Romanulu, octombrie 1869 (Anul 13)

1869-10-22

A'»TILU ALU TREI-SPRE­ 5EGELEA VOIESCE ȘI VEI PUTEA. Lemn. Le n pe anul.....p. capitală 48 p. distr. 58 pe șese luni « • 24 « 29 pe trei luni « « 12 « 15 pe uă lună « « 5 « 6 Anü esemplarű 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust ADMINISTRAȚIUNEA IN PASAGIULU ROMANU, No. 1. — REDACȚIUNEA IN STRADA COLȚEA No. 42. MERCURI, 22 OCTOMBRE !So 9. Lun­ MEZA­IE ȘI VEI FI. Pentru abonamente, am­agiuri și reclame a se adresa în Bu­cu­rești, la administra­țiunea­­ siariului. In districte la corespondintii pariului prin poștă. La Paris la I­. Darras-HalR grain rue de l’ancienne comedie No. 5. A 3S1 UNSInKN­ZE Linia de 30 litere.......... 40' bani Inserțiuni și reclame, linia.. 2 lei noul Bn mirese!. 2. ' Uă scrie din cele mai durerose ni se transmite astă­zi din Craiova prin următorea telegramă: „Craiova 1 Noembre. „Uă crimă oribilă. Iosif Locustenu, direc­­torele prefecturei, a asasinatü ieri sora, la 8 ore, pe dom­nișora T­­i­mia Valimărescu, fată cu mama și cu două surori ale victimei. In orașiQ indignațiunea în culme contra di­­rectorului asasină. Marta, care își făcuse e­­ducațiunea la Paris și era două frumusețe rară, aparține unei familie avute, se pro­­pune că mobilul­ crimei este resburarea de refusul­ ce­a ’ntîmpinată din partea fami­liei propunerile sale de căsătorie.“ Crima este în adevără din cele mai oribile și nu este nimene care se nu plângă pe biata copilită, și mai cu semă pe nenorocita ei mamă. Negreșită că amorulă a condusă la a­­cestă spăimântătoru delira pe a­­sasini. Amorula înse­ază fi fosta mai adevărată, décâ elă comitea cri­ma asupră-și, era nu asupra ființei iubite, sea, celă mai puțină, decă în acela­șî momenta își curma în­­su­și și vieța sea. Crima dor­ii este și mai oribile, și nu ne mai re­­măne dorit de­câtă a ne ’nelina naintea grozavei dureri a nenoro­citei mame. Décâ éosS acestă nenorocită cri­minale ară putea avea să scusă naintea consciinței sele, decă ui a­­devără va fi fostă coprinsă de celă mai furiosă deliră ală iubirii, ce scusă potă avea miniștrii, cari de 20 de z­ile aă stată în nepăsare la strigările celoră din comuna Macăi? Ce scusă, de un delirulă la care fa­tale trebuia se -i conducă crima o­­riginei: alegerile făcute prin crimele bandelor­ eleptorale, compuse de es­­pușcăriași, de gendarmi deghisațî, ca la Ploiescu, și nedeghisați, ca la Pitescu și la Câmpu-Lungă, unde au fost­ ch­iămați chiară la ban­chetă de către rudele criminalei fără operațiuni și unde unul­ din aceste rude le-a trisă : — „Vă mulțămescu băieți“ — ? Faptul, fiindă de cea mai mare gravitate, trebuie se simă­d cu toții pe deplină înțeleși. ai 3 Se susține că sătenii din comuna ia­i Măcău­ s'aă opusă cu revoltă la ese­ j11 cutarea unei sentințe. Admitemă că Si administrațiunea actuale a spusă și 11 ea în vieță­ î ună ce adeveratu. 0 . Comuna casé vine naintea minis- 18 triloră și le denunță comiterea mai­i multoră crime. Bătăi, mănî tăiate, 1 femei însărcinate silite a lepăda, v. spargerile ușiloră ș’a lădiloră, jafuri P j de bani, de rufe, de straie, de pa­­o­seri, iarna în tote casele și nn tote c­a pimnițele, astă-felă în cătă chiară ti bași­buzicii lui Omeră Pașia s’ar fi de­spăimântată! In facia acestei demun­­a­țări, ce face guvernulă ? întrebă pe d­e cei acusați c’aru fi comisă aceste 1­3 crime, de este adeverată acusarea!