Romanulu, aprilie 1870 (Anul 14)

1870-04-20

3­42 ---------------------------------------------­---­ ROMANULU 21 APRILE 1870 Este sau nu adeverată acesta de­­peștă ? Daca nu este adeverată se se desmință; dacă din contra este adeverată, ceremü imediat îndreptare. Judecatoriul­ de instrucțiune și procurorele au violată legea și in­strucțiunile basate pe lege ale Mi­nistrului Jorii, au arestată nesce ce­­tățiani pe care Constituțiunea îî pune suptă scutulu­i ei, lăsăndă neurmă­rită pe singurulă­rginte responsa­bile legalmente, pe girante; cu tote acestea ei funcționeză încă și astă­zi, ba chiaru primescu înaintări, pe cândă D. Giugulescu, primulă procurore, care a protestată în nu­mele legii și ală Constituțiunii vi­olate, este demisionată. Permite-va noulă ministru pre­lungirea unoră asemeni enormități ? Voma vede. Pîn’atuncî se punemu âncă supt ochii d-sele și a d-soră avocați din Bucureșci următorele rânduri din­­tru o corespondință din Ploiesci re­lativă la acestă afacere. „In procesul­ d-lui Candiano, în urma interogatorielor­ luate acuza­­tului, instrucțiunea conchide la 3 delicte: Unulă este delictulă de presă. Cele alte două sunt o delictă de ul­­tragiu și delictă că a purtată armă asupra sea cu intențiune de a se servi de ea. Aceste două delicte din urmă s’aă născocită după dece ciile de la plăsmuirea celui d’ântetă. „Ultragiulu constă în acesta. D. Candiano, după 10 zile de temni­ță, a fostă interogată cu ce scopu a purtată arma asupra sea, den­­sulă a respunsă că din spiritul u­­i­nei asemenea întrebări înțelege că voiesce se-i fabrice ună delictă cri­minale, și prin urmare, că la un asemene basacom­ă mare ce mai respunde, pene ce nu l-ar da ună noă mandată de înfățișare pentru acestă noă delictă, căci densula se cunosce întemnițată numai pentru delictulă prevăzută la art. 77 din codule penale. — Curentula basa­con­ă a motivată închiriarea unui procesă-verbale de cătră judele de instrucțiune Linaru și de cătră pro­curorele Căpitănescu a cărui con­­clusiune este: „că în locă a res­­„punde cu cuviință, l’a ultragiată „calificândă instrucțiunile judelui de „bazaconie, și refusândă d’a res­­„punde asupra acestui termen o­­„sensătură cu care se servise Can­­„diano în respunsulă seu, cea­a ce „probesa și mai multă că a între­buințată acestă termenă cu un­­„tențiune d’ală ultragia. „Pentru „acestă delictă de ultra­­gia intenționată“ Candiano s’a dată în judecată tribunalului secțiunea căutăturele ce schimbau Intre denșiî, trece­rile răpeai de la bucurie la ’ntristare neo­­dinită ce ’i bentuia. Presința mea le deveni in sfârșitii atât d de nesuferită, în­câtă nu ’și mai vorbiră și remaserămu câte trei intr’uă mare tăcere. Dóru acumö eramii asecurate despre cea-a ce voiam d­a sei, și câutamu numai cuma s’ajungu la desnodămentd. — Dă-mî voia, îi z­ise Dulac, îmi­­ Jicî că erai secund, și primesed afirmarea dumitale; dérü îți voi­ observa că d’astă dată certitu­dinea duraitale n’avea alte temeici de câtu presumțiunî. — O se ved î îndată, urmă d. Margerie,— care vorbea ouă emoțiune liniștită, fără nici und resimțimentîi aparinte, și ca cum­ ar fi voito numai se producă avocatului sed actele procesului.