Romanulu, octombrie 1869 (Anul 13)

1869-10-23

ANUILO­RLU TREI­SPRE­ QEDELIA VOIESCE ȘI VEI PUTEA. Lei n. Le­i pe anii.....p. capitală 48 p. distr. 58 pe șase luni « * 24 » 29 pe trei luni « « 12 « 15 pe­uă lună « « 5 « 6 Anii exemplari 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust Bucurescî. Se ’ncepemű prin a face cunos­cuții una faptă mică, dară destulă de instructivă. Căți-va sătiani din comunele Ou­ca și Măcău­ aă venită enșiî la re­­dacțiunea Romanului ș’aă spusă ce­le ce li s’a ’ntămplată. Mai multă ăncă. Ei aă depusă la redacțiune ună procesă verbale, cu data 29 Septembre, cu pecetea comunei, sub­scrisă de către autoritățile comuna­le, prin care arată suferințele ce au ’ndurată fisele comune și ’n care figureză numele a 22 din cei carii ADMINISTRAȚIUNEA IN PASAGIULU ROMANII; No. 1. - REDACȚIUNEA IN STRADA COLȚEA No. 42 Articlele trimise și nepublicate se voră arde. — Redactorii respundStorii EUGENIU CARADA.­JOUI, 23 OCTOMBRE 1809 LUMIMÉZA­JE ȘI VEI FI. Pentru abonamente, amuagiurî și reclame a se adresa in Bucuresci, la administra­­țiunea­­ siariului In districte la corespondinții pariului prin poștă. La Paris la D. Darras-Halli grain rue de l’ancienne comedie No. 5. A­ NTJNSIt TRIX.E Linia de 30 litere................ 40 ban! Inserțiuni și reclame, linia.. . le!noul DEPEȘI TELEGRAFICE, (Serviciul­ privata ale Monitorului). (întârziată din causa intemperii în Austria). CONSTANTINOPOLE, 29 Octombre. — Im­­peratorele Austriei a sosită a dj. Sultanulu a mersă pe bordulă yachtului imperială, pen­tru a saluta pe Frantz-Joseph și a-lă con­duce în palatul­ Dolma-Bacce. Capitala a fostă iluminată. MADRID, 2­8 Octombre. — Adunarea de­­putațiloră unionist! sa pronunciatu maî In u­­nanimitate contra candidaturei ducelui de Genua. Tapete și alț­î miniștri unionișt! ’§! vor­ da demisia dacă cortesii voră priimi pe ducele de Genua. MADRID, 29 Octombre. — In adunarea de au­r a deputation­ progresist! și demo­crat, după o­ lungă discuție, în care Prim­a luată parte, 102 deputat aă votată pen­tru ducele de Genua și 2 pentru Manpten­­sier. Se crede că ducele de Genua va ob­­tne 166 voturi din cele 209 voturi mo­­narh­iste. MADRID, 30 Octombre. — Prim, res­­punn­endü unei interpelări,­­Jice.­ Guvernul­ speră că peste curăDdă se va înceta starea de asediu. Acesta însă nu se póte îndeplini acumă fiindă că mai există încă trei bande insurecționale și că diferite cause suntă încă pendinte pe d­inaintea consiliului de re­belă MADRID, 31 Octombre. — In­să intru­nire privată a majorității, ducele de Genua a obținută 128 voturi contra 52. Mai mulți membrii lipseau. Se crede că ducele de Ge­nua va obțină aprope 50 voturi. FLORENZA, 31 Octombre. — Parlamen­tală este convocată pentru 18 Noembre. PARIS, 31 Octombre. — „La Patrie“ (Zice că garda națională mobilă va fi conservată»; organisarea sea numai se va modifica. Z­iarul­ „le Public“ dice. Alaltă­ieri, Im­­peratorulö a simțită ușoire dureri reumatis­male, cari aă Încetată curendă. „Le Constitutionnel“ anundță că sănăta­tea principelui de Metternich este cu desă­vârșire restabilită: reclamă ca jefuiți. In facia unoră asemene reclamări, depuse la redac­­țiune înscrisă, cu pecetea comunei, și subscrise, era pre permisă tăce­rea unei