Romanulu, septembrie 1869 (Anul 13)

1869-09-18

714 La cuvintele, prin care atunciarămă apărerea unui organă de publicitate, născută de curendă în orașul Ploiescu, Democrația respunde, se esplică, și spune foculă ce arde și care o face se scotă strigări de durere. Reproduce mă uă parte din acelă respunsă, uă parte din esplicările ce dă, din strigările sale de durere, și sperămă că, décă nici acumă miniștrii nu voră audi și nu voră înțelege, națiunea ca se va audi, va înțelege și va turna densa, prin căile cele mari, cea deschisă Constituțiunea, balsamulă, care alină durerile și vindecă ranele. ROMÂNULU 18 SEPTEMBRE 1869 se simti în stare se te audimu, se te ’nțelegemîi și se te urmămw,sufletu săntu alu gintei latine din C rinte! Și cumt amu putea fi întraltfelu, cândă din vîrfulu Carpațiloru Cichindelu ne-a spusă că, îndată ce ne vomu descepta și ne vomă cunosce pe noi ânșine, vomă dovedi lumei că, „ginte mai alesă nu va mai fi pe pământă înaintea nostră?!“ Și ne vomă deșcepta, vomă înțelege, vomă face cumu se cuvine, căci scimă că Ciehidelu a murită otrăvită de către Austro-Maghira. Și cine s’ară mai îndoai că nu pute peri națiunea română din Oriinte, făr’a cădea în sclaviă tostă gintea latină, cândă istoriculu ungură Kővary spune gintei latine din occidinte că la 1789 „revoluțiunea „francese nu găsi simpatie decâtă „numai la Românii din Transilvania.“ Juni Români din Paris, voi trebuie S’audiți mai bine acesta mărturire a Maghiariloră! Pentru voi, negreșitu, amintită da d. Papiă Ilarian, căci voi numai puteți și trebuie se puteți face cunoscută Franciei acestă aderere, atâtă de’nsemnată pentru voi derit și pentru dânsa. Voi, și numai noi veți avea puterea d’a face s’audă și se ințelegă Francia acestă mare mărturire a inimicilor noștriî seculari, căci voî sunteți juni, ș’adevăruîă și vieța prin juni mai cu semn se propagă. Mai spuneți-Iancă căci. Bariță, în respunsul ăseă, a dovedită că Românii și numai Românii aă înțelesă ș’aă respunsă „la a doua proclamare a dreptului omului" făcută de Francia în 1848. Mai spuneți încă fraților noștrii din Galia că Șincaî ne spune și Papiu ne amintesce că Românii și numai Romănii de la Carpați cutezară a elice lui Leopold ală Austro-Ungariei, la 1791, că ei ceră „drepturile pure și simple ale omului și ale cetățenului.“ Spuneți âncă, totă voî și numai voi, frațiloră noștriî din Galia și maî cu sema celoră din Italia, ca sosită timpulă se cugete și se găsescu ce căuta legiunile romane la Dunăre. Spuneți Italiei se se descepte și se vedă că, numai când era tare în Orinte, prospera și că se perdu, îndată ce perdă firidă lui Traian. Spuneți și unora și altora că veă va fi de noi, derureți torte și de dânșii, și mai cu semn de Italian!, de nu voră reprinde îndată acelă firă, atâtă de bine prinsă de republicele Italiei și atâtă de bine reprinsă și demonstrată de nemuritorele Șincaî. Ecă ce se dice elă și soră și noue: „Cu luarea Țarigradului s’a stinsă „cu totulă împărăția strămoșiloră „noștriî, cari ei cu mai multă drepfrumusețe, da grape, de spiritu, totu, afară de cea-a ce se iubesce, și cândă cine va pune animarea la piciorele unei femei ca dumnela, pune totă-vă dată ș’averea și onerea și numele sed. Miss Martha ’și plecă ochii, și facla î se coloră c’uă roșiață ’ccántatóre. — Vail sărmane amice, d*80 ea, anima mea nu este liberă. — Scia, reluă Alvise. Ai relațiunî c’mă fuDe din tara dumitele, care locuiesce acum. In Hanovra, dérà va trebui se vedemü déca nenorocirea dumitale va avea de efectu a cresce iubirea lui. — E că uă cugetare rea, Centone, d‘so Martha. — Ea nu mi a venită fără cuventu în spiritu. Vrei