pe ministru se retragă legea. — Traiescu Charta! strigă guarda nationale la un revistă. — Amü venita aici, respunde regele, ca se primescu o magie, era nu secțiuni. Guarda națională e disolvată. Censura e restabilită. La 5 Noembre, disolverea camerei. Alegătorii raspunda prin a da opositiunii majoritatea voturilor. Vinele cade. Vine Martignac, care sa incarcă se reintre pe calea liberala. Déjű, în faca unorü concesiuni ilusoric, oposițiunea se areti mai pretentió Dacă nu’vă fi urmărită destrugerea Statului Română, ar fi scrisă óre, și âncă și 'n modă oficiale, calomniile cele mai nerușinate în contra națiunii romăne și ’n contra principelui Carol I? Déra broșiura publicată la Putna, ce este ea are, de nu lucrarea cea mai pe faclă a Austro-Maghiarilor, în care ceră, fără ocolire, anexarea României la Ungaria ? Se nu se aplică că culpa este a d-lui Brătianu, căci nimeni, afară de Popa Tache, nu se póte amăgi, și... ce chemă! elă ânsu-și nu este amăgită, ci se preface că nu -nțelege. Cine ’n adeveră póte cade întruă cursă arătă de grosolană, căndă se scie că nu Brătianu era causa că Austro-Maghiarii combătea deplina unire și mai cu osebire suirea pe tronul Româniloră a principelui Carol? Căndă se scie că nu de la venirea la ministeriă a lui Brătianu, ci de la suirea pe tronă a principelui Carol s’a scrisă în contră î cele mai infame și nerușinate calomniei Căndă se stie că d. de Beust scia bine, și fórte bine, că România nu numai nu este ună arsenale, déra este încă aprópe defarmată, și căndă redă toți, prin Cartea Roșie, c’aceleașî neadeveruri le afirmă și ut timpulă ministeriului Ghica-Cogâlnicénu! Dérű óre Brătian nu era culpabile, cândă foile austriace scriaă la 1856 că „Austriacii trebue se continue d’a ocupa Principatele, căci într’altăfelă Romănil vor cade în tóte ororile barbarie!?“ Brătianu era culpabile la 1856, căudă Austriacii, ocupândă țara, intervină întrună procesă ală fraților Buiukli, scotă uită firmană ală Porței, prin care o așeza sentința, întărită deja de fostulă domnă Sturza, și se dă procesulă în cercetarea u noră ómeni plăcuți Austriei, ș’acesta luptă cuvântă că, după tratatul de la Passarowitz, orice afacere între indigenii (din Turcia) ș’Austriacî, ce trece peste suma de una milă lei, se va judeca la Constantinopole?! D. Brătianu era culpabile, dacă ’n urma acelui firmană, prin care eramă transla: guvernamentulü vrea se se latorca iarășî la sistema de apăsare. Poignac este numit capitala cabinetului Ne aflama la 1630. Resbdulu e declarat pe faclă, formați în pașalîcă turcescă, baronul Werner (în lipsa d-lui de Bud) trimite consulelui de la Iași uă notă, prin care, după ce-i ordină d’a susține firmanulă prin tóte mijlocele, «Ilice: — „Cuvântulă d vin austriacus sum trebuie se devie în viitoră untă adevară în Principatele române. Este nă cestiune de onere, este uă ce știune vitale; este vorba de mrmurirea nóstrá în Oriinte.“ A d-luî Brătianu era are culpa, că cornițele Corpului scriă principelui Gr. Ghica: „Cunosci mijlocele de cari dispunemă, vomă recurge la dânsele, pentru a pune noi înșine în esecuta de firma nula. „Orice împotrivire din parte-țî va fi déja neoportună și n’ară face de câtă s’atragă asupra țerei cele mai mari periele.