Romanulu, ianuarie 1870 (Anul 14)
1870-01-26
78 ROMANULUI.ANUARIU 1870 amu făcutu-o ânsă cu meschinăria mojicéscá, pe cândă d-vóstră, ca beisadele, boiări mari sau slugi de boiari mari, ați cheltuitu cu mărinimia boieréscá. Me scusă, d-le ministre, din scăpare de condeianiei că nu puteți nega, căci ați dovedită prin tote faptele d-stră că nu sunteți d’aceia cari mărturisescă adevĕrulu, realitatea ânsă va vorbi în loculu d-vóstra, și nu realitatea bilanțelor, d-le scu asoră mele, nici chiar și a alora învățatului și nepărtinitoriului d. Iepurianu, ci realitatea care va resulta din mandatele supscrise de noi și acele supscrise de d-stră. Dérü încă vă dată, se nu încurcamu cestiunile; ori cine va fi causa golurilorü din vistieriă, din nenorocire totu contribuabilii nu se le plătescă și de aceaa ai fostă nevoită se vii cu cereri de contribuțiune noue. Am credută că este dreptă se începi de la vii, considerându-le ca cele mai prospere, ca cele mai susceptibili d’a fi șterse, fără a se stârpi. Acesta este un apreciare pe care nu crede c’o voră împărtăși mulți. In ce privește însă modul așezării noului imposită, recunoscă că, în proiectul a d-tébelă este consecințe cu principiulă ce domnesce în impositură fondiară alăcereî, este așezată pe venită nu <TCC că acesta este modulă celă mai raționale, din contra;dică numai c’ai avută bunură simță d’a nu crea pentru vii uă legislațiune de imposită basată pe ună principiu cu totulă diferită de acela ală impositului proprietății în genere. Daca același bună simplă ar fi predomnită și la economia, adică la disposițiunile de aplicațiune ale acestui proiect, n’aveam de câtă se mă înclină, d’aș să fi admisă, se înțelege, că trebuia se se stapună viile. * ' # t ^ ' saî fostă corectă, în ce privesce aplicarea lui ai aretată că-ți lipsesce cea mai mică noțiune de economia unei vii, căci întraltă felă mai fi dispusă ca se se ia de normă a venitului fiăcărei vise, venitulă de mitjllocă ală celoră trei ani din urmă. Mai întâiă climă o se constateze venitulă unei vii ? O se-mi respunCili că te vei servi cu registrele, sau contractele. Nu te întrebă câți proprietari țină registre de veniturile și chieltuelele viei loru, derű te voiă întreba că țî suntă în stare se le ță, căci suntă sute de mii de țeranî proprietari de vin, cari nici nu scă carte? Ceva mai multă. Cari ’ți suntă mijlocele d’a prețui veracitatea registreloră ? căci déca se scie cu aproximațiune câtă póte costa în fie*oare ană aratură, sem’natura, seceratura, séu săpatură și culesulă unui pogonă de lucru în~tr’uă localitate; nimică însă nu e mai nedeterminată decâtă costulă muncei unui pogonă de viă. In timpii cândă munca nu era cerută, cândă era prin urmare deprețuită, viele proprietarilor mai avuți se lucrau cu pogonari și se putea constata chieltuelele;de cândă însă munca a devenită mai scumpă, cultura vielară prin pogonarea încetată și înceteza cu mare răperȚciune. Oâ altă rațiune care a dusă la acestat resultată este, pe lângă scumperea muncei, și aceaa că s’a dovedită că cultura prin pogonari este defectuosă pentru prosperitatea viei. Așia derii, pogonarii înlăturați, nimenea nu póte se-ți spusă câți omeni intră de la plivitură unui pogonă, cad de la ună pogonă la celă d alăturea cu dânsulă este mare deosebire, de la că septemănă la cealaltă intra îndouiți lucrători; ș’apoi nu pote cineva se plivescă cândă vré, anteți pentru că nu póte băga pe ori cine în viiă, ală douile pentru că aci se opăreșce, aci