Romanulu, august 1870 (Anul 14)

1870-08-02

ROM­AND­LU 2 AUGUSTU 1870694 d’a scrie memorii pentru apărarea drepturiloru Romăniloră și le tri­miteau la tóte cabinetele, afară de cehi rusescü, și chiar a Sultanului care, ca cei mai mulți Domnitori, n’asculta de câtă vocea mi­șei lor u. Nu face nimici case: nebunii își faceau datoria și nebunia lorű­iu încoronată cu cea mai mare și neau­zită isbândă. Ancă uă suvenire de pe la 1845 sau 1846. Românii propagau, se siliau prin tóte mi­jlocele se facă cunoscută Romănia tutorii bărbaților­ mari ai Franciei. Intre aceștia cei d’ăntâiă cari vorbiră despre densa țară, în Camera Pairilor. d. de Montalan­­bert și ’n colegiulu Franciei dd. Michelet și Quinet. Intr’un Zi d. Michelet, vorbindu despre colonia lui Traian, despre Gallo-Româais de la Dunărea, și des­pre marea lor­ misiune în Orivnte, spuse între altele că călătorindă în Germania, se duse­se veră și sor­gintea Dunării, unu Nemții, zise d. Michelet, îmi arătă unii ce care semăna cu unui lighianü plinii cu apă. — „Cuma! strigă marele isto­rică ! acesta se fiă originea fluviu­lui ușiașii! Cuma! Se fiă are ela ursită ca, sclavă în sorgintea sea, se remâie sclavă până cândă se perde în Marea Negra ! Acesta este peste putință !“ Și’mi aduseră aminte c’acumu doui ani spuneamă Brăileniloră că de 30 de ani Românii urcară ne­contenită Dunărea, căutându în Occi­­dinte sclința și lumina, și totă­ d’uă­­dată mijloce pentru liberarea u­­riașului fluviu. El merseră necon­tenită în susulă Dunării, pene ce la 1866, ajunseră la sorgintea iei, de unde se reî ntorseră cu Prin­cipele Carol I. Acumu , adaugaiü, p­rincipe ți Urt­,JUn­e unuuie se loviju ali­bamă calea: acumfi trebuie se mer­­gemă In josulu Dunării pene ce, prin puterea ce dă dreptatea, cre­dința și unirea, vomă isbuti cu toții se spunemă marelui istorică alü Franciei, că liberă este uriașulă. Ș’acestă aducere aminte de rea­duse la presiune : cugetai asupra si­­tuațiunii Românilor, în parte, ș’a Oriintelui în genere, asupra resbe­­lului între Francia și Prussia, și pot­­ între gintea latină și germană’ și.. Aci cugetările mele se succedară cuă repeziciune electrică ; norii mă ’n­­vâluiră, seomotură în juru’mi deveni mare și cuvântulu Baziaș mĕ făcu se traseră, și silindu-me se m’ d s­­partă de bătrânul a meă Danubiu, m’aruncai intr’m­ă vagonă ală câiei ferate și porniă spre locurile unde serulți o târasce despre sartea vós­­tră, pe cândă noi . . . . . Dară ce aude! Francia întregă este chrămată suptă arme! Francia în­­tregă se scolă și iea arma pentru apărarea iei și a gintei sate. Iertați iubiți cititori, iertați se lasă pentru astă­zi pena, ca se potă s’ascultă, s’audă bine acea ehrămare. Ascultați-o și voi cu mine, și mai cu semn auziți-o dacă puteți, ca se nu ni se potă zice, vai de cei cari nu vede nici n’audit! C. A. flosetti. aitorului de ieri ne spunea c’o o­­cupă armata prusiană , ne pare cumv anevoie se nu se fi dată încă uă mare bătălie. Cu tóte aceste, nu regn temü de locu că nu primim­ nici uă scrie, pentru că asta ielű după cumu se manifestă simpatiele în înaltele nóstre sfere, suntemă și­cum­ că nu ni se va comnica de­cât a­cela mai târziu posibile ori­ce sciie favorabilă Francesilor. Cee­ a ce este balsama bine-facătorii pen­tru întrega națiune română, cea-a ce póte alina mâhnirea ce-i a cău­­tatu învingerea a două corpuri ale armatei francese, nu póte să fiă pri­mită de câtă ca venind ucișătorii în regiunile de unde se conducă destinatele națiunii române, atâtu este de mare comunitatea de sim­patii și de aspirări Între națiunea română și guvernanții iei! Péne énse se ne vină nouă solii, ne delectîmă d’uă camfi dată cu cele pe cari le publică, în fine, Monitor­ulii de aZb după Agnița, Havas. Aceste depește, aprópe sin­gurele cari nu suntu din sorginte berlinese,— sorginte care inundază necontenită colonele Monitorului, cu complacetarele valuri ale scriitorii sale— confirmă cu p­iso­ă preve­derile nóstre în privința enormei disproporțiunii numerice d­intre ar­matele beligerante, care singură a putut­ atrage învingerea corpuri­­lorü Mac-Mahon și Frossard, se­parate și chiar­ fracționate. Depe­­ștele Aginția Havas nu arătă de­locü posițiunea Francesilorű, atătu de desperată, după cumu bine-voiesce o areta complăcătorea sorginte berlinese a Monitorului­, derű, chiarü dóe’amy admite că depeștele pu­blicate abia , azi în Monitorii omidă adeverulű în favorea Fran­­cesiloru, după cumu cele din sor­ginte berlinese, publicate a doua­/j * fU *n»iS /snpo 1 «ipt­o f­­­anoflivo ÍÍ adeverulü în favorea Prusianiloru, și decă între aceste exagerărî în sensu opusu, amu trage­ră mijlo­cie, totuși ea n’ar pute da că să se ne dea mari speranțe în victoria a­­celei națiuni, către care s’avântă totă iubirea și tóte urările de fericire ale națiunii române. Cea­ a éase ce este constatată, după chiar­ depeștele din Berlin, că, cu tóte că neaus­tele dispro­portion numerice au silită pe două corpuri francese a cede câmpul­­ de bătălie, totuși ira fostă uă sin­gură înfrângere (deroute), și pretu­tindeni armata francese s’a retrașii, fiă și cu mari perderi, dinaintea u­­norü puteri cu neasemănare mai considerabile. Apoi, cândă ne vomă mai gândi că ’n starea de perfec­ționare, în care au ajunsă armele, este aprópe imposibile ca uă arma­tă inferibră în numără, ori care i-ar­ fi caragialu, se potă lupta în câmpie deschisă contra unei arma­te multă mai numeróse, nu putem de­câtă se admirămă cum­ 33,000 de Francesi s’au putută retrage în or­dine, fără înfrângere, dinaintea a 140,000 de Prusiani. Susa trebuie se fiă rădicată moralulu și strălu­cită trebuie se fiă caragiulu acelui soldată, care póte se lupte astă­ cjl contra a patru inamici! Totulu ne ndemnă dâră a spera, mai cu semă decă cu numirea ma­­re și ale lui Bazaine la comanda su­premă a oștirii, înțelepciunea pla­nului de luptă se va ridica la mul­ți­mea vitejiei soldatului francesc. este de la Berlin, — că comandan­­tele Strasburgului a refuzat­ de a preda cetatea, cu tote că, după câtă putemă vede de prin diarie, nu existe nici unu corpu de armată în acesta orașiu, ci numai că garni­­sonă destulă de mică la numără. Depeșia de la Paris, pe care o reproducemă după același supli­mentă, ne pare a înainta că ade­vărată enormitate cândă spune că imperătesa Franciei s’a adresată la Viena, cerând ă ajutoră, și că cabi­­netul­ de la Viena l’a refuzată. Este ceva neauzită în diploma­ție, ca uuă cabinetu, voindă