se’țî spui ce se petrece. Amu cititu tóte adresele epistolelor: dumitéle; décà amu fácutű réa, certa-me, déru ía In sfârșită ic-ama cítitu. Este mai multu d’uă lună de cândă n’a priimită epistole de la Hanovra. Ai scrisă de două ori, ară fi „tóte am căștigat-o pe séma ne„stră ca pe a unoră nepoți“. I >. Papiu, sfîrbitu peste mesură d’atâtea suferințe, trecute și presinte, a scosu unu strigătă de durere forte mare. „Câți Români, diseelu simtă astă di, carii nu potă se privescă măcară la ’nălțimea acestei ideie“! Asia este pentru noi, căci așia este și pentru Francia și pentru Italia. Asia este, căci firulă lui Traiană a fostă perdută de Italia, și de aceaa în sclavia, zăcu petracumă. Deru Italia și Francia trebue se reié firulă, căci nu ele maî potă voi se mai recadă în sclaviă! Deru Romănia a regăsită firulă; i sa redată nemuritorulă Șincaî. Domnulă Papiă Ilariană adisă: „Spiritulă teă fiă în mijloculă nostru!“ Juni Romănî, asia e că este în mijloculă vostru acelă spirită? Da, așia este, și d’aceaa veți dice, împreună cu Papia Ilariană, și n curendă vețî face se clică cu voî Francia și Italia: „O, gemă nemuritorii ală lui Șincaî! Tu care, âncă nainte de’nceputulă acestui soclu, ai strigată, c’uă voce potnite, ce resună în aternă în Carpați și la Dunăre, în Balcani și m Pindă. — Fii ai lui Traian, acesta e Dacia; din naufragială seculiforă ea pentru voi a scăpată; lumina, puterea resăritului, voî suntetî.t „Ecă documentele originei, titriî naționalității vóstre; e că temeiulă dreptului ș’ală viitorului vorstru! „Semență neperitare a latinității, în noi tu ai re’nviată, tu ai făcută a se recunosce frații din depărtare ce de multă își uitaseră unii de alții“! néla négra, elă stă În aplațiunea reală a legilor, in respectarea drepturiloră cetățânului de către administrațiune, in a lăsa pe ci țâțână liberă de a-șî alege mandatarii in care are înredare, pentru ca se esistenă; adeverată representatiune națională, ci nu una furnicară de instrumente servile. Adunarea se fiă alcătuită din spirite indipendiale, din anime probe, ori nu se fiă, precumă este, uă grimădire de postulanțî ce umblă după slujba și de ruinați, ce voiescă se-șî refacă stările, și astufelă parlamentulă română se ajungă atâtă de josu căderii, încâtă, departe de a înfățișa sanctuarulu legiloră, elă se înfățișeze uă anticameră a unui ministru, desbrăcată de moralitate și de principii. Aplicatu-s’aă la noi legile cu lealitate, sau tribunalele au fostă reduse la stare de sbiri ai administrațiunei și ele S’aă prefăcut într’uă măciucă în minele autorităței, măciucă, cu carea ea lovea pe cetățănulă independinte în onorea și în averea sa ? Voința cetățănului a fostă lăsată libră întru a’șî alege mandatarii, sau bâta pușcăriașului îl lovia în capă, și, cândă cetățenii fugină din prejurulăurnei, atunci voiau in locul ă loră spionii poliției? Regimnă absolută este acela, în care unu omă face ce voiesce, fără a da nimului socotélá, și negreșită că nimeni nu pate sa voiască mai multă și se facă maî reă unei națiuni, de cumva făcută regimulu pe care îl avemă, și cu tóte acestea înaintea cui o dată elă vreaă socotélá ? Justiției țereî ? dérü tribunalele, în marea loră majoritate, sunt compuse din hamalii puterei. Parlamentului tereî ? dora elă nu este copilulă poliției și ală lui Popa-Tache ? Vedeți, prin urmare, că lipsa de respundere este aceeași la Petersburg ca și la Bucuresci, și pate pre bine ca acolo forma guvernului se fia autocratică, la noi să fie constituțională, și cu tóte acestea fondulă acestoră guvernăminte se fiă identică ! Se lăsămă eticheta neatinsă, șî aă ținsă acești