Romanulu, august 1869 (Anul 13)

1869-08-02

AftTISti ALI­­TREI-SPRE­ pfifiELLA APMTNT STRATTUNEA TNI PASAGIULU ROMÂNO­ No. 1. «*­ APBACU­CNPA IN STRAPA COtTCA No. 42. V VOIESCt ȘI VEI PUTEA. Lel n. Le­n Pe anu......p. capitală 48 p. distr. 58 Pe ș ése luni « • « « pe trei luni • • *2 *­­5 pe uă lună « • 5 * 0 Unfl escmplarü 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20, pentru Austria « fior. ? val. aust. GdRVICIU TEILEORAFICU ALTi ROMAIHSTJI. VIENA, 11 Augusta, Bucuresci 12, la 11 ore «ora. LONDON, 11 Augusta. Parlamentul s-a prorogatű­­i dscursulu tronului esprirae sa­tisfacere In privința asecutarilor­ amicale ale puterilor­. s’adauge că se ’ntăresce Încrede­rea In dăinuirea pă'­eî pentru anulü acest­a. LISBONA, si Augusto. Sa respănditO acomotulu că căderea ministerului este imi­­ointe. PARIS, 12 Augusto, Bucuresci 13 Au­gusto. S’asigură ci Imperatorele va proviun­­cia une discurso la tabăra de la Chalons, In ziua de 15 Auguste. Imperatorele este puțin­ indipuse. Starea mareșalului Niel este disperată. Articlele trimise și nepublicate se vor­ arde. — Redactorii respundStorii EUTfENIU CARADA. sambata, 2 Acciri 1­9 69. LUMINEZa­ ii și vEl Fl. Pentru abonamente, anunciuri si reclame a­re adresa în Bucuresci, la administra­­tiunea pariului In districte la coresponl­nții pariului §J prin poștă. La Pans ia D. barras-Halle grain rue de fancienne comedie No. 5. A.W un șirtîn c xjb Linia de 30 litere................ 40 banî Inserțiuni si reclame, linia.. . Iei noul Bucurescu, iî Augustii. Mulțămimă d-lul de Beust și or­ganelo ră séle că, prin necurmatele persecutări în contra Romăniloră și prin necontenitele calomnii în contra națiunii române și ’n contra Domnului Romăniloră, ne a des­chisă calea, ne a silită, putemă­n i­e, se vorbimă și noi de Austro-Un­garia. Mulțămimă d­lui Popa Ta­­che și organeloră d-sele, că ne a deschisă calea d’a vorbi, prin căl­­durósa apărare ce facă Austro-Ma­ghiariloră, pe cândă ei calomniază în tótá Europa națiunea română și p­e Domnul ă­iei, că ne a impusă datoria d-a spune cea­ a ce este, cji­cândă și publicândă că trebuie se complămă pe amb­ia Austro-Unga­riei, fiindă că......................miniștrii din Viena și din Pesta aă dechia­­rată „că n’am intențiunea d’a co­tropi România“. Ca se rî$ă de noi miniștrii austro-maghiari, prin ase­mene dechiarări, este naturale, derv­ește în contra nature! ca miniștrii d-lui Popa Tache se ordine <si a­­rieloră loră se se baseze p’asemene dechiarări și, întrunindu-se cu presa au­stro-maghiară, se ne ’njure pe noi, carii $s­emă Româniloră: nuve’n- Oredeți în cuvinte, ci numai în fapte, armați-vă și veghiațî! Liberi dorű acumă, prin purtarea și publicările Austro-Maghiariloră, liber! și prin căldurosa apărare, ce le facă orga­nele guvernului din Bucuresci, vomă arăta și noi, precum­ făcurămă și ieri, cee­a ce seamă despre Austro- Ungaria, remâindă apoi ca Româ­nii, audindă ambele părți, se judice, s-a prețuiescă și se lucreze precumă vară crede că este mai bine. Suntă sau nu adevărate cele ce­­ fli seră mă ieri? E că întrebarea cate­gorică, ce facemă organeleră d-foră de Beust și Andrasy. Este adevă­rată sea nu că