redacțiuni? Negreșită că nu. Și cu tote aceste, ce făcurămă noi? Trimiserămă pe reclamanți la ună advocată și făcurămă mai multă de 15 zile, spre a da timpă miniș­­triloră se afle, se cerceteze și se se descopere adevărulű. Nu suntemă din acei­a, carii pentru faptele unui individă înculpămă uă partită, nici ie miniștrii pentru faptele funcțio­­narilor­. Inculparea începe pentru noi atunci numai, căndă miniștrii nu voră se caute adevărul ă și se dea judecăței pe cele culpabile. Astf­­elă demii, chiară în facia unei a­­mene reclamări, noi tăcurămă, și nu vorbirămă în sfârșită, de cată după ce văd­urămă că, de la 24 Septem­bre — diua în care reclamanții spună că s’aă comisă acele crime — până a 19 Oct. nu s’aușlise vocea recla­­manțiloră și nu se făcuse nici uă cercetare. Și cu tote aceste, cu tote că, chiară dec’amă fi fosta cei mai devotați amici politici ai guvernului, ne ară­­ î fostă peste putință d’a pune mai multă delicateță și deferință întru împlinirea datoriei nóstre de publi­ciști, totuși guvernulă n’arătă în comunicatur ă scă că recunosce de­­cerința ce avurămă, și nu ne mul­­țămesce de serviciulă ce-o făcurămă, denunț­ându-i în sfârșită reclamă­rile a două comune. D. ministru de interne spune oficiale că, până a 19 Oct., căndă amă vorbită noi, n’a scrută nimică. Cumă deră nu mulțămesce redacțiunii unuiă dram­ă, care, după ce a avută delicatețea d’a tăcea 15—20 de filler, îlă pune în sfârșită în posițiune d’a cunosce crimele ce se impută administrațiu­­nii din Argeșiă, d’a cerceta bine și dreptă ș’a descoperi adevĕrul­, ori care ar fî, fiă elă cu reclamanții,­­îă elă cu administrațiunea ? Voiescă s­ă nu domnii miniștrii se cunoscă adevărulă ? Decă elă le place, cum ancă vă dată, cândă mărturisescă ânșii că n’aă sclută nimică, de la 24 Septembre până la 19 Octombre, despre crimele de care membri Comu­nelor, Duca și Măcău­ dec­iară c’aă fostă bântuiți, crime care au făcută a se pustii­­ lisele comune, cum mi­niștrii nu mulțămescă redacțiuniî că­rei­a pasă în sfîrșită în posițiune d’a afla, d’a cerceta, d’a cunosce ș’a da dreptatea celui care va fi a­­vén­du-o? Procedende întraltă felă, cumă nu vîrlă că dechiară eu cît că nu voră adevărulă? Avea ceva în acestă privință. Primirămă ieri spre seră­nă te­­egramă de la Pitești, subscrisă de d. Papadopolo, primarul­ Orașului și de ună altulă. Acea telegramă ne gratifică cu câte-va duzine de înjurături și acesta fiind o camă fă­cută cunoscută miniștrilor, recla­mările sătianiloră din difele două comune. Cu unde scie primarele Orașului itescî, de suntă scă nu adevărate reclamările sătianilor. Măcăienî ? Cu ce dreptă intervine d-luî în acestă afacere și aperă pe adminis­trație, în modulă, se vede, în care ea voiesce a fi aperată, adică prin imbagială Popa-Tache, Hamalu și Geambașu ? Acestă faptă îlă credemă asemi­­nea instructivă și­ să denund­ămă, ăsândă diam­eloră guvernului a re­produce telegrama d-lui Papadopolo și tovărășia. Încă una fapta instructivii. La 5 Octombre ama făcută cu­noscută cele ce ni s’au relatată că s’ară fi petrecută la 3 Octombre la Vitani, între ună Procurore, ună Judecătore de instrucțiune și țiga­nii, carii lucreză la Canalul­ Dâm­boviței. D. Grigore Heliade, care a și foștii arestata «io d. judecătore de instrucțiune, a reclamată la locurile competințî. D’atunci au trecută 17 dile, și nu scimă ancă ce resultată au avută reclamările d-lui Heliade. Decă cise nu se pote sei ce face usti­ia, aflară mă ieri ce face jude­cătorele acusată de d. Heliade. A­­cestă judecătore publică ieri în din r­ulă Presa ună articlu, pe care să subscrie: „judecătoră de instrucți­une, G. Demetrescu.