Romanulu, septembrie 1869 (Anul 13)

1869-09-11

690 adevără umilitoră, degrădătoră, și din tóte ponturile de privire vătămătorii, se pune că aci suptă ochii săi ș’aî națiunii unu pasagiu dintruun articlu, publicată mai deună din Corespondința Slavă din Praga, ce se imprimă în limba francese și care este resprodusă în întregul ă său de către Federațiurea de la 17 Septembre: „Oricumă se fiă, este acisă cestiune gravă, asupra caria credă că este bine a va atrage atențiunea de bună vreme. România nu mai este acea, care era înainte de dovăzecî de a DÎ, uă pradă supusă apetitului celui mai abilă sau celui mai tare. Ea incepe a calcula, și, fără de a sprijini tóte ilusiunile unoraa, fără de a primi ca seriese exagerațiunile unui patriotism!!, de altmintre forte stimabilă, nu mai pate fi îndoieli că alianța ei va ave uă valore adevărată în momentul dată. Tabera de la Furceni, care nu numără în acestă momenta de câtă 12 mii omeni, va numera póte în anală viitoră 24 de mii, și cu sistemură militară astăzi în vigore, este forte lesne ca România se pună măne pe picioră de re sbelă cinci zeci de mii ómeni. Ce se ține de arme și de aprovisionări, aceste se vor căpeta forte iute din țerele amice pe drumurile de liră, puse în lucrare cu tótá diligința prin inițiativa personală a principelui. „Cincî-decî de mii omeni armați, bine proveduțî, bine comandați, merită ca se fiă luați un semn. Se adaugemă către acesta uă țără bogată, fertile și care póte se subministre unui aliată provisii abudante. Poți vede că alianția României nu este unu lucru cu totul indiferinte. In casulă unui mabelă între Francia și Prusia, este probabilă că Francia s’ar alia cu Austria,era Pusia s’ar alia cu Rusia. In acestă casă România ară apela multă, fiă ca alianță a Prusiei și Rusiei, căci ar paraliza în mare parte puterea Austriei, care ar fi silită de așî păndi fruntariele orientali, flă ca alăturată către Francia și Austria, căci acțiunea ei ar împedeca atunci multă pe Rusia. România, ce e dreptă, este mica, deși în realitate nu ar fi consultă a lua în glumă uă națiune aprape de cinci milione însă, ca austriaria, ei pute da serviție mari unei puteri amice.“ Arătă măcară nu putea ore rost gura miniștrilor din Bucuresci . Celă puțină, cumă vorbescă despre România Slavii din Praga, nu puteam crede și vorbi cei carii sunti astăzi miniștrii principelui Carol I. Ecă ce se scrie Albinet (16 Septembre) din tabera de la Furceni „Amă asistată la manevrele acestei armate și mi s’a ridicată speranța în sufletă AmÖ vedutu manevrăndă armate de trei ș de patru ori mu mari la Bruck și pe Rakos, laude-se Nemții și Ungurii, câtă vori vié, că armații romăne numai una poftescă se-șî întrețescă curéndii, dérű curéndii, nu mérulü, și apoi se vedemă, cine va curtz; se ne atace esistnța naționale de stată! „Asta în generală, éra în specială — v dendü noî cumă organiséza astăzi Francia Austria și Rusia armele loră, — amă dori și vedemă infanteria și cavalerii romană pi metate venătorî. Se avemă vr’o 20 dem de venătorî pidestei și călări, armai, cu puscele din America și deprinși bine a le bănuî, asemene se nescimă ceealaltă infanterie și artileria întreită..— și garantămă că frați! Maghiar! ’șî vom pune în cusă pofta d’a se o plili la marea négru! — Dibăcia §d= datiloru romănî — de ver-ce specialitate — nu se póte asemăn 1 de câtu numai cu dibăcia soldatului română și serba din oștirea Austrie!, ba âncă ușiurința și verjoșia cestoră din cece parcă este și mai butatóre la ochi. „Deci ve roga se ve liniștiți, vdiă spirite romane, cuprinse astăzi de îngrijire; arm:ta vóstra este mică, déru este frumósa și încă mai multă de câtă acésta, ea este buna. Déca n’a primită încă botezulă focuuî, se nu ve neodinésca; căcîn treime se sciți, cumă că nici ale contrariloră nostriî de astăzi n’aă trecută tocă prin focă, ale unora chiară aă dovenită că nu le pla ba ce, nu potă suferi foculă, de râtă din gura! ("Din sugari și pipe?)