Romanulu, aprilie 1870 (Anul 14)
1870-04-20
342 ------------------------------------------------ ROMANULU 21 APRILE 1870 Este sau nu adeverată acesta depeștă ? Daca nu este adeverată se se desmință; dacă din contra este adeverată, ceremü imediat îndreptare. Judecatoriul de instrucțiune și procurorele au violată legea și instrucțiunile basate pe lege ale Ministrului Jorii, au arestată nesce cetățiani pe care Constituțiunea îî pune suptă scutului ei, lăsăndă neurmărită pe singurulărginte responsabile legalmente, pe girante; cu tote acestea ei funcționeză încă și astăzi, ba chiaru primescu înaintări, pe cândă D. Giugulescu, primulă procurore, care a protestată în numele legii și ală Constituțiunii violate, este demisionată. Permite-va noulă ministru prelungirea unoră asemeni enormități ? Voma vede. Pîn’atuncî se punemu âncă supt ochii d-sele și a d-soră avocați din Bucureșci următorele rânduri dintru o corespondință din Ploiesci relativă la acestă afacere. „In procesul d-lui Candiano, în urma interogatorielor luate acuzatului, instrucțiunea conchide la 3 delicte: Unulă este delictulă de presă. Cele alte două sunt o delictă de ultragiu și delictă că a purtată armă asupra sea cu intențiune de a se servi de ea. Aceste două delicte din urmă s’aă născocită după dece ciile de la plăsmuirea celui d’ântetă. „Ultragiulu constă în acesta. D. Candiano, după 10 zile de temniță, a fostă interogată cu ce scopu a purtată arma asupra sea, densulă a respunsă că din spiritul uinei asemenea întrebări înțelege că voiesce se-i fabrice ună delictă criminale, și prin urmare, că la un asemene basacomă mare ce mai respunde, pene ce nu l-ar da ună noă mandată de înfățișare pentru acestă noă delictă, căci densula se cunosce întemnițată numai pentru delictulă prevăzută la art. 77 din codule penale. — Curentula basaconă a motivată închiriarea unui procesă-verbale de cătră judele de instrucțiune Linaru și de cătră procurorele Căpitănescu a cărui conclusiune este: „că în locă a res„punde cu cuviință, l’a ultragiată „calificândă instrucțiunile judelui de „bazaconie, și refusândă d’a res„punde asupra acestui termen o„sensătură cu care se servise Can„diano în respunsulă seu, ceaa ce „probesa și mai multă că a întrebuințată acestă termenă cu un„tențiune d’ală ultragia. „Pentru „acestă delictă de ultragia intenționată“ Candiano s’a dată în judecată tribunalului secțiunea căutăturele ce schimbau Intre denșiî, trecerile răpeai de la bucurie la ’ntristare neodinită ce ’i bentuia. Presința mea le deveni in sfârșitii atât d de nesuferită, încâtă nu ’și mai vorbiră și remaserămu câte trei intr’uă mare tăcere. Dóru acumö eramii asecurate despre cea-a ce voiam da sei, și câutamu numai cuma s’ajungu la desnodămentd. — Dă-mî voia, îi zise Dulac, îmi Jicî că erai secund, și primesed afirmarea dumitale; dérü îți voi observa că d’astă dată certitudinea duraitale n’avea alte temeici de câtu presumțiunî. — O se ved î îndată, urmă d. Margerie,— care vorbea ouă emoțiune liniștită, fără nici und resimțimentîi aparinte, și ca cum ar fi voito numai se producă avocatului sed actele procesului.