“ In acestă articlu spune că: „La 2 Octombre, prefectura de Ilfovă a cerută a merge, câtă se va pute mai nea­­mănată, procurorele, însoțită de d. judecă­toră de instrucțiune, spre a constata faptele țiganilor, de la canalizarea Dâm­boviței, în­tre carii, autoritățile nici potii chiaru întră, oferindu prefectura totă d’uădată ș’a­­jutorulă forței publice, fără de care ori ce cercetare este imposibile, de­óre­ce țiganii de repetite ori s’aă opusă, prin violență în faptă autoritățiloru locale. “ Și mai la vale adauge. — Totă asta și eă, respunse Alva. Tră­surile séle îmi suntă fórte cunoscute, déra nu se­ă de unde, și de cândă. De mai multe ori în cursul ă serei, a amb­ii noștriî verjură căutătura străinului îndreptată asupra sorü. După sfîrșirea operei, ambii merseră la unu birtu. Era aprópe miec­ulă nopți, cându intrară acolo. Stepănul­ birtului era ânca descepta, și astă­felă ei cerură ce­va de mâncare; până se ii se aducă bucatele, se puseră la­să mosdóva și incepură a juca domino. Ei jucaseră aprópe 10 minute cândă Alva din întâmplare ișî aruncă ochii în cea­l­altă cameră, unde vețju pe necunos­cutul de la Operă se ajendă la­să mésa Puțină după acesta, birtașulă intră și se­­ lise că bucatele suntă gata. După ce se a­șețiară la mésa, Alva trase pe birtașiă la parte și­­ să întrebă cine e străinulă acela care se prefăcea că este adîncitu în citirea unui tjiariu , déru nici elă nu ’lă reduse pén’ în acé séra. „Uă mulțime de petițiuni ni se inmănară cu coprindere că viépa nu le maî este se­­cură i­naintea acestoră țigani, de suptă pa­­tronagială d-lui Gr. Heliade, carii i-a lip­sită de tot,a produsulu muncei lorii pe acesta ariu.“ Și mai la vale : „Probabil e că uă apropiare a autorității administrative a pututu fii pre bine imposi­bile, în facia acestei horde de țigani, încu­­ragiată în resistența loră, după arătările mai multoru sătiani, de chiară pater-familias ală­toră d. Gr. Heliad. — Intre cei arestați era și îngrijitorulă menționată mai susö, dovedită deja ca autorul„ intelectuale ală delicteloră comise“. In cee­a ce ne privesce pe noi d’a-dreptulu, e că uă frasă plină de claritate, de rațiune și de nobilitate, pe care o scrie și subscrie d. G. Demetrescu, cu titlu de „Judecătore de Instrucțiune“ : „Ijtazulü Romănah“, care aparține to­talmente in regiunea neadeveririlor“.“ „Aparține totalmente în regiunea neadevĕrurilor““ !!! „Autorii intelectuale alii delicte­­lorii comise“!!! Credem­ că, dup’acesta esamenu, ce­dete în publică judecătorele de instrucțiune, prin care dovedi și solința sea, și nepărtinirea sea, și chiaritatea cu care se esprime, și nobilitatea simțimintelor­ sele, d. ministru al­ justiției îlfi va numi îndată președinte de tribunale, péne se-lü potă numi prim-procurore de curte sau directore al­ ministerului. Esamenul­ este pe deplină con­­vingătord și mulțămimă d-lui ju­decătore