Romanulu, octombrie 1869 (Anul 13)
1869-10-22
A'»TILU ALU TREI-SPRE 5EGELEA VOIESCE ȘI VEI PUTEA. Lemn. Le n pe anul.....p. capitală 48 p. distr. 58 pe șese luni « • 24 « 29 pe trei luni « « 12 « 15 pe uă lună « « 5 « 6 Anü esemplarű 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust ADMINISTRAȚIUNEA IN PASAGIULU ROMANU, No. 1. — REDACȚIUNEA IN STRADA COLȚEA No. 42. MERCURI, 22 OCTOMBRE !So 9. Lun MEZAIE ȘI VEI FI. Pentru abonamente, amagiuri și reclame a se adresa în București, la administrațiunea siariului. In districte la corespondintii pariului prin poștă. La Paris la I. Darras-HalR grain rue de l’ancienne comedie No. 5. A 3S1 UNSInKNZE Linia de 30 litere.......... 40' bani Inserțiuni și reclame, linia.. 2 lei noul Bn mirese!. 2. ' Uă scrie din cele mai durerose ni se transmite astăzi din Craiova prin următorea telegramă: „Craiova 1 Noembre. „Uă crimă oribilă. Iosif Locustenu, directorele prefecturei, a asasinatü ieri sora, la 8 ore, pe domnișora Timia Valimărescu, fată cu mama și cu două surori ale victimei. In orașiQ indignațiunea în culme contra directorului asasină. Marta, care își făcuse educațiunea la Paris și era două frumusețe rară, aparține unei familie avute, se propune că mobilul crimei este resburarea de refusul cea ’ntîmpinată din partea familiei propunerile sale de căsătorie.“ Crima este în adevără din cele mai oribile și nu este nimene care se nu plângă pe biata copilită, și mai cu semă pe nenorocita ei mamă. Negreșită că amorulă a condusă la acestă spăimântătoru delira pe asasini. Amorula însează fi fosta mai adevărată, décâ elă comitea crima asupră-și, era nu asupra ființei iubite, sea, celă mai puțină, decă în acelașî momenta își curma însuși și vieța sea. Crima dorii este și mai oribile, și nu ne mai remăne dorit decâtă a ne ’nelina naintea grozavei dureri a nenorocitei mame. Décâ éosS acestă nenorocită criminale ară putea avea să scusă naintea consciinței sele, decă ui adevără va fi fostă coprinsă de celă mai furiosă deliră ală iubirii, ce scusă potă avea miniștrii, cari de 20 de zile aă stată în nepăsare la strigările celoră din comuna Macăi? Ce scusă, de un delirulă la care fatale trebuia se -i conducă crima originei: alegerile făcute prin crimele bandelor eleptorale, compuse de espușcăriași, de gendarmi deghisațî, ca la Ploiescu, și nedeghisați, ca la Pitescu și la Câmpu-Lungă, unde au fost chiămați chiară la banchetă de către rudele criminalei fără operațiuni și unde unul din aceste rude le-a trisă : — „Vă mulțămescu băieți“ — ? Faptul, fiindă de cea mai mare gravitate, trebuie se simăd cu toții pe deplină înțeleși. ai 3 Se susține că sătenii din comuna iai Măcău s'aă opusă cu revoltă la ese j11 cutarea unei sentințe. Admitemă că Si administrațiunea actuale a spusă și 11 ea în vieță î ună ce adeveratu. 0 . Comuna casé vine naintea minis- 18 triloră și le denunță comiterea maii multoră crime. Bătăi, mănî tăiate, 1 femei însărcinate silite a lepăda, v. spargerile ușiloră ș’a lădiloră, jafuri P j de bani, de rufe, de straie, de paoseri, iarna în tote casele și nn tote ca pimnițele, astă-felă în cătă chiară ti bașibuzicii lui Omeră Pașia s’ar fi despăimântată! In facia acestei demunațări, ce face guvernulă ? întrebă pe de cei acusați c’aru fi comisă aceste 13 crime, de este adeverată acusarea!ui ! Sătenii strigă mereu și miniștrii le nu respundă : — Nu este adeverată, căci prefectură nega.— “ ~ — Demi, domni miniștrii, venă-1 tâiele bătaielor, se potă ancă constata. ^ — Nu este adeverată: prefectură înrenegă. ț — Deru, domni miniștrii, brazdele lovite cu sabia se potă ancă , constata j 1 — Nu este adeverată: prefectula e negă. — Deru, domni miniștrii, se ptacancă constata loviturile pe pantecele femeie!, cari aă produsă le ^ _ pădurea. L rI — NU este adeveratu: proiectulu _ negă. ^ ca Și miniștrii lasă astă felă se trecă te 20 de zile, până ce constatarea se ce devie dificile, de nu imposibile pene pntru medici. In acestă momentă sosindu-ne Monitorele, găsimă mă comunicatar= ală d-lui ministru de interne