— Pene la ore care puntd, puteamd, cumd dicî, so me ’ndouiesed de mine; dérü alăturându aceste presumțiuni cu speracluld la care asistasemd In ajund, aveamd celd mai puțind dreptuld d’a. Intreba pe socii mea ș’a vede ce-mi va respunde. Revenirămd derd pe josd și simțiamd brațulu eî tremurându suplu aici med. Când d fu’n facișa Il-a și procesul ă este a se la 30 cuvinte. „Pentru delictul ă că ba găsită purtândă mă revolveră asupra sea mai este a i se lua acțî ună interogatoriu și în urma vomă vedea ce calificare are se se mai dea ș’acestă casă și’n judecata cui are se’să dea. „Art. 24 din constituțiunea zice că tote delictele de presă se judecă de jurați. „In procedura penale esiste, nu se pare, un articlu care dice că la casă de a fi comise de cineva mai multe delicte d’uă-dată, dintre care cele principale se judecă de jurați, atunci tote celelalte ce să însoțescă se judecă totă de jurați. Delictulă principale imputată d-lui Candiano este ună delictă de presă. Littragiulă intenționată și purtarea armei, — când ele ară esiste ca delicte, — nu se pote nega că suntă uă consecință a delictului de presă, a delictului politică; cum ți se pute doja separa aceste delicte? Gumă se pate unele se se judece de jurați, și altele de tribunale. Ar fi bine ca avocații cei mai însemnați se facă uă consultațiune, în acesta privință, care se se publice și se se desbată prin citare.“ Supunem cestiunea d-lui viitor ministru și rugăm pe membrii baroului bucuresciană a o examina seriosă și a se pronunța câtă mai curând, printr’uă consultațiune, asupra acestui punză în care, de nu ne înșelămă, dreptulă și legea suntărăși sacrificate. Brăila, 1870 Apriliu. D-lui redactare alu Ziarului ROMANULU. Domnule redactare, Uă parte din cetățenii alegători din aceste orașu, aretându Măriei Séla Domnitorului, prin protestațiunea publicată în Monitorulu oficiale No. 63 și în Românulu de la 3 Aprilie, violențele și maltratările ce au suferită unii din cetățeni din partea aginților polițienesc întovărășiți cu cei municipali, în ocasiunea alegerea de deputată ce ’și a avut locu la 29 și 30 Marte, d-ld prefecta locală Rahhtivanu a găsitd de cuviință a respunde la acea protestațiune prin telegramele sale publicate în Monitorulű sosü disc, cu atacuri și insulte, negândd adevăruld faptelor petrecute, cu alică totddeuă dată pe cetățeni, pe mii de tulburători și calomniatori de meserie, pe alții de omeni fără însemnătate, carî n’ad solutd ce ad subscrisă. Fiindd că respunsul ă d-lui Rahhtivanu rădică centinuî ce interesază pe toți cetățenii, atinși de faptele ce au făcutu obiectulu plângere cătră Măria Sea Domnitorului, respectului ce purtămd către adeveri și interesuld publică ne impună sacra datorie de a mărturisi și a afirma în facia lumea, că răind singuri în cameră, ținti în faclă pe domna Margerie, și, mergendd spre densa, îî disel: Esti vă miserabilă! — Ed! disc ea pălindd intrund modd si caordinarid supt privirea mea. — Me incelî cu d. Loredan. Nu te mai încerca se negi, seid totd. — Jane! strigă ea cu spaimă. — O seid, îți died. Nu te am veijurderî, lengă grila gid, sărutăndu-le? N’am înțeles totă dina astă-de ce erai pentru densulei? Nu citesc în acest moment, infamia tea în desordinea și pălirea chipului teu? Palpita, nu me lăsa din ochi, și, lăsată jumătate pe spate, întindea bracele î spre mine ca cum ar fi voitd se conjure mânia mea, arătările d-lui Rahhtivanu sunt lipsite cu lotuld de adeverd. Orașul el întregd a fostd marturd la amesteculd, provocările și atacurile agințiloru puterei, care, adunați cu străini, constituiți în bandă, împregiuruld localului alegereî, ad dald locd scandalului, în care ad fostă maltratați mai mulți cetățeni cu lovituri de paturi de pusei și altele, și care Ducmneed scri pene unde s’ard fi întinsă, déca cetăținiî n’aru fi fostu conduși de interesuld de ordine în facia atacurilor, ce păreau că vină de la oă