la 1848 Ungurii au retușată trecerea armelor­ pentru Principate? Că guvernul­ din Vie­na a luptată din tóte puterile sale, pentru a opri deplina unire a ace­­storă doue Principate de dincoce de Carpați? G’a luptată, prin tote mij­­lócele și cu cea mai mare sete, d’a opri suirea pe tronul­ României, a ori­cărui domnă străină în g­nere și ’n parte­a principelui Carol? Este adevărată sau nu că de la suirea sea pe tronulă României n’a remasă nic­i uă calomniă și ni­­­uă injultă ne­scrisă și nepublicată de foile austro-maghiare în contra prin­cipelui Carol? Este adevărată sea nu c­aă scrisă oficiale că România este uuă arse­nale, că se urm­eză de către dânsa nu numai bande bulgare, deră chiară Bulgaria întréga, că ea face propa­­gantă de resculare în Transilvania și chiară în Ungaria, și că le face tote acestea în unire cu Prusia și cu Rusia? Nu potă nega foile aus­­tro-maghi­are c­asi a aă scrisă, și a­­șia au vorbită miniștrii austro-ma­­ghiarî, nu potă nega, căci­aci este colepțiunea triarieloră, și faciă este și Cartea­ Roșie, spre a afirma: Decă­derii Austro-Maghiarii ar fi voită în adeveră a fi în amb­ră cu Romănul și cu Serbii, acesta are ar fi fostă calea pe care ar fi ales-o spre a ne face amici și aliați? Dacă Austro-Maghiarii n’ar fi cu­getată la peirea României, ar fi com­bătută pre unirea deplină a Prin­­cipatelor­ și voința Românilor, d’a alege ună domnă dintr’una din fa­­miliele domnitore în Occidinte ? pre sacrilegii­, aduce resisting unora Malé, Lanjuinais, Broglie, Barante. Déru pedepsa cu mórte t ste manținută !q lege, cu lóie si­­lintele lui Roger-Collard. Primula aluatu seriosu de uri și de des­facere. Apoi­­ indemnisarea miliardului, data era i­­graviloru, votatü cu 259 voturi contra 124. După ce rănise consciințele, regalitatea a­­tacă interesele. Imprudință. Biletele de mărturisire completeza opera. Atunci se Intolrnesce proiectulu de lege din 1827, numită legea de justitie și de iubire. Se redă la lumină tota arsenalul­ politiei și ara penalității. Vilièle declară ca noua sistemă va face ca tóte gârlele din Paris se cadă unulö câte unul­. Daru ca« raera pairilor», prin atitudinea sea, silesce pe ministru se retragă legea. — Traiescu Charta! strigă guarda natio­nale la un revistă. — Amü venita aici, respunde regele, ca se primescu o magie, era nu secțiuni. Guarda națională e disolvată. Censura e restabilită. La 5 Noembre, disolverea camerei. Alegătorii raspunda prin a da opositiunii majoritatea voturilor­. Vin­ele cade. Vine Martignac, care sa incarcă se reintre pe ca­­lea liberala. Déjű, în fac­a unorü concesiuni ilusoric, oposițiunea se areti mai pretentió­ Dacă nu’vă fi urmărită destruge­­rea Statului Română, ar fi scrisă óre, și âncă și 'n modă oficiale, calomniile cele mai nerușinate în contra națiunii rom­ăne și ’n contra princ­ipelui Carol I? Déra broșiura publicată la Putna, ce este ea are, de nu lucrarea cea mai pe faclă a Austro-Maghiarilor­, în care ceră, fără ocolire, anexarea României la Ungaria ? Se nu se aplică că culpa este a d-lui Brătianu, căci nimeni, afară de Popa Tache, nu se póte amăgi, și... ce c­h­emă! elă ânsu-și nu este amăgită, ci se preface