Romanulu, iulie 1870 (Anul 14)

1870-07-10

592 că depeștă a Ziarului L’independance belge spune că declararea de re­belă din partea Francii­ a fost­ grăbită, din causa unei circulari a regelui Prusiei către agenții sei din străinătate. Acea circulară avea de basă urmatorele punte : „ 1. Confirmarea afrontului făcută d-lui Benedetti; „2. Refusarea renunțării principelui de Hohenzollern la candidatura tronului Spaniei; „3. Restituirea libertății d’a primi coróna Spaniei. “ cu dânsa și se declare­ză deca, — printru­­nul­ din acele reviremente totu­deuna po­sibile lntruă ț­ără­eșindu dintr’uă revolu­­țiune, — corona ar fi din nooă oferită de către Spania principelui Leopold, nu se va mai autoriza a o primi, pentru ca desba­­terea se pate fi privită ca definitivamente închiriată. „Cererea nóstra era moderată, nu mai puțină și termenii în care o exprimau : „Spu­neți regelui, sch­ama comitelui Benedetti, „In 12 Iuliu la miertul­ nopții, spuneai re­­­gelui că nu avemu nici uă cugetare ascunsă „pentru viitoru, că nu căutămă m­ă prea „testa de resbelă și că nu ceremă de cătr „a resolve în moda onorabile uă dificultate „pe care mamii creat-o noi înși­ne.“ „Regele consimtă a aproba renunțiarea principelui Leopold, déra refusă d’a declara că nu va mai autoriza în viitorii remoirea acestei candidaturi. „Am cerută regelui, ne scria d. Bene­detti, In 13 Iuliu, la mied­ul­ nopții, d’a bine-voi se’mi permită d’a ve anunția tu^ nu­mele seu că, décá principele de Hohenzollern va reveni la proiectul­ seu, Maiestatea mea va interpune autoritatea’­ și’lă va opri. Re­­ gele a refusatü asolutamente d’a mé au­ torisa se va transmită un asemene declarare. Am stăruiții cu vioiciune, onsé far a reeși se modificd disposițiunile Maiestății sale. Re­gele a terminată convorbirea nóstra ^Licen­­du’mî că nu putea nici voia a lua unu asemenea angagjamentă, și că, pentru că a­­semene eventualitate, ca și pentru orî­care alta, trebuia se’șî reserve facultatea d’a consulta impregiurările.“ Cu tóte c’acesta refusQ ne păru nejusti­­ficabile, scopulă nostru d’a păstra Europei bine­facerile păceî, era asta-felu în­câtă nu rupserămu negociările, și cu tóta legiuita nóstra nerăbdare, temându ne ca uă discu­­siune se nu le ’mpedice, vamă ceruții se amânați esplicările nóstre pene astădfi. Sur­prinderea nóstra a fostű dora adâncă, aflându ieri că regele Prusiei notificase printruna adjutanta ambasadorelui nostru că nudă va mai primi, și că, pentru a da acestui refusu nn fi nara­torii aporh­i cinvorii nlti ílu comunicase în modii oficiale cabinetelorü Europei. „Aflămă, toto'd'ua­ datu; că d. baron de Werther primise ordinea d’a pleca d’aci și că urmări s’operau în Prusia. „In aceste împregiurărî, a ’ncerca mai multu pentru împăcare arü fi fostu uă ui­tare a demnităței ș’uă imprudință. N’am­ neglesit nimica pentru a mlatura uni resbelu. Acuma avemü se ne pregatima a susține ce ni se oferă, lăsândă fie­cărui­a partea de responsabilitate ce este a sea. Da ieri chiaru am chiamatu rostrvele nóstre, și, cu concursulü d-vóstru, avem a se luămă de mdată măsurile necesarii pentru a apăra interesele, securitatea și onórea Franciei.“ Kazetta de Colonia publică testulu de­peșei adresate de către principele Antoniu de Hohenzollern d-lu­ Oloraga, pentru re­nunțarea fiiului său Leopold la tronul­ Spa­niei. E că acea depeștă : „îmi facil­ită datoria d’a vă comunica co­pia testuale a unu telegrame pe­ care amă adresat-o mare și ale lui Prim la Madrid: „In facia complicărilor­ născute din can­didatura fiiului meu Leopold, complicărî cari trebuie sa exercite necesari amente uă ore­­care influență asupra Cortesilorü, asta­felü în­câtă ună votă ală acestor­­ a n'ar­ fi de locii 'posibile