­ui ! Sătenii strigă mereu și miniștrii le n­u respundă : — Nu este adeverată,­­ căci prefectură nega.— “ ~ — Demi, domni miniștrii, venă-1 tâiele bătaielor, se potă ancă cons­­­­tata. ^ — Nu este adeverată: prefectură î­­­n­r­e­negă. ț — Deru, domni miniștrii, bra­z­d­ele lovite cu sabia se potă ancă , constata­ j 1 — Nu este adeverată: prefectula e negă. — Deru, domni miniștrii, se ptac­ancă constata loviturile pe pante­­cele femeie!, cari aă produsă le­ ^ _ pădurea. L r­I — NU este adeveratu: proiectulu­­ _ negă. ^ c­a Și miniștrii lasă astă­ felă se trecă t­e 20 de­­ zile, până ce constatarea se c­e devie dificile, de nu imposibile pen­­e p­n­tru medici. In acestă momentă sosindu-ne­­ Monitorele, găsimă m­ă comunicata­r=­­ ală d-lui ministru de interne în a­­­cestă afacere. Intrerupemă dorü des- t­baterea, spre a da cuventulă d-lui 6 b ministru: a „țiiarulă Românulu, în numerule sue do < e la lf) Octombre curentă, publică unu arti­­colu, despre atrocitățile ce s’ară ii comisă , în sătulă Cuca și Măcăi, din județul­ Ar­­­­geșiă, cu ocasiunea aducerii la îndeplinire a­­ a­­ unei sentințe judecătoreștii. Pentru cunoscința publică, se arătă că abia astăzii, în 20 Octombre, D. Dimancea, j Ivocatulu locuitoriloru, s’a presint­itu a­casă , d. ministru de interne, care, de­și bol­­­­íva, ’lu a primită și a as uitată plângerea s­a. Totu astâc­: d-cea s’a presintatu și la d. s­inistru de justiție, arelândă, pentru prima­­ ■ă, plângerile locuitoriloru despre violințele , cari arü fi fostă espusî. este acumü a ■apa do­uă lună. Plângerile de maî nain­­t , adresate ministerului de interne, au pri­­m­­it, mai cu osebire, lucruri departe de com­­­ ștința administrativă, adică: modulă adu­ j :riî la îndeplinire a sentinței judecătoresc!, ș­i tot­ acestea, și la aotea primire a pe­ j­uicnii moșneniloru și după citirea articolu­­l î din Românulu, d. ministru de int­rne cerută lămuriri de la d. Zisu, prefectură­­ 3 Argeșu ; răspunsurile séle se publică maî ( su. 1) Nemulțămitu cu atâta, și în minun­­­ile primiră pet­ițiunea d-lui Dimancea, d. inistru de interne a și mijlocitu la robe- *­ii sei de justiție și de resbelu rânduirea aeî comisii le ale, spre descoperirea adeve­­r­iluî și pedepsit­ă după lege­a vinovaților ei.“­­ (Comunicații.) t Mulțiămimă d-luî ministru de in­ ‘­inte de comunicatulu acesta și de­­ comisiunea ce dă, că se va face­­ o cercetare seriosă pentru desco­­p­erirea adevărului. Se ne dea ânsă ] d­e se desbatemă puțină, ș’acesta f­î interesulă dreptății ș’ală domni­ [ t-sele Ministru] ă de interne dice că iva o citită nimică, pănă ce ira citită de-­­­u uțiarea în Românulu, din 19 0c­ î ambre. Așia trebuie se fiă, de vre- t te ce ministerială o spune. Pentru t­e îasă­min stridia nu ne spune și î­n coprindere avea telegrama dom­­n­ieî-sele, la care prefectură respun­­s­e la 16 Oct. ? Acea telegramă­­ fi­­e: „Spre a vă putea convinge des­pre neesactitatea reclamăriloră a câți­v­a moșneni din Cuca și Măcăii. . c. 1.“ Oe­deră a vorbită Minis­­tulă cu Prefectură pe la 15 On­om­bre, pentru ca acesta se nege, , e clică că reclamerile sunt­ neexacte ? , Sătenii disereră comune spună , ‘ă jafurile, iarna, și crimele s’aă iomisă la. 24 Sept. Procesulă ver­­­alu, ce se publică în Monitoru­, spu­ne că la 25 Sep. comunele erau Di­stii, că „moșnenii erau fugiți prin 1) Acele acte le reprod neonul și no’ mai la vale. Red. păduri.