Romanulu, februarie 1870 (Anul 14)
1870-02-21
ANULU ALU PATRU-SPRE DECELEA Administrațkmann Pasagiu?ă Homar, No. 1. — Hedacțiunea Strada Colțea, No. 42. VOESCE ȘI VEI PUTEA Leii. Leii-Pe anö.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe gese luni « " 24 « 29 Pe trei luni « « 12 » 15 uă lună « « 5 « 6 Una exemplară 25 bani. Pentru Fani, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. austARTICLELE Trimise și Nepublicate SE VORU ARDE. — REDACTORE Respunzetor EUGENIU CARADA SAMBATA, 21 FEVRUARIE 1870. LUMINEAZĂ-TE ȘI VEI FI Pentru abonamente, anunțurî și reclame a se adresa In Bucuresci, la administrațiunea Jiafiului. In districte la corespondinții pariului prin poștă. La Paris la D. Darras-Hallegrain, rue de l’ancienne comedie No. 5. ANUHTXUBIXE: Linia de 30 litere........... .40 bani Inserțiunî și reclame, linia.. 2 reînnouî SERVITIUL. TELEGRFICU AKU ROMASIH* ATENA. 3 Marte. Regele va merge în luna Maiu la băi în Germania. Regina este grea. LONDRA, 3 Marte. Republica de Fandomingo a decisit anexarea sea cu Staturile-Unite. CONSTANT1NOPOLE, 3 Marte. Porta va delimita proprietățile séle intre Ipomga și Zabba, (Servijiunu privată alu Monitorului) BERLIN, 3 Marte.—După o scurtă discuțiune, Reichstagul« a trecută la ordinea jilor asupra propunerii de a se plăti de către Dietă membrii Reichstagului. MUNICH, 3 Marte.— Regele a adresat lui Dobsinger un epistolă autografă cu ocasiunea aniversării nascerea acestui din urmă. Regele exprimă speranța că Dobiinger va continua a lupta cu euragia prin scrierile sale la interesul Statului și ale bisericei. LONDRA, 3 Martie.— Camera comunelorűa respinsa cu 253 contra 48 voturi moțiunea cerându ca Statuia se vină în ajutorul emigranților. Guvernulu combătuse acestă moțiune. MUNICH, 3 Marte. — Unu decretu regalü a prorogata sesiunea parlamentului pene la 12 Aprile. densa trebuie s’o acuse, căci dânsa pune astăfelă în periclu și onerea și averea cetățeniloră furile, uciderile și rușinea și ecă că Ploiescuî dederă ună noă, puterică și forte instructivă avertismentă celoră cari mai potă înțelege ceva. Bucurescî, 1870. D. Ștefan Ionide, bancitărîi, ne trămite uă protestare, pe care o publicămi mai la vale. Protestarea d-lui Ionid este energică și forte dreptă; uă singură numai oservare avemă se- facemu, și care este: că s’a încetat șt de adresă. D. Iornid se plânge de nedreptatea cu care ba acusatu Românulu, în locu d’a se plânge de nedreptatea cu care Ta lovită și Ta pusă într’uă posițiune critică parchetulă. Ne esplicămă și credemă că d’astă dată celă puțină d. Ionid ne va înțelege. D. Marinescu face să denunțiare. Comisarul poliției închiria ună procesă verbale, prin care constată că s’a transportată noptea marfa din prăvălia d-lui Filen în casa d-lui Ionid. Procesul verbale adauge ca d. Ionid va arelata comisarului poliției factura și registrele. Acidera culpa este a d-lua lórid, eră nu a nostră, cariiamă vorbită și vorbimă în temeiul unui procesă verbale, închiriată de către agintele oficiale ală guvernului. Procesul- verbale se înainteză la parchetă. Ce face acestua? Cerce* teză îndată — precumă era datoria sea și precumă atâtu interesul ă generale, câtă și interesul ă d-loră Ionid și File nu cerea se facă, — cercetatu-a registrele ambilor comercianți spre a se constata că nu era aci nici uă fraudă, ci uă simplă transacțiune comerciale? Nu, și nu uă di, nu done, nu de ce. E căderii constatată că, dacă faptulă a fostă și este bănuită, acusata, culpa este și remâne a parchetului și numai a parchetului, care, precumă scimă, o mai agravez;! arestândă peste deceniile pe denunțiatore, refuzândă d’a-lă libera pe garanțiă, respingândü reobisitorulă primului procurore, violândă legile și liberându-lă apoi fiară garanțiă. Cândădérü justiția își calcă tóte datoriile și violeză tote legile, d. Ioanid, ca și noi toți, împreună cu noi toți, pe Recomandăndă corespondința nostră din Pesta, pe care o publică numai la vale și prin care se constată nouele dovedi de amidă și bună vecinătate ce ne dau din noă Austro-maghiarii, se dămu aci câte-va solii ale dilei, ce au însemnătate politică. Ministerial din Viena, venându elă ânsuși că se încurcă forte situațiunea, a invitată, pe două din cei mai emininți bărbați politici ai Bohemiei se viiă la Viena pentru a se înțelege despre reformele ce s’ar putea face. Invitații doi. Rieger și Sladkosky au refuzată invitarea. Ei au respunsă ministrului Giskra că „nu mai potă da încrederea lor” și lua în seriosu propunerile unui ministru, care cu patru septemăni mai nainte a subscrisă unu memoriă în care se respingea orice concesiune oposițiunii bohémé.