“ Asia dorit a face se se violeze tóte legile statului română, a ne transforma ’n Pașalîcă, pe temeiul tratatului de la Passarowitz, între dânsa și Turcia, ș’a amenința pe domnul Moldovei că, dacă va susține drepturile țereî sele, mari periile va căde asupra Romăniei și acesta atunci, pe cândă Francia vărsa sângele ei pentru redicarea națiunii române, suntă din partea Austriei deveni de amidă pentru Români!!.. Tută pentru amidă, negreșită, pe la Septembre .1856, Austriacii fabricau petițiuni mincinase din partea Românilor, prin care declaraă că nu voră unirea. E că ce scria atunci în Steua Dunării Ion Cuza: „In departamentală în care mă aflu, sub-prefectură a adunată cu sila sute de ameni și i-a pusă cu sila se subscrie. Incungiurațî de gendarmeriă, iscăliră pe hârtie albe, pe cari de mai nainte se pusese pecetea comunelor.“ Totă din simțiminte amicale pentru noi, Gazeta austriacă de la 10 și 11 Mai 1856 scria ca: „prin mijilóce economice și financiarie, Austria va spi se iea ceaa ce n’a voită se-î dea diplomația,“ adică încorporarea Moldo-Valachiei. Totă de dragoste pentru noi, combătea atunci compania prusiană, ce , construiseră bancă în Moldavia, și cornițele Coronini ordina prin telegramă domnului Moldaviei se prefere compania austriacă, ce cerea pe 25 de ani privilegia pentru uă bancă fondiarâ. Ea voia se iea tóte moșiele Românilor, conformă dechlarării Gazetei austriace. Tată de dragoste soldații austriaci răfuiau, ucideau și provocau lupte, pentru ca guvernul austriacă se potă zice că suntemă în anarhiă și revoluțiunea arhibucui, îndată ce s’ară retrage oștirile. Tată de iubire Austriacii faceau studii geodesice în România, facând o totă două dată propagată sătenilor, de a se rescula și a lua moșiele proprietarilor. Pentru cheltuelile acestei propagante, el sună 50.000 fiorini argintă din tesaurulă publică românescă. Dorii ndi de multă aucă cunoscemă dragostea Austriei pentru Români, și Stă cumă o aréta d. C. A. Rosetti opiniunii publice a Europei, în corespondința cu data 11 Noembre 1856, publicată în Revue de Paris de la 15 Decembre același an: „Iérna a sosită, noua cade cu bilșiugare, casele nóstre publice sunt pe deplină gale, opresiunea a devenită grea cai și timpură, Austriacii se ’nrădacineză din ce în ce mai multă, suptă pricinuire că și Englesii se legănă în marea negră, Turcia s’afundă în vechia-i cale de peste, comisarii oftezi, contâmplăndă Bosforulă, și tratatul de la 31 Martie, proclamată cu detunări de tunuri și strigări de bucuriă, stă de optă luni uă literă mortă, ca se unifică, ca Austriacii din țeră, uă momâlă de fiăntâiă d’Aprilă. „Se scie acumă câtă de mari suntă interesele Rusiei la Dunăre și câtă ele ară suferi, prin redicarea unui regată daco-română între dânsa și Turcia. Interesele Austriei suntă totă atâta de mari. „Este d’uă mare însemnătate pentru Austria d’a deveni suverană pe Dunăre. Principatele sunt, pentru dânsa, pe d’uă parte uă sorgint eroditare pentru materiele brute, cum lână, mătase, sare, grâne, ș. c. 1. FOIȚA ROMANULUI. CELE TREI ȘIRE GLORIOSE 1830 ÍRTEI AȘI, DOCESECI ȘI ȘEAPTE IULIU SESE ANI DE DOMNIE. Șăse ani de domnie, de la 1824 péné la 1830, scrise In patruzeci de liniei ar fi pré multe s atătea pentru unele domnii, dovedá acea a lui Ludovic-Filipe, pe care d. Desmouseeau de Givré o carseserisă c’unu cuvénta: — Nimicit! NimicÜ! Nimicel Francia, sleită, aspira la repausu; ínebucită, ea s’aruncase In braute Burbonilor. Burbonii dederi charta. Și Îndată duei adversari facia In faclă: Burgesia și Regalitatea. Doue partite estreme: radicalii (cuventul) era deja