Romanulu, august 1870 (Anul 14)

1870-08-07

ULU ALU PATRU-SPRE~Z­ECELEA Administrațiunea in Pasaginist Roman, No. 1.— Redacțiunea Strada Colțea No. 42. VINERI, SAMBATA 7—8 AUGUSTO 1870. VOIESOR ȘI VEI PUTE ABONAMENTE S. n. L. n. Ună ană .... în capitale 48 districte 58 Șese luni „ „ 24 „ 29 Trei luni „ „ 12 „ 15 UI lună „ „ 6 » Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei. Une esemplaru 25 bani. Fracia, Italia și Anglia trimestru franci 20 Au tria și Germania trim. fl. arg. r. aus. 7 ANUNTIURI L. b. Linia de 30 litere. ....................— 40 Inserțiuni și reclame, linia ... 2 — ARTICLELE NEPUBLICATE SE VOR U ARDE. — REDACTORE EUGENIU CAR­ADA. LAHINEZA­ TE ȘI VEI FI Pentru abonamente și anunț­uri a se adresa: la B­u­c­u­r­e­s­c­i, la­ Administrațiunea d­aruirii In Districte, la corespondenții sei și cu poșta EA BARIS Pentru abonamente: La d. Darras-Hallegrain fiue de l’ancienne comedie. 5. Pentru anunțiurî: La d-it Órain, Thomas et 0-ie Rue Lepeletier, 23. LA VIEN A Pentru abonamente : La d. G. B. Popovicî, 15 Fleischmarkt, Pentru anunțiurî: La domnii Haasenstein și Vogler, n. Neuermarckt, SERVIȚII! TELEGRAFICI! AMI I­OSIAMMI PARIS, «telegramă oficială din cartieriulu ge­neralii francesii 18 sóra.» In bătălia de la 16 Tipî­erama, pe la finele (Jileî, stăpâni deji osi­­țiunile precedamente ocupate de dușmani. Mai multe «strălucite garge» de cavalerie avură locu, unii regimentu de lăncieri prusian­­tură de­­sl­usii, drapelulu seu luatu. Generalului le Grande ucise. 150,000 prusiani fură angajeațî în luptă. A doua­ di 17, ore care combateri de arm­ere­­garde lângă Gravilot. PARIS, 18 Augustií. (Oficiale). In totit­dina de Marți bătălie între Spincourt 1­ și Thionville în contra trupelor­ Princi­pelui Frederick Carola ș ale generaliului Steinmetz. Francezii au menținută posi­­siunea lorii cu perderi considerabili. Pru­­sianii ad­obstü respinși pe totă linia. Generaliulu Trochu a fosta numită gu­­vernare ală Parisului și comandant« al fi tutorii puteriloru de apărare din Paris. BERLIN, 18 August). (Depeștă ofi­ciale de la Pont-a-Mousson, la 17 Aug. séra). Generaliulu Alvensleben înnaintă in ziua de 16 cu alti treile corpui de armată spre vestu de Metz asupra căiei de re­tragere a inamicului spre Verdun.­Ele se ’ncăieră intr’un lupta sângeranta cu divi­­siunile generărilor ci Décaien, Ladmirauld, Frossard Canrobert și garda imperială. Generaliulu Alvensleben a fostü pe renda susținută de corpulă alu decele pru­­siană, de despărțimînte din corpurile alu optule și ală nonele luptă comanda princi­pel­ui Frederic Carol. După uă luptă învierșunată de doue­­spre­z­ece ore, Fransesii tură respinși spre Metz, cu totă superioritatea lor­­­ consi­derabile. Perderile din ambele părți au fost­ con­siderabile. Generălii prusian­ Daring și Wedel sunt­ morți; generălii Rauch și Gr­uter sunt­ răniți. Regele a salutată trupele pe câmpuri de bătălie, pe care Prusianii au remas it stepănî. Unii buletinii telegraficii ale fosei francese Le journal de Bucarest, a publicatö­roul urmatórele telegrame: VIENA, 18 Augustă. Bătălia intre Metz și Longeville. 