Romanulu, noiembrie 1869 (Anul 13)

1869-11-08

ROMANTILU 8 NOEMBRE 1869. 88 rirea d’a mi lăsa ca prin momele imorale concesionarii se veneze capitalurile supscriitorilorii, se profite trecimi de ani de dobânda capitalisata a acestora capitaluri, far’a da nici uă dobândă supscriitoriloru. Dacă membrii municipalității muau voita seusese de dreptulu ce le da convențiunea, decă „comuna înțelegere“ au esplicat-o d-lorit în a se ințelege cu concesionarii pentru a sploata pe supscriitori, acesta nu póte fi delocü atribuită clauseloru convențiunii, — cari de alta-mintrele totu de d-lorit s’aă întocmită, — ci numai și numai nevoiei ce au avută d’a regula interese, cari potă fi ale oricui, déri numai ale comunei, adică ale orașiului nu suntă. Frumuseția este, că avocatură d-lui Grünzweig se silesce din tote puterile a demonstra că lotăria nu este lotăriă. Mai ântâiă, vorbindă în privința lipsei de dobândi la obligațiunil că ce ne povestesce, punându-și întrebările:— „Lipsa acestei dobândi nu schimbă natura operațiunii? N’o transformă din împrumută în lotăriă?“ Mai întâi, nu este anevoie d’a respunde că transformarea nu este „din împrumută în lotăriă,“ ci din împrumută cu prime în împrumutălo tărie. Pentru a respunde la ’ntrebările ce ’și pune, d. Grădiștanu susține că cuvântul de obligațiune nu atrage după sine ideia de dobândă. „Este adeverată, dire d-sea, că o limbagiulă comerciale de ordinară obligațiunile prin oposițiune cu acțiunile, producă dobânșii, pe căndă acestea producă dividende, deră nu mai puțină adeverată este că potă fi obligațiuni și fără dobândi, anume se potă emite și s’aă emisă chiară în țară obligațiuni de împrumută fără dobândă, probă împrumutură națională de 30 milione“ pi Fără se susținemă că cuvântul de obligațiune atrage neapărată după sine ideia de dobândă, vomă constata numai că ânsuși d. Grădiștenu arată că de ordinară obligațiunile producă dobândi. Ș vomă spune apoi că mă împrumută națională nu se pote compara cu nici uă altă operațiune financiară. Și cu tóte că d. Grădiștenu nu ’nțelegate că trebuiescă ore care sacrificie pentru interesul generale, totuși este neapărată se scie că ună împrumută națională se cere mai multă ca ună sacrificiu din partea țerei, de cată ca uă afacere ce se ofere capitalurilor particulare, prin urmare se pune totădeuna cea mai mare simplicitate în emiterea obligațiunilor și acestui împrumută. Cu tóte aceste, căndă n’amă cunosce pe d. Grădiștenu ne amă mira de cutezarea ce avu d’a face uă comparare între împrumutură națională și lotăria d-sele. E că ce zice apelulă prin care ministrulu de financie, d. Mavroghenii, îndemnă pe Romănîa supscrie: „Obligațiunile se plătescă de către stată în cursă de trei ani, prin trei secțiuni egali etc. „Prin acestă disposițiune d’a primi 100 în locu de 80 cea dată, împrumutatorulă realisă vă dobânda destul de profitabile pe ană, osebită de marele avantagiă d’a putea întrebuința, conformă art. 9 și 11, fiecare secțiune în plată de imposite pe deplina lor valore, cu șase luni nainte de scadință, ceea ce măresce încă beneficială împrumutătorului.“ Suntemă departe d’a lăuda modulă emisiunii obligațiunilor acestui împrumută, dară aci nu este cestiunea. Gestiunea este că împrumutulă fiindă națională, și numai pe trei ani, nu era atăta de neecitabile d’a nu se pune să dobândă fissa ci d’a se prevedea uă diferință în plusa de 20 la °0 care se ță loci de dobândă. Se se facă totu astafelü și cu obligațiunile lotăriei comunale, se se transforme diferința de cursu în dobândă și vomi vedea că aceste anuă dobândă, aprópe nulă, pe căndru obligațiunile împrumutului națională portă să dobândă de 20 la °0 pentru cele plătite în anulă ântâiă, de 11. 