“ Și miniștrii din Bucurescî, pentru ca se facă pe Austro-Maghiarî se nestime și se caute a s’alia cu noi, eră nu a ne calomnia și combate; pentru ca se î facă se ne fiă amici, era nu se voiescă a ne cuceri; pentru ca se î asigure că noi nu dorimt lupte și cuceriri, ci amidă și alianță; pentru ca se redice moralulu Romăniloră și se le dea credință în elenșiî, —spune că Austro-Maghiarii suntă uă olă de seră și noîuă olă de suti. Napoleone III adisă, acumă 12 ani, că suntem, că trebue se simă „Bulevardulă Oriintelui.“ Și ministerulu actuale, acuma luptă Carol I, dice lumea că suntemü „uă olă de iută!“ Asta deja acumă, ca și a trecută, totă vechia credință: „Capulă ce stă plecată „De sabie nu e tătiată.“ Acumă, ca și ’n trecută, acelașî spirită domnesce în guvernă: „Sută suntă și sută mĕ vom face.“ Și noî, acumă ca totă deuna, di cemă guvernului, și credemă că n curêndu Romăniî vor dice pe câmpulă de onóre celoră carii s’ar încerca se-î atace: Romănî suntem și Romănî vomă fi! « D-luî redactore alu ciarulu ROMANUL.il Domnule redactore, Scimă că iubiți justiția și că chiarule d-v. a susținută totu-de una esercitarea legiloră, a delegați ai comună Persovală, și, esprimându păsurile unui plaiă întregă, vezugamă se bine-voițî a publica alăturatele doué potițiuni, ce amă presintată d-lui ministru. Nu face mă mă comentară asupra loră, dori sund-mă încredințați că citindu-le și veZenda suferințele nóstre, veți fire d-vós!la comentariile modului cum suntem administrați, pene la ce grabă ne bucuramă de libertate și drepturile negre in Romania liberă, luptă ouă regime constituțională, și veți cere pentru noi dreptate și respectulă legitoră. — Ecă, Zise mă gardistă civiă, sonorele Centum care preumblă penescenele din poporă li gondolarea, își alege bine timpul. — Ce este acestă Centoni? întrebă ună voluntară napolitană. — Este mă *mnă fără energie și fara patriotismă, respinse gardistulă civică; este amică ca tota lumea, chiară cu funcționari guvernului trecută, mă infirmă, cu spiritură plină de manii și de ridicolă. In curândă gondola trecu pe dinaintea bisericei iezuițiloră și eși din orașă prin canalul Murano. Matteo , aruncă să printre napoi. — Stepâne, Zise elü, vedi colo departe, la capulă Bersaglio, micuță campanile, care se înteiază la sere ca ună diardantă, acolo este marele sântă, care va veghia asupră-ne. — Despre ce sântă vorbescî ? Întrebă Centoni. ---- ROMANTILU 11 SEPTEMBRE 1869 Priimițî, d-le redactare, încredințarea pre osebirei naște considerațiunî. Costache Gheorghe. Șt. Barbulescu. I. Rădulescu. Dumitru Vrabie. Filipă Preda. Delegați ai unei populațiuni de 410 locuitori, semnați în ambele petițiunî date ministerului. Domnule ministr’l Noî obștea, locuitorii din comuna Pârscovu, judițul Buteă, venimă printr’acésta cu adâncă respectă a supune la cunoscința domnii-vastre grelele suferințe ce le avemă de la ună timpu aprópe de douî ani. De la cine? de la d. Costache Gheorghescu, arendașulu moșiei Pârscovuhi, care este și sub-prefectulu alu acestui plaiu de la anulu 1867. Eră suferințele, domnule ministru (muncă silnică cu baionetă de dorobanți la moșia d-lui). i- iă. Dreptă ună pogonă de secere de grâă i-amă muncită trei. 2- lea. Pogonele de arătură de porumbă și de prășila muncite pe prețuri jumătate. 