14 brigade prusiane sunt­ respinse in înfrângere completă. Antéiula corpă de armată, comandată de genera­liulu Manteufel, fulgerata de către bate­­riele francese cu focă concentrică, a în­cercată perderi imense. Regele a apărută pe câmpul­ de bătălie și fostă adenca emoționată de perderile suferite. Francesii aflându-se in posițiuni aperate, n’aă în­cercată de cătu perderî ușiore. Se socotescu la 40,000 de omeni per­derile Prusianilor­. După raporturile gendarmilor­, Pru­sianii se retragă spre Commersy. FLORENZ­A, 8 Augustă. Stânga Ca­merei cugetă a propune ocuparea imediată a Romei. 1) Acestui nume fiind fi greșiții în telegramă nu sun­­tem fi și curi decă l’am nimeriții. Telegrama fi iaruriî „ Lloyd de Bucur­esci. “ BUCURESCI, 19 Auguste. VIENA, 18 Auguste. (Sosită la 18 sera). BRUSELA, 17 Auguste. In lupta de la Longueville prusianii au perderî dare au remasa avute fórte mai victorioși. Regele s’a arātatö pe câmpuri de luptă, era adincit mișcații. Perderile Francesilor e mai mici, de­óre­ce posițiele lor­ erau mai apĕrate. FOITIA ROMANULUI FrIz de Neueneck *­ in. Abia plecase ramü și mi se păru c’au<jü, prin zgomotulu bătăliei, lătratură câipilorü noștriî. Câte trii trecurämii prin livada cea mică. Lângă cârciumă erau deja soldați, unii 'naintea ușii ații în curte. Lângă riű, cânele nostru cel­ mare Nero, se Întorcea pe lângă une soldate arătându’î colții, se vedea­­ n­oaptea limpede, pe spinarea soldatului, de­saga cea mare roșia legată cu un bretelă. De câte ori soldatulu făcea un­ pasos cânele se întorcea în urma lui pentru a’lu mușca. In fine soldatulu se pleca, apoi trage asupra cânelui, care se rostogolesce la pampDnu, cer­­cându­ se se scule. Atunci Hans, Gottlieb și *­ A vedé „Românulu“ de la 29, 30, 31 Iuliu j 3 & fi Q Augustă. Momentulu e teribile; la capitulu satului s’aude zgomotulu seci ale mersului cailor­; apoi pamêntulu se cutremură, pe cându se vede la drépta și la stânga luci du săbiele. Dragonii noștril curăță tótă strada. Acei cari asediază uși a fugii la drepta și la stânga și intrămă în casă prin grădină. In galerie, tatalü Grettlel Împreună cu servitorii ascepta­­ in sila cea mare de jos, femeile rugă pe unul­ din servitorii nostril care are mâna sfărâmată. Gretli spală rana, mama iei ține capul­ rănitului. Abia de suntemű veijuțî. Zgomotulü se ’ncepe pe stradă. Luna a dispărută; nu se mai vede alte nimicü de câte câte una fulgeră care încesco din timpu în timpu. D’ua dată dragoni, trecu ierii go­niți d’o mare mulțime de baionete care ocupă totă lărgimea stradei , apoi multu timpu se mai Bucurescí, 1 Augustu 1870. La ’nceputulu revistei nóstre din numerulü trecutu, întemeiați pe soi­rile ce aveamu despre posițiunile ocupate de armatele beligerinte, Zic eeama că póte, în momentul­ în care ser­emii,­uă luptă mare este deja îngagiată sau póte și termi­nată. Cu tóte soirile neliniscitore ce primiserămu pene ’n acea oră, termi­­minandu revista esprimamu nu nu­mai speranța, deru chiar ti credința nestrămutații că este peste putință ca Francia se nu iésá, pene ’în sfîr­­șitfi, victoriosă din acesta resbelu. Vorbindu asta­felu, eram fi șicum­ d’a esprime presimțimântului tutorii RomănilorO și puterea credinței, pu­terea sângelui omogen, cu acela ce se versă suptă gldnțele prusiane, puterea sângelui care avendű ful­gere ca și electricitatea, ele se în­tindă aici în totă România într’ună aventă unanimă de iubire și devo­­tamentă către Francia, nu ne amă­gise. Că victoriă strălucită învăluia deja tricolorulă francesă în rudele aureolei sale. Apreciindă asupra spirii nedu­merite ce ne venise despre uă luptă, în