Romanulu, octombrie 1869 (Anul 13)
1869-10-23
ANUILORLU TREISPRE QEDELIA VOIESCE ȘI VEI PUTEA. Lei n. Lei pe anii.....p. capitală 48 p. distr. 58 pe șase luni « * 24 » 29 pe trei luni « « 12 « 15 peuă lună « « 5 « 6 Anii exemplari 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust Bucurescî. Se ’ncepemű prin a face cunoscuții una faptă mică, dară destulă de instructivă. Căți-va sătiani din comunele Ouca și Măcău aă venită enșiî la redacțiunea Romanului ș’aă spusă cele ce li s’a ’ntămplată. Mai multă ăncă. Ei aă depusă la redacțiune ună procesă verbale, cu data 29 Septembre, cu pecetea comunei, subscrisă de către autoritățile comunale, prin care arată suferințele ce au ’ndurată fisele comune și ’n care figureză numele a 22 din cei carii ADMINISTRAȚIUNEA IN PASAGIULU ROMANII; No. 1. - REDACȚIUNEA IN STRADA COLȚEA No. 42 Articlele trimise și nepublicate se voră arde. — Redactorii respundStorii EUGENIU CARADA.JOUI, 23 OCTOMBRE 1809 LUMIMÉZAJE ȘI VEI FI. Pentru abonamente, amuagiurî și reclame a se adresa in Bucuresci, la administrațiunea siariului In districte la corespondinții pariului prin poștă. La Paris la D. Darras-Halli grain rue de l’ancienne comedie No. 5. A NTJNSIt TRIX.E Linia de 30 litere................ 40 ban! Inserțiuni și reclame, linia.. . le!noul DEPEȘI TELEGRAFICE, (Serviciul privata ale Monitorului). (întârziată din causa intemperii în Austria). CONSTANTINOPOLE, 29 Octombre. — Imperatorele Austriei a sosită a dj. Sultanulu a mersă pe bordulă yachtului imperială, pentru a saluta pe Frantz-Joseph și a-lă conduce în palatul Dolma-Bacce. Capitala a fostă iluminată. MADRID, 28 Octombre. — Adunarea deputațiloră unionist! sa pronunciatu maî In unanimitate contra candidaturei ducelui de Genua. Tapete și alțî miniștri unionișt! ’§! vor da demisia dacă cortesii voră priimi pe ducele de Genua. MADRID, 29 Octombre. — In adunarea de aur a deputation progresist! și democrat, după o lungă discuție, în care Prima luată parte, 102 deputat aă votată pentru ducele de Genua și 2 pentru Manptensier. Se crede că ducele de Genua va obtne 166 voturi din cele 209 voturi monarhiste. MADRID, 30 Octombre. — Prim, respunnendü unei interpelări,Jice. Guvernul speră că peste curăDdă se va înceta starea de asediu. Acesta însă nu se póte îndeplini acumă fiindă că mai există încă trei bande insurecționale și că diferite cause suntă încă pendinte pe dinaintea consiliului de rebelă MADRID, 31 Octombre. — Insă intrunire privată a majorității, ducele de Genua a obținută 128 voturi contra 52. Mai mulți membrii lipseau. Se crede că ducele de Genua va obțină aprope 50 voturi. FLORENZA, 31 Octombre. — Parlamentală este convocată pentru 18 Noembre. PARIS, 31 Octombre. — „La Patrie“ (Zice că garda națională mobilă va fi conservată»; organisarea sea numai se va modifica. Ziarul „le Public“ dice. Alaltăieri, Imperatorulö a simțită ușoire dureri reumatismale, cari aă Încetată curendă. „Le Constitutionnel“ anundță că sănătatea principelui de Metternich este cu desăvârșire restabilită: reclamă ca jefuiți. In facia unoră asemene reclamări, depuse la redacțiune înscrisă, cu pecetea comunei, și subscrise, era pre permisă tăcerea unei redacțiuni? Negreșită că nu. Și cu tote aceste, ce făcurămă noi? Trimiserămă pe reclamanți la ună advocată și făcurămă mai multă de 15 zile, spre a da timpă miniștriloră se afle, se cerceteze și se se descopere adevărulű. Nu suntemă din aceia, carii pentru faptele unui individă înculpămă uă partită, nici ie miniștrii pentru faptele funcționarilor. Inculparea începe pentru noi atunci numai, căndă miniștrii nu voră se caute adevărul ă și se dea judecăței pe cele culpabile. Astfelă demii, chiară în facia unei amene reclamări, noi tăcurămă, și nu vorbirămă în sfârșită, de cată după ce vădurămă că, de la 24 Septembre — diua în care reclamanții spună că s’aă comisă acele crime — până a 19 Oct. nu s’aușlise vocea reclamanțiloră și nu se făcuse nici uă cercetare. Și cu tote aceste, cu tote că, chiară