se scutură. Totă asta se póte face pentru totă lucrulă viței. Pe urmă este cineva cu totulă la direcțiunea lucrătoriloră, căci décá îî zoresce, la ori care lucru, póte nu numai se strice viia în rodulu seu déru chiarü se smintescá vița în esistința sea. Me scusă, d-le ministru, decă-țî dedeiă aceste două trei deslușiri, numai și numai ca se-ți arătă, pe d’uă parte în ce inestricabile lucrare ai fi pusă pe aginții fiscali însărcinați cu constatarea, pe de alta la câtă arbitrariă, la ce bună plăcere a aginților fiscali, ar fi expusă pe bieții proprietari, mai cu osebire în timpul alegerilor. Câtă pentru constatarea veniturilor, după contracte, ar fi uă ficțiune, căci lauă miie de vii nu se găsesce una arendată, și cauza este tocmai fiindă că arendași ulă nu póte se-și dea sema de venitură curată ce ar pute se dea uă viiă, și proprietarii înși, în genere, nu se potă determina a le arenda, căci scă câtă de delicată și complicată este munca viței, câtă inteligință, »periniță și solicitudine reclamă ea. Aceste însușiri, mai dese ori, nu le pote ave de câtă proprietarulă, care este împinsă mai multă de gustură, de plăcerile ce procură posesiunea unei vite de câtă de perspectiva câștigului. Acestă adevără ți-lă esprimea din inimă de Opran, cândă combătea impositură propusă. Din aceste puține cuvinte speră că team încredințată și d-ta d-le ministru, că proiectulă d-le era neesecutabile. Boierii cei vechi, cu tote că erau boiări mari, nu se credeau și cu capete pre mari, și d’acea, de și aveaă multe defecte, cândă Sfî Ș a^“.8 Aur&Aan; chiamăă din districtă boiări mai mojici cari sclau se ínvertescu carnele plugului și se consultaă cu dânșii. Dacă și d-vostra ați fi procesă cu dânșii în materie cari ve suntă cu totul străine, mați fi căzută în atâte erori și nu ați fi presintată lucrări cari se dovedască completa d-vostră neșciința economică. Sevenimți acuma la proiectulă d-lui Marghilomană, căci acela are se apese pe grumazii proprietarilor de vii. Acestă proiectă așeza ună imposită anuale de două lei nouă pe pogonilă de vite, fie viia în ori ce localitate, fie în ori - ce condițiunt. Caracterul lui de vit principals^ este arbitrar uniformitate. In acesta elă ar ©tă mare asemenare cu capitațiunea de origine tartară : fiacare pogonă de vite trebuie se plătescă douîlei nouî aradă Sultanului care nu i se taie capulă Iți aduci aminte, d-le Golescule, că acunci căudă erai se intri in ministerulu nostru, ca ministru de finance, adică cu câteva zile înainte da face parte din ministerul actuale, amai atinsă împreună multe cestiuni financiare și între altele și pe aceia a impositului fondiară; amîndoi amă fostă d-acordă că trebue transformată în imposită pe renta pământului. Inchipuiesce-ți derű terarea mea căndă te am văzută că adopți principiile economice ale d-lui l Marghilomană. Déca ai aruncată pe vii araciü, d’atâta de capă adică de pogonă, cine mé asecură că cele klte proprietăți oră se fiu tratate întraltă modă, cândă vei modifica impositură folojiască ? Din contra totă mé face se credă că am căutată numai se încerci terîmulă, se credeți mă președinte, altraminte cumă aștă pute crede că mă omă destată ca d-ta, ar fi violată cele mai elementari © principie ale ecomiei politice, pentru că resursă ia mică ca aceia ce are se’ți proem impositul viitoră? Am însă ci violată principiile cele mai elentaice ale economiei politice, ci, afară din țera turcescă, în niciiă altă țară nu s’ar pute cere de lană