“ Ei nă adausă că invitarea o consideră încă ca nulă, fiindă că ministeriul voiesce a stabili osebire între Bohemia și Moravia, ceea ce nu se póte primi, fiindăă aceste doue țerî nu voră și nu potă trata una fără alta despre u c cestiune asolută comună. Nu puțină mai reă îi merge Austro-Ungariei și în cestiunea Confinelor militare. D. Andrassy, împreună cu ministrul de financie Lonyay, au mersă la Viena, spre a se înțelege cu cabinetulă austriacă. Acestaa a respinsă cea mai mare parte din pretențiunile ministeriului maghiară. „Cestiunea Confinilor militari e,dice Corespondința Slava de la 26 Fevruarie, s’agrav'ză pe făcare di, ajutată de nemulțămirea Croației ș’a Slavoniei, este de temută se nuie d’uă dată proporți UnÎ fórte grave. Maghiarii s’au pusă de bună voie uă spirii teribile în picioră, ș’acesta numai pentru slaba satisfacere d’a face se predomnescă spiritulă de domnire ce-î caracteriză“. „Se bage bine de semă“ dice Corespondința Slava, Maghiariloră, „căci cei cari voră se îmbrăcișeze multe, perdu totă.“ Se bage bine de semă, dhemă din noă la rândulă nostru tutoră celora din întru séți din afară, cari credă că voră putea subjuga națiunile. Se bage bine de semă, dhemă Austro-Maghiariloră, căci popórele s’aă deșceptată, aă înțelesă solidaritatea și védu că tote poparele din Imperiu se convocă, în publică și pe faclă, la uă deplină și comună înțelegere și acțiune. Se bage bine de semă, dhemă Austriei și Turciei, căci popórele din Oriinte au începută a se -nțelege și tote organele serbe spună lămurită și pe totă dina că: „Serbia se gătesce a juca în Oriinte „rolulă Piemontelui; se se presinte „că ocasiune, clică ele, și vomă „vedea la lucru pentru a smulge „din ghiarele barbariei avuta parte din Sud-Est a continintelui nostru.“ Se bage bine de semă, dilemă și guvernului din România, căci nu multă timpă națiunile îndură la Bucurescî, 20 Fevruariu 1870. Domnului directore alu ROMANULUI. Amice. Prin organulă țfiaruluî ce dirigî propul României se decerne eroicei séle fiice, urbei Ploiesci, uă medalie de onore, uă medalie comemorativă a luptelor și a triumfului bravilor. Ploiesceni. Ploiescenii ne-aă salvată onorea naționale, fiindu pieptă inamicului, înfruntăndă și spărgendă vârtejulă de violențe și de batjocore, care de mai bine d’ună ană despră pământulă României. Ei ne aă redată tuturoră credința că nimine, nimică nu va mai putea distruge, nu va mai putea pune ’n pericolă libertățile nóstre și esistința nostră naționale. — Traiesca urbea Ploiesci! Primesce cu o strîngere de mănă frățască una sută lei noui, pentru suscripțiunea medaliei ce credă că voră deschide Romănulu, și celelalte fiare române independinți. D. Brătianu. ------ . a——M»—— ------- D-luî redactare alu diariului ROMÂNULU. Domnule redactare. In done numere consecutive ale <iarului Romănulu, de la 17 și 18 Fevruenulh, m’au atacatu personalii fără cea mai mică provocare din parte’mi, sperii că principiile d-tele liberale și constituționale te obligă a publica cele puțini apărarea mea scrisă. Care este, d-le redactare, faptul pe care te ai întemeiatu pentru a numi criminali, în Rouxnulu de la 18 Fevruarie, pe mine și pe dd. Filianu și Ionescu ? Ecă-tu , DD. Filianu și lonescu comercianți, avându se facă mai multe plăți in cursuli a lunei lui Fevruariu pe la diferiți creditori din țară și din străinătate, și neposedândă destule capitaluri disponibile pentru a le acoperi pe tote, deși magasinulü d-loră gemea de mărfuri, s’au adresatu