Romanulu, februarie 1870 (Anul 14)

1870-02-25

ANULU ALU PATRU-SPRE DECESEA Administrațiunea în Fasagiu la Roman, No. 1. — Redacțiimea Strada Colțea, No. 42. MERGERI, 25 FEVRUARIE 1870. VOESCE ȘI VEI PUTEA Levi. Leii. Pe ani.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe șase luni « « 24 « 29 Pe trei luni « « 12 « 15 uă lună « « 5 « 6 anü esemplarü 25 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. austArTICLELE Trimise și Nepublicate SENORU ARDE.— REDACTORE RESPUNZETOR Eugeniu Carada ILUMINEAZĂ-TE ȘI VEI FI Pentru abonamente, anuntiuri si reclame a se adresa în Bucuresci, la administrațiunea pariului. In districte la corespondinții pariului prin poștă. La Paris la D. Darras-Hallegrain, rue de l’ancienne comedie No. 5. ANCHTXURILE Linia de 30 litere................ 40 bani Inserliunî §i reclame, linia.. 2 reînnouî SERSVIȚIUL. TELEGHFICU A Ii li UOKATNI IilfK. PARIS, 7 Martin. Gazeta de Francia publică un epistolă a d-lui Montalembert esprimându admirarea sea pentru episcopiilö Dupauloup și d. Gratry cari în interesulö civilisațiunii și ale progresului, faca oposipune ultramontanismului. MUNICH, 7 Martin. Cornițele de Bray primesce portofoliulu ministeriului de esterne. (Servijiulti privatii alu Monitorului) LONDRA, 7 Martin.— Camera lonjilorü a primitü legea de naturalisare a Camerei comunelor. Ministrulö de resbelu a presintala budgetulu armatei. Cifra cheltuelilor este redusă cu 1,136,900 franci. PARIS, 5 Martin. — Corespondința din Roma scrie că arti sei despre un depeșă de curendü a lui Daru, concepută in termeni respectoșî, care se mărginesce a reclama pentru guvernulu francesti dreptulü d-a fi ascultate în concilia asupra cesliilor, cari ar putea să aibă orecare legătură politică. Moderația depeșei lui Daru pare că a produs ouă bună impresia la Roma. tuiarul) La France Jice că stânga va depune Luni uă interpelație asupra [afacerilor] esteriore. Bucuresci, 24 1870. S’a petrecut ouna faptă care intereseză forte comercială și prin urmare societatea. Faptul s-a petrecută la 31 Ianuarie. In piață se vorbea necontenită, era comentată în felurite moduri, comercială era îngrijată și cu tóte aceste — în contra datoriei nóstre de Ziariști—amă tăcută până în Ziua de 17 Fevruarie. Amă tăcută, <^1cia de interese comerciale, și voiamă se lăsămă justiției timpulă d-a descoperi adeverulă. Ce face cnsă justiția? In locă d-a cerceta cu scrupulositate și cu religiositate, șa aprinde făclia justiției, astă-felă încătă se veșlă toți adeverulă, ea stinge chiară luminările ce ici colea mai erau aprinse, și, crestăndă c-acumă nimene nu mai póte vedea nimică, s-afundă ea însa și în injustițiă ș'astă-felă compromite nu numai interesele generale ale comerciului, deră chiară pe cei doui comercianți, pe carii doi. Tacian și Ciuflea voiau se-i apere. Cestiunea adusă de justițiă pe teremură a injustiției șală abusului, farămă siliți a lua cuventură ș-a relata faptele, așta celă puțină precumă le puturămă cunosce. Justiția nevoindă a face instrucțiunea procesului, eramă îndatorați a o face noi, și la 17 Fevruarie incepurămă a ueî nplini datoria. După curgere de trei zile, unulă din cei implicați, d. Stefan Ionide, ne trimite uă ’ntâmpinare. Publicarămă îndată protestarea d-lui Ionide și^iserămă âncă că ea este și energică și dreptă. In adeveră, ce dreptă mai mare póte esiste de cătă acela pe care ’să are mă acusatu d’a se apăra? Și d. Ionide avea cu atătă mai multă dreptură și datoria d’a s'apăra, cu cătă fusese forte afundată prin favórea ce se pare că voiră se-i facă dd. Taciin și Ciuflea. Peste trecere de mai multe slile, întâmpină și protesteză și dd. fiuteanu, și le deschiserămă și dumneloru colonele pariului. Le