3- lea. D. primară ne complecteză în parte pe cei cu prețurile, a merge în lucrarea șoselei județene, d. sub-prefectă ânsă ne ie și ne încarcă cu porumbă, trimițându-ne la Brăila. Amă reclamată fostului prefectă, d. Michailă Pleșoianu, de munca silnică și L’amă vedetă nici uă resultată, ba ceva mai rea, că de ce amă reclamată. Aum domnule ministre, cândă nenorocirea mai d« te piste noî, ne arătămă cu totă respectulă că in luna acésta a lui Augustă s’a întâmplată, de cine nu scimă, ingendiă la șirile de grâu ale dlui sub-prefectă și arendașură acestei moșii. După ce că pépe acumă amă fostă tîrâțî pe drumuri de sub-prefectă, ca se dovedimă pe făptuitoră, la 29 totă ale acestei luni, venindă d. lancu Davidescu, subprefectură plășii Câmpului In cercetarea acesteî incendiu, ne-a adunată pe noî locuitorii la primăria comună și, cercetându ne despre incendiă, i-amă răspunsă următorele: D. primară amu aceste conume, deși n’a priimită anunciă de la d. arendașă, unde se destineză punerea nutrețului, dérü cu tóte astea a pusă totu de una carauli la acele șire de grâă, lipsindă caraula în acea nopte, cândă s'a întâmplată incendiulă, și acésta din causă că, fiindă omenii domnului subprefectă la șirele de grâă și anume Mathei Jongu, Ion Jongu lon Steleru și Dumitru Ene, împreună cu epistatulu Vasile Stanău, care aceștia veniseră ca pntru a doua Z' se íncepa la reiră. Acestea aratându-i-se domnului sub-prefectă de Câmpă, nu ne-aă considerată nimică, ba ne-aă constrânsă prin trupă procesă verbală atâtă pe noi, câtuși pe primarulă comunei, a subscie acelă procesă de a veni in despăgubirea acelui grâu către d. sub-prefectă și arendașă, pe care nemulțămindu-ne noi pe decisiunea acelui sub-prefudiu, mamă voită a sub-scrie procesulă, vedendu-ne roii inculpați. D. sub-prefectă actuală însă s’a esprimată către primarul comunei cu feluri de înjurături pentru că n’a sub-scrisă procesulă. Domnule ministre, ne mai lămâindu-ne altă speranță de a scăpa atâta de culpa de care reă și pe nedreptu ne vedemă amenințați a plăti acela gră, precumă și de adminisrația acestui sub-prefectă, care în viitoră are sâ ne îndoiescă suferințele, că deși se preface că tatălu seu este arendașui alu acestei moșii numită mai susu, déju în realitate este chiară dânsulă, venimă cu adincă respectă și te rugămă cu umiliță a te milostivi asupra nóstru și a suspenda peracestă subprefectă, trimițăndă uă anchetă în fața locului, cu care are a se descoperi mai multe fapte de abusă de putere, căci altă fetă suntem puși în posiție de a ne lăsa căminurile și casele nostre și a ne strămuta unde ne va lumina Dumnezeu, ca să putemă scăpa de o asemenea pedepsa cădută asupră-ne. Nu ne îndoimă, domnule tre, de dreptatea dumitele ce de la minisanulă 1864 este recunoscută și simțită de totu întinderea României. Priimițî, ne rugămă, domnule ministre, încredințarea osebitelorü nóstre considerațiuni și devotamentulă ce ne conservămă. (Urmeză 258 de iscălituri). „La 4 Augustă curentă s’a întâmplată, din ce causă nu putem cunosce, incendiă a 3 șire de grâu ale d-lui Costache Gheorghescu, arendașură și sub-prefectură Plaiului nostru Pârșcovu. D. primară ală comunei s’a asenată întocmai disposițiiloră legii poliții rurale. La 29 curentă ne-amă pomenită că trămite pe sub-prefectă ală plășii Câmpului în cercetarea acestul incendiă, care, chiămându-ne pe noî pe toți, locuitorii din comuni, ne-a impusă că trebuie se plătimă noî acelă grâă. Pentru care constatarea și închiriată ună procesă, în care a