de instrucțiune ca bine­voită a da în publică asemene strălu­­citore dovedi despre cum s’aleg acum judecătorii de instrucțiune și despre modul ă cu care eî s d­ă și voră a-și împlini marea și ’nalta loră func­țiune. Constatăndu-lă deră și, lă­­sândă că d. Gr. Heliade ș’ai soi aperători se respundă tutoră aces­­toră dechlarărî publice ale unui ju­decător­ de instrucțiune, ne vomă mărgini a mai releva în trecătă și pe scurtă două-trei linie ale capa­­bilel­ui, învețatului, nobilelui și ne~ părtinitoriului judecătore de in­strucțiune: „Autoritățile nici potă chiară în­tră în locul ă unde suntă țiganii“!!! „De repetite orî eî s’aă opusă prin violență, în faptă, autorități soră locale“ !!! „Mai mulți locuitori au fostă lip­siți de totă produsulă muncei soră pe acestă ană.“!!! Dură ce­­­ mai este uă autoritate, care dec­lară „că nu pote nici în­tră între cățî­va țigani“ ? Aci­amă ajunsă? Și cătă de gravă este pen­tru societate acestă dechiarare, căndă ea se face de către prefectură ju­dețului Ilfovă, și se publică în diarne particulare de către ună judecătore de instrucțiune ? Și ce ne mai spune, totă în a­­cestă articlu și totă acestă judecă­toră? Că s’a dusă cu 25 pe dorobanți, și ’ndată acei lei și paralei de ți­gani fură învinși, ba­­ncă și bă­tuți și arestați, fără împotrivire. Cumă? De repețite ori acești ți­gani s’aă opusă prin violență, și prin violență în faptă, autoritățiloră, și autoritățile ș;au plecată capulă de frică? Derű, de este astă­felă, la ce pericle nu suntemă e spuși, cu ase­menea autorități? Unde este logica cândă totă au­toritățile ne spună că acești balauri fură învinși de 25 de dorobanți, și învinșî ca nisce mielușei? Cumă deră nu fură de ma î nainte învinși și puși la regulă? Cumă adminis­trațiunea suferi violențele soră, în aptă, contra autorității? Cumă îi lă­să se prade atâta multă timpă, în­câtă se lipsescă de productele mun­cei, pe m­ă­ană întregă, sate în­tregi? Mărturimă că pen’acumă ni­meni n’a atacată în acestă modă gravă administrațiunea țereî, ni­meni n’a aretată atâtă de putern că a ce pericle suntemă toți espușî d’uă administrațiune atâtu de des­trămată ș’atâtă de căzută, în­câtă se lase pe nisce țigani se prade ani întregi, se sufere a fi bătută de țigani și se îndure totă, se nu putá învinge, pene ce n’avu recursă a Herculei ed. Demetrescu, care ve­ni, veni și învinse balaurulă! Se însemnămă ș’acea frase, care arătă inteligința unui judecătore de instrucțiune, acelă sublimă: „autoră intelectuale ală delicteloră comise.“ Se subliniămă din noă ș-acelă cu­vântă, prin care se caracterisă inte­ligința și nepărtinirea unui judecă­­ore de instrucțiune: acelă nobile ș’aristocratică „ Pater­ familias“ și se sferșimă dicendai. Se trăiescî, d-le judecătore de in­strucțiune, care ai solută se desemn! atâtă de bine uă situațiune! Se ve trăiescă, domni miniștrii, judecătorele, care ve demască atâtă de tare și aretă cu atâta solință, in­ FOITIA ROMÂNULUI CASTELULU NEGRU* 1) CAP. IX. UA ARETARE MISTERIOS­A BriktulQ își descărcase conținerea lui, și fa încărcată, din nuoă cu Bahar și Cafea ca Cabotagiu, ieși apoi din portă spre a face locu altei corăbii. In sera urmatore, locote­­nentul­ Ottis întrebă pe Alva, daca voiesce a merge cu elă In portă, spre