“ Decă dară procederea ad­­ministrațiunii a fostă blândă, cum­ă omenii nă părăsită casele loră și satele S’aă pustiită ? Bună administra­­țiune, în adevĕrű, este acea­a, care chiară căndă este blândă și dreptă, tace a se pustii satele! Procesulă verbală spune că să­tenii saă revoltată, c’aă bătută cu pari pe mai mulți gendarmî, derit ca „n’a maî găsită necesar să a se invita vrm­ă medică, spre a oserva pe mumiții, carii nici nuau dechi a­­rată că aă vruă pretenție de des­păgubire contra mumițiloră.“ Gumă, Domnule ministru ? Se decilară că done comune s’aă res­­culată și cu pari aă lovită pe gen­­darmi. Se pustiază comunele, se prindă și se daă judecății cei­ acu­­zați de revoltă, și d-tea nu scli ni­­mică și nu se constată de către me-i dică lovirile ce dice adm­inistrațiu­­nea ca ’ndurată puterea publică? Se credemă administrațiunea pe cu­vântă ? Se credemă, pentru ori­ce ar spune, chiară căndă fiice ca fostă bătută? Dară unde spergemă p’acestă cale ? Cine mai pute astă felă scăpa de închisore și chiară de osândă? Se mai spune că d-lui ministru­le interne că suntă vre 15 fiile de căndă unii din săteni aă venită la redacțiunea Romanului șau denun­țată cea-a ce aă îndurată. Gumă se face că ministrulu n’a aflată ni­­mică ? Guma »c­iruu­ia­u­a ma­­cară acei sergenți, carii noteză fii și nópte cine întră la redacțiunea Romanului, naă raportată minis­­tului de interne despre cașul­­ a­cestuia? Se mai spune că ânca ceva d­lui ministru. Acei săteni au fostă tri­­miși de către redacțiunea Românu­lui la d. advocată Gr. Petrescu. A­­cei săteni ne-au fostă dec­larată că ei aă reclamată deja la ministerulă competiție. Pe câtă scimă, de mai multe fiile advocatulu­i. Petrescu a stăruită însuși la ministrulă jus­tiției, spre a se trămite uă cercetare sericisă și sinceră la facia locului, și nimică, asolută nim­ică nu s’a fă­cută, d’acea­a și numai d’acea­ ani văd­ură mă siliți a vorbi, ș’a pune suptă ochii publicului reclamările sătenilor­. Ni se mai spune adică că d. directore ală ministerului justi­ției ară fi fi­să, acumă câte­va fii­l advocatului d. G. Petrescu: — Ci­ne plătesce chiăltuielile anchetei ? —! Bune și drepte se fiă pre aces­te pre­cederi ale justiției ministeriale? Ș’acumă, că d. ministru de in­terne a aflată în sfârșită ș’o pro­mise că va cerceta, se ne permită a’I mai spune că ceremă: Primo: Se se trămită ș’ună me­dică delegată de către direcțiunea sanitară. Secundo: D. ministru de resbelü se numescă pentru acestă anchetă dintre militarii aceia, carî au avută deja ocasiunea a se face cunoscuți prin fapte cari au dovedită că nu se temă de nici oă înrîurire în fața adevărului și a dreptății. Tertia. Cercetarea se se facă față ’ cu m­ulă măcară din apărătorii să­­­tenilor­, și, dacă se pare, se delege ensu­și d. ministru doar-trei băr­bați onorabili, carî se asiste ca din parte-i la facerea anchetei. Intr’alt­­felă, d. ministru scie din nainte că ancheta nu va fi de câtă......cea-a ce suntă tote anchetele acolo, unde domneste asolută gendarmulă. Deru voi­vod. ministru de interne se pro­cedă astă-felă ? Deru, chiară dară voi, pute-va? Ne’ndoimă multă de voință­ ne’no­ i,vo ima și mai