în acestă afacere. Intrerupemă dorü des- tbaterea, spre a da cuventulă d-lui 6 b ministru: a „țiiarulă Românulu, în numerule sue do < e la lf) Octombre curentă, publică unu articolu, despre atrocitățile ce s’ară ii comisă , în sătulă Cuca și Măcăi, din județul Argeșiă, cu ocasiunea aducerii la îndeplinire a a unei sentințe judecătoreștii. Pentru cunoscința publică, se arătă că abia astăzii, în 20 Octombre, D. Dimancea, j Ivocatulu locuitoriloru, s’a presintitu acasă , d. ministru de interne, care, deși bolíva, ’lu a primită și a as uitată plângerea sa. Totu astâc: d-cea s’a presintatu și la d. sinistru de justiție, arelândă, pentru prima ■ă, plângerile locuitoriloru despre violințele , cari arü fi fostă espusî. este acumü a ■apa două lună. Plângerile de maî naint , adresate ministerului de interne, au primit, mai cu osebire, lucruri departe de com ștința administrativă, adică: modulă adu j :riî la îndeplinire a sentinței judecătoresc!, și tot acestea, și la aotea primire a pe juicnii moșneniloru și după citirea articolul î din Românulu, d. ministru de intrne cerută lămuriri de la d. Zisu, prefectură 3 Argeșu ; răspunsurile séle se publică maî ( su. 1) Nemulțămitu cu atâta, și în minunile primiră petițiunea d-lui Dimancea, d. inistru de interne a și mijlocitu la robe- *ii sei de justiție și de resbelu rânduirea aeî comisii le ale, spre descoperirea adeveriluî și pedepsită după legea vinovaților ei.“ (Comunicații.) t Mulțiămimă d-luî ministru de in ‘inte de comunicatulu acesta și de comisiunea ce dă, că se va face o cercetare seriosă pentru descoperirea adevărului. Se ne dea ânsă ] de se desbatemă puțină, ș’acesta fî interesulă dreptății ș’ală domni [ t-sele Ministru] ă de interne dice că iva o citită nimică, pănă ce ira citită de-u uțiarea în Românulu, din 19 0c î ambre. Așia trebuie se fiă, de vre- t te ce ministerială o spune. Pentru te îasămin stridia nu ne spune și în coprindere avea telegrama domnieî-sele, la care prefectură respunse la 16 Oct. ? Acea telegramă fie: „Spre a vă putea convinge despre neesactitatea reclamăriloră a câțiva moșneni din Cuca și Măcăii. . c. 1.“ Oederă a vorbită Ministulă cu Prefectură pe la 15 Onombre, pentru ca acesta se nege, , e clică că reclamerile sunt neexacte ? , Sătenii disereră comune spună , ‘ă jafurile, iarna, și crimele s’aă iomisă la. 24 Sept. Procesulă veralu, ce se publică în Monitoru, spune că la 25 Sep. comunele erau Distii, că „moșnenii erau fugiți prin 1) Acele acte le reprod neonul și no’ mai la vale. Red. păduri.“ Decă dară procederea administrațiunii a fostă blândă, cumă omenii nă părăsită casele loră și satele S’aă pustiită ? Bună administrațiune, în adevĕrű, este aceaa, care chiară căndă este blândă și dreptă, tace a se pustii satele! Procesulă verbală spune că sătenii saă revoltată, c’aă bătută cu pari pe mai mulți gendarmî, derit ca „n’a maî găsită necesar să a se invita vrmă medică, spre a oserva pe mumiții, carii nici nuau dechi arată că aă vruă pretenție de despăgubire contra mumițiloră.“ Gumă, Domnule ministru ? Se decilară că done comune s’aă resculată și cu pari aă lovită pe gendarmi. Se pustiază comunele, se prindă și se daă judecății cei acuzați de revoltă, și d-tea nu scli nimică și nu se constată de către me-i dică lovirile ce dice administrațiunea ca ’ndurată puterea publică? Se credemă administrațiunea pe cuvântă ? Se credemă, pentru orice ar spune, chiară căndă fiice ca fostă bătută? Dară unde spergemă p’acestă cale ? Cine mai pute astă felă scăpa de închisore și chiară de osândă? Se mai spune că d-lui ministrule interne că suntă vre 15 fiile de căndă unii din săteni aă venită la redacțiunea Romanului șau denunțată cea-a ce aă îndurată. Gumă se face că ministrulu n’a aflată nimică ? Guma »ciruuiaua macară acei sergenți, carii noteză fii și nópte cine întră la redacțiunea Romanului, naă raportată ministului de interne despre cașul acestuia? Se mai spune că ânca ceva dlui ministru. Acei săteni au fostă trimiși de către redacțiunea Românului la d. advocată Gr. Petrescu. Acei