80 la °/C pentru cele plătite în anul ăală douile și de 7. 772 la °/C pentru cele plătite în anul ală treile;acă dară că obligațiunile împrumutului națională, afară de folosulă ce daă d’a se servi cu dânsele ca bani, producă âncăuă dobândă sigură în mijlociă de 13. 17 la °/0 pe căndă obligațiunile cari iesă în anulă de pe urmă la lotăria dumitale, d-le Grădiștene, producă uă dobândă de 0,0035 la °/0, adică uă a treia parte de bană la suta de franci. Plăceți compararea dumitale ? Bine suntă astea ? Mai cauți se justifici păcatele dumitale prin greșialele altor-a ? Cătă despre eșaptitatea calculelor, oricine scie calcula o pate verifica. Urmăndă a demonstra că rotăria nu este lotăriă, avocatul d-lui Grünzweig se antrebă: „Ce însemnară cuvântulă lotărie ?“ Apoi respunde: „Deschideți, domniloră, dicționarul academiei, și veți vedea că loteria este, în specială, ună jocă de norocă ușutată de unele guverne și în care sup Scriitorii ’Și riscă MISA, CAPITALULLI pentru perspectiva d’a realisa uă câștigă oarecare, asta încâtă după academia franceză, care, speră, ne póte servi de autoritate, caracteruli constitutivă ală lotăriei resultă din risculă ce se face cu mila, cu capitalulu.“ Pentru uă cestiune curată financiariă, d. Grădiștanu n’a găsită nimică mai nemerită de consultată de cătă ună dicționară philologică . Acesta camă semănă cu vorba romănască „nu am suită întru năpări se mănâncă mere.“ 1 „Lotăria este mă jocă la noroci ■ —acesta cată s’o spuie chiară mălft ( dicționară philologică —în care super scriitorii iși riscă misa, capitalulă.“ă Adică că” dată ce cineva pune și pe nu câștigă, misa, capitalulă scă rep ? măne perdută. Nici uă dată nu s’a P 1 afirmată mă neadevâră mai cum 1tezătură. Cu tóte aceste d. Grădiș- 1 tânu, mai învocăndă âncă vă datăU " autoritatea financiară a academiei pe francese, afirmă că „caracterulă cons ptitutivă ală lotăriei resultă din risc acută ce se face cu capitalului Dâră 8 o ore de ce, d-le Grădiștene, mai con- pr [UNK]sultată ună dicționară de economiăp a politică; acesta era celă puțină lo- b logică și totă atâtă de lesne pentru dumniata? 1 a In fine, făcuși ce făcuși șiți re-le gula și interesele cu philologia și cu a academia francese; dară cumă reamăne cu realitatea, cu operațiunile financiarie cari circulă în toată lumea? Ce faci cu lotăria credită din Austria, la care nu numai că nu se perde capitalulă, dară încă se ieși uă mică dobândă, în totă casulă mai mare decâtă acea ce ar părea că resultă din sporulă de 1,50 fr. la obligațiunile lotăriei dumitale. Ce faci, d-le Grădiștene, și ce se mai alege de academiculă dumitale argumentă , în facia lotărieloră împrumută ale guvernului austriacă, trecute tóte pe lista cursului suptă numele de lotărie de la 1839, de la 1854, de la 1860, de la 1864, cu obligațiuni de la 100 pînă la 500 de fiorini, ;i neper<jându nici uă dată capitalulă pusă? Ce faci în fine cu tóte celelalte lotării la cari nu se perde capitalulă, preumă lotăria nouă ungurască, cele de la Francfort, de la Milano — moștenire austriacă —• cari tóte suntă instituite de la origine calotării și trecute suptn acestü nume pe lista de cursuri? Pățit-o-aî și cu acestă argumentă, d-le Grădiștene ? Bine este se te agați penă și de academia franceză și totă astă-feră se le nemeresci? Remăne dură bine constatată că, în starea actuale a operațiunilor financiarie, lotăriă nu este numai aceaa unde se perde capitalul, ci mai cu sumă acele operațiuni în care supscriitorulă perde în totală stă în parte dobânda capitalizată a capitalului sef. După numerosele exemple ce amă dată, acestă adevară nu mai pote fi pusă în nici un >ndouală. Singură d. Grădiște nu este