pogonă de viță situată, de esențu, pe Topologă totă aceiași dar de pogonă ca la celă ‘ in dealult Drăgășianiloră. Te întrebă ani ce aî voită se impui? Rentanră a pământului numai, séu, de odată cu dînsa, și venitulă capitaliui băgată de proprietară în soldarea pământului, adică în clădiri sădiri, muncă anuale și altele? Insulă nu póte fi celă din urmă, ăci cumă aș puté, mesurăndă viia jogonesce, se constatezi, nu venită, ci chiar valorea capitalului băgat în pământă pentru splontarea? Nu, negreșită, ești destulă de iteliginte ca se presupusă cai avut absurda ideii d’a măsura două valri de natură deosebite cu una și aceiași măsură și voită dar i se impui numai renta pămîntului adică prețulă închinării unui polonă de pămîntă. In acestă casă, se întrebă eră șî după ce normă ai impusă douî lei nouî pe pogonă Impositulă fondariă este 4 la sută din întregulă venită ală unei proprietăți, adică din venitulă tutilară capitaleloră capitaleloră mișcitore și nemișcătore ce se află pe acea proprietate; asta déja impositulă de dnoi lei nouî de pogonă ar fi ce a se presupune că renta, adică închinarea unul pogonă de pământ, pe care este sădită vită, ar fi de 50 lei nouî. Presupunere absurdă, căci cele mai bune locuri din lunci, chiar locurile de grădinărie, nu se închirieză cu acestă preță, și locurile de pe caste pe unde, suntă de obicinuit,n oautrc Eu »e poiu închina nu cu 10 lei nouî. Pe ce derű, încă vă dată, am basată calculele d-tele? Câteva cuvinte ce au jisit, respunejândă domnului Oprand, parcară indica ideia d-tele. Aî <asă că pogonulă de viță se vinde mai scumpă de câtă pogonulă de muncă, că se vinde 50 de galbeni. Așa este,în delula Drăgășianiloră și în delula Celă mare s’aă vândură unele vii chiaru cu una sută galbeni pogonulă. Ce conclusiune ânsă aî voită se tragi d’aci ? Că pământulă susceptibile de cultura viei are în România acestă valore ? Nu, căci chiar alegea d-tele, printru o contradicțiune nespusă, impune numai 50 de bani pogorilă de pământă nesădit situată lângă viiă. Nu te mai întrebă aci prin ce inadvertință ai întinsă impositură viteloră și asupra celorălalte sădiri, séö chiar crânguri ce voră fi lipite de vită, căci d’așî intra în discnsiunea acestei anomalii, ară trebui se atingă multe alte cestiuni și mîară trebui pentru acesta colone nenumărate; me marginescu a constata că d-ta însuți declari că nu pogonilă de pământă susceptibile d’a fi sădită cu vită, ci pogorilă sădită valoreză, în pieță de mijlocă, după disantele, 50 de galbeni. Din acestă disposițiune amü putu trage conclusiunea că ai vrută se impui și venitulă capitalului băgată în pământă pentru ca se se creeze viia; ensa ama văzută din alte disposițiuni ale legii ca acesta nu este esactu. Cumă vei fi, domnule ministre, nici uă dată nu s’a putută aplica mai bine decâtă la legea d-tele, vorba populară : e că popa, nu e popa. Se uitămă ânsă tóte aceste contradicțiuni și se admitemă, pentru ună minută, că deși nu puteai se mesuri cu cotula tate aceste valori, sau mai bine venituri, imposibulă d-tele este totuși pe venită. Te întrebă atunci dacă ună capitală de 50 de galbeni băgați întrună pogonă de vită pute se da ună venită netă de 50 lei nouă, adică maî 10 la sută? Țâra intrâgă îți va respunde că nu, țera întrâgă îți va respunde că nimică mai nesecută și mai eventuale decâtă venitură viței, și că, prin urmare, în tóte cazurile, impositulă d-tele este nu numai contraria înfloririi industriei vinicole, de mâncă și nedreptă, căci