săteni ne-au fostă declarată că ei aă reclamată deja la ministerulă competiție. Pe câtă scimă, de mai multe fiile advocatului. Petrescu a stăruită însuși la ministrulă justiției, spre a se trămite uă cercetare sericisă și sinceră la facia locului, și nimică, asolută nimică nu s’a făcută, d’aceaa și numai d’acea ani vădură mă siliți a vorbi, ș’a pune suptă ochii publicului reclamările sătenilor. Ni se mai spune adică că d. directore ală ministerului justiției ară fi fisă, acumă câteva fiil advocatului d. G. Petrescu: — Cine plătesce chiăltuielile anchetei ? —! Bune și drepte se fiă pre aceste precederi ale justiției ministeriale? Ș’acumă, că d. ministru de interne a aflată în sfârșită ș’o promise că va cerceta, se ne permită a’I mai spune că ceremă: Primo: Se se trămită ș’ună medică delegată de către direcțiunea sanitară. Secundo: D. ministru de resbelü se numescă pentru acestă anchetă dintre militarii aceia, carî au avută deja ocasiunea a se face cunoscuți prin fapte cari au dovedită că nu se temă de nici oă înrîurire în fața adevărului și a dreptății. Tertia. Cercetarea se se facă față ’ cu mulă măcară din apărătorii sătenilor, și, dacă se pare, se delege ensuși d. ministru doar-trei bărbați onorabili, carî se asiste ca din parte-i la facerea anchetei. Intr’altfelă, d. ministru scie din nainte că ancheta nu va fi de câtă......cea-a ce suntă tote anchetele acolo, unde domneste asolută gendarmulă. Deru voivod. ministru de interne se procedă astă-felă ? Deru, chiară dară voi, pute-va? Ne’ndoimă multă de voință ne’no i,vo ima și mai multă de putință. Gândă cine-va se’mtomolesce în arbitrariu, verde și voința și mai cu semn puința d’a eși. S’asceptămă însă ca d. ministru de interne se ne învingă, precum ă promite, prin fapte. Vomă i fericiți deosemene învingeri. LISTA de subscripțiune, spre a veni în ajutorul celora 300 sufle române din sătulă Tofalău, murindă de fume și frigă, aruncate din proprietățile lor pe drumuri de către baronilii ungurii Apor. Lista No. 7 a Administrațiunii ROMANULUI. Leî Par. D. Colonelă Crăsăturu 54 D-na Elena Pâcleni 54 FO1TIA ROMÂNULUI TEATRULU ROMANU Gringorie — D. Pancu. Mulți chlămațî, puțini aleși. Vedemü coriști arabe trănițî pe scenă; eî au unite la teatru cu ilusiunî mari în animă, legănați de visuri frumóse; éase anii grămădescu firile albe la perulülora și totuși, dé ea putemu lăuda ceva la dănșiî, este caragiulu ce au d’a se urca mereu pe scenă. Acula saréta pentru ânteia ora, și de mdală Că care simte că foculu sacru lumineza sufletulu lui. Acesta va deveni artistă, este difi, prin inspirările imaginațiunii ș’ale inirnea lui, perfecționăriled lipsescu. Acesta de pe urmă cuventü a trebuită se șilidică flă care cunosctoru nepărtenitoru, ve^ându pe d. Pancu debutând în Gringoire. Va deveni de sicura artistă, va onora scena română, dacă va avea buna voință d’a lucra și dacà va face puține silințe. Ince mai puține, pentru că Gringoire — In care joculu d-lui Pancu ne a descoperiții una adeverata artistă__în perspectivă,— este unul din rolurile cele mai grele ce esistă. Grefi, nu prin lungimea sea,calulu la d. Pancu ci chiarü prin greșierele autorului, prin și nici in stepănirea deseverșită a tulorii mistuațiunile contra naturei ce a pusu în piesa sea curiloru séle, — cea a ce este, după noi, ca su adeverit, cumü amu putea ’mpăca ca sulă d-sele,racterulu unui poet, care trăisee suplu Subiectul comidiei este acesta: unu rege care a spínduratu, tăiată, arsfi, Ludovico alu Xl-le, acesta tirană crudű, sfîșiată séu sugrumată 6000 de ómeni, și perfidă, anu necontenită de setea res bunăcu tóte aceste scrie satire contra regelui, ni, cu care măna ne nvinsă a dreptății contra curtesanilor, scî și totud’uă dată eterne 3q servi pentru a lovi de murle butremură de poftă, ca celă mai de pe urmă dalimulu, avea adesea nevoie d’a măguli burcerșetoră, la mirosulu fripturoî, primesce a gesia și poporulu. A.