Romanulu, august 1870 (Anul 14)
1870-08-02
ROMANDLU 2 AUGUSTU 1870694 d’a scrie memorii pentru apărarea drepturiloru Romăniloră și le trimiteau la tóte cabinetele, afară de cehi rusescü, și chiar a Sultanului care, ca cei mai mulți Domnitori, n’asculta de câtă vocea mișei lor u. Nu face nimici case: nebunii își faceau datoria și nebunia lorűiu încoronată cu cea mai mare și neauzită isbândă. Ancă uă suvenire de pe la 1845 sau 1846. Românii propagau, se siliau prin tóte mijlocele se facă cunoscută Romănia tutorii bărbaților mari ai Franciei. Intre aceștia cei d’ăntâiă cari vorbiră despre densa țară, în Camera Pairilor. d. de Montalanbert și ’n colegiulu Franciei dd. Michelet și Quinet. Intr’un Zi d. Michelet, vorbindu despre colonia lui Traian, despre Gallo-Româais de la Dunărea, și despre marea lor misiune în Orivnte, spuse între altele că călătorindă în Germania, se dusese veră și sorgintea Dunării, unu Nemții, zise d. Michelet, îmi arătă unii ce care semăna cu unui lighianü plinii cu apă. — „Cuma! strigă marele istorică ! acesta se fiă originea fluviului ușiașii! Cuma! Se fiă are ela ursită ca, sclavă în sorgintea sea, se remâie sclavă până cândă se perde în Marea Negra ! Acesta este peste putință !“ Și’mi aduseră aminte c’acumu doui ani spuneamă Brăileniloră că de 30 de ani Românii urcară necontenită Dunărea, căutându în Occidinte sclința și lumina, și totă d’uădată mijloce pentru liberarea uriașului fluviu. El merseră necontenită în susulă Dunării, pene ce la 1866, ajunseră la sorgintea iei, de unde se reî ntorseră cu Principele Carol I. Acumu , adaugaiü, principe ți Urt,JUne unuuie se loviju alibamă calea: acumfi trebuie se mergemă In josulu Dunării pene ce, prin puterea ce dă dreptatea, credința și unirea, vomă isbuti cu toții se spunemă marelui istorică alü Franciei, că liberă este uriașulă. Ș’acestă aducere aminte de readuse la presiune : cugetai asupra situațiunii Românilor, în parte, ș’a Oriintelui în genere, asupra resbelului între Francia și Prussia, și pot între gintea latină și germană’ și.. Aci cugetările mele se succedară cuă repeziciune electrică ; norii mă ’nvâluiră, seomotură în juru’mi deveni mare și cuvântulu Baziaș mĕ făcu se traseră, și silindu-me se m’ d spartă de bătrânul a meă Danubiu, m’aruncai intr’mă vagonă ală câiei ferate și porniă spre locurile unde serulți o târasce despre sartea vóstră, pe cândă noi . . . . . Dară ce aude! Francia întregă este chrămată suptă arme! Francia întregă se scolă și iea arma pentru apărarea iei și a gintei sate. Iertați iubiți cititori, iertați se lasă pentru astăzi pena, ca se potă s’ascultă, s’audă bine acea ehrămare. Ascultați-o și voi cu mine, și mai cu semn auziți-o dacă puteți, ca se nu ni se potă zice, vai de cei cari nu vede nici n’audit! C. A. flosetti. aitorului de ieri ne spunea c’o ocupă armata prusiană , ne pare cumv anevoie se nu se fi dată încă uă mare bătălie. Cu tóte aceste, nu regn temü de locu că nu primim nici uă scrie, pentru că asta ielű după cumu se manifestă simpatiele în înaltele nóstre sfere, suntemă șicum că nu ni se va comnica decât acela mai târziu posibile orice sciie favorabilă Francesilor. Cee a ce este balsama bine-facătorii pentru întrega națiune română, cea-a ce póte alina mâhnirea ce-i a căutatu învingerea a două corpuri ale armatei francese, nu póte să fiă primită de câtă ca venind ucișătorii în regiunile de unde se conducă destinatele națiunii române, atâtu este de mare comunitatea de simpatii și de aspirări Între națiunea română și guvernanții iei! Péne énse se ne vină nouă solii, ne delectîmă d’uă camfi dată cu cele pe cari le publică, în fine, Monitorulii de aZb după Agnița, Havas. Aceste depește, aprópe singurele cari nu suntu din sorginte berlinese,— sorginte care inundază necontenită colonele Monitorului, cu complacetarele valuri ale scriitorii sale— confirmă cu pisoă prevederile nóstre în privința enormei disproporțiunii numerice dintre