urma cărei­a Prusianii se cobo­­rîseră la Commercy, exprimamă pă­rerea nostră că uă asemene mișcare nu putea se se facă de cătă dacă Francesii au remasă victorioși. Câte­va ore numai după ce scriseseră acele rânduri, că telegramă, primită la 6 ore sera, confirma pe deplină previsiunile nóstre. Acestă din urmă depeștă, pe care o ’mpărțirămă la momentă și în suplimentă, desceptâ d’uă dată ca­pitala României întrună strigătă unanimă de fericire și de entusiasmă. Fericita scire se citia în fie­care ochiă, pe fie­care mușchiă a feciei fie­cărui Română. Bine înțelesă, vorbimă numai despre Români, și nu ne ocupămă de­locă dacă acâstă scire venia­se cu mine devenime furioși, soldatul­ se ros­togolesce la rândul- seii de râpă și din râpă la riü ; apoi alergame la ușii dinaintea cărei­a ța­ce séc doul-spre-tjece soldați se certă, toráe veninű în paharele vibrândă anca de toastete intuși aste din nop­ți­e trecute. Nu putemu calcula cu câtă a­­cestă venină va fi sporită în susă­­(fisese pahare, cândă a doua zi se publica în suplimente acelă șiră de depește, pe care’să reproducemă mai susă și care rădică d’uă dată în­­tréga capitală întruă vuloare de nespusă fericire. Se scia încă de mercur! sera că se primise sclii, în locuri căror­­ a le este dată a sei tate, că Prusianii au încercată să învingere teribile și âă avută 40.000 de ómeni morți și răniți, își pute acumă închipui ori­cine câtă de mare era sbuciu­­marea tuturoră, câtă de tare și cu ce nerăbdare bătea anima tutoră Bucurescianilor­. La redacțiunea, la administrațiunea și chiară la ti­pografia Românului, era uă adevă­rată, dâră plăcută de văzută și demnă de admirată invasiune de cetățiani, cari venină din tóte păr­țile, gâfuindă de nerăbdare și emo­­țiune, se 'ntrebe unde e depeșia primită, depeșia cunoscută déja ne­văzută. Dâră în deșertă. Monitorul­, căutată cu aviditate a doua zi, nu conținea acea de­peștă. Ministeriulă pe semne séu n’o primise­ cu tote că se zice că ănsuși primul­ ministru ară fi măr­turisită la Hugue că are cunostințâ despre densa, séu ... o apreciase ca neadevărată, venindă dintruă sorginte cu care nu e pre obicinu­ită primul- ministru: sorgintea fran­cese. Este adevărată c’adesea d- sea a publicată depește spunendă enor­mități, deră ce se le faci!.............. erenă din sorginte prusiana! Ori­cumă, nu vomă comite in­­discrețiunea d’a ’ntreba pentru ce régimele (cuvântulü e admisă) pu­blică fără alegere ori­ce telegramă câtă de favorabile Prusianiloră, și nu permite a se publica în orga­­nulă săă oficiale prima depeștă ce anuncia ună avantagiă reală ală Francesiloră. Afacere de simpatie, și de lealitate și sinceritate a de­­c­larăriloră făcute. . . . In fine, pe la 4 ore și jumătate după amiaz ji se împărți ieri, întrună suplimentă ală fatei francese, Le journal de Bucarest, multă ascep­­tata telegramă. In același momentă primiamă și noî două telegrame, una de la Paris și alta de la Berlin, pe cari de ’n­aude mergendű în nopte și din timp. In timp, puscele resună. Peste pucina timp lu­­nulü incetéza cu totulu. Totulüj redevino liniș­­titu. Suntu aprópa trei ore diminața. Dacă totu ce amu veijutü din ataculu sa­tului nostru, amu aflatü atunci că totu era perdutü și că resbunările erau se incopa. Nu ve voiu spune amănunte despre totü ce s’a­mtâmplasa de la acea nópte teribile; arű trebui se ve spuna volume. Armata