a visita O­­pera. Alva priimi cu plăcere, și astă­felă se duseră la Thetru. Intrară în acestă mare edificiu, și luară una din cele d’anteiű leje, fiindă că parterul­ era plină de soldați, ca­ri aoi este presupusă că facă serviciul­ po­liției, doru în realitate altă nimică de­câtă se privescu la tote domnele. Când incepu piesa, soldații se retraseră, și cei ce aveau bilete 1) A vede „Românulă“ de la 11, 12, 13, 14, 15 16, 17 și 18 Octombre, se așeziară în staluri. După ce trecu­ră ju­mătate de oră, Alva, care nu înțelegea nici ună cuvîntă din cee­ a ce ghiceau actorii, și care privea theatrul­ și demnele din lege zări în miijlocul­ parterului o fisonomie, care i era fórte cunoscuți Ele se intorse îndată către camaradul ă scă și ’î aretă pe acestă omă. — Ascepta, <jise elă , péna cândă ne va întorce facia; trebue se fiă cine­va pe care ’să cunoscemű. — Totă în acelă mo­mentă emulă interse facia. Elă avea ochii vii și semeți, ună peră lungă și negru ca abanosulă ii cădea pe umeri, și partea de josu a feeiei îi era încadrată întru o barba stufosă. Elă purta­uă haină lungă subțire, care făcea încrețituri pe umeri, ținea uă lorgnetă de sedefu in mână. — Ce creții D-ta ? întrebă Alva pe con socială seă, după ce acesta se întorsese iéráși spre scenă. — Suntă și că de părere că l’amo ve­djută vr’vă dată, dise Ottis, dérü unde nu potă se’mî amintescă. — Nu este nimicd. dise Ottis către Alva, cândă se retraseră în camera loră de cul­care. Trebuie se ne fi încetatu asupra per­­sonei. —- Nu , respunse Alva , nu­me mcelă Amă vnd­ută pe acestă omă în nișce împre­giurări estraordinare, déru unde și cândă, nu po­t se soiă, cu tóte acestea nu trebuie se ne mai muncimü capulă, căci mai este timpă. — Camera ce fu dată amiciloru era si­tuată în stagiulă ală Il-lea, și avea ferestre spre uă vie. Pardosiala camerei era de că­­rămidi, forte curate și forte recorose. Paturile erau nișce simple plase, atârnate de tavană întocmai ca acelea ale matrodiloră, c’uă saltea de mușchiă de mare, și c’una covoră supțire. Aprópe uă jumătate duzină de asemeni paturi se aflau în cameră , dérii cele­l­alte erau góle, Alva nu dormise nici uă dată întrună asemenea pată și trebui mai putére se se obicinuésca cu ele. Déju mișcarea leganatóre îi plăcu forte, și nu trecu multă, și adormi. Cândă în­somnă făcea vouă mișcare, patulă se clătina, și elă visa că se află pe mare. I sa părea că se află pe BriktQ, și că valurile măreî din ce la ce se redicau mai susü, și arunc­ă co­rabia in cóce și acolo. Elă apucă catartură și ’n datk se schimbă scena. Se afla iéruși în Castelul­ Negru, șî d­ăcea bolnavă in pată. Lângă elu se aflau părintele s­ă vitregă, Doctorele Starbit și Comisarulu Molite. — Trebuie se’să omonimă curendă, dise ManuJelă, căci a trăită destulă, d-tea doc­tore­scu­ ce trebue se faci: fa’țî datoria. La aceste cuvinte, de brajm, și doctorulă comisarulă ’să apucă Starbul îi puse la gură sticla cu otravă mortale.— Josă cu elă, strigă Mandolu. Ii astupară gura; sim­­i că se luptă din tóte puterile, ș’a­­cesta ’lă făcu­se se descepte. Celă d’ânteia găndă ală lui Alva­ru d’a sări din patu­ cuse acésta ’î era peste pu­tință. Mănile și piciurile ’î erau legate, și nu se putea mișca. Se incercă se stinge déru

Next