— Pene la ore care puntd, puteamd, cumd dicî, so me ’ndouiesed de mine; dérü alăturându aceste presumțiuni cu speracluld la care asistasemd In ajund, aveamd celd mai puțind dreptuld d’a. Intreba pe so­cii mea ș’a vede ce-mi va respunde. Reve­­nirămd derd pe josd și simțiamd brațulu eî tremurându suplu aici med. Când d fu­’n facișa Il-a și procesul ă este a se la 30 cuvinte. „Pentru delictul ă că ba găsită purtândă m­ă revolveră asupra sea mai este a i se lua acțî ună inte­rogatoriu și în urma vomă vedea ce calificare are se se mai dea ș’acestă casă și’n judecata cui are se’să dea. „Art. 24 din constituțiune­a zice că tote delictele de presă se judecă de jurați. „In procedura penale esiste, nu se pare, un­ articlu care dice că la casă de a fi comise de cineva mai multe delicte d’uă-dată, dintre care cele principale se judecă de jurați, atunci tote cele­l­alte ce­ să însoțescă se judecă totă de jurați. Delictulă principale imputată d-lui Candiano este ună delictă de presă. Littra­­giulă intenționată și purtarea ar­mei, — când­ ele ară esiste ca de­licte, — nu se pote nega că suntă uă consecință a delictului de presă, a delictului politică; cum ți se pute doja separa aceste delicte? Gumă se pate unele se se judece de ju­rați, și altele de tribunale. Ar fi bine ca avocații cei mai însem­nați se facă uă consultațiune, în acesta privință, care se se publice și se se desbată prin citare.“ Supunem cestiunea d-lui viitor mi­nistru și rugăm pe membrii baroului bucuresciană a o examina seriosă și a se pronunța câtă mai curând, prin­­tr’uă consultațiune, asupra acestui punză în care, de nu ne înșelămă, dreptulă și legea suntă­­răși sa­crificate. Brăila, 1870 Apriliu. D-lui redactare alu Ziarului ROMANULU. Domnule redactare, Uă parte din cetățenii alegători din aceste orașu, aretându Măriei Séla Domnitorului, prin protestațiunea publicată în Monitorulu oficiale No. 63 și în Românulu­ de la 3 Aprilie, violențele și maltratările ce au su­ferită unii din cetățeni din partea aginților­ polițienesc­ întovărășiți cu cei municipali, în ocasiunea alegerea de deputată ce ’și a avut­ locu la 29 și 30 Marte, d-ld prefecta lo­cală Rahhtivanu a găsitd de cuviință a res­punde la acea protestațiune prin telegramele sale publicate în Monitorulű sosü disc, cu atacuri și insulte, negândd adevăruld fapte­­lor­ petrecute, cu ali­că totd­de­uă dată pe cetățeni, pe m­ii de tulburători și calomni­atori de meserie, pe alții de omeni fără în­semnătate, carî n’ad solutd ce ad subscrisă. Fiindd că respunsul ă d-lui Rahhtivanu rădică centinuî ce interesază pe toți cetățenii, atinși de faptele ce au făcutu obiectulu plângere­ cătră Măria Sea Domnitorului, res­pectului ce purtămd către adeveri și inte­­resuld publică ne impună sacra datorie de a mărturisi și a afirma în facia lumea, că răind singuri în cameră, țint­i în faclă pe domna Margerie, și, mergendd spre densa, îî disel: Esti vă miserabilă! — Ed! disc ea pălindd intrund modd si caordinarid supt privirea mea. — Me incelî cu d. Loredan. Nu te mai încerca se negi, seid totd. — Jane! strigă ea cu spaimă. — O seid, îți died. Nu te am veijurd­erî, lengă grila gid, sărutăndu-le? N’am înțeles­ totă dina astă-de ce erai pentru densulei? Nu citesc­ în acest­ moment, infamia tea în desordinea și pălirea chipului teu? Palpita, nu me lăsa din ochi, și, lăsată jumătate pe spate, întindea bracele­ î spre mine ca cum­ ar fi voitd se conjure mâ­nia mea, arătările d-lui Rahhtivanu sunt­ lipsite cu lotuld de adeverd. Orașul el întregd a fostd marturd la am­es­­teculd, provocările și atacurile agințiloru pu­terei, care, adunați cu străini, constituiți în bandă, împregiuruld localului alegereî, ad dald locd scandalului, în care ad fostă mal­tratați mai mulți cetățeni cu lovituri de pa­turi de pusei și altele, și care Ducmneed scri pene unde s’ard fi întinsă, déca cetă­ți­niî n’aru fi fostu conduși de interesuld de ordine în facia atacurilor, ce păreau că vină de la