a re­­mâne în bună înțelegere cu altă cabinetu, se ’i facă uă cerere ofi­ciale, d’uă însemnătate atâtă de i­­mensă, dacă prin negoțierile ur­mate, nu e siguru de mai nainte că cererea ’î va fi negreșită satis­făcută. Așia dură, nefiindă de­locă admisibile ca guvernul­ francese se voiescă a’și crea gratuitamente uă neințelegere și cu cabinetul­ de la Viena, făcându’i uă cerere despre care nu era sicuru ,că va fi satis­făcută, nu póte fi aseme­n proba­bile ca impărătesa se fi făcută uă astă­felă de cerere. Se pare ca nego­­țiărî se fi urmată în acestă privin­ță, se pate ca ambasadorele Fran­ciei la Viena se se fi silită a do­bândi ajutorulă Austriei și se nu fi reeșită, însé nici uă dată impe­rătesa nu pate se fi cerută ea ân­­sășî acestă ajutoră, decă ambasado­­rell ei de la Viena nu ’î făcea cu­noscută ca primită asigurarea că el­ se va da. Prin urmare, ori­cumă amă întorce-o, spirea, astă­feră cum este dată, ni se pare eronată, și credemă deră că Austria ma disu­­ncă ultimulă se­ cuvântă , cu tóte că nu pentru ântâia dată amă ve­­de-o lăsându-se amăgi de trufașa auruielă a pinteniloru maghiari, cari lAgpä pAf/* în aptarn­nf^l­a ce aă făcută se nască promisiunile despre cari­a vorbită generaliulă Furr în epistola sea către d. de Bis­mart,— promisiuni cari au pusă pe tote națiunile din Oriunte în cea mai mare îngrijire, numai pe pu­­terncii cârmuitori ai națiunii româ­ne nu ă aă putută distrage din trădătorea loru pirotelă și nepăsare! narii abusturî și osândiți de simță­­mântură publică și chiară de cele mai înalte corpuri judiciare, ele nu cu mai puțină ardere caută se des­tituie pe totă ce po­e pune să pie­dică voinței arbitrarie și imorale a agințiloră sei direcți, a prefecților, seă mai bine a pașiloră sei de prin județe. Astă­felă fu destituită d. Dănescu la Ploiescu, după cererea prefectului, cu tot c­l acestă cetățiană, în funcțiunea de controloră ce ocu­pase, își atrăsese stima conjudeția­­nilor ă sei și eși se triumfătură din tóte anchetele prin cari prefectură spera a putea proba nedemnele sale calomnii în contract. Directorele prefecturei de Vlașca, osândită până și de curtea de ca­­sațiune și urmărită prin mandată de arestare, este menținutu în func­țiune ! Controlorulă de la Ploiesci, dis­culpată printru un șiră de anchete, de tóte acuzările ce i se aduseseră, este destituită! Eoă dreptatea, e că moralitatea guvernului de adi Boentescu, ^ Augustu 1870. Pen în aceste momento, uă oră după ami­Zh nu ne-a venită nici uă solie mai însemnată de la tea­­trulu resbelului, cu tóte că, după po­­gițiiunea pe care oă depeștă a Mo­Ama reprodusă mai sus, mai multe depește, ce au apărută azi într’una suplimentă alu Ziarului Lloyd de Bucurescî. Cea d’ânteiă confirmă chiar prin sorgintea 4 berlinese— căci, 8 ore jumătate sera In acestă momentu ni se asi­gură că guvernulă ar fi primită feri uă telegramă de la prefectura de Vâlcea, prin care­ face cunos­cută că trupe unguresci s’aă con­centrată pe fruntaria României, la punctul­ Rîulă-Vadului. Monitorulu de azi nu ne-a spusă ni­mică; neliniștea produsă de ace­stă solie este mare; câtă despre noi, o dâmă suptă totă reserva, rugând­ă pe cetățianul Vâlceni, din apropiarea acelui puntu, a ne da câtă mai neîntârziată lămuriri, pe cari gu­­vernul­ ne-a deprinsă a nu le mai spera de la dânsul ü. Ald vor­ comanda, îli vor­ impune în mai multe coșuri armele care batd departe, déci vrea cine­va se tragă din ele folosuld și a­­vantajele ce oferă.