Romanulu, februarie 1870 (Anul 14)

1870-02-21

ANULU ALU PATRU-SPRE­ DECELEA Administrațkman­­n Pasagiu?ă Homar, No. 1. — Hedacțiunea Strada Colțea, No. 42. VO­ESCE ȘI VEI PUTEA Leii. Lei­i-Pe anö.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe gese luni « " 24 « 29 Pe trei luni « « 12 » 15 uă lună « « 5 « 6 Una exemplară 25 bani. Pentru Fani, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. austARTICLELE Trimise și Nepublicate SE VORU ARDE. — REDACTORE Respunzetor EUGENIU CARADA SAMBATA, 21 FEVRUARIE 1870. LUMINEAZĂ-TE ȘI VEI FI Pentru abonamente, anunț­urî și reclame a se adresa In Bucuresci, la administra­­țiunea­­ Jiafiului. In districte la corespondinții pariului prin poștă. La Paris la D. Darras-Halle­­grain, rue de l’ancienne comedie No. 5. ANUHTXUBIXE: Linia de 30 litere........... .40 bani Inserțiunî și reclame, linia.. 2 reînnouî SERVITIUL. TEL­EGRFICU AK­U ROMASIH*­ ATENA. 3 Marte. Regele va merge în luna Maiu la băi în Germania. Regina este grea. LONDRA, 3 Marte. Republica de Fan­­domingo a decisit anexarea sea cu Sta­­turile-Unite. CONSTANT1NOPOLE, 3 Marte. Porta va delimita proprietățile séle intre Ipomga și Zabba, (Servij­iunu privată alu Monitorului) BERLIN, 3 Marte.—După o­ scurtă dis­cuțiune, Reichstagul« a trecută la ordinea­­ jilor asupra propunerii de a se plăti de că­tre Dietă membrii Reichstagului. MUNICH, 3 Marte.— Regele a adresat­ lui Dobsinger un epistolă autografă cu oca­­siunea aniversării nascerea acestui din urmă. Regele exprimă speranța că Dobiinger va con­tinua a lupta cu euragia prin scrierile sale la­­ interesul­ Statului și ale bisericei. LONDRA, 3 Martie.— Camera comunelorű­a respinsa cu 253 contra 48 voturi moțiu­nea cerându ca Statuia se vină în ajutorul­ emigranților­. Guvernulu combătuse acestă moțiune. MUNICH, 3 Marte. — Unu decretu regalü a prorogata sesiunea parlamentului pene la 12 Aprile. densa trebuie s’o acuse, căci dânsa pune astă­felă în periclu și onerea și averea cetățeniloră­ furile, uciderile și rușinea și ecă că Ploiescuî dederă ună noă, pute­­rică și forte instructivă avertis­­mentă celoră cari mai potă înțele­ge ceva. Bucurescî, 1870. D. Ștefan Ionide, bancitărîi, ne trămite uă protestare, pe care o pu­­blicămi­ mai la vale. Protestarea d-lui Ion­id este energică și forte dreptă; uă singură numai oservare avemă se-­ facem­u, și care este: că s’a încetat șt de adresă. D. Iornid se plânge de nedreptatea cu care ba acusatu Românulu, în locu d’a se plânge de nedreptatea cu care Ta lovită și Ta pusă într’uă posiți­­une critică parchetulă. Ne esplicămă și credemă că d’astă dată celă pu­țină d. Ionid ne va înțelege. D. Marinescu face să denunția­­re. Comisarul­ poliției închiria ună procesă verbale, prin care constată că s’a transportată noptea marfa din prăvălia d-lui Filen­ în casa d-lui Ionid. Procesul­­ verbale adauge ca d. Ionid va arelata comisarului po­liției factura și registrele. Aci­dera culpa este a d-lua lór­id, eră nu a nostră, carii­amă vorbită și vorbimă în temeiul­ unui procesă verbale, închiriată de către agintele oficiale ală guvernului. Procesul- verbale se în­a­in­teză la parchetă. Ce face acestu­a? Cerce* teză îndată — precumă era datoria sea și precumă atâtu interesul ă ge­nerale, câtă și interesul ă d-loră Io­nid și File nu cerea se facă, — cer­ce­tatu-a