multă de putință. Gândă cine-va se’mtomolesce în arbitrariu, verde și voința și mai cu semn pu­­ința d’a eși. S’asceptămă însă ca d. ministru de interne se ne învingă, precum ă promite, prin fapte. Vomă i fericiți deosemene învingeri. L­ISTA de subscripțiune, spre a veni în ajutorul­ celora 300 sufl­­e române din sătulă Tofa­­lău, murindă de fume și frigă, aruncate din proprietățile lor­ pe drumuri de către baro­­nilii ungurii Apor. Lista No. 7 a Administrațiunii ROMANULUI. Leî Par. D. Colonelă Crăsăturu 5­4 D-na Elena Pâcleni 54 FO1TIA ROMÂNULUI TEATRULU ROMA­NU Gringorie — D. Pancu. Mulți chlămațî, puțini aleși. Vedemü co­riști arabe trănițî pe scenă; eî au u­nite la teatru cu ilusiunî mari în animă, legănați de visuri frumóse; éase anii grămădescu firile albe la perulü­lora și totuși, dé ea putemu lăuda ce­va la dănșiî, este caragiulu ce au d’a se urca mereu pe scenă. Acula s­aréta pentru ânteia ora, și de mdală Că care simte că foculu sacru lumineza sufletulu lui. Acesta va deveni artistă, este difi, prin inspirările imaginațiunii ș’ale inirnea lui, per­fecționăriled lipsescu. Acesta de pe urmă cuventü a trebuită se și­li­dică flă­ care cunos­ctoru nepărteni­­toru, ve^ându pe d. Pancu debutând­ în Gringoire. Va deveni de sicura artistă, va onora scena română, dacă va avea buna voință d’a lucra și dacà va face puține si­lințe. In­ce mai puține, pentru că Gringoire — In care joculu d-lui Pancu ne a desco­periții una adeverata artistă__în perspec­tivă,— este unul­ din rolurile cele mai grele ce esistă. Grefi, nu prin lungimea sea,­calulu la d. Pancu ci chiarü prin greșierele autorului, prin și­ nici in stepănirea deseverșită a tulorii mis­­tuațiunile contra naturei ce a pusu în piesa sea­ curiloru séle, — cea­ a ce este, după noi, ca­ su adeverit, cumü amu putea ’mpăca ca­ sulă d-sele,­racterulu unui poet­, care trăi­see suplu Subiectul­ comidiei este acesta: unu rege care a spínduratu, tăiată, arsfi, Ludovico alu Xl-le, acesta tirană crudű, sfîșiată séu sugrumată 6000 de ómeni, și perfidă, anu necontenită de setea res bună­­cu tóte aceste scrie satire contra regelui, ni, cu care măna ne­­ nvinsă a dreptății contra curtesanilor, scî și totu­d’uă dată eterne 3q servi pentru a lovi de murle b­u­­tremură de poftă, ca celă mai de pe urmă dalimulu, avea adesea nevoie d’a măguli bur­­cerșetoră, la mirosulu fripturoî, primesce a gesia și poporulu. A.ésta ensé nudü opria muri, numai se mórá sătulii. Noi credému de locu d’a spensura pe burgesî și pe po­că, maî cu semn în piesele teatrale, auto- porți, Iată alătu de bucuroșii căzu și pe ba­rută, pentru a place, trebuie se sesiască a fi zonî, și d’a nu tine promisiunile ce le che­­maî naturale chiarü de cátu natura, décâ dese poporului în momente de strîmtorare ne este permisu a ne espiim­e asta-felu. Aurorele comedi­i Gringoire ia pa­su< Altű-minlrele lipsesce ilusiunea, și cu densa doVicű alü XI le întrunii accesu de burge­succesulu. Gringoire mănâncă și bea péne­sie, carî ’i veniau adesea, din propria sea se ’mbetá și cu tóte aceste, fără ca cortina inspirare, căci nu era unulü din acei prin sa carjă, elu se trefisce în clone trei mi- dpi-cameleoni, pe rându poporarî séu a­­nute, suptu ochii spectatoriloru. Unde este­ristocrați, liberali séu ibolutistî, după cumu aci naturalulu ? Trebuie