că nu -nțelege. Cine ’n adeveră póte cade în­­truă cursă arătă de grosolană, căndă se scie că nu Brătianu era causa că Austro-Maghiarii combătea­ de­plina unire și mai cu osebire sui­rea pe tronul­ Româniloră a prin­cipelui Carol? Căndă se scie că nu de la venirea la ministeriă a lui Brătianu, ci de la suirea pe tronă a principelui Carol s’a scrisă în contră­ î cele mai infame și neruși­nate calomniei Căndă se stie că d. de Beust scia bine, și fórte bine, că România nu numai nu este ună arsenale, déra este încă aprópe defarmată, și căndă redă toți, prin Cartea Roșie, c’acelea­șî neadeve­­ruri le afirmă și ut timpulă minis­­teriul­ui Ghi­ca-Cogâlnicénu! Dérű óre Brătian nu­ era culpabile, cândă foile au­stria­ce scriaă la 1856 că „Austriacii trebue se continue d’a ocupa Principatele, căci într’altă­­felă Romănil vor­ cade în tóte o­­rorile barbarie!?“ Brătianu era culpabile la 1856, căudă Austriacii, ocupândă țara, in­tervină întrună procesă ală frați­­lor­ Buiukli, scotă uită firmană ală Porței, prin care o așeza sentința, în­tărită deja de fostulă domnă Sturza, și se dă procesulă în cercetarea u­ noră ómeni plăcuți Austriei, ș’acesta luptă cuvântă că, după tratatul­ de la Passarowitz, ori­ce afacere între indigenii (din Turcia) ș’Austriacî, ce trece peste suma de una milă lei, se va judeca la Constantinopole?! D. Brătianu era culpabile, dacă ’n urma acelui firmană, prin care eramă trans­la: guvernam­entulü vrea se se latorca ia­­rășî la sistema de apăsare. Po­ignac este numit c­apit­ala cabinetului Ne aflama la 1630. Resbdulu e declarat pe faclă, formați în pașalîcă turcescă, baro­nul­­ Werner (în lipsa d-lui de Bud­) trimite consulelui de la Iași uă notă, prin care, după ce-i ordină d’a susține firmanulă prin tóte mi­j­­locele, «Ilice: — „Cuvântulă d­ vi­n aus­tri­acus sum trebuie se devie în viitoră untă adevară în Principatele­ româ­­ne. Este nă cestiune de onere, este uă ce ști­u­ne vitale; este vorba de mrmurirea nóstrá în Oriinte.“ A d-luî Brătianu era are culpa, că cornițele Corpului scriă prin­cipelui Gr. Ghica: „Cunosci mi­j­­locele de cari dispunem­ă, vomă re­curge la dânsele, pentru a pune noi înși­ne în esecuta d­e firma nula. „Ori­ce împotrivire din parte-țî va fi déja neoportună și n’ară face de câtă s’atragă asupra țerei cele mai mari per­iele.“ Asia dorit a face se se violeze tóte legile statului română, a ne transforma ’n Pașalîcă, pe temeiul­ tratatului de la Passarowitz, între dân­sa și Turcia, ș’a amenința pe dom­nul­ Moldovei că, dacă va susține drepturile țereî sele, mari periile va căde asupra Romăniei și acesta atunci, pe cândă Francia vărsa sân­gele ei pentru redicarea națiunii ro­mâne, suntă din partea Austriei deveni de amid­ă pentru Români!!.. Tută pentru amid­ă, negreșită, pe la Septembre .1856, Austriacii fabri­­cau petițiuni mincinase din partea Românilor­, prin care dec­laraă că nu voră unirea. E că ce scria a­­tunci în Steua Dunării Ion Cuza: „In departamentală în care mă aflu, sub-prefectură a adunată cu sila sute de ameni și i-a pusă cu sila se subscrie. Incungiu­­­rațî de gendarmeriă, iscăliră pe h­ârtie albe, pe cari de mai nainte se pusese pecetea comunelor­.