registrele ambilor­ comer­cianți spre a se constata că nu era aci nici uă fraudă, ci uă simplă transacțiune comerciale? Nu, și nu uă di, nu done, nu de ce. E că­derii constatată că, dacă faptulă a fostă și este bănuită, acusata, culpa es­te și remâne a parchetului și nu­mai a parchetului, care, precumă scimă, o mai agravez;! arestândă peste dece­niile pe denunțiatore, re­­fuzândă d’a-lă libera pe garanțiă, respingândü reobisitorulă primului procurore, violândă legile și libe­­rându-lă apoi fiară garanțiă. Cândă­dérü justiția își calcă tóte datoriile și violeză tote legile, d. Ioanid, ca și noi toți, împreună cu noi toți, pe Recomandăndă corespondința no­stră din Pesta, pe care o publică nu­mai la vale și prin care se constată no­­uele dovedi de amid­ă și bună ve­cinătate ce ne dau din noă Au­stro-maghiarii, se dămu aci câte-va solii ale dilei, ce au însemnătate politică. Ministerial­ din Viena, venându elă ânsu­și că se încurcă forte si­­tuațiunea, a invitată, pe două din cei mai emininți bărbați politici ai Bo­­hemiei se viiă la Viena pentru a se înțelege despre reformele ce s’ar­ putea face. Invitații doi. Rieger și Sladkosky au refuzată invitarea. Ei au respunsă ministrului Giskra că „nu mai potă da încrederea lor” și lua în seriosu propunerile unui ministru, care cu patru septemăni mai nainte a sub­­scrisă unu memoriă în care se res­pingea ori­ce concesiune oposițiu­­nii­ bohémé.“ Ei nă adausă că invi­tarea o consideră încă ca nulă, fiindă că ministeriul­ voiesce a stabili o­­sebire între Bohemia și Moravia, cee­a ce nu se póte primi, fiindă­ă aceste doue țerî nu voră și nu potă trata una fără alta despre u c cestiune asolută comună. Nu puțină mai reă îi merge Austro-Ungariei și în cestiunea Con­­finelor­ militare. D. Andrassy, împreună cu mi­­nistrul­ de financie Lonyay, au mersă la Viena, spre a se înțelege cu ca­­binetulă austriacă. Acesta­a a res­pinsă cea mai mare parte din pre­­tențiunile ministeriului maghiară. „Cestiunea Confinilor militari e,­dice Corespondința Slava de la 26 Fe­­vruarie, s’agrav­'ză pe f­ă­care di, ajutată de nemulțămirea Croației ș’a Slavoniei, este de temută se nu­ie d’uă dată proporți­ UnÎ fórte grave. Maghiarii s’au pusă de bună voie u­ă spirii teribile în picioră, ș’a­­cesta numai pentru slaba satisfacere d’a face se predomnescă spiritulă de domnire ce-î caracteriză“. „Se bage bine de semă“ dice Corespondința Slava, Maghiariloră, „căci cei cari voră se îmbrăcișeze multe, perdu totă.“ Se bage bine de semă, dh­emă din noă la rândulă nostru tutoră celora din întru séți din afară, cari credă că voră putea subjuga na­țiunile. Se bage bine de semă, dh­emă Austro-Maghiariloră, căci popórele s’aă deșceptată, aă înțelesă solida­ritatea și védu că tote poparele din Imperiu se convocă, în publică și pe faclă, la uă deplină și comună înțelegere și acțiune. Se bage bine de semă, dh­emă Austriei și Turciei, căci popórele din Oriinte au începută a se -nțe­­lege și tote organele serbe spună lămurită și pe totă dina că: „Ser­­­bia se gătesce a juca în Oriinte „rolulă Piemontelui; se se presinte „că ocasiune, clică ele, și vomă „vede­a la lucru pentru a smulge „din ghiarele barbariei avuta par­­­te din Sud-Est a continintelui nos­­­tru.