constatată casulă, impuindă pe d. primară, pe consiliăriî și pe noî toți ocuitoriî ală supt-scrie. Noî ânsă cu primarulă și consiliăriî ne amă retrasă, nevoindă ală supt-scrie, vedându-ne astăfelă de reă inculpați. După plecarea d-lui supt-prefectă de Cârupu, a doua di d-nn supt-prefectă respectivă, ce este și arendașă, pertendă că nu s’a suptscrisă procesulă în despăgubirea d-sele, a dată ordină, suspendândă pe primarulă, ajutorulă și rotarulă comunei. Totă d’uădată a chiămală consiliulă comunală și ba supusă pentru recomandarea de primară a unuia dintr’ănșiî ce a fostă la disposițiunea d-sele în afacerile moșiei, se vândă pe consilieri a supt-scrie procesulă ce’să inchiriase d-sea. Astă felă consiliulă vezendu că acésta persona este fórte incapabilă, omă fără nici uă stare și fără încredere, n’a voită a suptscrie și s’aă mărginită toți , din care caută cancelaria și comuna stă în paralizare de funcțiune. Amă reclamată despre acesta d-luî proiectă ală județului și nu ne-a considerată nimică. Ba încă, inchizend, odaia în care se afla, ne a luată la bătae, bătendu-ne cumă voită. De aceia, domnule ministre, venimă cu smerită umilință la mila d-vóstre, ca părinte alăteru, de a vĕ milostivi asupr nóstru și a pune la cale, căci nu mai putemă suferi muncile și pedepsite, ce ni se strângă de superior î administrațiună. Domnule ministre. Rugămu-vă, domnule ministre , a se da ordină pentru venirea la posturi a primarului, ajutorului și notarului, fiind noi garanți pentru denșii, căci în altă persona nu avemu încredere, pentru care suntem plecați servi.Urmeza una sută cinci deci și una de iscăliturii. SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA PROGRAMMA Dumineca 14 (26) Septembre a. c., 12 ore, se tine ședință publică în aula universității. 1. Președintele societății deschide sedintia. 2. Secretarial generale raportodia despre lucrările societății în acesta sesiune. 3. D. A. Papiu Varianu pronuncia discursul de recepțiune despre Georgiu Sincai. 4. D. G. Biritiu respunde în numele societății. * 1 2 Tergoviste, 1869 Augustă 30* D-luî redactare al z diarului ROMANULU Domnule redactare, In Ziarule Românulu de la 26 ale curentei luni, am citită ună „comunicată“ ale guvernului, relativă la întemnițarea fiiului meă. In resumată, guvernul ne spune prin acelă comunicată : Că este uă aserțiune nefondată din partea fiiului meă, cândă a reclamată că și eu, părintele meu, așî fi închisă din causa persecuțiunilor politice . Că este adeverată că fiiuță meă se află în instrucțiune și arestată ca complice ale landțiloră Ghiță Zaharia și Nicolae Nica în călcarea lui Ghiță Popescu din Runcu și Apostolă Dumitru din Buciumeni. Că înșiși suferinzii au declarată complicitatea fiiului meă, în a cărui casă s’a găsită chiară pușca cu care s’a comisă crima; în fine, Că instrucțiunea s’a putută acumă complecta, și că în sesiunea de la Septembre viitoră faptulă se va judeca de jurați. Pentru respectul ă ce portă opiniunea publice, la care redă că s’a adresată și guvernulu, déra pe care o insultă, căci li arată neadevăruri, vină a întimpinat- iă In ceea ce mă privesce pe mine. Nici că, nici ființă meă n’amă reclamată că suntă și eă închisă ; tóte reclamațiunile nóstre suntă publicate în hiarul Românulu și prin urmare cunoscute deja de tótu țara. Amă arelată numai — și acesta este adeverulă —■ că amă fostă urmărită de cătră d. jude instructoră, cu mandată de aducere, nu numai la locuința mea, déjü chiară în sala ședințelor/ comitatului permanmt? județană, unde ama onorea ocupa ună fotoliu de membru suplinind Neadeveră dérü a grăită guvernulă. 