dec’amă fi fosta cei mai devotați amici politici ai guvernului, ne ară î fostă peste putință d’a pune mai multă delicateță și deferință întru împlinirea datoriei nóstre de publiciști, totuși guvernulă n’arătă în comunicatur ă scă că recunosce decerința ce avurămă, și nu ne mulțămesce de serviciulă ce-o făcurămă, denunțându-i în sfârșită reclamările a două comune. D. ministru de interne spune oficiale că, până a 19 Oct., căndă amă vorbită noi, n’a scrută nimică. Cumă deră nu mulțămesce redacțiunii unuiă dramă, care, după ce a avută delicatețea d’a tăcea 15—20 de filler, îlă pune în sfârșită în posițiune d’a cunosce crimele ce se impută administrațiunii din Argeșiă, d’a cerceta bine și dreptă ș’a descoperi adevĕrul, ori care ar fî, fiă elă cu reclamanții,îă elă cu administrațiunea ? Voiescă să nu domnii miniștrii se cunoscă adevărulă ? Decă elă le place, cum ancă vă dată, cândă mărturisescă ânșii că n’aă sclută nimică, de la 24 Septembre până la 19 Octombre, despre crimele de care membri Comunelor, Duca și Măcău deciară c’aă fostă bântuiți, crime care au făcută a se pustii lisele comune, cum miniștrii nu mulțămescă redacțiuniî căreia pasă în sfîrșită în posițiune d’a afla, d’a cerceta, d’a cunosce ș’a da dreptatea celui care va fi avéndu-o? Procedende întraltă felă, cumă nu vîrlă că dechiară eu cît că nu voră adevărulă? Avea ceva în acestă privință. Primirămă ieri spre serănă teegramă de la Pitești, subscrisă de d. Papadopolo, primarul Orașului și de ună altulă. Acea telegramă ne gratifică cu câte-va duzine de înjurături și acesta fiind o camă făcută cunoscută miniștrilor, reclamările sătianiloră din difele două comune. Cu unde scie primarele Orașului itescî, de suntă scă nu adevărate reclamările sătianilor. Măcăienî ? Cu ce dreptă intervine d-luî în acestă afacere și aperă pe administrație, în modulă, se vede, în care ea voiesce a fi aperată, adică prin imbagială Popa-Tache, Hamalu și Geambașu ? Acestă faptă îlă credemă aseminea instructivă și să denundămă, ăsândă diameloră guvernului a reproduce telegrama d-lui Papadopolo și tovărășia. Încă una fapta instructivii. La 5 Octombre ama făcută cunoscută cele ce ni s’au relatată că s’ară fi petrecută la 3 Octombre la Vitani, între ună Procurore, ună Judecătore de instrucțiune și țiganii, carii lucreză la Canalul Dâmboviței. D. Grigore Heliade, care a și foștii arestata «io d. judecătore de instrucțiune, a reclamată la locurile competințî. D’atunci au trecută 17 dile, și nu scimă ancă ce resultată au avută reclamările d-lui Heliade. Decă cise nu se pote sei ce face ustiia, aflară mă ieri ce face judecătorele acusată de d. Heliade. Acestă judecătore publică ieri în din rulă Presa ună articlu, pe care să subscrie: „judecătoră de instrucțiune, G. Demetrescu.“ In acestă articlu spune că: „La 2 Octombre, prefectura de Ilfovă a cerută a merge, câtă se va pute mai neamănată, procurorele, însoțită de d. judecătoră de instrucțiune, spre a constata faptele țiganilor, de la canalizarea Dâmboviței, între carii, autoritățile nici potii chiaru întră, oferindu prefectura totă d’uădată ș’ajutorulă forței publice, fără de care ori ce cercetare este imposibile, deórece țiganii de repetite ori s’aă opusă, prin violență în faptă autoritățiloru locale. “ Și mai la vale adauge. — Totă asta și eă, respunse Alva. Trăsurile séle îmi suntă fórte cunoscute, déra nu seă de unde, și de cândă. De mai multe ori în cursul ă serei, a ambii noștriî verjură căutătura străinului îndreptată asupra sorü. După sfîrșirea operei, ambii merseră la unu birtu. Era aprópe mieculă nopți, cându intrară acolo. Stepănul birtului era ânca descepta, și astăfelă ei cerură ceva de mâncare; până se ii se aducă bucatele, se puseră lasă mosdóva și incepură a juca domino. Ei jucaseră aprópe 10 minute cândă Alva din întâmplare ișî aruncă ochii în cealaltă cameră, unde vețju pe necunoscutul de la Operă se ajendă lasă mésa Puțină după acesta, birtașulă intră și se lise că bucatele suntă gata. După ce se așețiară la mésa, Alva trase pe birtașiă la parte și să întrebă cine e străinulă acela care se prefăcea că este adîncitu în citirea unui tjiariu , déru nici elă nu ’lă reduse pén’ în acé séra. „Uă mulțime de petițiuni ni se inmănară cu coprindere că viépa nu le maî este secură inaintea acestoră țigani, de suptă patronagială d-lui Gr. Heliade, carii i-a lipsită de tot,a produsulu muncei lorii pe acesta ariu.