“ Se bage bine de semă, dilemă și guvernului din România, căci nu multă timpă națiunile îndură la­ Bucurescî, 20 Fevruariu 1870. Domnului directore alu ROMANULUI. Amice. Prin organulă țfiaruluî ce dirigî propul României se decerne eroicei séle fiice, urbei Ploiesci, uă meda­lie de onore, uă medalie comemo­rativă a luptelor­ și a triumfului bra­­vilor. Ploiesceni. Ploiescenii ne-aă salvată onorea naționale, fiindu pieptă inamicului, înfruntăndă și spărgendă vârtejulă de violențe și de batjocore, care de mai bine d’ună ană despră pământulă României. Ei ne aă re­dată tuturoră credința că nimine, nim­ică nu va mai putea distruge, nu va mai putea pune ’n pericolă libertățile nóstre și esistința nostră naționale. — Traiesca urbea Ploiesci! Primesce cu o strîngere de mă­­nă frățască una sută lei noui, pen­tru suscripțiunea medaliei ce credă că voră deschide Romănulu, și cele­lalte­­ fiare române independinți. D. Brătianu. ------ . a——M»—— -------­ D-luî redactare alu diariului ROMÂNULU. Domnule redactare. In done numere consecutive ale <­iaru­­lui Romănulu, de la 17 și 18 Fevruenulh, m’au atacatu personalii fără cea mai mică provocare din parte’mi, sperii că principiile d-tele liberale și constituționale te obligă a publica cele puțini­ apărarea mea scrisă. Care este, d-le redactare, faptul­ pe care te ai întemeiatu pentru a numi criminali, în Rou­xnulu de la 18 Fevruarie, pe mine și pe dd. Filianu și Ionescu ? Ecă-tu , DD. Filianu și lonescu comercianți, a­­vându se facă mai multe plăți in cursuli a lunei lui Fevruariu pe la diferiți creditori din țară și din străinătate, și neposedândă destule capitaluri disponibile pentru a le acoperi pe tote, de­și magasinulü d-loră gemea de mărfuri, s’au adresatu la supra­­scrisulu spre a le veni în adjutare. Mișcată de posițiunea critică în care se aflai­ acești tineri comercianți, în fața nenorocirii inevi­tabile ce’î amenința, am luatu asupră’mî desfacerea a uă mare parte din datorii pe luna Fevruarie, înțelegi case ușoră, domnule redactare, că nu m­e puteamü însărcina cu asemenea operațiune fără a lua cea mică precauțiune. Am cerutu prin urmare să garanție din partea d-loru Filianu și lonescu. Une comerciante ensé, care se găsea în posițiunea d-loru Filianu și lonescu, care altă garanție putea se’mî ofere cu mai multă înlesnire, daca nu însușî capitalulö în măr­furi aflată la magasinulu d­iorit ? Am acceptatu prin urmare acestu gagiu permisii de legislațiunea țereî nóstre și usi­­tatü în tóte părțile lumei civilisate. S’a^dre­­satu unu inventariu în regulă despre măr­furile ce fereau se mi se depună drepții gagiu, s’a evaluată fie­cară obiectă in parte și Sâmbătă, pe la 5 ore (cinci) după a­­meȘă, a început­ transportulu obiectelorü la domiciliulu­mea, care s’a terminata pe la șase și jumătate ore. A doua di Dominica, 1 Fevruari­e, q’a legalisata convențiunea dintre părți, și ]a 4 Fevruarie s’a și înregistrată la onor, tri­bunal Ufovo secțiunea III. Nu me preocupă, d-le redactare, da cele ce s’au întâmplată în urma transportării ga­giului la domiciliulu­meö; nu țin­ nici vă socotelá de denund­area imprudinte a d-lui Marinescu, nici de procesură verbală redac­tată de poliție la­­ zece ore noptea. Toté sunt lucruri cari nu fae privescu, sau celă pu­țină cari nu potă avea cea mai mică în­­m­urire asupra moralității sau imoralității faptului. Voiescă numai se te întrebă