Romanulu, ianuarie 1870 (Anul 14)

1870-01-26

78 ROMANULU­I.ANUARIU 1870 amu făcutu-o ânsă cu meschinăria mojicéscá, pe cândă d-vóstră, ca beisadele, boiări mari sau slugi de boiari mari, ați cheltuitu cu mări­nimia boieréscá. Me scusă, d-le ministre, din scă­pare de condeia­­niei că nu pu­teți nega, căci ați dovedită prin tote faptele d-stră că nu sunteți d’a­­ceia cari mărturisescă adevĕrulu, realitatea ânsă va vorbi în loculu d-vóstra, și nu realitatea bilanțelor, d-le scu asoră mele, nici chiar și a alora învățatului și nepărtinitoriului d. Iepurianu, ci realitatea care va resulta din mandatele supscrise de noi și acele supscrise de d-stră. Dérü încă vă dată, se nu încur­­camu cestiunile; ori­ cine va fi causa golurilorü din vistieriă, din nenoro­cire totu contribuabilii nu se le plă­­tescă și de acea­a ai fostă nevoită se vii cu cereri de contribuțiune noue. Am credută că este dreptă se în­cepi de la vii, considerându-le ca cele mai prospere, ca cele mai sus­ceptibili d’a fi șterse, fără a se stârpi. Acesta este un apreciare pe care nu crede c’o voră împărtăși mulți. In ce privește însă modul­ așezării nou­lui imposită, recunoscă că, în proiec­­tul a d-téb­­elă este consecințe cu prin­­cipiulă ce domnesce în impositură fondiară ală­cereî, este așezată pe venită­ nu <TCC că acesta este mo­dulă celă mai raționale, din contra;­dică numai c’ai avută bunură simță d’a nu crea pentru vii uă legisla­­țiune de imposită basată pe ună principiu cu totulă diferită de acela ală impositului proprietății în genere. Daca același bună simplă ar fi pre­­domnită și la economia, adică la disposițiunile de aplicațiune ale a­­cestui proiect­, n’aveam de câtă se mă înclină, d’aș să fi admisă, se înțe­lege, că trebuia se se stapună viile. * ' # t ^ ' s­­­aî fostă corectă, în ce privesce apli­carea lui ai aretată că-­ți lipsesce cea mai mică noțiune de economia unei vii, căci întraltă­ felă mai fi dispusă ca se se ia de normă a ve­nitului fiă­cărei vise, venitulă de mitjllocă ală celoră trei ani din ur­mă. Mai întâiă climă o se consta­­teze venitulă unei vii ? O se-mi res­­punCili că te vei servi cu registrele, sau contractele. Nu te întrebă câți proprietari țină registre de venitu­rile și chieltuelele viei loru, derű te voiă întreba că țî suntă în stare se le ț­ă, căci suntă sute de mii de țeranî proprietari de vin­, cari nici nu sc­ă carte? Ceva mai multă. Cari ’ți suntă mijlocele d’a prețui veracitatea registreloră ? căci déca se scie cu aproximațiune câtă póte costa în fie*oare ană aratură, sem’­­natura, seceratura, séu săpatură și culesulă unui pogonă de lucru în~­tr’uă localitate; nimică însă nu e mai nedeterminată de­câtă costulă muncei unui pogonă de viă. In timpii cândă munca nu era cerută, cândă era prin urmare deprețuită, viele proprietarilor­ mai avuți se lucrau cu pogonari și se putea cons­tata chieltuelele;de cândă însă munca a devenită mai scumpă, cultura vie­­lară prin pogonare­a încetată și în­­ceteza cu mare răperȚciune. Oâ altă rațiune care a dusă la acestat resultată este, pe lângă scumperea muncei, și acea­a că s’a dovedită că cultura prin pogonari este de­­fectuosă pentru prosperitatea viei. Așia derii, pogon­arii înlăturați, ni­menea nu póte se-­­ți spusă câți omeni intră d­­e­ la plivitură unui po­gonă, cad de la ună pogonă la celă d alăturea cu dânsulă este ma­re deosebire, de la că septemănă la cea­laltă intra îndouiți lucrători; ș’apoi nu pote cine­va se plivescă cândă vré, anteți pentru că nu póte băga pe ori cine în viiă, ală doui­­le pentru că aci