miniștri, se lăsămă pe frontispisculă templului națiunei române înscrisă regimulu constituționale, și în lăuntrul ă seă, noi și bandele electorale să învertimă uă horă batjocoritare pe mormentul constituțiunei! De aceea dérit, ună poporă, care nu este protegiată de instituțiunile sale, este nevoită de a se protegie singură, și mai cu sema cândă este amenințata de a fi desnaționalisată prin colonii germane, atunci trebuie se fie și mai privighetoru; și, când însuși guvernul conspiră în contra existenței sale, cândă trădătorulă este în cetate, atunci sentinela este datore se fiă mai multă decâtă cu privighere, trebuie se fiă neadormită! Acesta a fostă posițiunea orașului Ploiescu, față cu regimul actuală , respunde Democrația felicitări Românului de la 12 Septembre. Și déca Românulu crede că Democrația a radicală ună drapelă nuoă , acestă drapelă însă nu este mai nucă decâtă situațiunea ce a fostă creată României de către acestă regiună. Nicî-uădată Romănii muau fostă alungați și bătuți de bandele guvernului, cândă mergeau se depună votulă fară in urna electorală. Nicî-uădată prefecții maă Indrăsniță se afișeze că Goleșciî și Iona Ghica au fostă și denșî patronați de administrațiune și numai astafelu au putută se fie numiți senatori, cândă alte State, unde candidaturile oficiale există și unde regimuli constituționalii nu avea baie așia de largi ca la noi, și nicîuădată înalții funcționari ai Statului n’au îndrăznită se infereze cu atâtă cinismă pe fruntea alegerilor, amesteculă administrațiunea! Vénenda acestă nepomenită spectacolă, cetățenii Ploiesceni, luptă usturimea bâtei și cu inima sfâșiată, ca și constituțiunea, au fondată ziaru’. Democrația. Contra bâtei pușcăriașului, ei au opusă forța condeiului, și nu credemu că este mai imprudentă orașulu, care se apără cu un pena, de câtă guvernulă, care l’a atacată cu ciomagulă. Democrația nu este organul ci domnul Candiano-Popescu, după cumă vă pretinde Românulu din erére; d-lă Candiano-Popescu nu este de câtă unulă din colaboratorii naturali ai sei, ca unulă cea suferită, împreună cu toți Românii, și cu orașiul Ploiescu în parte, urgia acestui guvernă ală străinului. Și Democrația nu este organulă unui omă, ci organulă unei cetăți, care, precumă asclută se ia respunderea ideiloră celor mari de libertate și de unire, astăfelulasei și se țină minte că a fostăbătută și insultată de acestă guvernă, întocmai pentru că a ținută la mărirea Patriei și la Libertate. CRONICA ECONOMICA ESPOSIȚIUNEA AGRICOLĂ ȘI CONCURSUL DE SLUGURI ALE JUDEȚULUI ILFOVÜ In nenumărate rânduri amutată repetita că una din condițiunile esențiale, din condițiunile sine qua non, de care atenuă mărirea României, este desvoltarea sa economică. Bună și lăută este politica națională, care ținează la înălțarea statului română , mari și de tota lauda suntă bărbații, care luptă cu înfocare pentru a ne face să stămă drept și cu fruntea senină in fața Europei; bune și salutarii suntă tóte măsurile, luate pentru a respăndi instrucțiunea păne și în celă mai mică cătună ; bune suntă tóte, câte se facă pentru a pune pe români pe marea și înbucurătorea cale a progresului, însă, din nenorocire, în văcură in care trăimu, tóte nu voră atărna multă în balanță păne ce nu voră avea uă contra greutate, care se numesce bani. Aplaudândă din sufletă la totă ce se face pentru mărirea țetei, fie ne permisă a aduce aminte compatrioțiloră noștriî că oricâte vomă face, nu ne potă asecura reușită până nu vomă putea țjice. România este avută, România are bani. Nu doja că mânasa nóstră Jlérá este neavută; suntă comori în pământulă romănescu ; romănașii nu