“ Și, fiindu că vorbirămu de piro~­tela guvernului română, se simă drepți și s’arezămă ș-acele afaceri în cari se distinge prin activitatea sea. Nu e pate tocmai acuma mo­mentu­lu d’a releva asemeni cestiuni, cândă tóte atențiunile se’ndreptă spre marea dramă care se desfășiară pe țermii Rinului, și cândă națiunea română închide ochii asupra sufe­ri­nțelor­ sale proprie și ișî reține respirarea, ascultând îl sbuciumurile mateî iei surori din O­­cidiute; ânsă, cum­ă amă 71S0) numai pentru ca se simă drepți, se arezămu în ce se consumă activitatea ministeriului Ie­­puremu. Suntu ore câte­va zile de cândă amu aretatu, în revista nostră politică, marea activitate ce a pusă acestă guvernă întru a apăra și a mănțina în funcțiune una impiegată condamnată pentru abasă și preva­­ri­ațiune de către tribunală, de către curtea de apelă și chiară de către înalta curte de Casațiune; amă are­­tată cu probe cumu chiară man­dată de arestare a fostă dată în urma definitivei­otărîri, pentru ares­tarea culpabilelor, și cu tóte aceste, în locu­l a se esecuta sentința pro­nunțată de întrega filieră a justiției, ea a fostă aruncată cu despreniă de guvernă și cu spabilură menținută în funcțiune. Și activitatea guvernului actuale nu se mărginesce numai în a mănțina în funcțiuni pe funcția­­ BEIBBLUN­U De la Wissembourg, în 2 Auguste, se scune : „Ieri UDV plutonă de vânători călări a suprinsü, lângă Neuviller, in cantonul­ Lau­erbourg, uă patrulă de husari prusian!. A­­ceștia, credea da că Francesiî s’apropiau, se puseră a­ accepta cu tăriă. Cavalerii noștri­ se opriră la uă destulă de mare distanți de hâoșii, dérü destul­ de aprope pentru a se servi de noțile pusei ca­re e întărită ca­valeria francese, și care nu sunt­ de câtă uă reducere a pus­ei chassepot. Uă descăr­­cătură de arme ucise 2 husari prusian­, ră­ni pe 3 alții și scheliră 2 cai. Nu crea de câtă uă provocare, déra care a oferitu unu avantagiu pentru soldații noștriî, și a de­monstrata âncă uă dată superioritatea armă­­ritore, pentru că armele patrulei inamice muau atinsă decâtă ușiară pe unulți din vâ­nătorii nostril. „Arau aud­itu pe oficiărî marturisindu că, în cele d’ântâiă inlâ'nirî mai cu sob­ă, tru­pele nóstre, căroră le placă se sa ’ncaiere cu baioneta și cu arma albă și care au, în asta­felu de ’ncăierărî, uă superioritate ne­contestată, nu se lasau domina d’uă ardere escesivă și nu se espuserâ lovitureloru ina­­miculu mai Înainte da ajunge péne la dân­­sula. Tactica lora trebuie se constea, din contra, fórte adesea în a se opri ’ndată ce inamiculu se află ’n facia puscelorü lord, se dea foca fără grăbire, pe conda inamiculu, ale cărui pusei au uă mai mică tăriă, nu potu respunde cu succesă ; apoi, decă ina­miculu merge ’nainte, se facă uă mișcare a apei, pentru ca sa mănțină distanța și se se oprescu pentru uă noua salvă după ce au încărcata din nod armele mergânde. „Acesta sistemu este opus d, ce e drep­­tul d, celui obicinuita în armatele nóstre; căci ataculd este mai conformă cu vioiciu­nea francesé­i dérü e ună sistemd pe care Le scrie de la fruntaria pruso-belgiană, în 2 Augustă, către Corespondința de nord est: „Etă exactă expunerea forțelor( landwe­­hrei prusiane a primei serii, adică care co­prinde omenii în etate de la 25—35 de ani împliniți: 1­­6) 218 batalione de infanterie, coprin­. (jândă 14,600 ofețari și 140 000 soldați. 