se opăreșce, aci se scutură. Totă asta se póte face pentru totă lucrulă viței. Pe urmă este cine­va cu totulă la direcțiunea lucrătoriloră, căci décá îî zoresce, la ori care lucru, póte nu numai se strice viia în rodulu seu déru chiarü se smintescá vița în esistin­­ța sea. Me scusă, d-le ministru, decă-țî dedeiă aceste două trei deslușiri, nu­mai și numai ca se-ți arătă, pe d’uă parte în ce inestricabile lucrare ai fi pusă pe aginții fiscali însărci­nați cu constatarea, pe de alta la câtă arbitrariă, la ce bună plăcere a aginților­ fiscali, ar fi expusă pe bieții proprietari, mai cu osebire în timpul­ alegerilor­. Câtă pentru constatarea veni­­­turilor, după contracte, ar fi uă ficțiune, căci la­uă miie de vii nu se găsesce una arendată, și cauza este tocmai fiindă că arendași ulă nu póte se-și dea sema de venitură curată ce ar pute se dea uă viiă, și proprietarii înși­, în genere, nu se potă determina a le arenda, căci sc­ă câtă de delicată și complicată este mun­ca viței, câtă inteligință, »periniță și solicitudine reclamă ea. Aceste însușiri, mai dese ori, nu le po­te ave de câtă proprietarulă, care este împinsă mai multă de gustură, de plăcerile ce procură posesiunea unei vite de câtă de perspectiva câștigului. Acestă adevără ți-lă es­­primea din inimă de Opran, cândă combătea impositură propusă. Din aceste puține cuvinte speră că team încredințată și d-ta d-le ministru, că proiectulă d-le era ne­esecutabile. Boierii cei vechi, cu tote că erau boiări mari, nu se credeau și cu­ capete pre mari, și d’acea, de­ și aveaă multe defecte, cândă Sfî Ș a^“.8 Aur&Aan; chiamăă din districtă boiări mai mojici cari sclau se ínvertescu car­nele plugului și se consultaă cu dânșii. Dacă și d-vostra ați fi procesă cu dânșii în materie cari ve suntă cu totul­ străine, mați fi căzută în atâte erori și nu ați fi presintată lucrări cari se dovedască completa d-vostră neșciința economică. Sevenimți acuma la proiectulă d-lui Marghilomană, căci acela are se apese pe grumazii proprietari­­lor­ de vii. Acestă proiectă așeza ună imposită anuale de două lei nouă pe pogonilă de vite, fie viia în ori ce localitate, fie în ori - ce condițiunt. Caracterul­ lui de vit prin­cipals^ este arbitrar uniformitate. In acesta elă ar ©­tă mare aseme­­nare cu capitațiunea de origine tar­tară : fia­care pogonă de vite tre­buie se plătescă douîlei nouî ara­­d­ă Sultanului care nu i se taie capulă Iți aduci aminte, d-le Golescule, că acunci căudă erai se intri in ministerulu nostru, ca ministru de finance, adică cu câte­va zile îna­inte da face parte din ministerul­ actuale, amai atinsă împreună mul­te cestiuni financiare și între altele și pe aceia a impositului fondiară; amîndoi amă fostă d-acordă că tre­­bue transformată în imposită pe renta pământului. Inchipuiesce-ți derű terarea mea căndă te am vă­zută că adopți prin­ci­piile econo­mice ale d-lui l Marghilomană. Déca ai aruncată pe vii araciü, d’atâta de capă adică de pogonă, cine mé asecură că cele klte pro­prietăți oră se fiu tratate întraltă modă, cândă vei modifica imposi­tură folojiască ? Din contra totă mé face se credă că am căutată numai se încerci terîmulă, se credeți m­ă pre­ședinte, altraminte cumă aștă pute crede că m­ă omă de­stată ca d-ta, ar fi violată cele mai elementari © principie ale ecomiei politice, pen­tru că resursă ia mică ca aceia ce are se’ți proem impositul viitoră? Am însă ci violată principii­­le cele mai elentaice ale econo­miei politice, ci, afară din țera turcescă, în niciiă altă țară nu s’ar pute cere de la­nă