armată de invasiune. Numai unu omd despuiată de orice simțimăntd de pudure pote nega und faptă vețiută și cunoscută deuă societate întrega ; numai und asemenea omd este capabilă de a insulta lumea cu afirmațiuni false. Este cutezătore și totodouă dată ridicuse pretențiunea d-lui Rahhtivanu de a avea negațiunile sale cresământd contra afirmațiunilord unui publică numerosd, care a vețjutîi totd ce s’a petrecuta,Ziua namiei jamare, din partea agenților) administrațiuneî cu ocasiunea alegereî de care este vorba , ar fi și mai ridiculă a acelora, care ar pune temerii pe arăturile unui funcționară numită pentru ocasiunea alegereî, a§U§âtă de uneltitori de scandaluri și interesată a se justifica prin negațiunî. Moduld puțind demnd, cu care d Radhtivauu sce a se esprime în telegramele sale in contra demnității cetățeniloru, carî n’ad primită a da votd de poruncele pentru candidatul guvernului, desemnă destulă de bine cumd represintă autoritatea ce i s’a încredințați], — fidelă sistemei domnitore, — precum și caracterul d, educațiunea și deprinderile ispravnicului retrogradei și înrăutățită. Nu găsim, demnu de noi, cetățenii, a ne asemena în actele nóstre cu acésta specie de ómeni, pe care poporuli, în disprețul și sarcasmul, sed, i’a numită de multă „viermii societății“. Spre a cunosce publicul, măsura, cu care urmezu să dea valorea arătăriloru d-lui Rahtivanu, demințite de nnd orașu întregi, ve rugăm îî, d-le redactare, se bine-voiți a însera acésta întâmpinare în stimabilulü d-vóstre istarici. Primiți, vă rugăm d, asecutarea distinsei stime și considerațiunî ce vă purtăm d. M. N. Duillie, R. S. Campiniu, *I. Dumitrescu, Theodora Dobrescu, I. Rădulescu, advocată, A. Gheorgescu, L. Ștefănescu, advocată, H. Costandin, St. Christescu, M. Dimitriu, Apostul Vasilici, D. Mărgăritescu, advocată, Mihalache Tancovici, A. B. Vasilescu Alecu Constandinescu, S. Goostandinescu, G Gheorghiu, N. Constandinescu, D. Ioan, A. I. Gălinescu, P. Dimitrescu, Theodord Kirulescu, N. Kirulescu, Marin Popescu, Avissoni Vlad, Petrache Hristoi, Gy. Trandafirescu, Gy. Nicolescu, G. Carp, Ioan Martinescu, Dimitrie V. Silica, Niculae Arcescu, N. Constandinescu, T. Gg., Niculad Vasile, I. K. Oltenu, M. Panaitescu, Uie Nicolad, Dumitru Moldoveanu, Basile Gabrilescu, loan Vasilici, Vetu Orășeanu, M. Stănescu, Gy. Vasilescu, George C. Magearu, George Drăghicescu, Al. Vasilescu, Ivanciu Niculad, George Dumitriu, K. D. Ciurcu, George Alesandrescu,I.Ioan Alecse, loan Tudor, A. Christescu, I. D. Jărămcioca, și alte cinci subsemnaturi nedescifrabile. Raportându în numerulü de la 15 Aprile sgomotele ce circulau asupra unei spargeri la ministeriulu de finance, faceamu tote reservele nóstre și nu dar nu ca positivü de cătu faptulu spargerii și ar fi cercetării judiciare. Monitorul de ieri vine și confirmă cea a ce amu datu ca positivu, en sparetu că nimicii nu s’i luatu și nu lipsesce din ministeriu. Constatamu cu mulțămire că spargerea nua avutu altü mobila, de catu plăcerea d’a sparge, și reproduceam aci comunicatulu Monitorului : țicarulu Romănulu, prin numeralü de la 13 Apriliu curentă, arăta că sar fi spartă la ministeriumu financelor, și că s’ar fi luat diferite acte. Ministerium, spre a evita inducerea publicului în erore, comunică spre sciință următorea : Sâmbătă, la 11 Aprilie, la 9 ore de dimineață, odăiașii din direcțiunea comptabilității, venindd spre a îngriji de cancelaria, ad găsind la ușa cu sticlă de la scriptele vechi unu geamă spartă. Pe dată eî ad