“ Totă din simțiminte amicale pen­tru noi, Gazeta austriacă de la 10 și 11 Mai­ 1856 scria ca: „prin mijilóce economice și financiarie, Austria va spi se iea cea­a ce n’a voită se-î dea diplomația,“ adică încorporarea Moldo-Valachiei. Totă de dragoste pentru noi, com­­bătea atunci compania prusiană, ce , construise­ră bancă în Moldavia, și cornițele Coronini ordina prin tele­gramă domnului Moldaviei se pre­fere compania austriacă, ce cerea pe 25 de ani privilegia pentru uă ban­că fondiarâ. Ea voia se iea tóte moșiele Românilor­, conformă de­­chlarării Gazetei austriace. Tată de dragoste soldații austri­­aci răfuiau, ucideau și provocau lup­te, pentru ca guvernul­ austriacă se potă zice că suntemă în anar­­h­iă și revoluțiunea ar­hibucui, în­dată ce s’ară retrage oștirile. Tată de iubire Austriacii faceau studii geodesice în România, fa­­când o totă do­uă dată propaga­­tă sătenilor, de a se rescula și a lua mo­șiele proprietarilor­. Pentru chel­­tuelile acestei propagante, el sună 50.000 fiorini argintă din tesaurulă publică românescă. Dorii ndi de multă aucă cunos­­cemă dragostea Austriei pentru Ro­mâni, și Stă cumă o aréta d. C. A. Rosetti opini­unii publice a Europei, în corespondința cu data 11 Noembre 1856, publicată în Revue de Paris de la 15 Decembre același an­: „Iérna a sosită, noua cade cu bilșiugare, casele nóstre publice sunt pe deplină gale, opresiunea a de­venită grea cai și timpură, Aus­­triacii se ’nrădacineză din ce în ce mai multă, suptă pricinuire că și Englesii se legănă în marea negră, Turcia s’afundă în vechia-i cale de peste, comisarii oftezi, contâmplăndă Bosforulă, și tratatul­ de la 31 Martie, proclamată cu detunări de tunuri și strigări de bucuriă, stă de optă luni uă literă mortă, ca se un­ifică, ca Austriacii din țeră, uă momâlă de­­ fi­ăntâiă d’Aprilă. „Se scie acumă câtă de mari suntă interesele Rusiei la Dunăre și câtă ele ară suferi, prin redica­rea unui regată daco-română între dânsa și Turcia. Interesele Austriei suntă totă atâta de mari. „Este d’uă mare însemnătate pen­tru Austria d’a deveni suverană pe Dunăre. Principatele sunt­, pentru dânsa, pe d’uă parte uă sorgint ero­­ditare pentru materiele brute, cum lână, mătase, sare, grâne, ș. c. 1. FOIȚA ROMANULUI. CELE TREI ȘIRE GLORIOSE 1830 ÍRT­EI A­ȘI, DOCE­SECI ȘI ȘEAPTE IULIU SESE ANI DE DOMNIE. Șăse ani de domnie, de la 1824 péné la 1830, scrise In patru­zeci de liniei ar fi pré multe s­ atătea pentru unele dom­­nii, dovedá acea a lui Ludovic-Filipe, pe care d. Desmouseeau de Givré o carseserisă c’unu cuvénta: — Nimicit! NimicÜ! Nimicel Francia, sleită, aspira la repausu; ínebu­­cită, ea s’aruncase In braute Burbonilor­. Burbonii dederi charta. Și Îndată duei adversari facia In faclă: Burgesia și Regalitatea. Doue partite estreme: radicalii (cuventul) era deja inventată) și congreganistii, mai re­­galiștî de­câtă regele. La mijlocii, centrula stângă. Centrulă stângă voi se feréscá spre deDsula Francia și fu térém­ péné la revoluțiune. Partită com­­pactă d’altmintrerea și care se fu­se se facă stăpână pe térémű. Escesele congreganistiloră facă ca oponin­­t» intre in scenă ■ Legea Peyroruset. des- Dei In 16 Marte 1830, cei 221 oponint Ide­­puna la piciorele regelui uă adresă, pe care vechile parlamente ar fi cuntificat-o de mus­­tr re: „Vă nedrepta ne’ncredere in simt imintele și inten^iunile Franciei este actualminte cu­getarea diriginte a administrațiunii; poporali se mâhnesce de acestă neî ncredere, căci ea •lfi rântece, se nelinistesce, căci ea­­ ame­nință libertatea.