pogonă de viță situată, de esențu, pe Topologă totă aceiași dar de pogonă ca la celă ‘ in dealult Drăgășianiloră. Te întrebă ani ce aî voită se impui? Renta­nră a pământului numai, séu, de odată cu dînsa, și venitulă capitaliui băgată de pro­prietară în soldarea pământului, adică în clădiri sădiri, muncă a­­nuale și altele? Insulă nu póte fi celă din urmă, ăci cumă aș puté, mesurăndă viia jogonesce, se con­­statezi, nu veni­tă, ci chiar­ valorea capitalului băgat în pământă pen­tru splontarea­­? Nu, negreșită, ești destulă de iteliginte ca se pre­­supusă cai avut absurda ideii d’a măsura două valri de natură deo­sebite cu una și aceiași măsură și voită dar i se impui numai renta pămîntului adică prețulă în­chinării unui polonă de pămîntă. In acestă casă, se întrebă eră șî du­pă ce normă ai impusă douî lei nouî pe pogonă­­ Impositulă fon­­­dariă este 4 la sută din întregulă venită ală unei proprietăți, adică din venitulă tutilară capitaleloră capitaleloră mișcitore și nemișcătore ce se află pe acea proprietate; asta déja impositulă de dnoi lei nouî de pogonă ar fi ce a se presupu­ne că renta, adică închinarea unul pogonă de pământ, pe care este sădită vită, ar fi de 50 lei nouî. Presupunere absurdă, căci cele mai bune locuri din lunci, chiar­ locu­rile de grădinărie, nu se închirieză cu acestă preță, și locurile de pe caste pe unde, suntă de obicinuit,n­ oautrc Eu »e poiu închina nu­ cu 10 lei nouî. Pe ce derű, încă vă dată, am basată calculele d-tele? Câte­va cuvinte ce au­­ jisit, respunejândă domnului Oprand, parcară indica ideia d-tele. Aî <asă că pogonulă de viță se vinde mai scumpă de câtă pogonulă de muncă, că se vinde 50 de galbeni. Așa este,în delula Drăgășianiloră și în delula Celă mare s’aă vândură unele vii chiaru cu una sută galbeni pogo­nulă. Ce conclusiune ânsă aî vo­ită se tragi d’aci ? Că pământulă susceptibile de cultura viei are în România acestă valore ? Nu, căci chiar a­legea d-tele, printru o con­­tradicțiune nespusă, impune numai 50 de bani pogorilă de pământă ne­sădit situată lângă viiă. Nu te mai întrebă aci prin ce inadvertință ai în­tinsă impositură viteloră și asupra celoră­lalte sădiri, séö chiar­ crân­guri ce voră fi lipite de vită, căci d’așî intra în discnsiunea acestei a­­nomalii, ară trebui se atingă multe alte cestiuni și mî­ară trebui pen­tru acesta colone nenumărate; me marginescu a constata că d-ta în­suți declari că nu pogonilă de pă­mântă susceptibile d’a fi sădită cu vită, ci pogorilă sădită valoreză, în pieță de mi­jlocă, după disa­n­­tele, 50 de galbeni. Din acestă dis­­posițiune amü putu trage conclu­­siunea că ai vrută se impui și ve­nitulă capitalului băgată în pă­mântă pentru ca se se creeze viia; ensa ama văzută din alte disposi­­țiuni ale legii ca acesta nu este e­­sactu. Cumă vei fi, domnule minis­tre, nici uă dată nu s’a putută a­­plica mai bine de­câtă la legea d-tele, vorba populară : e că popa, nu e popa. Se uitămă ânsă tóte aceste con­­tradicțiuni și se admitemă, pentru ună minută, că de­și nu puteai se mesuri cu cotula tate aceste valori, sau mai bine venituri, imposibulă d-tele este totuși pe venită. Te în­trebă atunci dacă ună capitală de 50 de galbeni băgați întrună po­gonă de vită pute se da ună ve­nită netă de 50 lei nouă, adică maî 10 la sută? Țâra intrâgă îți va respunde că nu, țera întrâgă îți va respunde că nimică mai nesecută și mai eventuale de­câtă venitură viței, și că, prin urmare, în tóte cazurile, impositulă d-tele este nu num­ai contraria înfloririi industriei vinicole, de m­­âncă și