Romanulu, ianuarie 1870 (Anul 14)

1870-01-16

ANULU ALU PATRU-SPRE­ JIECELEA Administrațiunea In Pasagiulu Roman, Ho. 1. — Redacț­ianaa Strada Colțea, No. 42, vineri, 1 6 ianuariu. VOE SCE ȘI VE­ PUTI’A Z.UBERNE­AZĂ-TE ȘI VEI FX Pentru abonamente, anunț­urî și reclame a se adresa In Bucuresci, în administra­­țiunea­­ Jianului. In districte la corespondenții­­ Jranului prin poștă. La Paris la D. Darras-Halleî grain, rue de l’ancienne comedie No. 5. Lei n. Lei n. Pe anii....p. capitală 48 p. distr. 58 Pt> șase luni « « 24 « 29 Pe trei luni « " 12 « 15 uă lună ,« 11 5 « o Unü esemplarü 24 baril, Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria . fior. 7 val. aust .A. NU IN­TIUBILE Linia de 30 litere......... 40 bani laser puni și reclame, linia.. 2 lei nou SERVICIUL TELEGRAFIC Alils HV MOILKI. MADRID, 26 Ianuarie. Alegerea ducelui de Montpensier, ca rege, este improbabile. PARIS, 26 Ianuarie. Se desminte retra­­gerea câtor­va miniștrii. S’a depusă în cor­­pulü legiuitorii proiectule de lege, care în­credințezi juriului judecarea proceselor­ de presă. Bucurescî, \\ Cälendarü. Avemü datoria se ’ncepemu re­vista prin a ’nregistra că guver­nul i’ a propusu, și majoritatea ca­merei a votată ieri, unu nou impo­­sită de doui leî noul pent­ru fie­ca­re pogonat de vite. Unu imposită nou, vătămătorii și nedreptu, din mai multe punte de privire, cere se-i consacramü unu articlu speci­ale, mai nainte d’a intra și in sala ședințelor­ senatului. Avendu derű a ne împlini aces­­tă datorie, ne marginimu, cumu di­­serămu, a ’nregistra ș’acestă noű faptu alu guvernului ș’alîi majori­tății séle, ce este întru toté după chipu ș’asemenare. Vorbindu despre m­ajoritățile ca­merei, suntemu firesce conduși a ^ice și noî ceva despre starea de frământare, în care se află ele. Scimii toți starea de frământare in care se află m­inisteriulü. Acea frământare se coborî acu­ma între senatori și deputați, cu singura o­­sebire că frământarea dintre miniș­trii scimű ca adusü asupra lom ne­­’ncrederea și derîderea, și nu scima, nici cutezăm a astăzi a ne ’ncerca se prevedemu, se deducemu ce va aduce ea între deputați și senatori. Amü facutu cunoscuta că Adu­narea Națională și Presa atacară ♦» cu turbare aliancia, ce totü ele au spusu că s’ar fi făcută între d-nii Ion Ghica și N. Ionescu, adică în­tre partitele aî cărora cel mai de căpetenie membrii sunt­ acești douî bărbați politici. Arătarămă ieri că noula cram­ă politică, Informațiunile, denunță re­­organisarea dreptei, suptă numele de juna drepta. Se mai facemă cu­noscută, — cea­a ce ne-a scăpată ieri din vedere — că­ci numarulă de la 10 ianuarie I­nfor­mați­unite trecu între membrii junei drepte pe d-nii A. Lah­ovary, C. Blaremberg, P. Mavrogheni, Văcărescu­, C. Gră­­diștenu și A. Balșiu, și spune ca­­ceștia vom „centralizarea și depen­dința comunei.“ Așia dejii avemü, după organe­le guvernului, nă partită, compu­să prin unirea celor a doue partite represintate pân’aci de către bol. Ion Ghica și N. Ionescu. Altă partită, reformată, suptă numele de juna dreptă, cea-a ce ne facă două. A­­vemă uă partită numită stânga séu Roșie, cumă ifică, cu atâta inteli­­gință, amicii guvernului și ai dinas­tiei, cea-a ce ne facă trei. Avemu apoi partita, ce se numesce stânga Cogălnicenistă, cea­ a ce ne facă pa­tru. Perfaci merge, și nu este multa greă pentru cineva d’a înțelege ș’a s’orivita. încurcătura ânsă devine mare, cândă vedemă că Presa as­­tă­­zi se năpustesce asupra unui di­­jm­ă, pân’aci amicii devotată ală guvernului actuale ș’ală căruia di­­rectore este unulă din deputații de la Marte 1869. Și ce ne pustire, ce atacuri și ce spresiuni alese din vocabulab­ulă bandeloră! „Bâtrână „cochetă de mahala, coco­na ș’a „schimbațu­ capriciulă, tocmela s’a „schimbatu, adorator­ea lui 2 Maic“ și în sfârșită toba cea grasă, trompe­ta cea mare, trăsnetul ă numită „anti-dinastica!