pe d-tea, domnule redactare, daca faptulă acesta, sim­plu și naturală, te a putută autorisa se injurii pe semenii d-tele? Cum si, d-le redactare, numest­i d-tea cri­minala ună faptă autorisatu de codicere ci­vilă ? Numesc­ criminală pe subscrisulă, care a venită în ajutorul­ unoră nenorociții co­mercianți români, plătindă imediată în Fe­vruaria la Paris, prin telegramă, aceea ce datorau acolo d d. Filianu și Ionescu și nu­­merândă pâne astăzi pentru denși, suma de 35293, bani 78 (treî-njecî și cinci de mii doue sute noue-deci și trei Iei m­oî bani 78)? Numescî criminali pe d-nii Filianu și Io­­nescu, cari aă isbutită printrună deposită parțialii alu mărfurilor ă lora, se scape de o nenorocire imininte și se asecuresc cre­­ditoriloră plata integrală a creanțeloru loru ? Déru­déca asemenea omen! suntă crimi­­nali, camă voiö numi pe acela care a cu­­tesată a ve relata faptulă ? Unii ca aceștia nu facă de­câtă a lovi în instituțiunile țe­­rei, a slăbi continuă prestigiulă și autori­tatea legiloră, a lovi fără milă in creditulă comercianților, spre a le causa ruina lor, împreună cu ruina tutuloră acelora cari s-au creditată. In alte părți ale lumii, Jo­rjoglia, de exemplu, sunt­ instituțiuni puternice­ auto­ritate de guvernă, care facă In mare ope­rațiunea pe care eu am făcut’o în mică; așa proprietarii grânelor, depuse in doc­­surî, găsescă mijlocul­ de a transforma în bani, fără a­ le vinde, grănele lor­, cu scopă de a preîntâmpina plățile ce suntă obligați a face. Și la Paris, regulată, în fie­care ană, neguțătorii depună mărfurile loru de iarná spre a-șî plăti datoriile loru de vérá, măr­furile de vérá spre a-șî plăti detoriile loru de iérna. Și cu tóte acestea nimeni, absolut nimeni, domnule redactare, nici ună patriotă liberală-constituțională, una cugetată în acele țeri a lovi asemenea operațiuni. A trebuită ca în jurnalul­ d-tele se se ver a transformată virtutea în crima și sa­­crificiulă în fraudă. Pentru liniștea d-tele și a tuturora, declară, d-le redactare, că țtă la dispoțiunea d-tele și a ori­cui tóte actele acestei afaceri, re­gistrele mele snuruite și parafate de tribu­­naluri comercială precum ă, și polițele d-loră Filianu și Ionescu, jefuite de mine și achitate da cei ta dreptă. Presentați-voi la coaspiua­­riulă meă pentru a le esamina, și grăbiți­­de a-mi da legitima satisfacție pentru inju­ria calommiósá ce mi s’a aruncată. Primiți, ve­rogo, s. c. 1. S. lomnide. Cândă persiflagiumu presei europeane, Zia­ristica austro-maghiară, tăbărise înainte de m­ă ană cu nerușinarea’­ cunoscută asupra României, ca s’o ínegréscá, levései și nimi­­céscu, Z*ar*ură Romănulu, prin simpla faptă c’a pusă totă de la suptă ochii națiune! totu ce zicea și făcea acea presă clevetizóre, a demas­at’o, desarmat’o și amuțit’o. Firesce ministerială Ghica^Od§Șm­­^^i^ în urmă ișî atribui și acesta» ‘Therito , în lipsă totală de merite proprii, era silită a se orna cu penele altora. De cândă publiciștii romăni țină calea Un­­gurilor­ în presa ocidentală, aceștia începă a cugeta mai multă cândă tragă asupra Ro­mâniei. Cândă inteligința și guvernul­ ro­mână s’ar incorda numai ceva­ și mai multă tn direcțiunea apucată, credeți-me. Ungurii ar­ fi bucuroși se li se dea pace și Româ­nia mar maî fi bântuită de eî. Căci, Dómne, grele păcate au acei