oă armată de invasiune. Numai unu omd despuiată de ori­ce sim­­țimăntd de pudure pote nega und faptă ve­­țiută și cunoscută de­uă societate întrega ; numai und asemenea omd este capabilă de a insulta lumea cu afirmațiuni false. Este cutezătore și toto­două­ dată ridicuse pretențiunea d-lui Rahhtivanu de a avea ne­­gațiunile sale cres­ământd contra afirmațiu­­nilord unui publică numerosd, care a ve­­țjutîi totd ce s’a petrecuta,­­Ziua namiei ja­­mare, din partea agenților) administrațiuneî cu ocasiunea alegereî de care este vorba , ar fi și mai ridiculă a acelora, care ar pune temerii pe arăturile unui funcționară numită pentru ocasiunea alegereî, a§U§âtă de unel­­titori de scandaluri și interesată a se jus­tifica prin negațiunî. Moduld puțind demnd, cu care d Radh­­tivauu sc­e a se esprime în telegramele sale in contra demnității cetățeniloru, carî n’ad primită a da votd de poruncele pentru can­­didatul­ guvernului, desemnă destulă de bine cumd represintă autoritatea ce i s’a în­credințați], — fidelă sistemei domnitore, — precum­ și caracterul d, educațiunea și de­prinderile ispravnicului retrogradei și înrău­tățită. Nu găsim, demnu de noi, cetățenii, a ne asemena în actele nóstre cu acésta specie de ómeni, pe care poporuli, în disprețul­ și sarcasmul, sed, i’a numită de multă „vier­mii societății“. Spre a cunosce publicul, măsura, cu care urmezu să dea valorea arătăriloru d-lui Rah­­tivanu, demințite de nnd orașu întregi, ve rugăm îî, d-le redactare, se bine-voiți a însera acésta întâmpinare în stimabilulü d-vóstre istarici. Primiți, vă rugăm d, asecutarea distinsei stime și considerațiunî ce vă purtăm d. M. N. Duillie, R. S. Campiniu, *I. Dumi­­trescu, Theodora Dobrescu, I. Rădulescu, advocată, A. Gheorgescu, L. Ștefănescu, ad­vocată, H. Costandin, St. Christescu, M. Di­­mitriu, Apostul Vasilici, D. Mărgăritescu, ad­vocată, Mihalache Tancovici, A. B. Vasilescu Alecu Constandinescu, S. Goostandinescu, G Gheorghiu, N. Constandinescu, D. Ioan, A. I. Gălinescu, P. Dimitrescu, Theodord Kiru­­lescu, N. Kirulescu, Marin Popescu, Avis­­soni Vlad, Petrache Hristoi, Gy. Trandafi­­rescu, Gy. Nicolescu, G. Carp, Ioan Martines­­cu, Dimitrie V. Silica, Niculae Arcescu, N. Constandinescu, T. Gg., Niculad Vasile, I. K. Oltenu, M. Panaitescu, Uie Nicolad, Du­mitru Moldoveanu, Basile Gabrilescu, loan Vasilici, Vetu Orășeanu, M. Stănescu, Gy. Vasilescu, George C. Magearu­, George Dră­­ghicescu, Al. Vasilescu, Ivanciu Niculad, Ge­orge Dumitriu, K. D. Ciurcu, George Ale­­sandrescu,I.Ioan Alecse, loan Tudor, A. Chris­tescu, I. D. Jărămcioca, și alte cinci sub­semnaturi nedescifrabile. Raportându în numerulü de la 15 Aprile sgomotele ce circulau a­­supra unei spargeri la ministeriulu de finance, faceamu tote reservele nóstre și nu dar nu ca positivü de cătu faptulu spargerii și ar fi cerce­tării judiciare. Monitorul de ieri vine și confirmă cea­ a ce amu datu ca positivu, en sp­aretu că nimicii nu s’­i luatu și nu lipsesce din minis­­teriu. Constatamu cu mulțămire că spargerea nua avutu altü mobila, de catu plăcerea d’a sparge, și re­produceam aci comunicatulu Mo­nitorului : țicarulu Romănulu, prin numeralü de la 13 Apriliu curentă, arăta că sar fi spartă la ministeriumu financelor, și că s’ar fi luat diferite acte. Ministerium, spre a evita inducerea pu­blicului în erore, comunică spre sciință ur­­mătorea : Sâmbătă, la 11 Aprilie, la 9 ore de di­­mineață, odăiașii din direcțiunea comptabili­­tății, venindd spre a îngriji de cancelaria, ad găsind la ușa cu sticlă de la scriptele vechi unu geamă