este neproporționată, întrună modă monstruosu, în comparare cu impositură fontȚamă. Credă, domnule ministru, o’a mai continua ar fi a obosi de prisasă nu numai pe d-tea dérü și pe cititori, cari negreșită că S’aă convinsă de defectuositatea legii d-le numai de la prima ei citire. Imî Dermită ânsă până a nu sfârși a respunde la ună argumentă de care negreșită o se te servesc contra criticelor mele. O se Țel: „Care este impositulă ce nu póte fi criticată? Care lege de impositu n’o se aibă neajunsurile téle în aplicațiune? Nimenea până acumă n’a găsită patra filosofare a impositelor, adică miijloce de evaluare atâtui de exacte încâtă se nu se jicnescá proporționalitatea ce trebuie se esistă între imposite, pentru ca fiecare se nu plătască mai multă de câtă altulă ?“ Asta este, domnule ministru, nimică asolută în ce atinge viața nostră politic, sociale, etc. căci, omulă eră ânsuși nefiindă asolută, ori ce ține de dânsulă, ori ce decurge de la dânsulă nu póte fi asolută, perfectă. Le scimit tóte acestea, domnule ministru, d’aceea și noi nu-ți ceremu perfecțiunea; cea-a ce ceremă este se nu ne dați leg! cari se revolte bunulă simtă, ci be Iuan a« poia se ne puse în esecutare, fără a se viola tóte principiile acceptate deja de societățile civilisate, fără a se sfarama interese legitime pe cari sunteți chramați chiar și a le protege. I. C. Bratianu. ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința de la 26 Ianuarie. După aprobarea gumariului și citirea comunicatelorü aflatere la birou, D. priTiu-ministr citesce mesagiulu prin care se natuliza proiectul de lege pentru una credită de 4048 lei, er.d. ministru de finanțe pentru proiectul de bugete generale ale Statului. Se precede la votarea pensiunei d-e Elena Milicescu, remasă din ședința președinte, și nu se adoptă, fiind 29 bita albe pentru, contra 41 negre. D. Focșa cere a se pune la ordinea ijileî bugetele. D. Cuță Niculescu cere explicărî de ce s’a intercalată la ordinea (Jieî interpelarea d-lui George Britianu și cere a se da prioritate proiectului de lege pentru căile ferate. D primu-i ministru respunde că este la ordinea d-lui G. Brătianu. D. George Bratianu, luândd cuvântule spre a -șî desvolta interpelarea d-sele : — se dea d. prime-ministru explicărî asupra motiveloru retragerii succesive de la ministeru a d-lui Cretzescu, Boerescu și acume a d-lui Cogălnicenu; se spuie care sunte apreționte d sele asupra armoniei ce arü trebui se esiste intre puterea representativa, perturbată și gravö compromisă prin neînțelegerea ce a esistat el și esistă In sînuld cabinetuli în dice că n’are intențîune de a pune obstacole guvernului, ci, în fața râteeirei ce se urmeza, se ’i se permită a nu mai cocoloși adevĕrulu : înaintea intereseloru mari nu e pasiune, nu e rătăcire. Când al regimulu representativii se falsifică, nu este timpulu d’a se îmbrăca cu haina machiavelor mulțî: se facemü ca constituția se nu fie uă etichetă, ci o realitate. Trebuie se înlăturame tóte pasiunile, tóte preoupările personale, ca se nu se mai prelungesc, o asemenea stare de lucruri. Déca sistemulű representative! n’a esistate, e timpule ca se ’la vedeme esistânde, e timpulö se spunem că vremu regimuri represintative și se spunem e d-lui primö-ministru, nu mai scima de d-ta, care schimbi și puí cumu vrei miniștrii. La discusiunea respunsului la adresa tronului s’a facutu profetu d-sea, și nimeni nu a ascultatu. S’a Jist că e armonie perfectă între miniștrii, d-lui