nos­tră vă dată infrântă, Francesii vă urmară baténdu toba. Sau­ iau bătăile depărtate ale tobei, printre miile de M­inte ale prădării, prin sgomotulu dulapurilor, ce se sfărâmau, a ușielor­ și a ferestriloru cari cadeau soplit loviturile straturiloru de pușcă. Care de ba­­gagiu, cai fără călăreți, tunuri; tate acestea erau luate de pe platou. Se luară din graj­durile satului caii și boii pentru a trans­porta totii materialulü în cantonările fran­cese. T0tă d­iua soldații treceau pe strade încărcați cu pălării, cu sac­» cu tobe, cu dată și fără alegere le deter­mă în suplimentă, împreună cu traducerea românescă a telegramei diarului francesc. Ambele depește ale nostre,deși din sorginte diferită, vorbescă despre a­­cea­ași bătălie. De acesta se pate ori cine lesne convinge, oservândă că ambele telegrame vorbescă des­pre uă mare bătălie ce s’a­rată Marți; ambele spună că principele Frederick Carolă comanda; ambele desemnază camă acea­ași localitate, căci depeșta prusiană <ace «spre vest de Metz“ eră cea francese nu­­mesce orașial­ Spincourt, care este în adevără, la nord-vest de Metz. Se voră mira dâră mulți și cu dreptă curentă, cumă este cu putință ca done de pește, ambele oficiale și vor­­bindă despre acea­ași bătălie, se a­­corde fle­care victoria armateloră de unde aă plecată. Pentru noi acestă se esplică lesne, și —­ fără a voi se desplace mă­ce­­lară cu toasturi — se esplică cu totul­ în favorea Francesilor­. Mai întăiă, acesta se esplică prin nespusa arogand­ă și fanfaronadă a Prusianilor­, cari atunci când­ mer­­geaă la cea mai neaudită măcelărie de ómeni, scriaă pe vagone: „trenă de plăcere la Paris.“ Apoi se ne­clamă sema de miș­carea corpurilor­ de armate fran­cese, cari au luată parte la luptă, și vomă vede îndată a cui este victoria. Aceste corpuri erau cele cari se retrăgeau de la nord, de la Sarre­­brucken și Forbach, de unde gene­­raliul­ Frossard fusese respinsă , după climă se va vede mai la vale, numai grație pădurilor­, înconju­rate cu rețea de sîrmă, în cari se ’nchiseseră Prusianii, și de unde tră­­geau mereu, fără a putu fi atinși și atacați. Acestă avantagiă îlă pu­tură avea Prusianii numai din cau­sa unei neexplicabile considerați­uni economice și de civilisațiune, care făcu pe împeratură Napoleone se nu permită incendiarea acelor­ pă­duri, după cumă propuseseră mai mulți generări. Un asemene consi­­derațiune ne pare cu atâtă mai pu­țină esplicabile, cu câtă Francesii suntă în luptă cu Prusianii, cari n’aă remușcare d’a trage chiară a­­supra ambulanțelor­. Acestă armată de la nordă, pe ai cărei comandanți îi numesce de­pusei, cu uneal­te de casă și de bucătărie. Paturi întregi țib­ea d in noroiu. Morții rentaseră acolo pene a două­­ ji. Gâțî­va răniți fură îngrijiți. Pucinî ómen! din sat, cari nu fugiseră în păduri, își trecură timpulü Ingrijindu pe răniți. Casele erau pline. Erau celü pucinü vre-un doue­ijed­in sala cârciumii. Acesta făcu că furämii respecați pucina, căci pretutindeni aiurea totu lu pră­dată. Pe stradele satului, inamicii cântau, ci mergeau în grupe de câte 10, 2­0, căutănd­ de mâncare, fumându-șî lulelele la sórele dimineței, naintea caselor­, apoi gesticulându și vorbindu cu vioiciune Întra dânșii despre Împrejurările din noptea trecută. Mai târisiü nu mai cântară, căci ch­iarü In ziua acea­ a toți ómeni­ valii­­ din Berna se reperfiră