“ Și mai la vale : „Probabil e că uă apropiare a autorității administrative a pututu fii pre bine imposibile, în facia acestei horde de țigani, încuragiată în resistența loră, după arătările mai multoru sătiani, de chiară pater-familias alătoră d. Gr. Heliad. — Intre cei arestați era și îngrijitorulă menționată mai susö, dovedită deja ca autorul„ intelectuale ală delicteloră comise“. In ceea ce ne privesce pe noi d’a-dreptulu, e că uă frasă plină de claritate, de rațiune și de nobilitate, pe care o scrie și subscrie d. G. Demetrescu, cu titlu de „Judecătore de Instrucțiune“ : „Ijtazulü Romănah“, care aparține totalmente in regiunea neadeveririlor“.“ „Aparține totalmente în regiunea neadevĕrurilor““ !!! „Autorii intelectuale alii delictelorii comise“!!! Credem că, dup’acesta esamenu, cedete în publică judecătorele de instrucțiune, prin care dovedi și solința sea, și nepărtinirea sea, și chiaritatea cu care se esprime, și nobilitatea simțimintelor sele, d. ministru al justiției îlfi va numi îndată președinte de tribunale, péne se-lü potă numi prim-procurore de curte sau directore al ministerului. Esamenul este pe deplină convingătord și mulțămimă d-lui judecătore de instrucțiune ca binevoită a da în publică asemene strălucitore dovedi despre cum s’aleg acum judecătorii de instrucțiune și despre modul ă cu care eî s dă și voră a-și împlini marea și ’nalta loră funcțiune. Constatăndu-lă deră și, lăsândă că d. Gr. Heliade ș’ai soi aperători se respundă tutoră acestoră dechlarărî publice ale unui judecător de instrucțiune, ne vomă mărgini a mai releva în trecătă și pe scurtă două-trei linie ale capabilelui, învețatului, nobilelui și ne~ părtinitoriului judecătore de instrucțiune: „Autoritățile nici potă chiară întră în locul ă unde suntă țiganii“!!! „De repetite orî eî s’aă opusă prin violență, în faptă, autorități soră locale“ !!! „Mai mulți locuitori au fostă lipsiți de totă produsulă muncei soră pe acestă ană.“!!! Dură ce mai este uă autoritate, care declară „că nu pote nici întră între cățîva țigani“ ? Aciamă ajunsă? Și cătă de gravă este pentru societate acestă dechiarare, căndă ea se face de către prefectură județului Ilfovă, și se publică în diarne particulare de către ună judecătore de instrucțiune ? Și ce ne mai spune, totă în acestă articlu și totă acestă judecătoră? Că s’a dusă cu 25 pe dorobanți, și ’ndată acei lei și paralei de țigani fură învinși, bancă și bătuți și arestați, fără împotrivire. Cumă? De repețite ori acești țigani s’aă opusă prin violență, și prin violență în faptă, autoritățiloră, și autoritățile ș;au plecată capulă de frică? Derű, de este astăfelă, la ce pericle nu suntemă e spuși, cu asemenea autorități? Unde este logica cândă totă autoritățile ne spună că acești balauri fură învinși de 25 de dorobanți, și învinșî ca nisce mielușei? Cumă deră nu fură de ma î nainte învinși și puși la regulă? Cumă administrațiunea suferi violențele soră, în aptă, contra autorității? Cumă îi lăsă se prade atâta multă timpă, încâtă se lipsescă de productele muncei, pe măană întregă, sate întregi? Mărturimă că pen’acumă nimeni n’a atacată în acestă modă gravă administrațiunea țereî, nimeni n’a aretată atâtă de putern că a ce pericle suntemă toți espușî d’uă administrațiune atâtu de destrămată ș’atâtă de căzută, încâtă se lase pe nisce țigani se prade ani întregi, se sufere a fi bătută de țigani și se îndure totă, se nu putá învinge, pene ce n’avu recursă a Herculei ed. Demetrescu, care veni, veni și învinse balaurulă! Se însemnămă ș’acea frase, care arătă inteligința unui judecătore de instrucțiune, acelă sublimă: „autoră intelectuale ală delicteloră comise.