insclințatd pe șefii respectivi, pe carî ’î ad putută găsi, fiindd că cea mai mare parte, ca în ajunulu serbătorilor, aveau diferite trebuințe și lipsiau d’acasă. Acei șefi venindd la cancelaria, n’am putută constata Sâmbătă daca lipsesce ceva din cancelaria, cea ce a făcutd pe agenții respectivi ai puterii administrative și judiciare a lua măsuri pentru asecutarea ministeriului, închiriândd direcțiunea Mercurî dinîirâța, căndd, comptabilități, pene adunăndu-se tot impiegații și revizuindu tóte actele, registrele și hărtiele ce le erau încredințată, s’a constatată că nu lipsesce nimic”. După constatările făcute se presupune că acesd geamă a fostü «parte din nebăgare de semn de rîndași, cu ocasiunea maturatului, cu cada maturei, faptul ce n’a voit d a mărturisi, temîndu-se d’a nu fi obligată a plăti geamulu. (Comunicata) Iubiți confrați, Patrioticul da deșteptată în și căldurosulu vostru apelă inimile nóstre cele mai nobili și mai generose sentimente. Care sufleta adeverată românescd pate rămânea mutd la chrămarea vostră? Care cugetare tânără și arerutare nu s’a strămutată in aceld gloriosd și falnică trecută, pe care voind amintiți cu accente asia de duiose, insuflate de celei mai curată și mai sublimă amord de patria ? Nu e unghiu locuită de Români, In care cuvintele vóstre se nu fi pătrunsă ca und fulgeră de lumină, în care ele se nu fi produsă uă drepta mândria de unu trecută așta de strălucită, dord la aceldași timpd și uă adâncă tristeță că asemeni eroi, gloria nemului nostru, scutul credinței și aici neatârnăreî nóstre, ad putută remânea atâția secliî uitați. Datoria tinerime este de a reînvia acestă trecută plină de mărire, de a se inspira de faptele strămoșilor, de a’î avea tot d-d’auna presinți în mintea și animarea. Sânta lord imagine trebuie se fie scóna religiunei Dóstre. Contemplândd chipul lord, meditândd gloriasele lord acțiuni, voind puși cu încredere pe calea viitorului. Exemplul lord ne va lumina ca uă făclia bine-facétóre, gloria lord va aprinde în sufletuld nostru foculu sacru aici iubireî de patria; umbrele lord ne vord sfătui și conduce; glasuld lord va resuna la aurjuld nostru ca uă puternică trompetă ce chiamă pe oșteni pe câmpuld de onore. Spre a ne apropia unii de alții, spre a ne uni intr’und cugetă și ’ntr’uă simțire românesca, numele lord singurd trebue se fie de ajunsă. Ori care ard fi cât unul, unde fie-care din nou a vățjuta lumina zilei, ori care provinciă, unde ânteid amd rostită cuvântulu de Română, unde ne-amd deprinsă a ne iubi țara, anima nóstra, necoprinsă âncă de nici uă pasiune, de nici und interesă altuia de când acelaa aid viitorului, aici prosperității și înflorirea poporului nostru, va trebui se tresară, cândd pronunță nici numele eroilor noștri. Acești eroi sunt numeroși, căci numeróle au fostd și suferințele, numeroși au fostu și suntu și dușmanii națiunei române. Dintre eroi voi ați alesă pe Ștefană celd Mare. — Aprobămd din sufletu alegerea vostră și motivele cari vad dictate-o. Ștefană celd Mare e personificarea vine a Românismului In seclulu al XV-lea. Braciulü séd a făcutd se tremure nu numai dușmanii patriei nóstre, dérü chiar d și ardele barbare, ce meditad ruina europei întregi. In timpd d’uă jumătate de seclu nenumăratele sale biruințe ad împrăștiată pretutindene numele și gloria poporului Română. Paloșiuld săd, totddeauna Invingetord, a sciut, se inspire respectă și admirațiune pene și inemicilor săi celord mai neîmpăcați. Uă serbare pe mormentul lui Stefand, uitata