dorit de cea d’ănteiă putere, pentru unü artistă suntă acel­a cari’î incorjura. Regatulu nege­­a pute ’m d­ătoru Simon Fournier ospetéza pe rege păca aceste violențe făcute naturii. Decă d. care se află bine în acesta casă burgesă Pancu era potruisit de marile dificultăți ale împreuna cu sora lui Fournier, spirituala acestui rolă, când e Ta alesă pentru a de N­ola Angli și cu fiica negociătorului, fru­ctuta, a avută în adevera pré mare lucre­ mósa visalare Luisa, dere la talentulu cu care l’a ’ndestrate na­ Regele vré se trămîră pe Fournier întruâ tura. Acesta rolă nu mgăduiti mediocritatea, ambasadă la negociatorii Flamandi, însă a­nicî în talentul• cea-a ce nu este de­loc a­cesta nu pote pleca, căci mare în nimeni des nici in­­sula scenei, tusă încredere pentru a o lăsa pe fiia lui Fila trebuie déja măritată. Însă ea s’o pune, nu póte se ’i placă nimeni, se iubes­că pe nim­nî, Fournier n’are parte de am­­basadă. Una sgomoto s’aude în stradă, este pod­­­ulü Gringoire care, murindă de fur­e, face âncă se ridă una grupă care ’10 inconjura. Regele vié se verjă p’acesta nebunii ; lui Fournier îi place acésta, déra Olivier, băr­­bierulu și spiritul a­ceiü reg aiți regelui, se opune. Cu tóte aceste Gringoire este adusă, ispitită prin mâncare și beutură de iscodi­torulu de Olivier și siliții a recita Balada Spînd­urațiloru, care este cea mai sângerânda satiră contra regelui. On­ vi­r ișî vede des prada atârnata d’uă cracă de arbo­e și re­gele spune că va spîndura pe vede casa apoi că este unu omu cutezătoră , în acelă poeta. Acesta, resemnată a muri, mănîncă s­îmbată și se trijeșee, facêndu bilanțulu vie­ței séle, recapitulându visurile cele mai dulci ale vieței lui, și găsindu-se în regulă pentru a părăsi lumea. Gringoire este graciam­­­ensă c’uă condi­­ț­une, décá va sei, în timpu d’uă oră, so placă Luise­ și s’o ié de nevastă. Sermanulü poeta n’are cea mai mică ilusiune, cu tóte aceste regele n­u lasă singură cu Luisa, care este tocmai acea jună féla de care neferici­­tulű poeta viséza. Silită de ’ntrebările Lui­sei, poetul­ spune în fine cu mari silințe că regele vre s’o mărite după unii poetü. Dérü cine este acela poetu ? Gringoire găsesce cu totulu de prisosii a spune junei fete. La ce bunii! dice d. Pancu , adică pe romănesce, ce folosii! — Ce este unü poeta întrebă Luisa.— A­­tunci Gringoire se descopta șaretă misiunea poetului cu totă inspirarea unui sufletă poe­tică, nrre și nobilă. Juna feta se emotione­­ză și cade i n gem­etiie: anima ’î este în­vinsă. Gringoire, cu fericirea în suflete, totu nu cu teza a spune că elu este acela poeta pe care regele îi destină. Regele se mi­ érce. Olivier se grăbesce d’a feri pe Gringoire la spe o fi urătore; acesta în­că nu se opune; déra regele, răspund­endă la 'ntrebările Luisei, îi spune că poetulă ce ’i destina este eosușî Gringoire. Luisa feri­cită, a găsită pe acela la care sufletulű iei aspira. Ea iubesc­ pe Guingóim, voies ce a dă lua de socri, și totulü ce termină ca­m comediele morale și nu povestesc cu sine. Pentru a scurta relațiunea, ama omisă totu ce nu era în raportă directă cu subiectul­ piesei; amă lăsată nemenționate chiar ü scena din cele mai frumóse. Se renimă acumă la esccitare. Mai ântâiu, locu­r­­gelul­ D. Dimitriade a creatü acesta rolă c’uă fericire rară. Corectă,

Next