capabile se calcă altă-felu, pentru a nu se recunosce ânsuși călcătoră de lege, și părtașă , jăfuirea supscriitorilor. Avocatură d-lui Grünzweig s’apucă și de calcule. Aci este în adevară sublimă. Compararea cu împrumutură națională și invocarea autorității academiei francese, sunt ă glume pe lângă frumusețea calculelor d-sale. Acestea ânsă le vomă vedea în numârulă viitoră; pentru adi, abundința materiei, care ne umple colanele, conspiră în favorea d-lui Grădiștanu. Emilia Gostinescu. D-lui redactare ală fiarului ROMANULU Domnule redactare, Corespondința de Iași aiarului Românulu, care se silește a Întreține publicul« cu cele ce se petrece in fosta Capitală a Moldavieĭ, semnalându mai multe abusuri ale Casierului generalü de acolo, va pustii chiaru pe D-vó^trá in posițiune a ve pronunța categorică contra lui, Iași Inteligintele corespondințe găsește că ii tóte mergu ca pe rotile, — spre me servi de uă espresiune populară Muntenă — acolo legea este lege, petru justiție Administrațiunea fórte reală și egală; scule, cu desăvirșire producatóre ; lucrările publice nu mai lasă nimicü de dorită; acolo gheșerii nu se facă ; acolo totă populațiunea, fine, trăește ca ln sinula lui Abraam, de e ce reulü ce băntue acela pre fericită așă și Districtu s’a concentratu totu l ssierulü generalü , care a absorbită în zsâna sea și numai pentru sine, tótu furia rominului corespondințe. Acesu monstru Casieru este sub-scrisulu , ■le Redactore, mu amă norocirea se fiu cu scutu de D-vóstrá și, pentru că numele eu de familie nu are sigiliulu, care face inoscutu publicului și chiară pe mulți abuzî din societatea Română, socotescu de ttorie se me facu singurii cunoscuta C- itre și cititoriloru corespondenți ai Românului, ca astafelu, punându-me singuri , index, se potu atrage sau respinge după lorita acusările și incriminările ce mi se juca cu atâta dărui.II. Suntu fiü alü Poporului: lata titlulu mea e familie, mai mulți ani amu servită Terei i ramura financiară, éra dreptulu meü âșligato. Nici unu alta merita nu mai amü, ăei pe celü mai frumosu și mu de prețuite cela alü onorabilității, nu ’iu mai posidü. Corespondintele anonimu alü fiului Românulă mi l’a ardicatu cu mare dibăcie, — si cu tóte acestea prin mărturisirea sin arii comiterii fapteloru ce mi se impută, șotü ași avè dreptulü a cere in favore’m ilocvența bibliei, care ordonă a ierta du 7le ori câte 7; déca însă voiă isbuti a spui aera calomnia, ș’a ve proba inocința mea, atunci D-vostră și cititorii corespondințiî Românului ’mi veți permite se reintru in posesiunea și celui alü treilea alü mea merită onorabilitatea, și cu toții împreună vom ruga ca societatea se fie indulginte cătr anonimulü corespondințe și se’i aplice si preceptele sfinte: de 70 de ori câte șapte nu însă pentru motivul că „nu știe a face“ pentru că știe, și încă forte bine. D-le Redactare, și onorabili cititori ai Corespondinței Românului, mai ’nainte de a intra la refutarea , puncta cu punctü, a acusărilor, ce mi se aduce de anonimau la corespondinte, permiteți’mî se ve spunü că suntö Românii Munténi și că din nenorocire iu asti Tera Română, care se guvernă printr’uă charta, cea mai liberală din Europa, suntö localități, unde legea n’a pătrunsă incă, in totă maestatea ei, unde inprejurărî fise politice prevaliseza asupra formelorii și prescripțiunilor ei. Omenii politici pate sa aibă cuvinte a admite una atare sisteme ; ea tace, nefiinde competinte. Omenii de lege vor susțină că acesta nu este legale; — eu nu susțiă că nu au dreptate, pentru că sunte datorii. in funcțiunea mea, , a Line compun de lege și de ordine instructive; ei carii suntu afară din aceste imprejurări, potți face auto-felu! Nu vorbescu de Iași. Elu, care a avutüonorea d’a fi Capitala unei Țeri, locuitorii lui suntü espresiunea inteliginței, prin urmare de acesta orașă nu pote fi vorba aci. — Amü voitu numai a lua ca punctu de plecare afirmarea _ "ce făcui , că suntu in România localități unde legea se predomnește prin politică . Acestea <zise și lăsate la liberulü Dvestre ! studiu, vin la acuzările ce mi se aduse de I Corespondința Românului. „1. Cu tóte reclamațiunile și denunțătu rile ce s’ au făcutu în contra mea. D. 5 l „Ministru a remasă impasibile.