amu deschisă, căci cei acuzați aă dreptulu și datoria d’a l’apăra. Seamă deschisă, căci instrucțiunea procesului — ce n-a voită s’o facă justiția — trebuie se se facă în publică și de câtre publică. Vă dată însă ce doi. Fileanu și Ionid aă vorbită, amu credută și credemă că nimene nu nepate cere se nu vorbimă la rândulu nostru, se nu desbatemă cele clise de dumneloru și se nu punemă luptă ochii publicului cea a ce noi credemă că este logică și dreptă. Nu astăfelă eu se crede d. Ștefan lonid. Domniamea ne a trămi să ieri fără uă epistolă, în care începe spuindu-ne că „este silită a s-apăra contra injusteloră ,nóstre atacuri;“ și d’aci intră cu noi în polemică de ziaristă și ne spune că dămă rea interpretare cuvinteloră dumisele. Deji cuvintele domniei loră s-au pusă în întregulă loră suptă ochii publicului. Acestaa dera este pusă deja în posițiune d’a vedé decă noi le dămă interpretări rele sau bune. Dera noi d-acumă nainte vomă începe a desbate în publică acestă cestiune, a face instrucțiunea acestui procesă. Ce s’ară alege éasé d ună cjiamă care, ară deschide necontenit după fiăcare aprețuire a sea și colanele sale pentru esplicări și reesplicări, pentru polemice de Ziariști ale celoră combătuți în acelă hartă? D. Ioanid nu numai un voie s ce a -nțelege c-acesta este peste putință, de vă merge și mai departe, multă mai departe. Domnia-sea, uitândă că nu este — celă puțină în modă oficiale — de câtă ună co J U,llia>UAAl.AVyCl AAVA un MUM.UXA d’uăcamdată —celă puțină în modă egale — nici suptă legea de presă a d-lui Iepurenu Boerescu, nici supt Statutulă lui 2 Masă, și că dumnelui nu ocupă acumă, în modă oficiale, funcțiunile ce ocupaă dd. Boerescu și Iepurenu la 1860, nici Vodă-Cuza la 1862, ne întinuă următoriulă ordină : „Veți bine-voi în viitoriü a nu maî resteca în luptele politice numele unora comercianți oneștî, cari nu v-a0 supărată nu„tru nimica.“ Așia dera d. banchiără Ioanidă ne dă ordină se nu mai cutezămă în viitoriu se desbatemă cestiunea cu pricina, se nu mai cutezămă a desbate actele sale publice, se ne dămă opiniunea asupra transacțiunei cu marfa cărată noptea și -nainte d’a se face uă învoire, învestită cu formele legiuite. Ne aducemă aminte c’acumă câte-va luni totă așia ne-a scrisă și putericul Popa-Tache.—„Te opresc, „ne-a zisă domnia-sea, te oprescă „d-a mai vorbireă de mine.“ Se pate ca d. Ioanid se credă că este, se pate încă se și fie acumă mai puterică decâtă ânsuși Popa-Tache. Nu-i negămă puterea. Trebuia ânsă se scie c-avemănă vechia deprindere d-a nu ne pleca capulă în facia puterii materiale. Nu ne-amă plecată capulă la trei Domni ș-uă căimăcămiă, și nici chiar naintea baioneteloră a trei puteri mari. Se fie dertficură d. Ioanid că nu ni lă vomă pleca nici naintea a totă putericieî sele materiale, și d-acea a înlăturămă epistola dumi-sele și -ncepemă mai la vale a desbate afacerea dumisele. Și d. Lambru, ca d. Ioanid, ne-a trămisă astă dîuă epistolă. Trămisulă domniei-séle ne-a spusă că ea conținea uă respunsă la cele ce noiamă fi clisă despre domnia-sea. Ciudată, forte ciudată se vede că este și d. Lambru. Déru cândă creamă vorbită noi de domnia-sea ? Deru cumă a putută crede că, vorbindă de Golescu-Lambru și Lambru-Golescu vorbimă de domnia-sea? Vorbimă de principie eră nu de indivizi, vorbimă cu miniștrii, eră nu cu funcționarii și prin urmare nici Popa-Tache , nici Hamalu , nici Geambașiu n’aă dreptă a ne ordina se nu combatemă principiile și pe represintanții, pe miniștrii loră. Ș’acumă, că sperămă că d. Lambru va înțelege că n’amă vorbită și nu vorbimă nici de domnia-sea, nici de d. Ioanid, se ne fiă iertată se revenimă la principii și se ’ntrebămă pe d. Golescu-Lambru, ce