spartă. Pe dată eî ad insclințatd pe șefii respec­tivi, pe carî ’î ad putută găsi, fiindd că cea mai mare parte, ca în ajunulu serbătorilor­, aveau diferite trebuințe și lipsiau d’a­casă. Acei șefi venindd la cancelaria, n’am putută constata Sâmbătă daca lipsesce ceva din can­celaria, cea ce a făcutd pe agenții respec­tivi ai puterii administrative și judiciare a lua măsuri pentru asecutarea ministeriului, închiriândd direcțiunea Mercurî dinîirâța, căndd, comptabilități, pene adunăndu-se tot impiegații și revizuindu tóte actele, regis­trele și h­ărtiele ce le erau încredințată, s’a constatată că nu lipsesce nimic”. După constatările făcute se presupune că acesd geamă a fostü «parte din nebăgare de semn de rîndași, cu ocasiunea matura­tului, cu cada maturei, faptul ce n’a voit d a mărturisi, temîndu-se d’a nu fi obligată a plăti geamulu. (Comunicata) Iubiți confrați, Patrioticul d­a deșteptată în și căldurosulu vostru apelă inimile nóstre cele mai nobili și mai generose sentimente. Care su­fleta adeverată românescd pate rămânea mutd la chrămarea vostră? Care cugetare tânără și arerutare nu s’a strămutată in aceld glo­­riosd și falnică trecută, pe care voi­n­d amintiți cu accente asia de duiose, insuflate de celei mai curată și mai sublimă amord de patria ? Nu e unghiu locuită de Români, In care cuvintele vóstre se nu fi pătrunsă ca und fulgeră de lumină, în care ele se nu fi produsă uă drepta mândria de unu trecută așta de strălucită, dord la aceld­ași timpd și uă adâncă tristeță că asemeni eroi, gloria nemului nostru, scutul­ credinței și aici neatârnăreî nóstre, ad putută remânea atâția secliî uitați. Datoria tinerime­ este de a reînvia acestă trecută plină de mărire, de a se inspira de faptele strămoșilor­, de a’î avea tot d-d’a­una presinți în mintea și anima­rea. Sânta lord imagine trebuie se fie scóna religiunei Dóstre. Contemplândd chipul­ lord, meditândd glo­­riasele lord acțiuni, voind puși cu încredere pe calea viitorului. Exemplul­ lord ne va lumina ca uă făclia bine-facétóre, gloria lord va aprinde în sufletuld nostru foculu sacru aici iubireî de patria; umbrele lord ne vord sfătui și conduce; glasuld lord va resuna la aurjuld nostru ca uă puternică trompetă ce chiamă pe oșteni pe câmpuld de onore. Spre a ne apropia unii de alții, spre a ne uni intr’und cugetă și ’ntr’uă simțire românesca, numele lord singurd trebue se fie de ajunsă. Ori­ care ard fi cât unul, unde fie-care din nou a vățjuta lumina z­ilei, ori­ care provinciă, unde ânteid amd rostită cuvântulu de Română, unde ne-amd deprinsă a ne iubi țara, anima nóstra, necoprinsă âncă de nici uă pasiune, de nici und interesă altuia de când acela­a aid viitorului, aici prosperității și înflorirea poporului nostru, va trebui se tresară, cândd pronunță nici nu­mele eroilor­ noștri. Acești eroi sunt­ nu­meroși, căci numeróle au fostd și suferin­țele, numeroși au fostu și suntu și duș­manii națiunei române. Dintre eroi voi ați alesă pe Ștefană celd Mare. — Aprobămd din sufletu alegerea vostră și motivele cari vad dictate-o. Ștefană celd Mare e personificarea vine a Românismului In seclulu al­ XV-lea. Braciulü séd a făcutd se tremure nu numai dușmanii patriei nóstre, dérü chiar d și ardele barbare, ce meditad ruina europei întregi. In timpd d’uă jumă­tate de seclu nenumăratele sale biruințe ad împrăștiată pretutindene numele și gloria poporului Română. Paloșiuld săd, totd­dea­­una Invingetord, a sciut, se inspire respectă și admirațiune pene și inemicilor­ săi ce­­lord mai neîmpăcați. Uă serbare pe mormentul­ lui Stefand, uitata