de atâția secii, făcută chiar d în țăra unde se afla vechia sea capitală și care deștaptă în animele române așia de strălucite și falnice amintiri, e miijloculd celei mai nimerită d’a împrospăta memoria eroului nostru, întrunită In giuruld pe trei reci, ce o lăsam und momento astd-feld. — Aici, îi d sei, m’am genditd la ce amu a face. Din fericire pentru dumneta, avemd copii, și m’am otărîtd a’ți face grație d’astă dată de rușinea ta. — De rușine! In adeverd, ține plecându-șî capuld, am copii. — Void vede mai tărdid ce trebue se facă cu seducătorele dumitale, dérit, cătci despre dumneta, o se mî mărturescî greșiala prin Inscrisu și te vei lăsa clemenței mele. O silii se sâijă și-î împinseiuă hărtiă. — Ș’a scrisă? întrebă Dulac. — E că epistola, respunse Margerie. Avocatuld luă hărtia ce-î presintă și citi: „Nu potoi se-țî resistu, nu cuteză, nu trebue s’o facd. Da, fiindcă voiescî, negreșitu, d. Loredan și ed suntem culpabil.“ — Este acisă întrerupere,zise avocatuld. — In adeverd, nu voia se scrie mai mult d ed i-am dictată cea-a ce maî urmeza: „Suntduă femeiă perdută, și nu potd de câtd a mă lăsa, nu iertării, déru mile în dumitale.“ D’acum î nainte, fi «Jiseî, te țin prin acestă epistolă, și’mî reserva dreptuld d’a mă servi cu dânsa după împrejurări. Se opri.—Bine voiesce a o lua,domnule Dulac, spre a o adăuga la dosariul afacerii. — Déru acesta epistolă, prin aceaa chiar că domna Margerie a consimțită a o scrie, este und felui de compromisă Intre dumnăie și dumneta. Nu te poți servi cu deasa. — Arei forte drepta, decă domna Mar-Publicamü cu multă plăcere respunsuru de mai la vale ale studiaților români din Paris la apelulu studeațiloru români din Viena, care chiamă pe tinerimea studiosă fară serbare la mormântulu lui Stefanü cel Mare. Frumóse suntu speranțele ce descoptá asemeni simțiminte născânde la tinerimea română și care se comunică din sufletu în sufletu ori pe unde ar fi ea împrăștiată! geric nu m’ar fi degageată de parola mea dăndu-mî nouî cause de plângere. — Alsise Dulac. — Am băgată de semn că relațiunile eî cu d. Loredan nu s’ad curmată. O mărturesce însă șî prin acesta a doua epistolă: „Amd recăzută la acea-așî greșială, în aceașî crimă. Déc’acésta nouă mărturire din parte-mi, lăsându-te absolută stepând d’a dispune de mine, te póte aduce, în numele copiilor d, a mai întărea cătd-va timp d ăncă pedeapsa mea, îți void mulțimi din fundul m ănimei. “ — Acésta rugăciune este mișcătdre, domnule, de ce n’ai primit-o? — piinda pe domna Margerie îmi va scrie negreșit duă a treia, și trebue se sfîrșimu. — Ancă uă întrebare. Ce ai făcut din privința d-lui Loredan? — Nimicd. Am voitd se nu bănuiască că cunosceamd amoruld sed. — Déru dómna Margerie a trebuită se’î spuie totd. — O eredd, deși i-am cerut, se n’o facă. Déru câtă s’o fi făcutd și d’acea a negreșitd a și plecată. — A plecată? Unde? — Nu seid, déru a plecată. — Nți vorbescd mai mult d ca omd de lume de câtd ca omd de legi. Ai cugetată se lași nepedepsită ofensa ce ți-a făcutd d. Loredan ? — O! nu, respunse suruțjendd cu multă liniște d. Margerie; déra acesta, d-le Dulac, mă privesce numai pe mine. — Asta este, domnule. — Ș’acum, după ce am respuns la tóte întrebările ce mi-am făcut, voiesc, se primesc a pleda pentru mine? — Dl, domnule. Alege’ți unu procuratore și bine voiesce a mă pune în raportă cu densuld. Voi fi gata, când afacerea va fi a se înfăcișra. D. Margerie mulțămi avocatului și se retrase liniștită precum și venise. (Va urma). Henri Riviere.