fără concursulă unoră e­­lemente cu totul­ străine de persona despre care este vorba, retragă, în numele fiiului meu, candidatura sea la tronul­ Spaniei. „Castelul“ de Sigmaringen, 12 iuliu, 11 ore 28 minute. „ Antoniu Hohenzollern“ de la Metz, Thionville Strasburg și numeră deja mai multe mii de omeni. Două fabri­canți de la Mulhouse echipeza­ză companii intregi cu ch­eltuiala lora proprie, în capulă căreia se voră­pune, având­ 1400 de omeni. Prusia chiamă de prin țerile străine pe toți supușii săi sub arme. Aflămă că chiar­ inginerii, lucrătorii prusien­ de la calea fe­rată Strasberg din România, și pene chiare și servitorii prusiani aî palatului nostru dom­­nescă suntă chiămațî a se mrola ’n cor­purile loră de Landwehră. După scirile ce ne veniră despre mani­­festațiunî ostile Franciei la Florenza, Co­­respondința Slavă de la 16 cuvinte ne aduce scirea că Roma va fi cedată Italiei, decá va da Franciei unu continginte de 150.000 omeni, cari vor­ fi întreținuți și soldați de către acesta din urmă putere, in totu timpulă campaniei. —-------------------------------­Paris, 15 iuliu. Ieri fără domnia pe bulevarde uă ațîțare straordinarie. Uă mulțime imensă cânta Marseliesa, Girondinii, Cântulă Plecării și resunau strigătele de : trăiescă Imperatură ! Josă Pru­sia ! Trăiescă resbeiulă ! La Berlin ! Josă Bismark ! Studiați- aă făcută uă asemene mani­festare. Aflămă, din Corespondință Slavă de la 1 P. r»l:« nA­r~: —~ j ~ u­a­g­ere a fostă numită comandante primiră ală flotei francese. Guvernul­ francese va face ună apelă tutuloră voluntariloră, cari doresc a se iea parte la resbelă contra Prusiei. Se crede că vor­ fi numeroși: atâtă e de mare en­­tusiasmulă popolară ! Din trănși’ se va forma ună cârpă specială, care va fi pusă sub ordinile generalului Changarnier, care a ofe­rită servițiele sale pentru campania actuale. Uă listă de ’izolare s’acopere de semnături în Cuartierul­ Latină de către Junimea din Svóle. HOMANULU 10 IULIU 1870 Dolui redactore alu Ziarului ROMANULU. Domnule redactare, Vĕ rugămă, bine-voițî și faceți a se în­sera în­­ ziarul S d-vóstru urmatórea recla­­mațiune ce am dat-o d-lui ministru de fi­nanțe: Domnule ministru. In Monitorulu oficialii No. 135, amă citită condițiunile publicate pentru arendarea moșiilor­ Statului, cum­ și modulă formă­rii garanției, care condiții și formări de ga­ranții suntă cu totul­ desavantagióse atâtă pentru Stată câtă și pentru noi arendașii uă pagubă simțitore­­pta pentru ce . 1. Art. 13 dice că de a fi cineva admisă se concureze, trebuie se depuie numai bani sau bonuri rurale, căci altă­ felă nu este admisă. Prin urmare dorit, deca ieri am avută bani și am cumpărată imobile, astăzi se fiu silită se’să vendă pentru a face bani și bo­nuri rurale­ fiindT­ca cu imobilul, nu potu garanta, nu are verzu înaintea d-vóstre. 2. Art. 14. „Se acordă arendașiloră ună termenă de 45 civile de a depune garanție definitivă „Domnule ministre, d-vóstra trebuie se cunoștețî cu câtă anevoioță se formezá garanțiele din causa multoră forme de înde­plinită, și deci la ună tribunală voră veni 30—70 de amatorî cu cereri de a face garanții, pute-va acelă tribunală, în ter­menă de 45 d'le. a forma acele garanții? Noi, ca practicanți, țt­cem căci nu, și ne jD­ chipuimă că și d-vóstrá șcițî bine că nu se va pute face și pentru acesta s’a țjisu la art. 15, „căci vomă pierde banii depuși de nu vomă îndeplini disposițiile art. 14.