de atâția secii, făcută chiar d în țăra unde se afla vechia sea capitală și care deștaptă în animele române așia de strălu­cite și falnice amintiri, e miijloculd celei mai nimerită d’a împrospăta memoria eroului nostru, întrunită In giuruld pe trei reci, ce o lăsam und momento astd-feld. — Aici, îi d sei, m’am genditd la ce amu a face. Din fericire pentru dumneta, avemd copii, și m’am otărîtd a’ți face grație d’astă dată de rușinea ta. — De rușine! In adeverd, țin­e plecân­­du-șî capuld, am copii. — Void vede mai tărdid ce trebue se facă cu seducătorele dumitale, dérit, cătci despre dumneta, o se­ mî mărturescî greșiala prin Inscrisu și te vei lăsa clemenței mele. O silii se sâijă și-î împinsei­uă hărtiă. — Ș’a scrisă? întrebă Dulac. — E că epistola, respunse Margerie. Avocatuld luă hărtia ce-î presintă și citi: „Nu potoi se-țî resistu, nu cuteză, nu trebue s’o facd. Da, fiin­d­că voiescî, ne­­greșitu, d. Loredan și ed suntem­ culpabil.“ — Este aci­să întrerupere,­­zise avocatuld. — In adeverd, nu voia se scrie mai mult d­ ed i-am dictată cea-a ce maî urmeza: „Suntd­uă fem­eiă perdută, și nu potd de câtd a mă lăsa, nu iertării, déru mile în dumitale.“ D’acum î nainte, fi «Jiseî, te țin prin ace­­stă epistolă, și’mî reserva dreptuld d’a mă servi cu dânsa după împrejurări. Se opri.­—Bine voiesce a o lua,domnule Dulac, spre a o adăuga la dosariul­ afa­cerii. — Déru acesta epistolă, prin acea­a chiar că domna Margerie a consimțită a o scrie, este und felui de compromisă Intre dumnăie și dumneta. Nu te poți servi cu deasa. — Ar­ei forte drepta, decă domna Mar-Publicamü cu multă plăcere res­­punsuru de mai la vale ale stu­­diaților­ români din Paris la apelulu studeațiloru români din Viena, care chiamă pe tinerimea studiosă fa­ră serbare la mormântulu lui Stefanü cel­ Mare. Frumóse suntu speranțele ce des­­coptá asemeni simțiminte născânde la tinerimea română și care se co­munică din sufletu în sufletu ori pe unde ar fi ea împrăștiată! geric nu m’ar fi degageată de parola mea dăndu-mî nouî cause de plângere. — A­­lsise Dulac. — Am băgată de semn că relațiunile eî cu d. Loredan nu s’ad curmată. O mărtu­­resce însă­ șî prin acesta a doua epistolă: „Amd recăzută la acea-așî greșială, în acea­șî crimă. Déc’acésta nouă mărturire din parte-mi, lăsându-te absolută stepând d’a dis­pune de mine, te póte aduce, în numele copiilor d, a mai întărea cătd-va timp d ăncă pedeapsa mea, îți void mulțimi din fundul m ănimei. “ — Acésta rugăciune este mișcătdre, dom­nule, de ce n’ai primit-o? — piinda pe domna Margerie îmi va scrie negreșit d­uă a treia, și trebue se sfîr­­șimu. — Ancă uă întrebare. Ce ai făcut d­in privința d-lui Loredan? — Nimicd. Am voitd se nu bănuiască că cunosceamd amoruld sed. — Déru dómna Margerie a trebuită se’î spuie totd. — O eredd, de­și i-am cerut, se n’o facă. Déru câtă s’o fi făcutd și d’acea­ a ne­greșitd a și plecată. — A plecată? Unde? — Nu seid, déru a plecată. — Nți vorbescd mai mult d ca omd de lume de câtd ca omd de legi. Ai cugetată se lași nepedepsită ofensa ce ți-a făcutd d. Loredan ? — O! nu, respunse suruțjendd cu multă liniște d. Margerie; déra acesta, d-le Dulac, mă privesce numai pe mine. — Asta este, domnule. — Ș’acum, după ce am respuns la tóte între­bările ce mi-am făcut­, voiesc, se primesc­ a pleda pentru mine? — Dl, domnule. Alege’ți unu procuratore și bine voiesce a mă pune în raportă cu densuld. Voi­ fi gata, când­ afacerea va fi a se înfăcișra. D. Margerie mulțămi avocatului și se retrase liniștită precum­ și venise. (Va urma). Henri Riviere.

Next