suntă așa de săraci, precumă ne crede aceia cari vină de ne mănâncă lânea, și negreșită că la ună momeală supremă cea din urma economie Românii o voră depune pe altarul patriei, însă, încă uă dată : ne trebuie desvoltare economică, ne trebuescă bani, fiam și iarășî bani. Bani albi pentru rfnile negre, o ficăture romănescă, este mai adevărată astăzî decâtă ori cândă. In adeveră, daca avemă nevoie de a lăți instrucțiunea, cumă putem O să o facemă ? Cu bani. — Déca voima să înflorimu industria națională, ce ne trebuiescu ? Bani. — Déca voima ca era se fie străbătută de căi de comunicațiune, ce ne trebuie? Bani. — Déca voimü în fine să respundemă insolenților străine care ’și permită de a ne amenința ca se se Întindă până la marea Negră, ce ne trebuescă ? Bani. — Străinii, cari Ia,stupida și nemernica lorăăcomiă, voră se ne înghiță, nu propună alte miijloce decâtă a începe cu cotropirea economică. Și ce va să fică mai pe romănesce cotropire economică ? E că ceva să sacă: inundarea țerei ca industriași străini, care celebreza In mijlocul Romăniei junIcurile lui Humboldt, Schiller, Goette și mai nu scimă cui, și n’aă visată nici uă dată ca să asiste la uă serbare națională ;— năpădirea capitalei cu totă feliile de lighiene, care ne mănâncă pânea și ne înjură; — înființarea pe pământură romănescă de biruri poreclite internaționale, unde numai ce este romănescă este disprețuită ; — acapararea comerciului română de către Austro-Ungaria, cu paguba desvoltării industriei naționale ; — formarea de societăți secrete, care conspiră în contra țereî; — înființarea de totu felulă de Foraviuri ale cărora scapă numai binele României nu este; — spionarea secretă pentru totă ce sa face pentru desvoltarea țerei, și în pediciri de totă felulă, pentru a popri acesta desvoltare ; — In fine multe și felurite alte lucruri, care mai de care vătămătăre intereselor române; iacă limpede și verde ceva săibă cotropire economică. Și pentru că noi suntem convinși că cotropirea economică este celă mai securu mijlocă pentru a cotropi că țară ; și pentru că avemă dovedi pipăite că astăzî puterea este mai multă în mâna aceloră țerî, care pe lângă patriotismă aă și lădile pline, pentru aceia ne saltă inima du bucurie, cândă ne este dată se asistămă la câte uă serbare ală caria scapă este Incuragiarea muncei, încuragiarea agriculturei și industriei. In zina de 14 Septembre amă asistată la concursulă de plugari, care se făcea întreuă sută de plugari pe câmpia Ferestreului, leagă scala de agricultură. Concursulă a începută la 10 ore și a ținută pene la 12. Amă simțită uă plăcere nespusă la acesta luptă între cei mai dibaci plugari din totă județul. Tóte plășile erau represintate. Plugurile erau aședate la rondu în capulă locului: la 1 O ore juniula adisă se se dea semnalul plecării și, la sunetul trompetei, tóte acele pluguri au intrată în brazdă. Era frumósa și admirabilă silința ce -și daă toți acești bravi săteni ca să se între ca, care mai de care se lucreze mai bine. Mai tate plugurile erau țerănesci cu rotile și câte-va ranițe, arnă observată și două pluguri ale sculei de agricultură. Juriul demonstra țeraniloră avantagială ce are plugurile perfecționate asupra plugărilor ă soră, și, ca se le dovedesca, de grabă s’a înjugată pe rendi la o raniță și la ună plugă cu raze de ale scólei de la Panteleimonă chiar Nu trebue se ne lingușimă cu ilusiuni zadarnice, nu trebuie se damă poporului opium tocmai cândă trebue să’i recomandămu a fi deșceptă: regimulü constituțională a încetată d’a mai trăi la ■ noi, raci elă nu stă intr’ună petică de hârtie, scrisă cu cer^ta^iar 3BBB mM B