la suprascrisulu spre a le veni în adjutare. Mișcată de posițiunea critică în care se aflai acești tineri comercianți, în fața nenorocirii inevitabile ce’î amenința, am luatu asupră’mî desfacerea a uă mare parte din datorii pe luna Fevruarie, înțelegi case ușoră, domnule redactare, că nu me puteamü însărcina cu asemenea operațiune fără a lua cea mică precauțiune. Am cerutu prin urmare să garanție din partea d-loru Filianu și lonescu. Une comerciante ensé, care se găsea în posițiunea d-loru Filianu și lonescu, care altă garanție putea se’mî ofere cu mai multă înlesnire, daca nu însușî capitalulö în mărfuri aflată la magasinulu diorit ? Am acceptatu prin urmare acestu gagiu permisii de legislațiunea țereî nóstre și usitatü în tóte părțile lumei civilisate. S’a^dresatu unu inventariu în regulă despre mărfurile ce fereau se mi se depună drepții gagiu, s’a evaluată fiecară obiectă in parte și Sâmbătă, pe la 5 ore (cinci) după ameȘă, a început transportulu obiectelorü la domiciliulumea, care s’a terminata pe la șase și jumătate ore. A doua di Dominica, 1 Fevruarie, q’a legalisata convențiunea dintre părți, și ]a 4 Fevruarie s’a și înregistrată la onor, tribunal Ufovo secțiunea III. Nu me preocupă, d-le redactare, da cele ce s’au întâmplată în urma transportării gagiului la domiciliulumeö; nu țin nici vă socotelá de denundarea imprudinte a d-lui Marinescu, nici de procesură verbală redactată de poliție la zece ore noptea. Toté sunt lucruri cari nu fae privescu, sau celă puțină cari nu potă avea cea mai mică înmurire asupra moralității sau imoralității faptului. Voiescă numai se te întrebă pe d-tea, domnule redactare, daca faptulă acesta, simplu și naturală, te a putută autorisa se injurii pe semenii d-tele? Cum si, d-le redactare, numesti d-tea criminala ună faptă autorisatu de codicere civilă ? Numesc criminală pe subscrisulă, care a venită în ajutorul unoră nenorociții comercianți români, plătindă imediată în Fevruaria la Paris, prin telegramă, aceea ce datorau acolo d d. Filianu și Ionescu și numerândă pâne astăzi pentru denși, suma de 35293, bani 78 (treî-njecî și cinci de mii doue sute noue-deci și trei Iei moî bani 78)? Numescî criminali pe d-nii Filianu și Ionescu, cari aă isbutită printrună deposită parțialii alu mărfurilor ă lora, se scape de o nenorocire imininte și se asecuresc creditoriloră plata integrală a creanțeloru loru ? Dérudéca asemenea omen! suntă criminali, camă voiö numi pe acela care a cutesată a ve relata faptulă ? Unii ca aceștia nu facă decâtă a lovi în instituțiunile țerei, a slăbi continuă prestigiulă și autoritatea legiloră, a lovi fără milă in creditulă comercianților, spre a le causa ruina lor, împreună cu ruina tutuloră acelora cari s-au creditată. In alte părți ale lumii, Jorjoglia, de exemplu, sunt instituțiuni puternice autoritate de guvernă, care facă In mare operațiunea pe care eu am făcut’o în mică; așa proprietarii grânelor, depuse in docsurî, găsescă mijlocul de a transforma în bani, fără a le vinde, grănele lor, cu scopă de a preîntâmpina plățile ce suntă obligați a face. Și la Paris, regulată, în fiecare ană, neguțătorii depună mărfurile loru de iarná spre a-șî plăti datoriile loru de vérá, mărfurile de vérá spre a-șî plăti detoriile loru de iérna. Și cu tóte acestea nimeni, absolut nimeni, domnule redactare, nici ună patriotă liberală-constituțională, una cugetată în acele țeri a lovi asemenea operațiuni. A trebuită ca în jurnalul d-tele se se ver a transformată virtutea în crima și sacrificiulă în fraudă. Pentru liniștea d-tele și a tuturora, declară, d-le redactare, că țtă la dispoțiunea d-tele și a oricui tóte actele acestei afaceri, registrele mele snuruite și parafate de tribunaluri comercială precum ă, și polițele d-loră Filianu și Ionescu, jefuite de mine și achitate da cei ta dreptă. Presentați-voi la coaspiuariulă meă pentru a le esamina, și grăbițide a-mi da legitima satisfacție pentru injuria calommiósá ce mi s’a aruncată. Primiți, verogo, s. c. 1. S. lomnide. Cândă persiflagiumu presei europeane, Ziaristica