“ 3. La art. 16 se țjice, că tóte garanțiile sĕ fia conformă formulei publicate In Mo­nitorulu No. 139 din anul­ 1869: „Domnule ministre, acea formulă este după lege și obiceiurile nóstre, cându d-v. cunoscețî, că acte nu posedăm fie-care, dére imobilulă este alu nostru, posedată din nemți în nemți. Dére se va găsi și imobile forte puține cu acte, de vomă face garanții ipo­tecare, întocmai după acea formulă, la ce, prin art. 14, se aveți d-vóstra facultatea d’a admite și respinge garanțiile, la ce voini a ne pune în posiție ca fără voia nóstra se ascultămă la șiopte și se bănuimă lucruri pe care nu credemă că s’ară comite vru3 dată, și astăziî, cândă la unu arendașiă s’ară admite garanția și la altulu sară respinge, fiindă investite după legi și formulile d­v? Acésta facultate s’o aibă numai tribunalele d’a admite sau respinge formarea garanțiilor!!. La ce se voiesc o guvernulă se profite de ignoranța­ și lipsa de mijloce de cari dis­­punem­, se ne ic banii depuși ca garanție provisorie, déci nu vomă pute ca în term­enii de 45 <fi­e se formămu garanții ipotecare și, déci vomă forma-o, guvernulă se ne-o res­­pingă la cine va voi? 4. La art. 23, se ifice că în termenă de (­ece­­sfie se dă întărirea moșiilor­ ad­judecate. Vĕ rugămă, d-le ministre ca să se dea întărirea a doua a­i de a sei déca s’a sancționată arendarea moșei sau să concu­­răm­ă la altele.­­­ 5. La art. 3, din condițiile de arenduire, se mai­­ zice că garanția ipotecară nu se va primi décâ estimațiunea este mai mare de­cătă acea ce figureză la rolurile contribuției. Décá d-vóstrá, d-le ministre nu voiți a lăsa liberă conșciința espertuluî și ve puneți mai presusă de lege, atunci la ce mai cereți es­­timațiunea prin esperți, și nu ordonați ca estimațiunea se fie acea din rolurile din con­tribuție, cu tóte că în acele roluri este trecută numai venitulă imobilului și garan­țiile se facă pe fondă și nu vedemă nici uă lege aspră prin care se explice că, decâ uă moșie dă loc galbeni venite, fondulu pentru că este valabilă, și déci acea ga­ranție ipotecară se face așa de constrânsă, ig .o om nu o © prim­óBoi tntu dovArm­ift bani­lor, adică de a fi valabilă pentru trei câș­­tiuri ? 6. La art. 39, din condiție se­­ zice că pe moșiile, unde suntă păduri, arendașii nu potă lăsa vitele se pască. D-le ministre sunt­ multe moșii de ale Statului care au singu­­rură venită islazuri prin păduri ori crân­guri, și décá acelu articolă ară remâne în vigóre, statulă va simți mari păgubi la con­­curențiă și islazurile de prin păduri totă se voră pașce, fiindă imposibilă de a se opri. Domnule ministre venimu cu totă res­­pectulă și ve rugămă ca pe d’uă parte să faceți a se amâna mezaturile până la 20 August­, fiindă acumă ocupați cu strângerea muncei, ora pe de alta se bine­voiți a face modificările susți­notate, venindă în adjuto­­rul­ arendașilor, prin tóte mijlocele, asi­­gurândă numai pe Stată de a nu fi in po­­ziția de a perde vre­mă­dată arenda, și ga­­ranțiile ipotecare se fie admise ca definitive la prima licitare, apărându-ne de șicane și cheltueli cu venirea prin Bucuresci în mai multe rânduri și cu perdere de timpa pe la ușile tribunaleloră. Domnuile ministre, se vorbeșce că sunt­ 2—3 companii de Jidani, care stăruiescă ca garanțiile se fie ln bani și bonuri rurale de a pute­aa profita, înândă moșiile eftine de la mezată și nouă să ni le dea cu mare profită. Vé rugămă faceți a dispare acea calomnie ! Primiți, vé rugămă, d-le ministre, încredin­țările nóstre ce ne conservămă: T. Fenochu, Nedescifrată, Ghiță Popă, T. Major, B. Suditiu, C. Drăgănescu, M. Co­­manenu, I. Rădulescu, I. Marinescu, Uie Mi­­hailu, George I. Comanenu, A. Zianu, C. Voiculescu, T. Băluță, V. Miulescu, Gr.Mo­­nastericonu, I. Jianu. Caracălu, Iulie 5, 1870. D-lui redactore alii flcariului ROMANULU. Domnule redactore, Domnulu Alesandru Lahovary, ministru alu României din grația palatului și voința bandeloru de pușcăriași, — consecințe puterilorü din cari purcede — a cutezatü