fice, ca capă ală ministerialui, cu hoțiele de la Vamă ? Démüm, p-acestua nu lu mai putemă întreba în acestă afacere, căci ea a fostă condusă conformă principielor bandei. Avemă însă dreptul ă se ceremă de la d. directore ală contribuțiunilor, de la inteligintele d. Teulescu, se ceremă se ne spuie cumă remăne pricina séa, mai dreptă, cumă se ’nvoiesce cu pricina, așia cumă ea se află acumă? Domnia-sea face să anchetă și dovedesce abuzurî. La rêndul nostru, încuragiațî de adulă domniei sale, denunțiămă a Eil 1 lîl 1 Ș 'TU'bervano cereoîiciaie un aneneia. Și cu ce ne pomenimă? C ună comunicată, care recunosce câteva abuzuri și ne spune că s’a pedepsită d. Servano pentru negligință. Fiă sașia, se se pedepsescă și negligința; dérü cu hoția ce facemă? „S’a suprimată, Zi °e comunicatulii, posturile de revisor.“ Démü, domnule directoreală contribuțiuniloră, ce facemă cu hoții? Nimicii! Domnulă Sapira schimbă florinii în franci și d. Sapira nu se trimite naintea justiției! D. Moșoiă schimbă fiorinii în franci, și d. Moșoiă se suspendă pe oă lună din funcțiune. D. Moșoiă cu d. Sapira repetă operațiunea, și acesta în aceaași zi sau căte-va zile mai în urmă. Ministrul nu trimite pe culpabili naintea justiei, și d, diretoreală Contribuțiuniloră tace și se supune: Déru cu coletele cu cișmele? Nici ună cuvântă nu se spune: coletele alunecă din condeială redatorului comunicatului, precumă a alunecat din revizuirea vămei! Și inteligintele directore ale Contribuțiunilor o tace și se supune. Și lumea spune c-aceste se facă căci hoții sunt protegiați. C-aceste se facă ca se se găsescă mă protestă mai multă spre a se da vămile în întreprindere: —gheliru de mii de galbeni pentru mii și pagube de milione pentru Stată!. C-aceste se facă pentru ca se se compromită și acestă regiune, pentru ca deputatulu Cuza se potă Z*ce • —Nu este nici chiar moralitate mai multă decătă era luptă regimele cinică ale lui Alesandru Ioan I! Și inteligintele directore ală contribuțiunilor, înțelege, vede, cunosce și tace și se supune. Protestămă noi pentru domniamea și ceremă se se facă revisiunea, se se descopere toți culpabilii și se fiă toți trimiși naintea justiției. Nu voiesce d. ministru de finanțe ? Nu voiesce d. Lambru Golescu ? Se voiască d. directoreală contribuțiuniloră; se ceră dreptatea și moralitatea. Nu i se acordă? Se demisioneze motivată. Nu demisioneze ? Atunci se și ia partea de respundere. Banchetul „în onorea ordinii“ trece de la Pitesci la Bucurescî, de la d. Zisu la d. Zăgănescu, de la membrii comunei din Pitești la capii gardei naționale din Bucuresci. E căună ordină ală inspectoriei gardei naționale, pe care să punemă supt ochii publicului fără nici ună comentariă, căci faptele sunt mai elociați de cătă cuvintele. 23 Februarie 1870, „Comitatulu instituitű pentru darea unui banchet. In onarea ómeniloru de ordine a cerutűuă listă de acei din guardiștî, ce aici urma se fie invitați, se Înțelege că cetățenî. In urmare, din ordinul a d-luî /«spectorui generale, ve invită, d-ie comansemene listă chiarü până mâne. Marțjî,lalîî orc (amiaijî). „Primit», d-le Comandante, etc. etc. Secretarulu Inspectorioî, A. Stăncescu.“ E că acumă ce spună și Informațiunile de astăzî, în privința acestei banchetărî a Ordinii : Inteligibil deputat.