“ Numitu Casieru generalü la Iași, străină i de acelü locu, amu cautatu seme orientezu; resultatulu a fostu c’amu găsită la 12 milióne remășițe și alte sume considerabile, delapidați de diferiți comptable. Registre albe, rolurile asemenea, arhiva svirîită, compturi nepredate și in fine cea mai complectă desordine. In aceste remășițe figurau datorii la patente, imposite fonciare, arende, chirii, etc., la persone până la care nu pătrunsese încă legislațiunea țerei. Amu dreptu ăafirma acesta , deorece nu se respinsese a nici una banu. — Amu urmărită, în marginile legai, cu tota rigorea ceruta de ea. *** daca credeți că astă mesură, din partea î'celora urmăriți merită a’mî atrage recomandări către Șefulu meu , sunteți liberi. Eü asigură că anonimulu corespondinte are 8,dreptate, cându dice vagu..... că amu fostu denuncială D-lui Ministru ca abusătură și etc., și credu că bine a făcută și D-nu Ministru de n’a pusă temeiu pe dânsele, cându are raporturile mele anteriore, de starea de jale în care se aflau finanțele Districtului Iași și căndă știa cu ce rigóre urmariamu, fără considerațiune, pe toți ca pe unului. Ve v.țî pronunța D-vostră, D-le Redactore și onor. cititorî ai Corespondinței Românului, asupra acestui punctu de actusare, eu credă că amu arelata ceea ce trebuia se aréta. 2. Că caută de interesele mele proprii măi multă decâtă de cele generali ale districtului. Nu amü nici uă altă ocupare in Iași, nie, antreprenori, nici speculantă, nici macelare nici posesoră de moșii, nici . . . nici . . in fine nimica ... Ba da , amâ uă ocupațiune personală. de a Împlini banii fiscului, care are mare nevoia de dânșii și am mare interesă personală, de a Împlini de torțele Statului, și prin urmare de a beneficia și ea, în marginile legii, de remisa ei venită m.e. Anonimul corspondinte dar are dreptă a me acuza de interesă personală, dérà d-vóstro, d-le redactors, dora dvóstrá, d-lorü cititori ai corespondenții Românului, face-mi veți uâ crimă din acesta ? sau veți striga cu mine: "Să masca, d-le corespondinte ! 3. Se face că s’a plânsă mulți că se comită nedreptâțire in solvirea mandatelor. Se póte..............de patru ori mai mare este chiartidla In acelă districtu de câtă încasările. Cine crede că in asemenea posițiune va putea pune mâna In focă că nu ară comite nici uă nedreptate, se merga casieră la Iași. Ea mărturisască că nu suntă in stare, pentru că totă celă care nu va putea fi plătită la timpă, va reclama, și cu dreptă cuvântă, precumă și totă celă plătită va fi gata a ’mi da brevetă de celă mai ilustru financiară și integru. Eă nu voiă accepta nici una, nici alta ; améndouă suntă nemeritate; dérü voiă asigura camă făcută totă ce se póte face, ca se plătescă pe cei mai mici, cerându mai la urmă, fără voia mea, pe cei care aveau mandate scumptate, și care, contra legii, mi le aduceau ca bani. Refusul onora ca aceștia, și chiară contra apostolilorü d-luî prefectu, care, afara din orice lege, Îmi ordona regularea plăților, negreșită că ’mi atrăgia reclamări, ba chiar oficiale, déru susține că d. ministru bine a făcută de nu a ținută comptă de dânsele și a observată fórte aspru d-lui prefectu că sa amestică in totă ce nu dă privesce. Dĕru d-vóstră, d-le redactore, și d-vóstru, onor, lectori aî Românului, acuzamă-vețî, cândă vomu adăoga că d. prefectu a refulatu chiară mandatele sculei militare, pompierilor și dorobanților, avisate de d. ministru de finance, ordonându jefuirea de ală 2-lea și alț 3-lea ordină? 