nedreptă, căci este neproporționată, întrună modă monstruosu, în comparare cu impo­situră fontȚam­ă. Credă, domnule ministru, o’a mai continua ar fi a obosi de prisasă nu numai pe d-tea dérü și pe ci­titori, cari negreșită că S’aă con­vinsă de defectuositatea legii d-le numai de la prima ei citire. Imî Dermită ânsă până a nu sfârși a respunde la ună argumentă de care negreșită o se te servesc­ contra criticelor­ mele. O se­­ Țel: „Care este impositulă ce nu póte fi cri­ticată? Care lege de impositu n’o se aibă neajunsurile téle în aplicațiune? Nimenea până acumă n’a găsită patra filosofare a impositelor­, adică miijloce de evaluare atâtui de exacte în­câtă se nu se jicnescá propor­­ționalitatea ce trebuie se esistă între imposite, pentru ca fie­care se nu plătască mai multă de câtă altulă ?“ Asta este, domnule ministru, ni­mică asolută în ce atinge viața nostră poli­ti­c, sociale, etc. căci, omulă eră ânsuși nefiindă asolută, ori­ ce ține de dânsulă, ori­ ce de­curge de la dânsulă nu póte fi a­­solută, perfectă. Le scimit tóte acestea, domnule ministru, d’aceea și noi nu-ți ceremu perfecțiunea; cea-a ce ceremă este se nu ne dați leg! cari se revolte bunulă simtă, ci b­e­ I­uan a« poia se ne puse în esecu­tare, fără a se viola tóte principiile acceptate deja de societățile civili­­sate, fără a se sfarama interese legi­time pe cari sunteți chramați chiar și a le protege. I. C. Bratianu. ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința de la 26 Ianuarie. După aprobarea gumariului și citirea co­­municatelorü aflatere la birou, D. priTiu-ministr citesce mesagiulu prin care se natuliza proiectul de lege pentru una credită de 4048 lei, er.­d. ministru de fi­nanțe pentru proiectul­ de bugete generale ale Statului. Se precede la votarea pensiunei d-e­ Elena Milicescu, remasă din ședința președinte, și nu se adoptă, fiind­ 29 bita albe pentru, contra 41 negre. D. Focșa cere a se pune la ordinea ijileî bugetele. D. Cuță Niculescu cere explicărî de ce s’a intercalată la ordinea (Ji­eî interpelarea d-lui George Britianu și cere a se da prio­ritate proiectului de lege pentru căile ferate. D primu-i ministru respunde că este la or­dinea d-lui G. Brătianu. D. George Bratianu, luândd cuvântule spre a -șî desvolta interpelarea d-sele : — se dea d. prime-ministru explicărî asupra motiveloru retragerii succesive de la minis­teru a d-lui Cretzescu, Boerescu și acume a d-lui Cogălnicenu; se spuie care sunte apreționte d sele asupra armoniei ce arü trebui se esiste intre puterea representativa, perturbată și gravö compromisă prin neîn­țelegerea ce a esistat el și esistă In sînuld ca­­binetuli î­n dice că n’are intențîune de a pu­ne obstacole guvernului, ci, în fața râteeirei ce se urmeza, se ’i se permită a nu mai cocoloși adevĕrulu : înaintea intereseloru mari nu e pasiune, nu e rătăcire. Când al regi­­m­ulu representativii se falsifică, nu este tim­­pulu d’a se îmbrăca cu haina machiavelor mulțî: se facemü ca constituția se nu fie uă etichetă, ci o realitate. Trebuie se înlă­turame tóte pasiunile, tóte preo­upările per­sonale, ca se nu se mai prelungesc, o ase­menea stare de lucruri. Déca sistem­ulű re­presentative! n’a esistate, e timpule ca se ’la vedeme esistânde, e timpulö se spunem că vre­mu regimuri represintative și se spu­­nem e d-lui primö-ministru, nu mai scima de d-ta, care schimbi și puí cumu vrei mi­niștrii. La discusiunea respunsului la adresa tro­nului s’a facutu profetu d-sea, și nimeni nu­­ a ascultatu. S’a­­ Jist că e armonie perfec­tă între miniștrii, d-lui