a me califica de bețivii de la înălțimea tribunei representațiunii naționale. Sciindu că, pentru ómenii cu ca­­racterulu și cu temperamentului d-lui Al. Lahovary, portofoliulu de mi­nistru este de câtu unu para­­vanü, din dosule căruia se poată in­sulta și calomnia cu nepedepsire, asceptű a’lu vedé eșindu de după acela paravanű, pentru a’i cere sé­ma de calomnia nedemnă ce’mi a aduso, nedemnă nu d’a fi rostită de unu ministru în representațiunea naționale, dérü chiarü de ori ce omu, ce se respectă îndestulă, pen­tru a nu cuteza se spuie unu nea­­devĕrit de care însuși e convinsă, căcî nimeni nu va pute ți­ce în consciință că m’a recrutu că sin­gură dată beta în viața mea. Rugându-te, domnule redactare, se dai publicității aceste rânduri, primesce toto d’uă dată ș’asecutarea considerațiunii mele. ..... D. Verescu. INALTA SFINȚIEI SELE PĂRINTELUI MI­­TROPOLITU ALU UNGRO-VlAHIEI ȘI PRI­MATO ALu României, și d-lui ministru ALE CULTELORU. Sfinte părinte și d-le ministre. Eu, care printre micele’mî fericiri de ieri numeramu și pe acea că n’amu zărită de locu pe ajutătorea brevetată !­óóte, me găn­­diamu, o fi înțeleșii că nu vreamu nimica din îngrijirile și din sfaturile "ei. Vai ! n’o cunosceam­ âncă! Adî dimineți, fiindu ocu­pată a scrie epistolele, aud­u pasu’î pe scară și îndată ca să vijelia: — Ce t­­ă corespondință ? Se te obo­sesc! asta­felu, nenorocito ? Déru nu’țî amu spusu că nervii ’ți au trebuință de repausă și da distracțiune ? Și ce amu aflatu, co­­pilă imprudinte ? Ai fostă ieri pe Kuchel­­berg! V­ă se te oprescă d’a încerca din nou să aste­felu de sinucidere. Aide cu mine, te voi­ învăța și cumă trebuie se se facă aici cură de apă. Da, da, văijă bine c’acesta te supără, că speri­se nu mă mai vecii, déru nu se póte lăsa singură uă to~­nără fatá ca d-ta. Supune-mi-te numai di­­recțiuniloru mele, vino, și îndată vei ave ocasiune se’mi fii recunoscatóre. Machinalicesce îmî luai pălăria și rună supusei cu tot8 necazulă meă.Ea mă duse, urmândă mereu d’a vorbi, în grădina de ierna; astu­­felii se numesce partea din Wassermauer cea mai la adepostă de ventit prin nastele ziduri ale monastirii și în care se află câți­va arbori verij­, mestecați cu trandafiri în­floriți. Erea plină de lume, musica cânta Companiile numite trăgători liberi se organisă î n tóte părțile pe fruntarie. Cele și tata societatea bolnaviloră ocupa bancele. Părea că nu ascepta, căci trebui se respundă la politețe precum­ și la întrebări inspirate de curiositate numai tutore acestoră persone, pentru mine cu totul­ indiferinte. Nici uă figură în adertită simpatică, nici unu cu­­ventu care se’mî mergu la inimă. Eramă desperată, nu numai în contra oficiosii mele persecutare, déra chiarü contra tutore se­­menilor­ mei. Erea între noi uă lénora, care fusese ne­voită se’șî lase bărbatulă și copiii ca se vie se caute aci cea mai absolută liniște. Cu tote acestea tristele cugetări, cari tre­buie s’o fi preocupată, n’o opriră d’a eșa­­mina de susă In josă gazela mea, f­órte a­­fară de modă, ce e dreptă; apoi se înveluți c’ună acră desprețuitoră în haina­ de case­­miră, cândă mĕ pusei lângă densa. In fine, tratându-me îndată ca p’uă vechia cunos­cută, se puse­se’mî povestesca lata cume­­ticele din prașiă, pe cândă privirea sea de murindă îmî făcea zea. Omenii dérii nu suntă de câtă nesce figuri de cerá seü­nesce automate care’și jóca rolulu pâne cândă, oprindu-se machina, ele suntă puse­seră în cutie ? Abia s­ăpai cândă se aud­i clopotulă de la prâpilă, și cândă protectarea mea tre­­ bui se se íntórcá la bolnavii sei. Abia ’mî luai diua bună de la ea; nu erama în stare d’a vorbi și d’a asculta. Ce frumósa cură face !... nu mai îmî simtă nici corpulă nici sufletulă trăindă. 