“ Se subliniămă din noă ș-acelă cuvântă, prin care se caracterisă inteligința și nepărtinirea unui judecăore de instrucțiune: acelă nobile ș’aristocratică „ Pater familias“ și se sferșimă dicendai. Se trăiescî, d-le judecătore de instrucțiune, care ai solută se desemn! atâtă de bine uă situațiune! Se ve trăiescă, domni miniștrii, judecătorele, care ve demască atâtă de tare și aretă cu atâta solință, in FOITIA ROMÂNULUI CASTELULU NEGRU* 1) CAP. IX. UA ARETARE MISTERIOSA BriktulQ își descărcase conținerea lui, și fa încărcată, din nuoă cu Bahar și Cafea ca Cabotagiu, ieși apoi din portă spre a face locu altei corăbii. In sera urmatore, locotenentul Ottis întrebă pe Alva, daca voiesce a merge cu elă In portă, spre a visita Opera. Alva priimi cu plăcere, și astăfelă se duseră la Thetru. Intrară în acestă mare edificiu, și luară una din cele d’anteiű leje, fiindă că parterul era plină de soldați, cari aoi este presupusă că facă serviciul poliției, doru în realitate altă nimică decâtă se privescu la tote domnele. Când incepu piesa, soldații se retraseră, și cei ce aveau bilete 1) A vede „Românulă“ de la 11, 12, 13, 14, 15 16, 17 și 18 Octombre, se așeziară în staluri. După ce trecură jumătate de oră, Alva, care nu înțelegea nici ună cuvîntă din cee a ce ghiceau actorii, și care privea theatrul și demnele din lege zări în miijlocul parterului o fisonomie, care i era fórte cunoscuți Ele se intorse îndată către camaradul ă scă și ’î aretă pe acestă omă. — Ascepta, <jise elă , péna cândă ne va întorce facia; trebue se fiă cineva pe care ’să cunoscemű. — Totă în acelă momentă emulă interse facia. Elă avea ochii vii și semeți, ună peră lungă și negru ca abanosulă ii cădea pe umeri, și partea de josu a feeiei îi era încadrată întru o barba stufosă. Elă purtauă haină lungă subțire, care făcea încrețituri pe umeri, ținea uă lorgnetă de sedefu in mână. — Ce creții D-ta ? întrebă Alva pe con socială seă, după ce acesta se întorsese iéráși spre scenă. — Suntă și că de părere că l’amo vedjută vr’vă dată, dise Ottis, dérü unde nu potă se’mî amintescă. — Nu este nimicd. dise Ottis către Alva, cândă se retraseră în camera loră de culcare. Trebuie se ne fi încetatu asupra personei. —- Nu , respunse Alva , nume mcelă Amă vndută pe acestă omă în nișce împregiurări estraordinare, déru unde și cândă, nu pot se soiă, cu tóte acestea nu trebuie se ne mai muncimü capulă, căci mai este timpă. — Camera ce fu dată amiciloru era situată în stagiulă ală Il-lea, și avea ferestre spre uă vie. Pardosiala camerei era de cărămidi, forte curate și forte recorose. Paturile erau nișce simple plase, atârnate de tavană întocmai ca acelea ale matrodiloră, c’uă saltea de mușchiă de mare, și c’una covoră supțire. Aprópe uă jumătate duzină de asemeni paturi se aflau în cameră , dérii celelalte erau góle, Alva nu dormise nici uă dată întrună asemenea pată și trebui mai putére se se obicinuésca cu ele. Déju mișcarea leganatóre îi plăcu forte, și nu trecu multă, și adormi. Cândă însomnă făcea vouă mișcare, patulă se clătina, și elă visa că se află pe mare. I sa părea că se află pe BriktQ, și că valurile măreî din ce la ce se redicau mai susü, și aruncă corabia in cóce și acolo. Elă apucă catartură și ’n datk se schimbă scena. Se afla iéruși în Castelul Negru, șî dăcea bolnavă in pată. Lângă elu se aflau părintele să vitregă, Doctorele Starbit și Comisarulu Molite. — Trebuie se’să omonimă curendă, dise ManuJelă, căci a trăită destulă, d-tea doctorescu ce trebue se faci: fa’țî datoria. La aceste cuvinte, de brajm, și doctorulă comisarulă ’să apucă Starbul îi puse la gură sticla cu otravă mortale.— Josă cu elă, strigă Mandolu. Ii astupară gura; simi că se luptă din tóte puterile, ș’acesta ’lă făcuse se descepte. Celă d’ânteia găndă ală lui Alvaru d’a sări din patu cuse acésta ’î era peste putință. Mănile și piciurile ’î erau legate, și nu se putea mișca. Se incercă se stinge déru