ésta ensé nudü opria muri, numai se mórá sătulii. Noi credému de locu d’a spensura pe burgesî și pe pocă, maî cu semn în piesele teatrale, auto- porți, Iată alătu de bucuroșii căzu și pe barută, pentru a place, trebuie se sesiască a fi zonî, și d’a nu tine promisiunile ce le chemaî naturale chiarü de cátu natura, décâ dese poporului în momente de strîmtorare ne este permisu a ne espiime asta-felu. Aurorele comedii Gringoire ia pasu< Altű-minlrele lipsesce ilusiunea, și cu densa doVicű alü XI le întrunii accesu de burgesuccesulu. Gringoire mănâncă și bea pénesie, carî ’i veniau adesea, din propria sea se ’mbetá și cu tóte aceste, fără ca cortina inspirare, căci nu era unulü din acei prin sa carjă, elu se trefisce în clone trei mi- dpi-cameleoni, pe rându poporarî séu anute, suptu ochii spectatoriloru. Unde esteristocrați, liberali séu ibolutistî, după cumu aci naturalulu ? Trebuie dorit de cea d’ănteiă putere, pentru unü artistă suntă acela cari’î incorjura. Regatulu negea pute ’m dătoru Simon Fournier ospetéza pe rege păca aceste violențe făcute naturii. Decă d. care se află bine în acesta casă burgesă Pancu era potruisit de marile dificultăți ale împreuna cu sora lui Fournier, spirituala acestui rolă, când e Ta alesă pentru a de Nola Angli și cu fiica negociătorului, fructuta, a avută în adevera pré mare lucre mósa visalare Luisa, dere la talentulu cu care l’a ’ndestrate na Regele vré se trămîră pe Fournier întruâ tura. Acesta rolă nu mgăduiti mediocritatea, ambasadă la negociatorii Flamandi, însă anicî în talentul• cea-a ce nu este deloc acesta nu pote pleca, căci mare în nimeni des nici insula scenei, tusă încredere pentru a o lăsa pe fiia lui Fila trebuie déja măritată. Însă ea s’o pune, nu póte se ’i placă nimeni, se iubescă pe nimnî, Fournier n’are parte de ambasadă. Una sgomoto s’aude în stradă, este podulü Gringoire care, murindă de fure, face âncă se ridă una grupă care ’10 inconjura. Regele vié se verjă p’acesta nebunii ; lui Fournier îi place acésta, déra Olivier, bărbierulu și spiritul aceiü reg aiți regelui, se opune. Cu tóte aceste Gringoire este adusă, ispitită prin mâncare și beutură de iscoditorulu de Olivier și siliții a recita Balada Spîndurațiloru, care este cea mai sângerânda satiră contra regelui. On vir ișî vede des prada atârnata d’uă cracă de arboe și regele spune că va spîndura pe vede casa apoi că este unu omu cutezătoră , în acelă poeta. Acesta, resemnată a muri, mănîncă sîmbată și se trijeșee, facêndu bilanțulu vieței séle, recapitulându visurile cele mai dulci ale vieței lui, și găsindu-se în regulă pentru a părăsi lumea. Gringoire este graciamensă c’uă condițune, décá va sei, în timpu d’uă oră, so placă Luise și s’o ié de nevastă. Sermanulü poeta n’are cea mai mică ilusiune, cu tóte aceste regele nu lasă singură cu Luisa, care este tocmai acea jună féla de care nefericitulű poeta viséza. Silită de ’ntrebările Luisei, poetul spune în fine cu mari silințe că regele vre s’o mărite după unii poetü. Dérü cine este acela poetu ? Gringoire găsesce cu totulu de prisosii a spune junei fete. La ce bunii! dice d. Pancu , adică pe romănesce, ce folosii! — Ce este unü poeta întrebă Luisa.— Atunci Gringoire se descopta șaretă misiunea poetului cu totă inspirarea unui sufletă poetică, nrre și nobilă. Juna feta se emotioneză și cade i n gemetiie: anima ’î este învinsă. Gringoire, cu fericirea în suflete, totu nu cu teza a spune că elu este acela poeta pe care regele îi destină. Regele se mi érce. Olivier se grăbesce d’a feri pe Gringoire la spe o fi urătore; acesta încă nu se opune; déra regele, răspundendă la 'ntrebările Luisei, îi spune că poetulă ce ’i destina este eosușî Gringoire. Luisa fericită, a găsită pe acela la care sufletulű iei aspira. Ea iubesc pe Guingóim, voies ce a dă lua de socri, și totulü ce termină cam comediele morale și nu povestesc cu sine. Pentru a scurta relațiunea, ama omisă totu ce nu era în raportă directă cu subiectul piesei; amă lăsată nemenționate chiar ü scena din cele mai frumóse. Se renimă acumă la esccitare. Mai ântâiu, locurgelul D. Dimitriade a creatü acesta rolă c’uă fericire rară. Corectă,