13 Oct­ombre. Amu luată uă mare hotărîre și suntă fericită în câtă n’o potă spune. Voiă se me bucură cu curagiă și resoluțiune de liber­tatea mea. Aitî diminută de cu timpuriu, ar­mată cu cartea, me întorsei la grădina de iarna, unde steteî mai multe ore fără se salută sau se privescă pe cine­va. Ajutarea veni și ea după obiceiă se ’și facă natu­rala­ trecere prin grădină, darü îi spusei că convorbirea pre me obosia. Ea dede din capă, încruntă sprâncenele și mo lăsă ’n pace. Vețiui bine că se supărase pe mine de a­­cesta primire. Atâtă mai bine! Asta o sa facă în tóte filele; asta o mî dă uă intimă satisfacțiune. Pe căndă șe cheamă, tăcută, absorbită ’n citi­re, în mițjlocul ă tuturoră acestor ómeni cuteză­tori, anima ’mi­erea descépta și victoriósa ■mi cănta unu­imnă de triumfă. Fără m­­oiouiélá, victoria o costase căte-va bătăi mai tari de cătă altă dată; dérà... și curagială trebuie se’să ’nvețe cine­va. 15 ale Innei. Ailî, căndă amă ajunsă cu cartea la Was­sermauer, puțindă cam zăristă, fiindă­că pri­mele ore ale dimineței le petrecusemü seri­­inde la epistole, tóte băncile erau pline deja, afară de una pe care se afla numai tânerul, forte palidă și tristă, care vine >n fie­care <fir susținută de servitore, și sede­m loculă celă maî­­ bine așed­ată, la sere, invelindu’șî piciorele mir’uă fórte frumosă cutie căptușită cu pete de ursă. Dómnele care vorbiau sub arbori ară fi trebuită se se restrîngă puțină, spre a’mî face locă slabei mele persane, care n’a supărată nici uă dată pe veciniî sei. Nu ’ntâlnim de cătă fecie de­­ patra, priviri indeferințe și guri desprețui­­re. Fara avè nerulă că făcu cea mai mică atențiune la acestea, șeijui pe bancă lăngă teneriile bolnave; între ele și mine remănea d’altmintrelea destulă locă pentru rochia unei comitese, apoi me pi­ronii pe carte. Vecinulă meă, aprópe ne­mișcată, părea absorbită in suferință și din căndă în căndă­nesce adânci suspine ti scă­­pau din peptă. Trebuie se fie bogată, d’ară fi să judecă după eleganta! costumă și după frumosul ânelu ce purta în degetă. Trăsu­­rile­­ schimbate dovedescu uă pictisie fórte naintată. Așă fi voită se­­ să distreză comu­­nicându­ reflesiunile ce ’mi procura lectura, dérè n’aru fi fostă cuviinciosă în facia lumii. Mĕ abținui dérà blăstemândă acésta absurdă In urma plângeriloră ce V’amă adresată contra imoralei conduite a preotului Gheorghe etichetă, care strivesce asta­felu cele mai bune din instinctele nóstre. Cu tote astea, fiindă­că vrea se însemneze ceva pe port­­foliul ă seă, condeiu­ căț­u jasă. Veitendu’î deșertele silințe ca se ’lă iea, i’să rădicai și i-să dedeî. ’Mi mulțămî c’unu aeră mi­rată, și în același timpă auijiî pe femei șu­­șuindu în urmă. Negreșită, acestă ușóră servin­ă dată bie­tului invalidă le părea uă necuviință din parte’mî. Făcuseră pote ca u­ neînsemnată burgesă, dérè ce’mi pésa ? Nu suntă și nici nu voiă se fiu altă­ceva. Cându me sculai se dșă din grădină, zoe salută cu fórte multă politeță. Și eu uitai îndată șușuitulă frumóseloru dómne, și nu ’mi perduî pofta de mâncare, de­și supa care me ascepta fu din nenorocire mai albă de câtă buclele dómnei ajutorase. Primii să scrisóre de la scumpule mea betrânulă doctoră, celă mai bună amică ală meă. Vrea se scie ce facă, ce simtă, cumă suferă clima. Se căiesce că nu ’mî e as­cunsă adeverulă, felicitându-me de curagială și tarea’mi resemnațiune. Incerca chiară se ’mî vedea ceva speranță. „Nu uita,­­fice, scumpă Mam­ă, că natura face adesea mi­nuni care cufundă totu ce sclința și espe­­tința ne-a Inventă.“ DérQ o scie bine că nu voia altă mân­gâiere de câtă adeverulă pentru puținulă timpă care ’mî maî române se trăiescă. (Va urma) Paul Heyse,

Next