“ Și câtă ne vomă afunda într’uă încurcătură și mai mare, și mai u­­riașiă, de vomă asculta afirmarea ce se face despre compunerea încă a unei partite, ai căreia membrii fondatori se susține cară fi doi. Gheorghe Cantacozino, Esarcu și Petre Grădiștanu ? E că­ ne dară cu șese partite, fără se mai vorbimă de cele de la Tra­­ianu și Democrația, și fără se scimű, despre cele mai multe, pentru ce s’aă fracționată, ce scapă urmărescă și cumă se învoiescă partitele de la min­isteriă cu tote acestea noile fracțiuni sau partite! Câtă despre noi, nu ne mirămă d’acastă fracționare, zăpăcelă și fe­lurite tendințî, ce pe flă­care di se manifestă cuă îmboldire cres­cândă. Cândă guvernulă s’a com­pusă afară din legile domnitore și căndă elă anegată pe deplină dra­­pelulă suptă care s’a presiotată ca­merei; cândă dup’acea-a miniștrii au începută a s’ataca unii p’alții ș’a conspira unii în contra altora; cândă bandele de es-pușcăriași și gendarmii deghisați au devenită temelia puterii esecutive și degra­darea iei merse pén’a se injura mi­niștrii intre dânșii în birturile ca­­merelor­; cândă se pună biruri i­­legale și ucidétorie pentru dinastiă; când ă plastografiile, jafurile, prădă­rile, bătăiele, violările și uciderile sunt­ la ordinea clilei, in totă țara,— este logică se vedemă că națiunea se află în acea periodă a zăpăcelii, în care omul­ începe a se pipăi ș’a pipăi, ș’apoi a căuta se s’acațe mai ântâiă de ce-î va eși nainte, ca se se maniiă unu momentă în piciore, pâne ce se se descepte pe deplină și se potă cugeta și cunos­­ce ce este de făcuții? Nu ne mi­rămă dură d’uă situațiune, care este consecința logică a operațiuniloră ministeriului, începute de la 28 ia­nuarie și conduse la capelă prin bandele de es-pușcăriași, dară a­­vemu datoria d’a o constata și a dice, cu mintea îngrijată și cu du­rere, puterii esecutive : „ale­tele din­tru ale tele.“ Diariulă guvernului Pressa, în numerula seă de astă­z­î, reproduce după le Gaulois un­ articlu care începe cu Finis Poloniae. Diariulă guvernamentală din Francia spune în acestu articlu că ocasiunea îmn­­mormântării junelui Noir era, după densula, uă ocasiune propice pen­­tr’uă revoluțiune și că nu s’a făcută că ânșii Rochefort și alții au vor­bită poporului și i-au recomandată liniștea. piar­ulă francese mai adauge, și ce este mai frumosă, totă Pressa­ne o spune, că: „Revoluț­iunea nu s’a facutü, nu pentru că cazarmele suntu pline cu soldații și sol­dații sunt­ armați cu pusei Ghassepot, nu are pentru că tunurile ’și au­gurele deschi­se pe piețele nóstre publice, și pentru că forturile, care înconjora Parisulu, sunt­ pline de munițiunî asecurătore. „Aceste precauțiunî sunt­ utile, o seia bine, și ar fi nebună guvernamentulu acela, care nu 1- ar Înmulți. Déru scima asemenea ce greutate au. In ziua aceia, cându drep­­tulu se rădică și cândă are in­dosula lui unu poporu Intrega. „Soldații suntu devotați și oficeriî suntu bravi, déru stau la índouiéla, și șefii ’și­­ erdu mințile. Nu este nimicit, prin ea în­­sășî, acea forță morală, care nasce din bu­­nuri dreptu. „Ea nu se póte nici vedea nici pipăi, ea nu se manifestă prin nici unu obiectu pâr­tiei larü de atacu sau de apărare; și cu tóte acestea câtă esci slabă, cândă n’o al tu tine și pentru tine! Tóte guvernăm în tele, câte aăcăț­ită la noi, ară putea spune multe­­ ti p ’ivința, acésta.“ Și cliarură miniștrilor, Dumitru Ghica și V. Boerescu ne elice nouă: „Recomandămă mai cu semă a­­cestă articlu pretinsei partite libe­rale și mai în speciale d-lui C. A. Rosetti.