Romanulu, august 1870 (Anul 14)
1870-08-07
ULU ALU PATRU-SPRE~ZECELEA Administrațiunea in Pasaginist Roman, No. 1.— Redacțiunea Strada Colțea No. 42. VINERI, SAMBATA 7—8 AUGUSTO 1870. VOIESOR ȘI VEI PUTE ABONAMENTE S. n. L. n. Ună ană .... în capitale 48 districte 58 Șese luni „ „ 24 „ 29 Trei luni „ „ 12 „ 15 UI lună „ „ 6 » Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei. Une esemplaru 25 bani. Fracia, Italia și Anglia trimestru franci 20 Au tria și Germania trim. fl. arg. r. aus. 7 ANUNTIURI L. b. Linia de 30 litere. ....................— 40 Inserțiuni și reclame, linia ... 2 — ARTICLELE NEPUBLICATE SE VOR U ARDE. — REDACTORE EUGENIU CARADA. LAHINEZA TE ȘI VEI FI Pentru abonamente și anunțuri a se adresa: la Bucuresci, la Administrațiunea daruirii In Districte, la corespondenții sei și cu poșta EA BARIS Pentru abonamente: La d. Darras-Hallegrain fiue de l’ancienne comedie. 5. Pentru anunțiurî: La d-it Órain, Thomas et 0-ie Rue Lepeletier, 23. LA VIEN A Pentru abonamente : La d. G. B. Popovicî, 15 Fleischmarkt, Pentru anunțiurî: La domnii Haasenstein și Vogler, n. Neuermarckt, SERVIȚII! TELEGRAFICI! AMI IOSIAMMI PARIS, «telegramă oficială din cartieriulu generalii francesii 18 sóra.» In bătălia de la 16 Tipîerama, pe la finele (Jileî, stăpâni deji osițiunile precedamente ocupate de dușmani. Mai multe «strălucite garge» de cavalerie avură locu, unii regimentu de lăncieri prusiantură deslusii, drapelulu seu luatu. Generalului le Grande ucise. 150,000 prusiani fură angajeațî în luptă. A doua di 17, ore care combateri de armeregarde lângă Gravilot. PARIS, 18 Augustií. (Oficiale). In totitdina de Marți bătălie între Spincourt 1 și Thionville în contra trupelor Principelui Frederick Carola ș ale generaliului Steinmetz. Francezii au menținută posisiunea lorii cu perderi considerabili. Prusianii adobstü respinși pe totă linia. Generaliulu Trochu a fosta numită guvernare ală Parisului și comandant« al fi tutorii puteriloru de apărare din Paris. BERLIN, 18 August). (Depeștă oficiale de la Pont-a-Mousson, la 17 Aug. séra). Generaliulu Alvensleben înnaintă in ziua de 16 cu alti treile corpui de armată spre vestu de Metz asupra căiei de retragere a inamicului spre Verdun.Ele se ’ncăieră intr’un lupta sângeranta cu divisiunile generărilor ci Décaien, Ladmirauld, Frossard Canrobert și garda imperială. Generaliulu Alvensleben a fostü pe renda susținută de corpulă alu decele prusiană, de despărțimînte din corpurile alu optule și ală nonele luptă comanda principelui Frederic Carol. După uă luptă învierșunată de douesprezece ore, Fransesii tură respinși spre Metz, cu totă superioritatea lor considerabile. Perderile din ambele părți au fost considerabile. Generălii prusian Daring și Wedel sunt morți; generălii Rauch și Gruter sunt răniți. Regele a salutată trupele pe câmpuri de bătălie, pe care Prusianii au remas it stepănî. Unii buletinii telegraficii ale fosei francese Le journal de Bucarest, a publicatöroul urmatórele telegrame: VIENA, 18 Augustă. Bătălia intre Metz și Longeville. 14 brigade prusiane sunt respinse in înfrângere completă. Antéiula corpă de armată, comandată de generaliulu Manteufel, fulgerata de către bateriele francese cu focă concentrică, a încercată perderi imense. Regele a apărută pe câmpul de bătălie și fostă adenca emoționată de perderile suferite. Francesii aflându-se in posițiuni aperate, n’aă încercată de cătu perderî ușiore. Se socotescu la 40,000 de omeni perderile Prusianilor. După raporturile gendarmilor, Prusianii se retragă spre Commersy. FLORENZA, 8 Augustă. Stânga Camerei cugetă a propune ocuparea imediată a Romei. 