“ Berryer și Guizot sp­rijiniseră cu talentul­ lorü oratori cu acestă redacțiune îndrăzneți. Cabinetul­ refusă ori­ce concesiune. Regele respunde adresei prin aceste vor­be, așta de desü­copețite in aceleași impre­­giurări, decá nu și în termeni identici: „Domnilor­, mi-am espresa hotăriciie în discursul­ de deschiderea sesiunii; hotăriciie mele sunt­ neschimbate; interesul­ poporu­lui meu nu’mi permite a me depărta de dânsele. Miniștrii mei suntü Însărcinați se ve comunice restul­.“ Restul­ era prorogarea Camerei. Restul­ mai era, In 16 Mai 6, și dizolve*­rea ei. Nouele alegeri se hotaresc­ pentru ulti­ui­le tfile ale lui Iunin. Alegătorii transita ierași pe cei 221 la posta. In 7 Iuliu consiliu­l­ de miniștrii iea­uâ hotârire decisivă. Trebuia se se sfârșiască cu acestea. De formă și, spre a amăgi mai multa o­­piniunea publică, se fiseza redeschiderea ca­­merelor­ la 3 Augusta. Și ’n 26 Iuliu aparü In Monitorii. Ordonancele In ajuna — intr’uă Dum­nică — miniștrii se •ntruniseră la Saint-Cloud. Ordonancele se citiseră. Regele stătuse la ’naouiéla d'a subsemna. Apoi : — Nu,nu s’arü puté face alta-fel c î are fi disü. Nu sc ia óre *n ce teribile otărire se a­­runca. Nu, căci prefectura poliției de cea ■" Ori ce ar intreprinde guvernule, pro­­mite, pe capulü mea, că Parisul n ou se va mișca. Principele, trecându*fi condeiulü la mi­niștrii, adăuga aceste vorbe augurice; — Domnilorii, puteți compta pe mine, pre­cumu compteza eu pe d-vóstru. Intre noi suntemü acuma la viață și la mórte. Nimeni nu*lu ar fi urmate la marte, mai puțin m âncă o cădere. Un­ raporta către rege preceda aceste depaike decrete. De notima cite­va frase: „Trebue se semnaliza Inaiul d-vóstre În­țelepciuni pericolele presei p­­riodice. . . Ea aulă se sem«­ne pretutindeni gi­meni de turburare și de resbuiu civicü ' . . . Agită­rile suntu produse și acitate mai numai de libertatea presei. A nu vedé d­­ jiarie foca­­rulu prin ip^la ala unei corupțiuni, ale că­rei progrese suntu m­ d simțitore pe fie­ care di. și primulu isvorü alü calamitä^n­orü, care amenință regatulu, ar fi a nega evidința... Este ’D chiar­ natura presei ca ea se nu fiă de câta una instrumenta­ția desordinii și de rescria. . . . Presa a aruncata desordinea in inteligintele cele mai sanetose, ea a de repenat cele mai tari convicțiuni . . . Prin anarhia doctrinelor­, prepară anarh­ia statului. . Eră care era respunsului regala: Carole, La toți, cari vor­ vede cele de faciă, salute. Ama ordonata și ordonima cea ce ur­­­meza -Art. I. Libertatea presei periodice este suspinsă. Art. II. Nici unö diaril . . . fără deose­­bire de materiile, ce va ave­a trata lntren­­sulu, nu va pute apare, de câtü la virtutea autorisațiunii, ce va fi dobândite de la noi separați autorii $1 tipograful.

Next