“ In facia frământării despre care vorbirămă, în facia prădărilor­, de care, cumă dicea Opiniunea, țipă :îială în pântecile mamei, în facia unui guvernă reclimată pe bandele de ei-pușcăriași și a unoră miniștrii carii își dică unii altora în birtură Camerei. „Bătrână desfrânată“ s. c. 1. Foia ministeriale ne spune nouă se Dăgămă la papă, că guvernele nu se susțină prin armate, ci prin pute­rea morale ! Foia guvernului spune, și spune astăzi, națiunii că „acolo, unde lipsesce guvernului puterea morale, soldații și oficiălii stau la în­­doială, își perdă mințile, și că tote guvernemîntele, câte aă căd­ută în Francia, ară pute spune multe în privința acesta.“ Bravo! Inteliginte și mai cu se­­mă forte dinastică este Pressa gu­vernului! Aicii dorii, mergeți, domni miniștrii, și ’npliniți-ve misiunea, fiindă că astă­feră voiți; numai se fie bine constatată că noî ne­amă împlinită datoria până ’n capetă și culpa nu este, nu mai póte fi de­câtă a acelora, carii nu redă și n’aud, sau, cum ă­­ jică Informațiunile lui Joue, care ascultă pe cei carii îl dlică : „Măria Ta, poporulut întregă es­te fericită: toți nă fracuri, mănuși și cravate albe, și toți înconjură gu­vernul­ în serbătorî!“ ANULU 1 §09. Bilanțiri politice. 1) IV înțelepciunea umilirii a atrasă a­­supra guvernului romănă favorea guvernelor­ străine. Și cumă se nu’î o atragă, căndă ele n’aă de cătă a dori ce­va în România, pentru ca guvernulă ro­mănă se se grabesca d’a le ’mplini dorința ș’apoi se se fălescă ca re­­eșită în politica esterioră! Guver­nul­ austro-ungurescă ceruse ne­contenită, prin organele sale de pu­blicitate, disolverea Camerei. Ii tre­buia disolverea acestei camere care, ori ce se va elice, ori ce imputare 1) A vedé Romănulu de la 4, 5—*6 și 11 ia­­nuariu. i se va puté face, dérii nu i se va pute tăgădui nici oă dată că era eminamente naționale. Cumă vei jurăm­ă, cererea austro-maghiară ,a satisfăcută, și multă timpă or­ganele guvernelor­ din Viena și Resta clocotiră de laude pentru ad­­­ulă guvernului din Bucuresci, con­­siliându’lu âncă a lucra cu vigore și energie în alegeri, spre a-și a­­duce uă cameră, care la tote ac­­­ele guvernului se călite ună­ison ingușitoră. Deja în curândă Aus­­tro-Ungaria trecu de la calea de consiliu la calea de faptă . D. C. Racoviță de la Tecuci fu ștersă la 1 Fevruarie di­n listele electorale, după cererea starostelui austro-un­­gurescă de la Focșani. Ună felă de vertejă, de deliră cuprinde pe miniștrii; rușinea este pentru dânșii ună cuvântă, pe care nu’lă mai înțelegă; nu mai vor- 3Îmă de constituțiune, de legi, de drepturi. 2 Masă se tăvălesce cu nerușinare pe mormântul ă soră, si­gilată cu ajutorulă chiară ală ace­­oră­ a, cari s’aă născută din rester­­narea regimelui de la 2 Mas­, la 1­ Fevruarie. Mortale rătecire! Totă vântulă de împilare și des­potismulă care suflă, la ’nceputul­ anului, în întrega Europă, pare că s’a concentrată în Romănia. Pe rui­nele moralității triumfătore la 11 Fevruarie, se resfață din nooă îm­­moralitatea lui 2 Masă, care ’și res­­tună de tote lovirile ce­a suferită. Ună lanță de crime și fără­de­legi, care ar fi fostă d’ajunsă pentru a doborî mai multe imperie, apasă și ’ncarcă numai nefericita Romănia; crima iei este că la 11 Fevruarie s’a măgulită că restomă immorali­­tatea și călcarea legilor­­, pentru a aduce în loculă loră moralitatea și respectulă legiloră. 