2­­0) 16 regimente de cavalerie de re­­servă cu 500 ofițeri și aprope 10,000 ca­valeri. 3­­0) 10 regimente de artilerie, având­ 1000 oficieri și 42,000 sub­ofițeri și sol­dați. Cu pionierii și alte trupe, în totală 205,000. „Din aceste trei armate numai cea d’ântâiă intră in campaniă. In acestă momenta e ’n­­trebuințată ca lintă și mai toți ómenii ei suntă pe Rhinű saű pe cale în spre den­­sula. „Sa nu’și facă cine­va vr’uă idil­ă falsă despre soliditatea acestei trupe. Fără contra­zicere ea este elita armatei prusiane pentru acțiune și mai cu semn pentru marșiuri. Déru e și m­ă reă . Cele două treimi din o­­menii sei sunt­ însurați ; afară de acesta primă cusurü, cea mai mare parte din­­ I suntu ln capulü unui stabilimente industrială, comercială sau agricolă. „Landwthra în compania In timpu de șase luni, și chiarü mai puțină — e uă ruină ș­iă desoluțiune fără margini pentru țară. Re­ală nu e câtuși de puțină mai mică, déșa ajunge luterulă numai și numai la luptă, pentru că generalii prusiacî menagera âscă și mai puțină Landwehra de­câtă trupele de b­aie, cândă aă trebuință se dea uă mare lovitură. Numeruld văduvelor­ și orfanilord, după Sadova, a ajunsă la ui cifră de care nu ’și póte face cine­va ideiă.“ Fonderia din B­ourges (francese) lucrezá Zi și nópte la fabricare de mitrailleuse, care suntü tóte ’ncercate mai nainte d’a fi espe­­diate la armata de la Rhina. 800 Honvez', împreună cu 200 Poloni formeza unű corpu­l france, care va opera cu corpuld de desbarcare a­ ă Bisticei. 20,000,000 de glonțe esplosibile au fost­ trimise trupelor­ franzese spre a se servi de densele, doră Prusii, disprețuindd con­­vențiunea de la St. Petersburg, va face ind usă criminală de a tă­ Rli de unelti de ucidere. In cercurile politice se crede că, dacá Francia va reeși la gigantica1! întreprindere, va stărui din tota puterea pe lângă împe­­raturi și regele Francisc Joseph pentru re­stabilirea regatului S­tului Wenceslas. Slavii polonezi și alții sunt­ în mare stimă și Fran­cesiî, cari voră pacea europena, eiprimă do­rințe sincere pentru ca diferitele naționalități din Cisleithania și din Transleithania se­­ sî întindă să mână fru­uscâ și se formeze cat­ind zidnt­ic contra ori­căreî invasiunî stră­ine, ori din ce parte ard­­eni. D. Dus?, care ’ndeplinia la Koenigsberg funcțiunile de consulu generali­ate Franciei a fostă victima unei brutalități revoltante. Fin­d arestată la Goerlitz, sub vnlparea de spionagiă, fu pusü la ’nchisore și prădată de tóte hârtiele sale, cândă sosi ordine d’a ’ ă lăsa­se’șî urmeze drumuld la Viena. Gazeta Crucii anunță că und mandatd de aducere s*a­rată în contra d-lui Romhan, vechile consuli­ generale aie Franței la Ham­­bourg, e acusatd de Prusian­ că s’ă pré ’ndeplinitü datoria." Acesta se chiamă la Berlin „crima de spi­­onagiă.“

Next