4. Denunțările procurorelui (presupunere:) Vei]t asta este asta, aci este mai gravă: aci este procurorele la mijlocă. D. Marcu a avutü1 mandate de salariu ca copiată alți comitatului permaninte, neplătindu-i se justa, lașa fiice elu, și mai nainte de finele lunii, au scumptată mandatele sale. ’Mi a trimisă două epistole prin care ’mi cere 36 galbeni costumü scompturiloru sale, și cu invitare ca trămițendu’î banii in trei zine se nu spui nimenuî, după aceia primescu și o a treia scrisóre anonimă, prin care mé amenință cu perderea vieții, de a voia mai continua urmăririle de rigore; aceste epistole le-amu dată procurorelui și i-amu cerutü a face cele legale. Procurorul o face ale sele. Marcu arată că banii li cere pentru că eă suntă datorii se plătescă scumpturile făcute de elfi, și procurorele rude, și închiăiă roctisitorulü seü. Culpa mea este, daca justiția chiara nu place anonimului corespondințe, și culpa mea se fie, déca nu potu eai plăti scumpturile făcute, din causă că s'au grăbita a lua bani de la alții mai nainte de finele lunei, pe căndă I mandatele puterii erau Încă eliberate de comitatii, declară că, déca acesta este uă crimă, suntü gata a ’mi lua penalitatea, déru totă d’uă dată acesta se servo de normă pentru toți care scompteza mandate, și pentru toți casiării. Justiția, d-le redactore și onor, cititori, au făcută ceia ce au crestura legală, d-vóstiră faceți ceia ce este și dreptu, și ’mi dați J voiă sa reintru in posesiunea onorei mele. 5. Amu fostă casieră și la Brăila și j dată judecății. Și acesta este așa, dérü calomniatorii, ne avéndu patrie, ei furmecă in totu locuia. MA calomnia, nu va sodică a condamna.pre I cumva condamna nu va sedică a ierta și vi- i ce versa. Eu, se vede, că amu peri de lupui.1 Déru justiția jurațiloră, Înaintea cărora ama Mfostă trimisă, în urma unora calomnii, totăl așa de infame ca și cele actuale, pronunțăndu-se in favorea mea, precumü Sară pro?jnunța asupra celora actuale, justiția. Înaintea caria suntü gata a apărea, ori in cemndiimentă, acea justiție juridică și onorabile, , Idecariu are trecere Înaintea corespondenței lui Iașană, au avutu respectulu ei Înaintea ministerului Brătianu, care mi-au dată v ilegală satisfacere, numindu-me casiera la NemțO, ajunde cu aceașî persaveranță în urmăriri, ne scruțând să ni î chiarü pe unulți din membrii actualului cabinet, amü meritată increderea ii d-lui ministru actuală și m'a rugata a mersun ge in Iași pentru interesul serviciului. D. corespondinte vrea ca calomnia se fie patentată și justiția salvalore, desprețuită. Dorü d-v., cititori ai corespondinței ieșene, de ce opiniune sunteți ? 6. Despre garanțiă că nu o amu. Nu este adeverată, In ceea ce mă privesce. Am fostă casieră și strămutată. Garanția de la Neamță, complectată pentru județul Iași, stă in ministeră. Ministerulrespunde de neesactitatea și nesorcibilitatea ei, alți amatori de postură acesta potă da garanție materială mare, forte mare, că amă dată pe cea cerută. Judece cca in dreptă. 7. Amă respinsă pe pensionari. Amă respinsă nu numai pe pensionari, ci și pe alții, pentru curentă că: „nu’să bani,* cei respinșî, amă declarată mai susă, că aă drept a se plânge, precumă cei plătiți aci, dreptă a se lăuda. Se vede că m amă putută face astă felă. Cine pote face mai bine, va merita mai multă, d-YoStră, cititori iubiți, caro