asupra inemicului; nu sau râmű ni­micit din tote acestea pentru că satulu era ocupata; darii au­irämit vuietulu bătăliei și toți inemicii ce nu erau accesatî pentru paza pradd, plecară spre locula luptei. In­­ceta Inceta sgomotulu deveni mai puternică , peșta prusiană, se retrăgea spre Verdun, trecându pe lângă Metz, pentru a pute opera concentrarea cu cele­l­alte corpuri. Intre Thion­ville și Spincourt ea fu atacată de întrega armată de la nordu a Pru­­sianilor­, comendatâ, după cum­ se scie, de principele Fredericü Ca­­rol I, armata de sud, fiind­ coman­dată de principele regale. De astă dată Prusianii nu mai a­­veau pădurea cu sărmă care se-i apere, și de­și ajunseseră din ur­mă pe trupele franceze, având prin urmare toți avantagiulu posițiunii, să luptă de două­spre­zece ore, și perderî enorme mârturite de însuși prusianii cari avură și doui gene­rali morți și două răniți, atestă că victoria a remasa a Francesilor­, după cumü o <jice soirea oficiale din Paris; și este bine se oservama aci că forțele francese impută me­­reu guvernului că solrile oficiale ce dă despre operațiunile militare, a­­rată posițiunea Francesilor, toto­de­­una mai rea de­câtű este; imputare care nu credemü se se pótu face vrnă dată îngânfatului guvernu pru­­sianü. Se se mai aserve apoi că unaași depeșia prusiană nu­­ zice ca de o­­bicinuita: „strălucită victoriă! în­frângere desevârșită a Francesilor­!“ ci simplu și modestit: „Francesii fură respinși spre Metz“ . . . Uă modestie atâtă de neobicinuită nu e­a bună. Se mai pute încă ca Francesii, după ce au respinsă pe Prusianî, urmându’șî calea și planuri de con­centrare, se se fi abătută spre Metz pentru ca, răZimându-se pe una locü întărită, se potă efectua nesupărați concentrarea, liberi apoi Prusianii d’a ocupa câmpul­ de bătălie, da­­că le place, și cumü se laudă c’au făcută. In momentul­ cândă scriseseră liniele de mai sus­, primimti uă te­legramă a Ziariului Lloyd, care ne spune că la bătălia de la Longe­ville Prusianii au avută forte mari perderi, că regele era adâncit mâh­nită, că Francesii avură perderi mai mici, și, cu tóte aceste, că Prusia­nii au re­masa victorioși ! ! Straniu felit de victoriă! De unde și-o fi tragenda Iloy­­dulü informațiunile ?! Și fiindu c’acestă telegramă ne aduse la bătălia d’intre Metz și Lon­geville, se spunemu că vese’ia cea tunurile și puscele tunaö. Vuietulu resuna prin n­ădurî, părea ci pimêntulu era se se cufunde. Amu aflatu mai tânjiü d­ 'n miij­­lo­­­ulti unul foca in grozilor­, suplu­­uă grin­dini de dbusuri cele d’áalcic ce se ’ncercau in Helveția, de cartece și de bombe, ofici­­irii în capul­ poporului, mergea contra ina­micului. In rânduri, luptau alături soldatii burgesti studiate, pene și femeile cari ur­­mau pe bărbații lorü. Drapelele cele mari fi­lfiau In aiern alături cu stoguri­e pănda­­rilor­, ale dulgherilor­, în fine ale tutorii slăvostiilor­. Rânduri întregi cadeau, dară In deșertă ! cei cari urmau treceau pe d’a­­supra. Era delir­u, turbare, furia sângelui. Doar â­ă ca sgomotul a deveni totu mai violente. Spre­uă oră după amiaziî, treceau deja prin sită husari cu cașcele împodobite cu perii de calu negru, albu sau roșiu, bigagic, chesene sure cu numere negre, vi­­vandiere în ciruciere mici, apoi răniți și morți In mari furgone;­tele mergeau regu­lată, escortate de mari soldați, ca acei­a pe

Next