1) Acestui nume fiind fi greșiții în telegramă nu suntem fi și curi decă l’am nimeriții. Telegrama fi iaruriî „ Lloyd de Bucuresci. “ BUCURESCI, 19 Auguste. VIENA, 18 Auguste. (Sosită la 18 sera). BRUSELA, 17 Auguste. In lupta de la Longueville prusianii au perderî dare au remasa avute fórte mai victorioși. Regele s’a arātatö pe câmpuri de luptă, era adincit mișcații. Perderile Francesilor e mai mici, deórece posițiele lor erau mai apĕrate. FOITIA ROMANULUI FrIz de Neueneck * in. Abia plecase ramü și mi se păru c’au<jü, prin zgomotulu bătăliei, lătratură câipilorü noștriî. Câte trii trecurämii prin livada cea mică. Lângă cârciumă erau deja soldați, unii 'naintea ușii ații în curte. Lângă riű, cânele nostru cel mare Nero, se Întorcea pe lângă une soldate arătându’î colții, se vedea noaptea limpede, pe spinarea soldatului, desaga cea mare roșia legată cu un bretelă. De câte ori soldatulu făcea un pasos cânele se întorcea în urma lui pentru a’lu mușca. In fine soldatulu se pleca, apoi trage asupra cânelui, care se rostogolesce la pampDnu, cercându se se scule. Atunci Hans, Gottlieb și * A vedé „Românulu“ de la 29, 30, 31 Iuliu j 3 & fi Q Augustă. Momentulu e teribile; la capitulu satului s’aude zgomotulu seci ale mersului cailor; apoi pamêntulu se cutremură, pe cându se vede la drépta și la stânga luci du săbiele. Dragonii noștril curăță tótă strada. Acei cari asediază uși a fugii la drepta și la stânga și intrămă în casă prin grădină. In galerie, tatalü Grettlel Împreună cu servitorii ascepta in sila cea mare de jos, femeile rugă pe unul din servitorii nostril care are mâna sfărâmată. Gretli spală rana, mama iei ține capul rănitului. Abia de suntemű veijuțî. Zgomotulü se ’ncepe pe stradă. Luna a dispărută; nu se mai vede alte nimicü de câte câte una fulgeră care încesco din timpu în timpu. D’ua dată dragoni, trecu ierii goniți d’o mare mulțime de baionete care ocupă totă lărgimea stradei , apoi multu timpu se mai Bucurescí, 1 Augustu 1870. La ’nceputulu revistei nóstre din numerulü trecutu, întemeiați pe soirile ce aveamu despre posițiunile ocupate de armatele beligerinte, Zic eeama că póte, în momentul în care seremii,uă luptă mare este deja îngagiată sau póte și terminată. Cu tóte soirile neliniscitore ce primiserămu pene ’n acea oră, termiminandu revista esprimamu nu numai speranța, deru chiar ti credința nestrămutații că este peste putință ca Francia se nu iésá, pene ’în sfîrșitfi, victoriosă din acesta resbelu. Vorbindu astafelu, eram fi șicum d’a esprime presimțimântului tutorii RomănilorO și puterea credinței, puterea sângelui omogen, cu acela ce se versă suptă gldnțele prusiane, puterea sângelui care avendű fulgere ca și electricitatea, ele se întindă aici în totă România într’ună aventă unanimă de iubire și devotamentă către Francia, nu ne amăgise. Că victoriă strălucită învăluia deja tricolorulă francesă în rudele aureolei sale. Apreciindă asupra spirii nedumerite ce ne venise despre uă luptă, în urma căreia Prusianii se coborîseră la Commercy, exprimamă părerea nostră că uă asemene mișcare nu putea se se facă de cătă dacă Francesii au remasă victorioși. Câteva ore numai după ce scriseseră acele rânduri, că telegramă, primită la 6 ore sera, confirma pe deplină previsiunile nóstre. Acestă din urmă depeștă, pe care o ’mpărțirămă la momentă și în suplimentă, desceptâ d’uă dată capitala României întrună strigătă unanimă de fericire și de entusiasmă. Fericita scire se citia în fiecare ochiă, pe fiecare mușchiă a feciei fiecărui Română. Bine înțelesă, vorbimă numai despre Români, și nu ne ocupămă delocă dacă acâstă scire veniase cu mine devenime furioși, soldatul se rostogolesce la rândul- seii de râpă și din râpă la riü ; apoi alergame la ușii dinaintea căreia țace séc doul-spre-tjece soldați se certă, toráe veninű în paharele vibrândă anca de toastete intuși aste din nopție trecute. Nu putemu calcula cu câtă acestă venină va fi sporită în susă(fisese pahare, cândă a doua zi se publica în suplimente acelă șiră de depește, pe care’să reproducemă mai susă și care rădică d’uă dată întréga capitală întruă vuloare de nespusă fericire. Se scia încă de mercur! sera că se primise sclii, în locuri căror a le este dată a sei tate, că Prusianii au încercată să învingere teribile și âă avută 40.000 de ómeni morți și răniți, își pute acumă închipui oricine câtă de mare era sbuciumarea tuturoră, câtă de tare și cu ce nerăbdare bătea anima tutoră Bucurescianilor. La redacțiunea, la administrațiunea și chiară la tipografia Românului, era uă adevărată, dâră plăcută de văzută și demnă de admirată