n’o credea și acumö vede că avea dreptate. Trece unu ore care timpü ș’un ministru se schimbă, trece una timpo și se ’ntroducú doi miniștrii, cari nu ereau din Cameră, ci douî vechi prefacți care au facute alegerile ; era dérit, că di. primuministru este autoritară, impune camerei pe cine vrea, era nu pe cine vrea Camera. D. primă ministru a venitü și -i a respunsű la interpelarea d-sele de mai nainte că se atacă drepturile dinastiei, care are dreptă a numi miniștrii. Trece unu óre care tmpu și d. Boerescu se duce, d. Cogălnici nu se duce. . . Pentru ce ? Care sunt motivele ? Spusule ați cele puțină la convorbiri particulare? Nu. Meritați deja majoritatea acestei Camere așa de simpatică ? Camera e blofată, căci ea e tratată ca pusă sub tutelă. D. ministru președinte face din Cameră un corp de ■nregistrare, vine numai cu proiecte de legi și cu credite ; pare că nu ’i e data a sei ce se face 'n sferele nalte politice. D-sea n’a fostu partisana alü guvernului, care de la meeputü nu represintă nici pe liberali, nici pe aristocrați, nici o partită. D. primu-ministru a mărturisitQ ca e o adunare de mai multe nuanțe și că, de va face apelă la țară, ea nu va aproba, va încuviința apropiarea acestor nuanțe diferite, care au declarații că au se J se ocupe mai multă de administrare decâtü de politica. Făcut a éase una apelă la alegători ? Nu. Nu s’au mai societate a spune care e sentimentul a țereî. Din apropriarea acelor nuanțe ease a resultat are armonia? Nu. Probă e chiar compunerea camerei ș’a comisiunelorü ei. D’aci remănerea lucrurilorü înapoi, d’aci imposibilitatea d’a lucra. Deosebitele elemente ale cabinetului erau susținute una de omeni din Muntenia pentru d. Boerescu, una partea inteliginței pentru d. Grecescu, una din Moldova a d-lui Cogâlnicenu. Ei bine, acești miniștrii se retragă și d. ministru președinte, in locu d’a se adresa leală la cameră, în loc d’așî depune demisiunea î n fața camerei, care î ar fi dată din majoritatea sea pe cei alți colegi, d. președinte ale consiliului a tăcută, a suferit ne’nțelegerile, desarmonia, ș’acumă vine și spune c’a numite pe d. Cantacuzino ministru de justiție, care n’a scrut nimica pene majunulă numirea. Etă ună ministru improvisată pe care camera trebuie, e silită se să sufere. Ce mai represintă acesta cabinetă? Elementulu conservatorii. Déri camera acesta represintă ca are elementulă conservatoră ? Nu. Ea e compusă din profesori, proprietari, literați etc., elementulă liberale, și d. ministru va vede singură că cabînetul ă n’are esistință. La legea poliției drumuriloră, unde se ieaă brațiele țereî și se daă companieloră străine, re vomă areta — dice d. Bratianu— că diferimu de opinieie d-vóstre politice. Nu mai vorbescă de bugetă, unde instrucția noi o vremă largă, î ntinsă, comercială înflorită, pe căndă d-vóstia din contra, nijci legea drumurilor, nici bugetele nu se voră da acestui cabinetă, care, prin d. Ghica, a susținută ataculă proprietății cu ocasiunea unei legii. Nu e mai bine a pune la timpă ce știuministeriale? Nu e mai bine a se determina posițiunea ori prin votură de neîncredere or prin disolvere? D. președinte al consiliului scie că țara nu este conservatore, se facă apelă la ea se vom a 1 dă țera ună contingență conservatoră ? D. Prim- ministru ce vrea ? A câștiga timpul nici se disolve camera nici se se retragă. Asta e bună in diplomație, dara în politică, că asemenea stare e forte periculosa. Credeți are, d-nii miniștrii, că va pute