austro-maghiară, tăbărise înainte de mă ană cu nerușinarea’ cunoscută asupra României, ca s’o ínegréscá, levései și nimicéscu, Z*ar*ură Romănulu, prin simpla faptă c’a pusă totă de la suptă ochii națiune! totu ce zicea și făcea acea presă clevetizóre, a demasat’o, desarmat’o și amuțit’o. Firesce ministerială Ghica^Od§Șm^^i^ în urmă ișî atribui și acesta» ‘Therito , în lipsă totală de merite proprii, era silită a se orna cu penele altora. De cândă publiciștii romăni țină calea Ungurilor în presa ocidentală, aceștia începă a cugeta mai multă cândă tragă asupra României. Cândă inteligința și guvernul română s’ar incorda numai ceva și mai multă tn direcțiunea apucată, credeți-me. Ungurii ar fi bucuroși se li se dea pace și România mar maî fi bântuită de eî. Căci, Dómne, grele păcate au acei ómeni, și cea mai mare pată și batjocură pe scelulü xix este c’un grup soră de venetici asiatici maî ține și acuma legați ochii Europei „luminate“ (?) în privința multoră cestiuni din interiorul Austro-Ungaria și din orivntele europeană. Din tóte aceste tragemă de nucă învețăura pe câtă de cunoscută, p’atâtă de puțin urmată, că, décá voimă să nu cădemă în brânci înaintea inimicului nostru seculariă, avemă se să studiămă bine și cu d’amănuntulu, avemă se-i cunoscemü armele și mânuirea lor. Aceste premise, se ne contionămă rolul ă de simpli registratori. Celă mai bună și mai lățișă organă de cunoscințe ală Germaniei este cu iariu la Europa. Maî septemănile trecute acestu ^iarnu publică un articlu adumbrită cu cele mai negre colori despre Poporulu țeranii ale României. Nain’e de tóte, Némțula ișî esprime compătimirea sea că tênera soție a principelui Carol I, ducesa Eusabia de Wied, câtă se va fi întristată, cândă la serbarea oficiósa a cununiei séle va fi veZută întru totă ticăloșia sea primulă fată romănescu și va fi recugetata la prosperitatea și cultura regiunei părăsite de la Rioă, de care trebuie se se depărteze. „Vedere mai intristătare, mai grețasă — continuă „Europa“ — ca a unui fată romănescă, nu pate se fiă alta pe fața pamântului. Este ca o bucată de pamentu părăsită și uitată de ceru și de Dumnezeu. Omenii lucuiescu preste totu în cuiburi de tină, ceaa ce maru fi încă vre-ună lucru înfricoșată, deorece din cărămizî crude, nearse se potă forma locuințe sătesc! fórte netede, însă casele țăranilor- romăni suntănesce colnete nesocotese cu ferestri câtă pumnală, în cari țeranii viețuescă cu vitele la malocu. Cálétorulü străină, intrândă întruna sată romănescă, nu va vede sufletul de omu pe strade; căci locuitorii, de tema că vine vre-ună perceptoră de contribuțiune, fugă și s’ascundu toți prin scorburele lorü. Cândă vede că s’apropie totuși timpulu de plătită contribuțiunea, atunci ei ascundă prin gropi și celare totoce aă: frupte, brânză, veștminte și chiară și pe femeile tinere. „Una din trăsurile principale ale caracterului poporului romănescă este frica și timiditatea. De câte-ori tiu apesară deja și unii și alții, fără ca elă se se fi opusă vre-uă dată bărbătesce ! Pe țeranulă română, de-a ’lă bați, răcnesce și urlă, déru nu se aperă. „Cu privire la structuri trupului Românulă e mică și de comună uscățivă, cu pete brunetă, ochi mari și bânZî, din care sa reflectă o poesiă fantastică fără de consciință. Limba lui, prin avuția vaseloră, este forte sonora și melodia sa; lase instrucțiunea publică și scólele lui se află întru o stare forte tristă. Popa satului (uniculă instructorii ală țeranilor) este și elă ignorantă și da ceaa n’are nici uă au’entate, nmm si ungurii CUMU DESCRIU ȘI ASTA DI PE ROMANI AT FACIA LUMEI Pesta, 20 Fauru 1870. Tóta lumea cunosce deja penelulă cu care Nemții și Ungurii s’ad silită acum de mai multe trecedî a flepinge pe Romani naintea lumeî întregi, p otru a! Înfățișa ca animale bipede, rapace și mai multă nimică, și pentru a depărta de la eî totă simpatia altoră popóre pentru totădauna. Nu cunosce, nicot tótă lumea, numai en șiî Romanii nu; căci în mod sentulă cândă și eî l’amü v dea, pendulă ar înceta d’a maî face serviciele séle infamie.