n’o credea și acumö vede că avea dreptate. Trece unu ore­ care timpü ș’un­ ministru se schimbă, trece una timpo și se ’ntroducú doi miniștrii, cari nu ereau din Cameră, ci douî vechi prefacți care au facute alegerile ; era dérit, că di. primu­­ministru este autoritară, impune camerei pe cine vrea, era nu pe cine vrea Camera. D. primă ministru a venitü și -i a res­­punsű la interpelarea d-sele de mai nainte că se atacă drepturile dinastiei, care are dreptă a numi miniștrii. Trece unu óre­ care t­mpu și d. Boerescu se duce, d. Cogălnici nu se duce. . . Pen­tru ce ? Care sunt­ motivele ? Spusu­le­ ați cele puțină la convorbiri particulare? Nu. Meritați deja majoritatea acestei Camere așa de simpatică ? Camera e blofată, căci ea e tratată ca pusă sub tutelă. D. ministru președinte face din Cameră un­ corp­ de ■nregistrare, vine numai cu proiecte de legi și cu credite ; pare că nu ’i e data a sei ce se face 'n sferele nalte politice. D-sea n’a fostu partisana alü guvernului, care de la meeputü nu represintă nici pe liberali, nici pe aristocrați, nici o partită. D. primu-minis­­tru a mărturisitQ ca e o adunare de mai multe nuanțe și că, de va face apelă la țară, ea nu va aproba, va încuviința apro­­piarea acestor­ nuanțe diferite, care au de­clarații că au se J se ocupe mai multă de administrare de­câtü de politica. Făcut­ a éase una apelă la alegători ? Nu. Nu s’au mai soc­ietate a spune care e sen­timentul a țereî. Din apropriarea ace­lor­­ nuanțe ease a re­­sultat are armonia? Nu. Probă e chiar com­punerea camerei ș’a comisiunelorü ei. D’aci remănerea lucrurilorü înapoi, d’aci imposibi­litatea d’a lucra. Deosebitele elemente ale cabinetului erau susținute una de omeni din Muntenia pen­tru d. Boerescu, una partea inteliginței pen­tru d. Grecescu, una din Moldova a d-lui Cogâlnicenu. Ei bine, acești miniștrii se re­tragă și d. ministru președinte, in locu d’a se adresa leală la cameră, în loc­ d’așî de­­pune demisi­un­ea î n fața camerei, care­ î ar­ fi dată din majoritatea sea pe cei alți colegi, d. președinte ale consiliului a tăcută, a suferit­ ne’nțelegerile, desarmonia, ș’acumă vine și spune c’a numite pe d. Cantacuzino ministru de justiție, care n’a scrut nimica pene majunulă numirea. Etă ună ministru improvisată pe care camera trebuie, e silită se să sufere. Ce mai represintă acesta cabinetă? Ele­­mentulu conservatorii. Déri camera acesta represintă ca are elementulă conservatoră ? Nu. Ea e compusă din profesori, proprietari, literați etc., elementulă liberale, și d. minis­tru va vede singură că cabînetul ă n’are e­­sistință. La legea poliției drumuriloră, unde se ieaă brațiele țereî și se daă companieloră străine, re vomă areta — dice d. Bratianu— că diferimu de opinieie d-vóstre politice. Nu mai vorbescă de bugetă, unde instrucția noi o vremă largă, î ntinsă, comercială înflorită, pe căndă d-vóstia din contra, nijci legea drumurilor­, nici bugetele nu se voră da acestui cabinetă, care, prin d. Ghica, a sus­ținută ataculă proprietății cu ocasiunea unei legii. Nu e mai bine a pune la timpă ce știu­­ministeriale? Nu e mai bine a se determina posițiunea ori prin votură de neîncredere or prin disolvere? D. președinte al­ consiliului scie că țara nu este conservatore, se facă apelă la ea se vom a 1 dă țera ună contin­gență conservatoră ? D. Prim- ministru ce vrea ? A câștiga timpul nici se disolve camera nici se se re­tragă. Asta e bună in diplomație, dara în politică, că asemenea stare e forte pericu­­losa. Credeți are, d-nii miniștrii, că va pute

Next