înd. Aslan, Gr. Sturza și alțiiî carii cu câte-va septemani In urmă dadeu fostului cabinetu votu de blama, ei dau bancheta septemena acésta, Sâmbătă spre sáotulu Teodoră, adică spre „Iubitorulu de Dumnezeu.11. Câte 5 Napoleoni este amenda ce penitenții blamatorî plătiră de fie care, cu dreptulü reservata de a rădica una toasta, fie și doue, în care se desvolle tesa, de Consecința politică! Lia se dudea pricina de vorba, banchetulu de Sâmbată nu se va mai numi „banchetul” in onorea cutăruia, ci alü ómeniloru ORDINEI. Greșilă de copista, este alü ómenilorű ORDINILORU Comandanții alți Legiunei a II-a, idem II-aidem iva. idem va. AFACEREA FILEANO IOAIDE. Domnule Redactare, Ați denunțiatu ín Românulü de la 17 Fevruarie arbitrara și nedrepta arestare, de care a suferită d. Ion Marinescu, și care a mișcată prada întregă. Aretândă împrejurările în cari s-a comisă acestă actu de brutalitate de către d-nii Ciuflea și Tacian, ați fostă firesce adusă se vorbiți și de cărarea măriei noptea, din prăvălia lui Fileanu la d. Ștefim Ioanid acasă. Faptulu d-lui judecătoră de instrucție s’ară fi cocoloșită pate, la ministerű precumă s-a cocoloșită altă dată sustragerea unor bonuri, comise de ună fostă magistrată la tribunalul de Ilfovu, pe cândă se afla prim președinte actualulă directoră al ministerului justiții. De la parchetul curții din Bucurescu, mișcară la rândula seă de modulă cu care d-nii G’iuflea și Tacian aseza și abustă de mă«datele de depunere și arestare, și de puținulă casă ce acești junt magistrați față de libertatea și onerea paciuiciloră cetățeni, a avută norocita ideiă se facă o anchetă și se constate oficială că faptele denunțiate de d-vistru nu erau decâtă prea adevărate. Resultatul acestei anchete s-a supusă apoi printr’ună raportă formală d-lui ministru ală justiții, care nu mai putuse se îndoiască de a bătuta și culpabila urmare a acelor doui funcționari, în acestă tristă afacere. Onore parchetului Curții! Pusă astă-felă în impaso, ministerulă — deși nu fără mare părere de reă — n’a putută face altăfelă de câtă se mustre părinteșce pe acești doui iubiți și răsfățați copii ai sei, și se Iemică că pe viitoră — nu se nu mai facă— déri se nu facă cu atâta pripă și imprudință. Cine acitită strauiulă comunicată din Monitoru — asupra căruia vom reveni — a putută se se încredineze că ministrulă nu zice altă culpabililară funcționari decâtă: „faceți, arestați pe cine vreți, aveți „totă dreptulă, nu v<i jenați, dérii „procedați cu mai multă tactă, nu „faceți zelă!" ne justife onorea și untematisa umbnitară este o pură cestie de temperamentă din partea d-loră judecători de instrucție, și că aceștia nu au nici o respundere legate de durerile și nenorocirile ce pot ă causa prin stustiția saa reaua lor credință. Teoria nu lipsește de originalitate și merită onórea unui esamene în parte. [Ne propunemă se să facemă într’ună numără viitoră. Deca însă d. ministru nu a crezută, nici în urma raportului d-lui procuroră generală, că este dacă se se despartă de acești douî prețioși funcționari și nu s’a îndurată se lipsască patria de luminatele și eminentele loră serviție, a înțelesă însă că în urma pripei, ce puseseră se trimită la închisore fără judecată pe bietulă creditorii—păgubașă, și se lase nesupărațî și neurmăriți pe aceia, contra cărora esistaă cele mai grave bănuieli de tentative de bancrută fraudulosă, a înțelesă, Zicü, că acești doui bravi funcționari nu mai puteau continua să facă instrucția în acestă afacere, și astăfelă a dată ordine se se trecă actele la altă judecătură de instrucție, mai puțină fiorasă pentru cei nevinovați și cu mai multă respectă pentru libertatea omenilor”. Era în adeveră timpă! încă puțină întărziare, și do. Ciuflea și Taeian trimiteau în temniță pe toți creditorii norocosului băcană, cari în urma operațiiloră camă echivoce ale debitorului soră, nu voră se-i mai facă credită. Aflămă în adeveră că d. Ciuflea și dedese mandată de înfățișare contra celor mai notabili comercianți din piatră, pentru ca se-i supuie la interogatorul, că de ce stă supărată pe Fileanu și nu voră se-î mai dea bani cu împrumutare?