invasiune de cetățiani, cari venină din tóte părțile, gâfuindă de nerăbdare și emoțiune, se 'ntrebe unde e depeșia primită, depeșia cunoscută déja nevăzută. Dâră în deșertă. Monitorul, căutată cu aviditate a doua zi, nu conținea acea depeștă. Ministeriulă pe semne séu n’o primise cu tote că se zice că ănsuși primul ministru ară fi mărturisită la Hugue că are cunostințâ despre densa, séu ... o apreciase ca neadevărată, venindă dintruă sorginte cu care nu e pre obicinuită primul- ministru: sorgintea francese. Este adevărată c’adesea d- sea a publicată depește spunendă enormități, deră ce se le faci!.............. erenă din sorginte prusiana! Oricumă, nu vomă comite indiscrețiunea d’a ’ntreba pentru ce régimele (cuvântulü e admisă) publică fără alegere orice telegramă câtă de favorabile Prusianiloră, și nu permite a se publica în organulă săă oficiale prima depeștă ce anuncia ună avantagiă reală ală Francesiloră. Afacere de simpatie, și de lealitate și sinceritate a declarăriloră făcute. . . . In fine, pe la 4 ore și jumătate după amiaz ji se împărți ieri, întrună suplimentă ală fatei francese, Le journal de Bucarest, multă asceptata telegramă. In același momentă primiamă și noî două telegrame, una de la Paris și alta de la Berlin, pe cari de ’naude mergendű în nopte și din timp. In timp, puscele resună. Peste pucina timp lunulü incetéza cu totulu. Totulüj redevino liniștitu. Suntu aprópa trei ore diminața. Dacă totu ce amu veijutü din ataculu satului nostru, amu aflatü atunci că totu era perdutü și că resbunările erau se incopa. Nu ve voiu spune amănunte despre totü ce s’amtâmplasa de la acea nópte teribile; arű trebui se ve spuna volume. Armata nostră vă dată infrântă, Francesii vă urmară baténdu toba. Sau iau bătăile depărtate ale tobei, printre miile de Minte ale prădării, prin sgomotulu dulapurilor, ce se sfărâmau, a ușielor și a ferestriloru cari cadeau soplit loviturile straturiloru de pușcă. Care de bagagiu, cai fără călăreți, tunuri; tate acestea erau luate de pe platou. Se luară din grajdurile satului caii și boii pentru a transporta totii materialulü în cantonările francese. T0tă diua soldații treceau pe strade încărcați cu pălării, cu sac» cu tobe, cu dată și fără alegere le determă în suplimentă, împreună cu traducerea românescă a telegramei diarului francesc. Ambele depește ale nostre,deși din sorginte diferită, vorbescă despre aceaași bătălie. De acesta se pate ori cine lesne convinge, oservândă că ambele telegrame vorbescă despre uă mare bătălie ce s’arată Marți; ambele spună că principele Frederick Carolă comanda; ambele desemnază camă aceaași localitate, căci depeșta prusiană <ace «spre vest de Metz“ eră cea francese numesce orașial Spincourt, care este în adevără, la nord-vest de Metz. Se voră mira dâră mulți și cu dreptă curentă, cumă este cu putință ca done de pește, ambele oficiale și vorbindă despre aceaași bătălie, se acorde flecare victoria armateloră de unde aă plecată. Pentru noi acestă se esplică lesne, și — fără a voi se desplace măcelară cu toasturi — se esplică cu totul în favorea Francesilor. Mai întăiă, acesta se esplică prin nespusa arogandă și fanfaronadă a Prusianilor, cari atunci când mergeaă la cea mai neaudită măcelărie de ómeni, scriaă pe vagone: „trenă de plăcere la Paris.“ Apoi se neclamă sema de mișcarea corpurilor de armate francese, cari au luată parte la luptă, și vomă vede îndată a cui este victoria. Aceste corpuri erau cele cari se retrăgeau de la nord, de la Sarrebrucken și Forbach, de unde generaliul Frossard fusese respinsă , după climă se va vede mai la vale, numai grație pădurilor, înconjurate cu rețea de sîrmă, în cari se ’nchiseseră Prusianii, și de unde trăgeau mereu, fără a putu fi atinși și atacați. Acestă avantagiă îlă putură avea Prusianii numai din causa unei neexplicabile considerațiuni economice și de civilisațiune, care făcu pe împeratură Napoleone se nu permită incendiarea acelor păduri, după cumă propuseseră mai mulți generări. Un asemene considerațiune ne pare cu atâtă mai puțină esplicabile, cu câtă Francesii suntă în luptă cu Prusianii, cari n’aă