2a In ceea ce priveșce pe fiiulă mea, Ghiță Popescu din Runcu s’a călcată de Itihari pe la finele luneî Masă din 1868 ; s’a făcută cea mai seriosa urmărire, s’a prinsă treî tî'harî, rave aă cooperată la călcare și s’aă și judecată de curtea juraților, care i-a condamnată la munca ocinî pe viață. Apostolă Dumitru din Buciumeni s’a călcată pe — Se pare ca senoria vóstra se nu cunoscă biserica care purta numele seu ? — Ai drept Re, nspunse Ai vise scoțendu’șî pălăria. Sântulă Ai vise, se me protegă! 1) Acumă, copii, avemă se dfărîmă ce trebuie s-a facemă, discursurile și minciunile ce vomă se ’nștrămă. Se tevedemă Betta, déca vei intolui pe țermuriî Sibeiană ca porală austriacă și, déca te va intreba de unde vii și unde te duci, ce vă respunde ? — Ii voi respunde, cli se pitia, că vină de la Forciello și că me ducă la Fiera, la sora mea Marcellina, care a născută ieri. — Ai dorü uă soră măritată la Fiere ? — Nicnte, stepâne, n’amă nici frate nici !) Numele venezianű de Alvise nu este altul decât și acelă de Clodowig, Clovis, Louis, importată de barbarii nordului, și ’ndulcita de dialectură femeiască ală lagunelor și, soră; déra caporalulă nu va lua uă barcă pentru a merge la Foreillo, și fiindă că Fiera va fi departe de noî, se va lăsa mai bine se trecu nainte de câtă se ’și reda cișmele, pentru a sei décâ’i facă uă busia . Raționezi ca ună doctore de la Padova. Déru, déca caporalulă, pentru a ’și cruța -n caliaric, Iți va ordina se redă mâna și se juri c’ai spusă adeverulă ? — Voiă redica mâa și voă jura columnele Sântului Marcu, pe porta Sântului pe Zuliano, pe cele trei clopote de la Sântulă Fantino; déru, câtă despre sânți, nu voiă fi așia de prosta ca se păcătuies :O jurândă pe dânșii. — E să vă șirâtă. Déru tu, frumósa Susanettă ? — Bă, respinse luna léta, câtă de departe voiă vedea că haină albă, me voiă pune pe fugă parc’așă fi furată palia de aură de la Sântulă Marcu, și toți caporalii din lume nu me voră putea prinde, chiară cândă n’am avea uă pușcă pe umbră ș’uă sabie lovindu’i peste pulpe. — Totă merge bine, Zise Centoni. Nu ’mi mai pare reă că n’aă veniții zidarii și crainiculă. Totă merse bine ’n adeveră lu cea d’ânteiă oră a căletoriă. Ună veniți ușioră de la astă stîmpăra arșița sorelui. Gondola na vita cu răpeziciune, lăsândă în urmă’onă mică dungă pe oglinda netedă a lagunei După ce trecu de sticlăriele de la Murano ea avu dinainte ună întinsă orisonte. La drepta se văria Lidio de Pordelio, formând cuă linie lungă albăstruie, la stânga pământală Italiei semănândă cuă umbră imensă; înainte trei punte albe desemnândă ună triunghiă și car ieșită din apă ca nesce edificie înecate, erau cele trei clopotnițe de Mazorbo, Courano și Forcello. Pentru a urma drumul dreptă, trebuia ca Gentoni se tracă pe la Mazorbo și se urmeze pe canalul del Buffon; dérit prin acesta cale se espunea a fi zărită de veghiele austriace și se cară întru o cursă. Pentru a scăpa de ochienele oficialilor, Centoni o luă la drepta și veni la Burano. Bunii omeni din acestă sală, toți marinarii și pescarii, alergară pe cheiulă unde se uscau plasele lor, pentru a afla despre ce se petrecea la Venezia. Centoni ’i înșciință că Austria sî sosiseră la Mostre. Tristură erectă ală acestei s’irî fu însă îmblânzită prin asigurarea că prețu’ă peștelui se va urca. Deodată poporațiunea s’agita ca ună furnicară, flotila de pescari își făcu pregătirile prntru a merge noptea în marea largă, și Centoni ’și frecă mânele, gândindu-se că va fi pește prospeta a doua zi pe piața Pescăria. Paul de Musset. (Va urma)