armatele beligerante, care singură a putut atrage învingerea corpurilorü Mac-Mahon și Frossard, separate și chiar fracționate. Depeștele Aginția Havas nu arătă delocü posițiunea Francesilorű, atătu de desperată, după cumu bine-voiesce o areta complăcătorea sorginte berlinese a Monitorului, derű, chiarü dóe’amy admite că depeștele publicate abia , azi în Monitorii omidă adeverulű în favorea Francesiloru, după cumu cele din sorginte berlinese, publicate a doua/j * fU *n»iS /snpo 1 «ipto fanoflivo ÍÍ adeverulü în favorea Prusianiloru, și decă între aceste exagerărî în sensu opusu, amu trageră mijlocie, totuși ea n’ar pute da că să se ne dea mari speranțe în victoria acelei națiuni, către care s’avântă totă iubirea și tóte urările de fericire ale națiunii române. Cea a éase ce este constatată, după chiar depeștele din Berlin, că, cu tóte că neaustele disproportion numerice au silită pe două corpuri francese a cede câmpul de bătălie, totuși ira fostă uă singură înfrângere (deroute), și pretutindeni armata francese s’a retrașii, fiă și cu mari perderi, dinaintea unorü puteri cu neasemănare mai considerabile. Apoi, cândă ne vomă mai gândi că ’n starea de perfecționare, în care au ajunsă armele, este aprópe imposibile ca uă armată inferibră în numără, ori care i-ar fi caragialu, se potă lupta în câmpie deschisă contra unei armate multă mai numeróse, nu putem decâtă se admirămă cum 33,000 de Francesi s’au putută retrage în ordine, fără înfrângere, dinaintea a 140,000 de Prusiani. Susa trebuie se fiă rădicată moralulu și strălucită trebuie se fiă caragiulu acelui soldată, care póte se lupte astă cjl contra a patru inamici! Totulu ne ndemnă dâră a spera, mai cu semă decă cu numirea mare și ale lui Bazaine la comanda supremă a oștirii, înțelepciunea planului de luptă se va ridica la mulțimea vitejiei soldatului francesc. este de la Berlin, — că comandantele Strasburgului a refuzat de a preda cetatea, cu tote că, după câtă putemă vede de prin diarie, nu existe nici unu corpu de armată în acesta orașiu, ci numai că garnisonă destulă de mică la numără. Depeșia de la Paris, pe care o reproducemă după același suplimentă, ne pare a înainta că adevărată enormitate cândă spune că imperătesa Franciei s’a adresată la Viena, cerând ă ajutoră, și că cabinetul de la Viena l’a refuzată. Este ceva neauzită în diplomație, ca uuă cabinetu, voindă a remâne în bună înțelegere cu altă cabinetu, se ’i facă uă cerere oficiale, d’uă însemnătate atâtă de imensă, dacă prin negoțierile urmate, nu e siguru de mai nainte că cererea ’î va fi negreșită satisfăcută. Așia dură, nefiindă delocă admisibile ca guvernul francese se voiescă a’și crea gratuitamente uă neințelegere și cu cabinetul de la Viena, făcându’i uă cerere despre care nu era sicuru ,că va fi satisfăcută, nu póte fi asemen probabile ca impărătesa se fi făcută uă astăfelă de cerere. Se pare ca negoțiărî se fi urmată în acestă privință, se pate ca ambasadorele Franciei la Viena se se fi silită a dobândi ajutorulă Austriei și se nu fi reeșită, însé nici uă dată imperătesa nu pate se fi cerută ea ânsășî acestă ajutoră, decă ambasadorell ei de la Viena nu ’î făcea cunoscută ca primită asigurarea că el se va da. Prin urmare, oricumă amă întorce-o, spirea, astăferă cum este dată, ni se pare eronată, și credemă deră că Austria ma disuncă ultimulă se cuvântă , cu tóte că nu pentru ântâia dată amă vede-o lăsându-se amăgi de trufașa auruielă a pinteniloru maghiari, cari lAgpä pAf/* în aptarnnf^la ce aă făcută se nască promisiunile despre caria vorbită generaliulă Furr în epistola sea către d. de Bismart,— promisiuni cari au pusă pe tote națiunile din Oriunte în cea mai mare îngrijire, numai pe puterncii cârmuitori ai națiunii române nu ă aă putută distrage din trădătorea loru pirotelă și nepăsare! narii abusturî și osândiți de simțământură publică și chiară de cele mai înalte corpuri judiciare, ele nu cu mai puțină ardere caută