remușcare d’a trage chiară asupra ambulanțelor. Acestă armată de la nordă, pe ai cărei comandanți îi numesce depusei, cu unealte de casă și de bucătărie. Paturi întregi țibea d in noroiu. Morții rentaseră acolo pene a două ji. Gâțîva răniți fură îngrijiți. Pucinî ómen! din sat, cari nu fugiseră în păduri, își trecură timpulü Ingrijindu pe răniți. Casele erau pline. Erau celü pucinü vre-un doueijedin sala cârciumii. Acesta făcu că furämii respecați pucina, căci pretutindeni aiurea totu lu prădată. Pe stradele satului, inamicii cântau, ci mergeau în grupe de câte 10, 20, căutănd de mâncare, fumându-șî lulelele la sórele dimineței, naintea caselor, apoi gesticulându și vorbindu cu vioiciune Întra dânșii despre Împrejurările din noptea trecută. Mai târisiü nu mai cântară, căci chiarü In ziua acea a toți ómeni valii din Berna se reperfiră asupra inemicului; nu sau râmű nimicit din tote acestea pentru că satulu era ocupata; darii auirämit vuietulu bătăliei și toți inemicii ce nu erau accesatî pentru paza pradd, plecară spre locula luptei. Inceta Inceta sgomotulu deveni mai puternică , peșta prusiană, se retrăgea spre Verdun, trecându pe lângă Metz, pentru a pute opera concentrarea cu celelalte corpuri. Intre Thionville și Spincourt ea fu atacată de întrega armată de la nordu a Prusianilor, comendatâ, după cum se scie, de principele Fredericü Carol I, armata de sud, fiind comandată de principele regale. De astă dată Prusianii nu mai aveau pădurea cu sărmă care se-i apere, și deși ajunseseră din urmă pe trupele franceze, având prin urmare toți avantagiulu posițiunii, să luptă de douăsprezece ore, și perderî enorme mârturite de însuși prusianii cari avură și doui generali morți și două răniți, atestă că victoria a remasa a Francesilor, după cumü o <jice soirea oficiale din Paris; și este bine se oservama aci că forțele francese impută mereu guvernului că solrile oficiale ce dă despre operațiunile militare, arată posițiunea Francesilor, totodeuna mai rea decâtű este; imputare care nu credemü se se pótu face vrnă dată îngânfatului guvernu prusianü. Se se mai aserve apoi că unaași depeșia prusiană nu zice ca de obicinuita: „strălucită victoriă! înfrângere desevârșită a Francesilor!“ ci simplu și modestit: „Francesii fură respinși spre Metz“ . . . Uă modestie atâtă de neobicinuită nu ea bună. Se mai pute încă ca Francesii, după ce au respinsă pe Prusianî, urmându’șî calea și planuri de concentrare, se se fi abătută spre Metz pentru ca, răZimându-se pe una locü întărită, se potă efectua nesupărați concentrarea, liberi apoi Prusianii d’a ocupa câmpul de bătălie, dacă le place, și cumü se laudă c’au făcută. In momentul cândă scriseseră liniele de mai sus, primimti uă telegramă a Ziariului Lloyd, care ne spune că la bătălia de la Longeville Prusianii au avută forte mari perderi, că regele era adâncit mâhnită, că Francesii avură perderi mai mici, și, cu tóte aceste, că Prusianii au remasa victorioși ! ! Straniu felit de victoriă! De unde și-o fi tragenda Iloydulü informațiunile ?! Și fiindu c’acestă telegramă ne aduse la bătălia d’intre Metz și Longeville, se spunemu că vese’ia cea tunurile și puscele tunaö. Vuietulu resuna prin nădurî, părea ci pimêntulu era se se cufunde. Amu aflatu mai tânjiü d 'n miijloulti unul foca in grozilor, supluuă grindini de dbusuri cele d’áalcic ce se ’ncercau in Helveția, de cartece și de bombe, oficiirii în capul poporului, mergea contra inamicului. In rânduri, luptau alături soldatii burgesti studiate, pene și femeile cari urmau pe bărbații lorü. Drapelele cele mari filfiau In aiern alături cu stogurie păndarilor, ale dulgherilor, în fine ale tutorii slăvostiilor. Rânduri întregi cadeau, dară In deșertă ! cei cari urmau treceau pe d’asupra. Era deliru, turbare, furia sângelui. Doar âă ca sgomotul a deveni totu mai violente. Spreuă oră după amiaziî, treceau deja prin sită husari cu cașcele împodobite cu perii de calu negru, albu sau roșiu, bigagic, chesene sure cu numere negre, vivandiere în ciruciere mici, apoi răniți și morți In mari furgone;tele mergeau regulată, escortate de mari soldați, ca aceia pe