waawag»EtaMaaMi»îTO«â Mai și Bam fostă timpă d’a ți se respunde, ama numerain dblele, și respunsulă nu sosesce. — Va veni, nu te ’ndoui, respunse Martha. — La rendulă dumitele eștî fórte secură d’acésta ? — Aiesclamă miss Lovel, astungiendu’șî facia ’n mânc ,ară trebui se moră de rușine și de durere. — Se speră că dérit c’acestă respunsă va veni și că va fi astafelă culmi îă dorimă, reluă Alvise. Ș’acumă, modă că sciî cașî da cu fericire viața mea pentru dumneta, trebuie se mî promițî că nu te vei intorce la Sant-Ouirigo. — Amice, respinse Martha, esti cela mai generosa și cela mai bună dintre ómeni; dére aceste servicio, pe cari mi le oferi, le așteptă de la uă altă persona. — Și déca voră intărijia pré multa timpă ? Miss Martha ’și redică capulă cu mândrie.— Nicî uădată, țino ea, nici nădată nu voiă primi aceaa ce mi-ară fi peste putință amapoia. — Ingrata I esclamă Centoni, lovindu’șî manele una de alta, ce crudă , ce ciudată fata 1 s’ară lăsa maî lesne și mara de fume de câtă se primésca serviciele unui frate, căci eu suntă fratele dumitale mai mare, le desfid a se me opresc de la acesta. Parcă este vorbi de generositate! Este vorba d’a trăi! Caută déju se fii destulă de generosa, pentru a nu da celoră ce te iubescă durerea d’a te perde. — Ei bine! me voiă sili . . . voiă vedea. . . Da, iubite Alvise, trebuie se sufere cineva vieța, cândă are uă amin ca d-ta. Și, reluându tonulă glumei: — Déru scrî, urmă ea, că ești ună omă violinte, unu despotă, mă Christophore Moro ? ... A proposită, suntă forte mulțămîtă d’a reavea cutia mea cu rinocerulă; dérü este ’n bordură ună firă de aură, care se desprinde. Centoni elamină cutia. Elă scose din postnară uda briciugă pentru a săpa bagaua și pentru a curăța crestătura mai minte d’a repune la locă firulă de aură. După uă minută, el era cu totulă cufundată In lucrul ă lui, și dedea missei Lovel explicarî amănunțite, pe cari ea se făcea că le ascultă cu celă mai viă interesă. După ce sfârși, Martha îi mulțămi și nu mai fu vorba de afaceri seriose. Sora i se păru lui Pilovitz că mis Lovel avea pentru acestă donnatutto nesce priviri și nesce zimbete d’uă dulceță neobicinuită. „Este plăcere, dice undeva La Bruyère, a ’ntelni ochii unei persone, pe care ai îndatorat-o.“ De multe ori in viața sea Ceri toni gustase acesta plăcere; dara de astă dată recunoscu cu câtă mai rară și mai frumósa este plăcerea, cândă persona îndatorată este femeia pe care-o iubescî. Puține gilc dpă acesta, el găsi la pailatură Grimanică epistolă cu timbrulă de la Hanovra. Nesimțindu’șî coragială d’a aasiste la deschiderea acestei epistole, elă o dete lo candierii missei Lovel. Pe la amedielă primită cărtie îndouită în grabă și mototolită, care nu semăna de locă cu biletul unei cochete. „Iubite Alvise, îi scria Martha, cea a ce aî prevedută s’a ’mplinită : nefericirea departeza de mine inima laștă, pe care complimă, îmi spune el. Însuși acesta cu francheța și cu stilulu unui neguciătoră ală cetății Londra. „Ară fi frumósa ocasiunea d’a me lăsa se moră; dére me voiă sili se trăiescu, fiindcă ț-amu promisă. Spune amiciloră noștriî c’uă migrenă me silesce se stau în casă astă dî Ve voiă primi pe toți mâne, ca de obicinuită. Déca me voră vedea cu ochii roșii, dumniata singură vei cunosce causa. Trebuie se ștergu din viața mea patru ani de reverii, de speranțe, cari se ’ntemeiaă p’uă minimă. Nu suntă pre multă dove decî și patru de ore pentru uă asemene imputare. Despre țură și orgoliulă rănită me voră ajuta; vomă vedea apoi déca amida va avea puterea d’a me vindeca. „Trista și ’n adeveră ruinata dumitele MARTHA.“ (Va urma). Paul de Musset.