se destituie pe totă ce poe pune să piedică voinței arbitrarie și imorale a agințiloră sei direcți, a prefecților, seă mai bine a pașiloră sei de prin județe. Astăfelă fu destituită d. Dănescu la Ploiescu, după cererea prefectului, cu tot cl acestă cetățiană, în funcțiunea de controloră ce ocupase, își atrăsese stima conjudețianilor ă sei și eși se triumfătură din tóte anchetele prin cari prefectură spera a putea proba nedemnele sale calomnii în contract. Directorele prefecturei de Vlașca, osândită până și de curtea de casațiune și urmărită prin mandată de arestare, este menținutu în funcțiune ! Controlorulă de la Ploiesci, disculpată printru un șiră de anchete, de tóte acuzările ce i se aduseseră, este destituită! Eoă dreptatea, e că moralitatea guvernului de adi Boentescu, ^ Augustu 1870. Pen în aceste momento, uă oră după amiZh nu ne-a venită nici uă solie mai însemnată de la teatrulu resbelului, cu tóte că, după pogițiiunea pe care oă depeștă a MoAma reprodusă mai sus, mai multe depește, ce au apărută azi într’una suplimentă alu Ziarului Lloyd de Bucurescî. Cea d’ânteiă confirmă chiar prin sorgintea 4 berlinese— căci, 8 ore jumătate sera In acestă momentu ni se asigură că guvernulă ar fi primită feri uă telegramă de la prefectura de Vâlcea, prin care face cunoscută că trupe unguresci s’aă concentrată pe fruntaria României, la punctul Rîulă-Vadului. Monitorulu de azi nu ne-a spusă nimică; neliniștea produsă de acestă solie este mare; câtă despre noi, o dâmă suptă totă reserva, rugândă pe cetățianul Vâlceni, din apropiarea acelui puntu, a ne da câtă mai neîntârziată lămuriri, pe cari guvernul ne-a deprinsă a nu le mai spera de la dânsul ü. Ald vor comanda, îli vor impune în mai multe coșuri armele care batd departe, déci vrea cineva se tragă din ele folosuld și avantajele ce oferă.“ Și, fiindu că vorbirămu de piro~tela guvernului română, se simă drepți și s’arezămă ș-acele afaceri în cari se distinge prin activitatea sea. Nu e pate tocmai acuma momentulu d’a releva asemeni cestiuni, cândă tóte atențiunile se’ndreptă spre marea dramă care se desfășiară pe țermii Rinului, și cândă națiunea română închide ochii asupra suferințelor sale proprie și ișî reține respirarea, ascultând îl sbuciumurile mateî iei surori din Ocidiute; ânsă, cumă amă 71S0) numai pentru ca se simă drepți, se arezămu în ce se consumă activitatea ministeriului Iepuremu. Suntu ore câteva zile de cândă amu aretatu, în revista nostră politică, marea activitate ce a pusă acestă guvernă întru a apăra și a mănțina în funcțiune una impiegată condamnată pentru abasă și prevariațiune de către tribunală, de către curtea de apelă și chiară de către înalta curte de Casațiune; amă aretată cu probe cumu chiară mandată de arestare a fostă dată în urma definitiveiotărîri, pentru arestarea culpabilelor, și cu tóte aceste, în locul a se esecuta sentința pronunțată de întrega filieră a justiției, ea a fostă aruncată cu despreniă de guvernă și cu spabilură menținută în funcțiune. Și activitatea guvernului actuale nu se mărginesce numai în a mănțina în funcțiuni pe funcția BEIBBLUNU De la Wissembourg, în 2 Auguste, se scune : „Ieri UDV plutonă de vânători călări a suprinsü, lângă Neuviller, in cantonul Lauerbourg, uă patrulă de husari prusian!. Aceștia, credea da că Francesiî s’apropiau, se puseră a accepta cu tăriă. Cavalerii noștri se opriră la uă destulă de mare distanți de hâoșii, dérü destul de aprope pentru a se servi de noțile pusei care e întărită cavaleria francese, și care nu sunt de câtă uă reducere a pusei chassepot. Uă descărcătură de arme ucise 2 husari prusian, răni pe 3 alții și scheliră 2 cai. Nu crea de câtă uă provocare, déra care a oferitu unu avantagiu pentru soldații noștriî, și a demonstrata âncă uă dată superioritatea armăritore, pentru că armele patrulei inamice muau atinsă decâtă ușiară pe unulți din vânătorii nostril. „Arau auditu pe oficiărî marturisindu că, în