11 Fevruarie reabilitază acumă pe 2 Masă. Aci trecemă cu precugetare în tăcere asupra mai multor­ loviri grave, aduse armatei. In posițiunea în care ne a adusă guvernul­, în garva situațiune, pe care a creat-o ș’o mă aține, cehi puțină acumă spe­­ramă că miniștrii vom­ înțelege ș’a­­preția tăcerea nostră. Trecemă déji la faptele nari în­semnă fie­care momentă ală epocei electorale,­ ele suntü énse arătă de numerose, în cătă ne-ar fi peste pu­tință a le semnala tote în cadmiu restrînsă ală unui articlu de­­ siab­ă și ne vomă mărgini a enumera, cătă se va pute mai pe scurtă, pe cele mai principale și mai netăgă­duite. Compania electorale se ’ncepe, luândă tote caracterele cinismului celui mai nerușinată. Chiară de la 3 Fevruarie, trei zile după disolverea Camerei, scan­­dalură ce sateliții guvernului se ’n­­cerca a face, într’uă întrunire publi­că la Slătineanu, anunciă terei că dreptulă constituțională de 'ntrunire în curândă nu va mai esiste în faptă. Funcționarii sunt­ schimbați de la mică și până la mare, fără nici ună cuvântă. La 5 Fevruarie, adică cinci zile după disolverea Camerei, se cuno­­sceru deja în Bucuresci 16 noue numiri de prefecți. La unele prefecturi toți funcțio­narii sunt­ destituiți și înlocuiți în corpore. In cursă de trei­z­eci de­­ zile de la disolverea Camerei, singură mi­­nistrulă de interne face 500 de numiri, cinci sute de zăvoi infome­­tăți, cărora­a li se dă totă puterea mblica, spre a se arunca asupra alegătorilor­ independinți. Ministrul­ justiției nu face rușine colegului seă de la interne, și, déci între dânșii nu se ’nțelegu de locă, căci certa se incepuse de la 27 Ia­­nuarie, chiară în ședință publică. De banca ministeriale, ei sunt o un­ghie și carne pentru a comite îm­­preună fără-de-legi. La 6 Februarie s’anunc­ă Româ­niei întregi uă nouă descoperire pe orisputere seă politică: bandele elec­torale de foști pușcăriași și de a­­ginți deghisați ai puterii publice. Cea d’ântâiă încercare se face sa îfidiescî întruă întrunire publică, terminată prin intrarea în sală și prin loviturile de ciomege ale ban­­delor­ de ciomăgașî. Prefectură ne­­cunoscea atâtă de bine organisarea acestoră bande, în câtă consiliase de ma î nainte pe preotulă Ioachi­­mescu se nu mergu la întrunire cu antih­ulă celă uuoă. Salutândă apă­­rerea și escesele bandelor­, ca fa­­rulă care ne arată purtarea între­­gei administrațiuni de la minis­tru și pene la pomejnică, trecemă nainte. Miniștrii lui Carol­ I, proclamată prin re­voluțiunea de la 11 Fevru­arie, nă voită se serbeze acastă a­­niversariă printr’ună faptă, care a­­răta cea mai de pe urmă turpitu­dine a administrării unei ferei­­ei ordinară magistraților­, justiției a asculta întru tote ordinile prefecți­­oră, în totă timpul­ campaniei elec­torale. La 11 Fevruarie 1866, tri­­umfal­ justiției asupra puterii bru­tale și corupte, la 11 Fevruarie 1869, triumful­ puterii brutale și corupte asupra justiției! Nefericită 11 Fevruarie! pentru ce ai mai fostă făcută! .... Acestă strigătă pleca din poplilă celor 2 mai mulți... și 2 Masă, cu mănecele sumese, rînjasce de fericire. Pentru a trece mai iute nainte, nu vomă vorbi despre mergerea d-lui ministru de interne la Ploiescu, despre declararea ce făcu acolo, că va aduce 70 de deputați din Mol­dova și vre 30—40 din Muntenia, că Austria își resbm­ă de Sadova asupra României, că ea voieșce des­ființarea Constituțiunii, că pușcele staă întinse spre fruntaria României și că n’avemă a le opune de câtă 1000 de omeni armați, nu vom­ vorbi nici despre bătaia unui co­merciante de către administrațiunea locale, nici despre primirea pe care cetățenii Prolescenî o făcură pre pu­țintelui ministru. Importanța aces­toră fapte s’a discutată pe largă în publicitate atunci, când­ ele s’aă se­­vârșită. La 8 Fevruarie, d. Petre Gră­­dișteanu, cunoscută deja ca unulă din capii poliției electorale și secrete, contestase înscrierea în listele elec­­­torale ale colegiului al­ treile­a 883 de alegători, suptă motive u­­nulă mai stransă de­câtă altulă; cetățeni din cei mai cunoscuți erau declarați că nu există. La Fevruari, tribunalulă nimicesce prin sentința sea manopera d-lui Grădișteanu. —­­— —-—•

Next