inventată) și congreganistii, mai regaliștî decâtă regele. La mijlocii, centrula stângă. Centrulă stângă voi se feréscá spre deDsula Francia și fu térém péné la revoluțiune. Partită compactă d’altmintrerea și care se fuse se facă stăpână pe térémű. Escesele congreganistiloră facă ca oponint» intre in scenă ■ Legea Peyroruset. des- Dei In 16 Marte 1830, cei 221 oponint Idepuna la piciorele regelui uă adresă, pe care vechile parlamente ar fi cuntificat-o de mustr re: „Vă nedrepta ne’ncredere in simt imintele și inten^iunile Franciei este actualminte cugetarea diriginte a administrațiunii; poporali se mâhnesce de acestă neî ncredere, căci ea •lfi rântece, se nelinistesce, căci ea amenință libertatea.“ Berryer și Guizot sprijiniseră cu talentul lorü oratori cu acestă redacțiune îndrăzneți. Cabinetul refusă orice concesiune. Regele respunde adresei prin aceste vorbe, așta de desücopețite in aceleași impregiurări, decá nu și în termeni identici: „Domnilor, mi-am espresa hotăriciie în discursul de deschiderea sesiunii; hotăriciie mele sunt neschimbate; interesul poporului meu nu’mi permite a me depărta de dânsele. Miniștrii mei suntü Însărcinați se ve comunice restul.“ Restul era prorogarea Camerei. Restul mai era, In 16 Mai 6, și dizolve*rea ei. Nouele alegeri se hotaresc pentru ultiuile tfile ale lui Iunin. Alegătorii transita ierași pe cei 221 la posta. In 7 Iuliu consiliul de miniștrii ieauâ hotârire decisivă. Trebuia se se sfârșiască cu acestea. De formă și, spre a amăgi mai multa opiniunea publică, se fiseza redeschiderea camerelor la 3 Augusta. Și ’n 26 Iuliu aparü In Monitorii. Ordonancele In ajuna — intr’uă Dumnică — miniștrii se •ntruniseră la Saint-Cloud. Ordonancele se citiseră. Regele stătuse la ’naouiéla d'a subsemna. Apoi : — Nu,nu s’arü puté face alta-fel c î are fi disü. Nu sc ia óre *n ce teribile otărire se arunca. Nu, căci prefectura poliției de cea ■" Ori ce ar intreprinde guvernule, promite, pe capulü mea, că Parisul n ou se va mișca. Principele, trecându*fi condeiulü la miniștrii, adăuga aceste vorbe augurice; — Domnilorii, puteți compta pe mine, precumu compteza eu pe d-vóstru. Intre noi suntemü acuma la viață și la mórte. Nimeni nu*lu ar fi urmate la marte, mai puțin m âncă o cădere. Un raporta către rege preceda aceste depaike decrete. De notima citeva frase: „Trebue se semnaliza Inaiul d-vóstre Înțelepciuni pericolele presei priodice. . . Ea aulă se sem«ne pretutindeni gimeni de turburare și de resbuiu civicü ' . . . Agitările suntu produse și acitate mai numai de libertatea presei. A nu vedé d jiarie focarulu prin ip^la ala unei corupțiuni, ale cărei progrese suntu m d simțitore pe fie care di. și primulu isvorü alü calamitä^norü, care amenință regatulu, ar fi a nega evidința... Este ’D chiar natura presei ca ea se nu fiă de câta una instrumentația desordinii și de rescria. . . . Presa a aruncata desordinea in inteligintele cele mai sanetose, ea a de repenat cele mai tari convicțiuni . . . Prin anarhia doctrinelor, prepară anarhia statului. . Eră care era respunsului regala: Carole, La toți, cari vor vede cele de faciă, salute. Ama ordonata și ordonima cea ce urmeza -Art. I. Libertatea presei periodice este suspinsă. Art. II. Nici unö diaril . . . fără deosebire de materiile, ce va avea trata lntrensulu, nu va pute apare, de câtü la virtutea autorisațiunii, ce va fi dobândite de la noi separați autorii $1 tipograful.