cele d’ântâiă inlâ'nirî mai cu sobă, trupele nóstre, căroră le placă se sa ’ncaiere cu baioneta și cu arma albă și care au, în astafelu de ’ncăierărî, uă superioritate necontestată, nu se lasau domina d’uă ardere escesivă și nu se espuserâ lovitureloru inamiculu mai Înainte da ajunge péne la dânsula. Tactica lora trebuie se constea, din contra, fórte adesea în a se opri ’ndată ce inamiculu se află ’n facia puscelorü lord, se dea foca fără grăbire, pe conda inamiculu, ale cărui pusei au uă mai mică tăriă, nu potu respunde cu succesă ; apoi, decă inamiculu merge ’nainte, se facă uă mișcare a apei, pentru ca sa mănțină distanța și se se oprescu pentru uă noua salvă după ce au încărcata din nod armele mergânde. „Acesta sistemu este opus d, ce e dreptul d, celui obicinuita în armatele nóstre; căci ataculd este mai conformă cu vioiciunea franceséi dérü e ună sistemd pe care Le scrie de la fruntaria pruso-belgiană, în 2 Augustă, către Corespondința de nord est: „Etă exactă expunerea forțelor( landwehrei prusiane a primei serii, adică care coprinde omenii în etate de la 25—35 de ani împliniți: 16) 218 batalione de infanterie, coprin. (jândă 14,600 ofețari și 140 000 soldați. 20) 16 regimente de cavalerie de reservă cu 500 ofițeri și aprope 10,000 cavaleri. 30) 10 regimente de artilerie, având 1000 oficieri și 42,000 subofițeri și soldați. Cu pionierii și alte trupe, în totală 205,000. „Din aceste trei armate numai cea d’ântâiă intră in campaniă. In acestă momenta e ’ntrebuințată ca lintă și mai toți ómenii ei suntă pe Rhinű saű pe cale în spre densula. „Sa nu’și facă cineva vr’uă idilă falsă despre soliditatea acestei trupe. Fără contrazicere ea este elita armatei prusiane pentru acțiune și mai cu semn pentru marșiuri. Déru e și mă reă . Cele două treimi din omenii sei sunt însurați ; afară de acesta primă cusurü, cea mai mare parte din I suntu ln capulü unui stabilimente industrială, comercială sau agricolă. „Landwthra în compania In timpu de șase luni, și chiarü mai puțină — e uă ruină șiă desoluțiune fără margini pentru țară. Reală nu e câtuși de puțină mai mică, déșa ajunge luterulă numai și numai la luptă, pentru că generalii prusiacî menagera âscă și mai puțină Landwehra decâtă trupele de baie, cândă aă trebuință se dea uă mare lovitură. Numeruld văduvelor și orfanilord, după Sadova, a ajunsă la ui cifră de care nu ’și póte face cineva ideiă.“ Fonderia din Bourges (francese) lucrezá Zi și nópte la fabricare de mitrailleuse, care suntü tóte ’ncercate mai nainte d’a fi espediate la armata de la Rhina. 800 Honvez', împreună cu 200 Poloni formeza unű corpul france, care va opera cu corpuld de desbarcare a ă Bisticei. 20,000,000 de glonțe esplosibile au fost trimise trupelor franzese spre a se servi de densele, doră Prusii, disprețuindd convențiunea de la St. Petersburg, va face ind usă criminală de a tă Rli de unelti de ucidere. In cercurile politice se crede că, dacá Francia va reeși la gigantica1! întreprindere, va stărui din tota puterea pe lângă împeraturi și regele Francisc Joseph pentru restabilirea regatului Stului Wenceslas. Slavii polonezi și alții sunt în mare stimă și Francesiî, cari voră pacea europena, eiprimă dorințe sincere pentru ca diferitele naționalități din Cisleithania și din Transleithania se sî întindă să mână fruuscâ și se formeze catind zidntic contra oricăreî invasiunî străine, ori din ce parte ardeni. D. Dus?, care ’ndeplinia la Koenigsberg funcțiunile de consulu generaliate Franciei a fostă victima unei brutalități revoltante. Find arestată la Goerlitz, sub vnlparea de spionagiă, fu pusü la ’nchisore și prădată de tóte hârtiele sale, cândă sosi ordine d’a ’ ă lăsase’șî urmeze drumuld la Viena. Gazeta Crucii anunță că und mandatd de aducere s*arată în contra d-lui Romhan, vechile consuli generale aie Franței la Hambourg, e acusatd de Prusian că s’ă pré ’ndeplinitü datoria." Acesta se chiamă la Berlin „crima de spionagiă.“