ómeni, și cea mai mare pată și batjocură pe scelulü xix este c’un grup soră de venetici asiatici maî ține și a­­cuma legați ochii Europei „luminate“ (?) în privința multoră cestiuni din interiorul­ Au­­stro-Ungari­a și din orivntele europeană. Din tóte aceste tragemă de nucă înveță­­ura pe câtă de cunoscută, p’atâtă de pu­­țin urmată, că, décá voimă să nu cădemă în brânci înaintea inimicului nostru seculariă, avemă se­ să studiămă bine și cu d’amănun­­tulu, avemă se-i cunoscemü armele și mâ­nuirea lor­. Aceste premise, se ne contionămă rolul ă de simpli registratori. Celă mai bună și mai lățișă organă de cunoscințe ală Germaniei es­te cu iariu la Eu­ropa. Maî septemănile trecute acestu ^iarnu publică un­ articlu adumbrită cu cele mai negre colori despre Poporulu țeranii ale României. Nain’e de tóte, Némțula ișî esprime com­pătimirea sea că tênera soție a principelui Carol I, ducesa Eusab­ia de Wied, câtă se va fi întristată, cândă la serbarea oficiósa a cununiei séle va fi veZută întru totă tică­loșia sea primulă fată romănescu și va fi recugetata la prosperitatea și cultura regiu­nei părăsite de la Rioă, de care trebuie se se depărteze. „Vedere mai intristătare, mai grețasă — continuă „Europa“ — ca a unui fată romă­­nescă, nu pate se fiă alta pe fața pamân­­tului. Este ca o bucată de pamentu pără­sită și uitată de ceru și de Dumnezeu. Omenii lucuiescu preste totu în cuiburi de tină, cea­a ce maru fi încă vre-ună lucru înfricoșată, de­ore­ce din cărămizî crude, nearse se potă forma locuințe sătesc! fórte netede, însă casele țăranilor- romăni suntă­nesce colnete nesocotese cu ferestri câtă pumnală, în cari țeranii viețuescă cu vitele la m­alocu. Cálétorulü străină, intrândă în­truna sată romănescă, nu va vede sufletul de omu pe strade; căci locuitorii, de tema că vine vre-ună perceptoră de­­ contribuțiune, fugă și s’ascundu toți prin scorburele lorü. Cândă vede că s’apropie­­ totuși tim­pulu de plătită contribuțiunea, atunci ei ascundă prin gropi și celare toto­ce aă: frupte, brânză, veștminte și chiară și pe femeile tinere. „Una din trăsurile principale ale caracte­rului poporului romănescă este frica și timi­ditatea. De câte-ori tiu apesară deja și unii și alții, fără ca elă se se fi opusă vre-uă dată bărbătesce ! Pe țeranulă română, de-a ’lă bați, răcnesce și urlă, déru nu se aperă. „Cu privire la structuri trupului Româ­­nulă e mică și de comună uscățivă, cu pete brunetă, ochi mari și b­ânZî, din care sa reflectă o poesiă fantastică fără de con­­sciință. Limba lui, prin avuția v­aseloră, este forte sonora și melodia sa; lase instruc­țiunea publică și scólele lui se află întru o stare forte tristă. Popa satului (uniculă ins­tructorii ală țeranilo­r) este și elă igno­rantă și da cea­a n’are nici uă au’entate, nmm si ungurii CUMU DESCRIU ȘI ASTA DI PE ROMANI AT FACIA LUMEI Pesta, 20 Fauru 1870. Tóta lumea cunosce deja penelulă cu care Nemții și Ungurii s’ad silită acum de mai multe treced­î a flepinge pe Romani naintea lumeî întregi, p otru a! Înfățișa ca animale bipede, rapace și mai multă nimică, și pen­tru a depărta de la eî totă simpatia altoră popóre pentru totă­dauna. N­u cunosce, nicot tótă lumea, numai en șiî Romanii nu; căci în mod­ sentulă cândă și eî l’amü v dea, pe­ndulă ar înceta d’a maî face serviciele séle infamie.

Next